Decizia civilă nr. 506/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 506/R/2013
Ședința publică din data de:_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - D. M. D. JUDECĂTOR - N. K. GREFIER - T. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta F. C. S. împotriva sentinței civile nr. 3210/_ pronunțata de către Judecătoria C. -N.
, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata SC O. V. I. G. SA, cauza având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentului, d-nul avocat M. SORIN MIHĂIȚĂ, cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată și reprezentanta intimatei, d-na avocat SĂLĂJAN I. G., în substituirea avocatului titular O. PODARU, cu delegație de substituire depusă la acest termen de judecată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la data de_, prin fax de către intimată întâmpinare.
T. ul, în conformitate cu dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă, constată că este competent general, material si teritorial să soluționeze prezentul recurs.
Reprezentanta intimatei comunică reprezentantului recurentei un exemplar din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Reprezentantul recurentei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1106 lei și 5 lei timbru judiciar. Solicită acordarea unui termen pentru a studia întâmpinarea depusă de către intimată.
T. ul pune în discuție cererea de amânare formulată de către reprezentantul recurentei.
Reprezentanta intimatei arată că nu se opune cererii formulate de către reprezentantul recurentei, având în vedere faptul că întâmpinarea nu a fost comunicată conform dispozițiilor legale, cu 5 zile înainte de termenul de judecată.
T. ul pune în discuție lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se da posibilitate reprezentantului recurentei să studieze întâmpinarea depusă de către intimată.
Reprezentantul recurentei arată că nu se opune lăsării cauzei la a doua strigare pentru a putea studia întâmpinarea depusă de către intimată.
Reprezentanta intimatei arată că nu se opune lăsării cauzei la a doua
strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentului, d-
nul avocat M. SORIN MIHĂIȚĂ, cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată și reprezentanta intimatei, d-na avocat SĂLĂJAN I. G., în substituirea avocatului titular O. PODARU, cu delegație de substituire depusă la acest termen de judecată.
T. ul pune în discuție excepția netimbrării recursului invocată de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai înțelege să susțină excepția netimbrării recursului, având în vedere că la acest termen de judecată reprezentantul recurentei a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul recurentei și reprezentanta intimatei arată că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul de a se dispune prin hotărârea ce urmează a se pronunța, casarea sentinței și în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat la fond și în recurs. Arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală. Invocă prevederile de nelegalitate prevăzute și sancționate de art. 209-316 cu aplicarea expresă a art. 304 pct. 1-9 Cod procedură Civilă. Astfel instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temeiul legal și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și schimbarea naturii actului juridic dedus judecății, interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
Mai arată că instanța de judecată constată existența unui contract de asigurare facultativă, valabil încheiat între părți, valabil la data producerii accidentului. Se constată realitatea producerii accidentului, în baza înscrisului încheiat de cei implicați, declarațiile părților implicate, audierea de martor și declarație notarială pentru partea plecată în străinătate la muncă. Se reține că suma solicitată ca despăgubire este micșorată de la nivelul cerut inițial la suma cu titlu de pretenție de 7.776,82 Euro.
M. ivarea instanței pentru respingerea cererii părții pe care o reprezintă este netemeinică, ce are la bază două raționamente juridice greșite. Neîndeplinirea obligației reclamantului de a înștiința în scris în maxim 48 de ore de la producerea accidentului, cu consecința de a refuza plata despăgubirii. Se invocă faptul că asiguratul reclamant a renunțat la despăgubire.
Față de cele relatate și detaliate în recursul formulat solicită admiterea recursului, casarea sentinței și după rejudecare să se admită pe fond cererea cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului formulat ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 3219/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, ca fiind temeinică și legală, având în vedere motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr. 3219/2013 pronuntata la data de_ Judecatoria C. N. a respins, ca neintemeiata, cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata de reclamanta F. C. S., in contradictoriu cu parata SC O. V. I. G. SA si s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut faptul ca intre reclamanta F. C. S., in calitate de asigurat, si SC BCR ASIGURARI V.
I. G. SA s-a incheiat la data de_ polita de asigurare facultativa a autovehiculelor seria AVA nr. 0598088, in baza careia reclamanta si-a asigurat autoturismul marca Rover Streetwise pentru avarii si furt intern, suma asigurata fiind de 9.175 euro, iar perioada asigurata de 12 luni, incepand cu data de_ pana la data de_ .
Potrivit art. 7.2.1 din contractul de asigurare incheiat intre parti, in cazul producerii evenimentului asigurat, asiguratul este obligat sa instiinteze imediat (maximum 48 de ore, in functie de situatie) organele de politie sau alte organe de cercetare, cele mai apropiate de locul producerii evenimentului, pentru intocmirea actelor cu privire la cauzele si imprejurarile acestuia, pagubele produse si persoanel vinoate de producerea acestuia; art. 7.2.6 sa instiinteze asiguratorul, in scris, despre producerea evenimentului asigurat, in termen de 48 de ore de la data producerii acestuia sau de la luarea la cunostinta, furnizand informatii despre autovehicul, data, locul, cauzele si imprejurarile in care s-a produs evenimentul asigurat, natura si intinderea pagubei; art. 7.2.7 - sa puna la dispozita asiguratorului toate actele si evidentele necesare constatarii si evaluarii pagubelor pentru stabilirea dreptului la despagubire..., iar pentru neindeplinirea obligatiilor prevazute la art. 7.1 si art. 7.2.1 - 7.2.11 din contract, stipulandu-se la art. 7.2.12 ca asiguratorul are dreptul ca, inainte de producerea evenimentului asigurat, sa rezilieze contractul de asigurare, iar dupa producerea acestuia, sa refuze plata despagubirii (filele 25 - 26 din dosar).
Conform constatarii amiabile de accident de la fila 118 din dosar, in data de_, in jurul orelor 06.00, a avut loc un accident rutier produs ca urmare a faptului ca, autoturismul cu nr. de inmatriculare_, condus de Cirebea V. e C., a derapat din cauza drumului cu gheata si a lovit in spate vehiculul condus de F. C. S., marca Rover, cu nr. de inmatriculare _
, care se afla in stationare/oprit. Din analiza declaratiei d-lui Cirebea V. e C. (din data de_, autentificata de BNP Iancu Stefan) rezulta ca, la data de _
, a comis un accident de circulatie in satul Cheia, jud. C., dar autoturismul avariat, aflat in miscare, a fost condus de Pastor I. Alexandru, nu de catre reclamanta, aspecte care reies si din declaratia martorului Pastor I. Alexandru.
Ca urmare a acestui eveniment rutier, parata a deschis dosarul de dauna AVA/CJ/100330/2010. La data de_, s-a intocmit de catre reprezentantii paratei, referatul privind dosarul de dauna AVA/CJ/100330/2010, prin care s-a dispus inchiderea acestui dosar, prin neplata sumei de 31.813, 24 lei si rezilierea politiei AVA nr. 0598088/2009, retinandu-se, in principal, declaratia reclamantei de renuntare la dosarul de dauna. Cu privire la aceasta declaratie, instanta de fond a apreciat ca reclamanta a inteles sa renunte la cererea de despagubiri rezultata din dosarul de dauna AVA/CJ/100330/2010, ca urmare a evenimentului rutier din data de_, si chiar daca renuntarea la despagubiri a reclamantei s-a facut prin inscris sub semnatura privata, in conditiile in care aceasta, la data semnarii respectivei declaratii, a avut capacitatea de a dispune, respectiv capacitate de exercitiu, renuntarea extrajudiciara la dreptul invocat impotriva paratei este opozabila partilor, conform dispozitiilor art. 1176 Cod civil. Astfel, fiind titulara dreptului de a obtine despagubiri de la parata, prin renuntarea expresa si fara echivoc, reclamanta a pierdut respectivul drept, nemaiputand urmari valorificarea acestuia in prezentul litigiu.
In consecinta, constatand ca antrenarea obligatiei de plata a asiguratorului acesteia fata de reclamanta era conditionata de formularea cererii de despagubire conform dispozitiilor prevazute de Legea nr. 136/1995 si de Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila si ca reclamanta a renuntat la respectivul drept in mod voluntar, fara a face dovada ca a fost victima unei erori, instanta de fond a apreciat ca se impune respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.
Instanta de fond a retinut ca aspectele mentionate de reclamanta, prin reprezentant, nu corespund realitatii, in referatul intocmit in dosarul de dauna facandu-se referire la declaratia reclamantei de renuntare la despagubiri,
reclamanta necontestand declaratia de renuntare si nici faptul ca semnatura de pe aceasta ii apartine, facandu-se mentiune si la imposibilitatea acesteia de a scrie. Simplele sustineri ale reclamantei ca s-ar fi utilizat mijloace de presiune asupra sa pentru a o determina sa renunte la dreptul sau, in lipsa unor probe in acest sens, nu pot, in opinia instantei, sa lipseasca de efecte declaratia reclamantei de renuntare la despagubiri.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs recurenta F. C. S. solicitand admiterea recursului, casarea ei si la rejudecare admiterea cererii de chemare in judecata asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, recurenta a aratat ca instanta de fond a pronuntat o hotarare lipsita de temeiul legal si cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, precum si schimbarea naturii actului juridic dedus judecatii; interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii. Astfel, instanta de judecata a constatat existenta unui contract de asigurare facultativa, valabil incheiat intre parti, valabil la data producerii accidentului, a constatat realitatea producerii accidentului, in baza inscrisului - constantul amiabil incheiat de cei implicati, declaratiile partilor implicate, audierea de martor si declaratie notariala (pentru partea plecata in strainatate la munca) si a retinut ca suma solcitata ca despagubire este micsorata de la nivelul cerut initial la suma cu titlu de pretentie de 7.776,82 Euro.
Recurenta mai arata ca motivarea instantei pentru respingerea cererii este "netemeinicia", ce are la baza doua rationamente juridice gresite. In ce priveste neindeplinirea obligatiei reclamantului de a instiinta in scris in maxim 48 de ore de la producerea accidentului, cu consecinta de a refuza plata despagubirii, instanta a invocat prevederile contractului de asigurare la pct.7.2.1- 7.2.7. In opinia recurentei, instanta trebuia sa aprecieze acest fapt prin prisma si in conditiile art.19 din Legea 136/1995. potrivit caruia asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, in termenul prevazut in contractul de asigurare. In caz de neindeplinire a obligatiei prevazute la alineatul precedent asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei. Or asa cum se poate observa din dosarul de dauna realizat de parat, acesta a putut sa faca o evaluare si constatare a daunelor, sa stabileasca suma cuvenita ca despagubire pe care s-a si limitat sa o revendice. Mai mult, instata prin prezentul rationament trece si invoca in numele paratului (care nici nu se apara prin aceasta sustinere ca motiv de neplata) ca acesta are dreptul sa refuse plata.
Recurenta mai arata ca se invoca faptul ca asiguratul reclamant a renuntat la despagubire, insa acest fapt nu este argumentat ca motiv de refuz, dreptul la despagubire subzitand in baza contractului de asigurare, ci motivul ar fi ca este o inscenare a sotului acesteia. Or faptul de a semna o cerere in care renunti la despagubire nu te poate opri in termenul legal de prescriere sa revii pentru ca drepul tau subzista. S-a mai mentionat ca din continutul referatului cu nr. 585/_ rezulta condiile in care s-a dat acea renuntare "audierea pagubitei", "sustine ca nu poate scrie", "in spatele acestei inscenari se afla". Recurenta apreciaza ca asupra sa s-au facut presiuni nepermise si din teama a procedat in acest mod, insa ulterior a revenit si a solicitat despagubirea.
Intimata SC O. V. I. G. SA prin intampinare a invocat exceptia netimbrarii cererii si pe cale de consecinta, a solicitat anularea recursului formulat ca netimbrat. Pe fondul cauzei se solicita respingerea recursului aratandu-se ca desi accidentul de circulatie a avut loc pe data de_, parata a fost avizata de dauna abia dupa 2 luni de zile, astfel cum rezulta din declaratiile date de insasi recurenta F. C. S. .
In conformitate cu art. 7.2.5 si art. 7.2.7 din conditiile generale CASCO, asiguratul avea obligatia contractuala de a "instiinta in scris despre producerea evenimentului asigurat in termen de 48 de ore de la producerea acestuia sau de la luarea la cunostinta, furnizand informatii complete despre autovehiculul, data, locul, cauzele si imprejurarile in care s-a produs evenimentul asigurat, natura si intinderea pagubei". De asemenea, asiguratul avea obligatia sa puna la dispozitia asiguratorului toate actele si evidentele necesare constatarii si evaluarii pagubelor pentru stabilirea dreptului la despagubire. In ceea ce priveste depasirea termenului contractual de avizare de dauna cu 2 luni, motivul de refuz la plata este in totalitate intemeiat in drept si justificat conform art. 969 cod civil raportat la art. 7.2.12 din conditiile generale CASCO.
In urma evenimentului rutier a fost deschis dosarul de dauna AVA/CJ/100330/2010, dosar la a carui despagubire insasi recurenta a renuntat in scris, aspect retinut in mod corect de instanta de fond, iar recurenta nu a contestat declaratia de renuntare si nici faptul ca semnatura nu i-ar apartine. In urma asa-zisului eveniment rutier, auto recurentei cu nr. de inmatriculare_ a fost avariat atat in partea din fata, cat si spate, avand airbagurile sarite. Avand in vedere ca, astfel cum rezulta atat din constatarea amiabila, cat si din declaratia recurentei, motorul auto Rover era oprit, airbagurile nu aveau cum sa se declanseze. Intimata a mai aratat ca a invederat acest aspect recurentei, care dupa cateva ore s-a prezentat si a declarat in scris ca renunta la dosarul de dauna si la orice pretentie pecuniara de la asigurator.
Pe fondul pretentiei deduse judecatii, intimata arata ca in conformitate cu art. 8.3 - 8.6 din conditiile generale CASCO, pentru stabilirea despagubirilor ce s-ar putea acorda intr-o ipoteza verosimila a unui accident rutier, trebuie avute in vedere atat valoarea reala a auto la data accidentului, cat si epava de 75% in caz de dauna totala, fransiza de 10% ce cade in sarcina asiguratului, precum si eventuale rate neachitate.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate precum si a dispozitiilor art. 304, 304 ind.1 si 312 Cod procedura civila., tribunalul retine urmatoarele
:
Prin recursul declarat in cauza de recurenta F. C. S., s-au invocat motivele de recurs prevazute de art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila, respectiv faptul ca prima instanta a interpretat in mod gresit actul juridic dedus judecatii, schimband natura si intelesul vadit neindoielnic al acestuia si faptul ca hotararea primei instante este lipsita de temei legal sau pronuntata cu incalcarea dispozitiilor legale aplicabile.
Astfel, s-a sustinut pe de o parte imprejurarea ca in mod gresit s-a apreciat de catre instanta de fond faptul ca neindeplinirea de catre reclamanta a obligatiei de a instiinta in scris in maxim 48 ore de la producerea accidentului are drept consecinta refuzul platii despagubirii. Prima observatie care se impune este aceea ca prima instanta si-a intemeiat in principal solutia pronuntata in cauza pe faptul ca reclamanta a inteles sa renunte la cererea de despagubire printr-o declaratie formulata in dosarul de dauna deschis de asigurator ca urmare a evenimentului rutier, apreciindu-se ca aceasta renuntare este valabil facuta si impiedica reclamanta sa mai formuleze pretentii in contradictoriu cu societatea de asigurare. Numai in mod subsidiar, si cu totul tangential, s-au mentionat prevederile art.7.2.6 din contractul de asigurare incheiat de partile in litigiu, potrivit carora asiguratul este obligat sa instiinteze asiguratorul, in scris, despre producerea evenimentului asigurat, in termen de 48 de ore de la data producerii acestuia sau de la luarea la cunostinta, furnizand informatii despre autovehicul, data, locul, cauzele si imprejurarile in care s-a produs evenimentul asigurat, natura si intinderea pagubei; si cele ale art.7.2.12 conform carora pentru neindeplinirea
obligatiei de anuntare a asiguratorului de catre asigurat, societatea de asigurare are dreptul ca, inainte de producerea evenimentului asigurat, sa rezilieze contractul de asigurare, iar dupa producerea acestuia, sa refuze plata despagubirii.
Examinand totusi si acest aspect, in conditiile in care prin sentinta pronuntata de catre prima instanta se faceau unele mentiuni cu privire la aceste prevederi contractuale, se constata ca instanta nu a depasit limitele investirii sale, analizand aparari care nu au fost formulate de catre parti, asa cum se sustine de catre recurenta, intrucat prin intampinarea depusa la dosar la data de 5 martie 2012 parata intimata SC BCR ASIGURARI V. I. G. SA a invocat prevederile art.7.2.5 si 7.2.7 din conditiile generale CASCO potrivit carora asiguratul avea obligatia contractuala de a instiinta in scris despre producerea evenimentului asigurat in termen de 48 ore de la producerea acestuia sau de la luarea la cunostinta, precum si cele ale art.7.2.12 din aceleasi conditii generale, conform carora in cazul neindeplinirii unei asemenea obligatii asiguratorul are dreptul ca, inainte de producerea evenimentului asigurat, sa rezilieze contractul de asigurare, iar dupa producerea acestuia, sa refuze plata despagubirii. Ca urmare, apreciind ca incidente in cauza aceste clauze contractuale, instanta nu s- a pronuntat cu incalcarea principiului disponibilitatii, apararea mentionata apartinand paratei improcesuate si fiind invocata in conditii procedurale.
Este cert ca potrivit art.7.2.5 din conditiile generale ale asigurarii facultative a autovehiculelor, practicate de societatea intimata, asiguratul avea obligatia contractuala de a instiinta in scris asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat in termen de 48 ore de la producerea acestuia sau de la luarea la cunostinta, furnizand informatii despre autovehicul, data, locul, cauzele si imprejurarile in care s-a produs evenimentul asigurat, natura si intinderea pagubei, iar conform art.7.2.12, in cazul neindeplinirii unei asemenea obligatii asiguratorul are dreptul ca, inainte de producerea evenimentului asigurat, sa rezilieze contractul de asigurare, iar dupa producerea acestuia, sa refuze plata despagubirii. Afirmatia recurentei in sensul ca refuzul de plata al despagubirii nu poate fi o consecinta automata a neindeplinirii obligatiei de anuntare in termenul stabilit a asiguratorului despre producerea evenimentului asigurat, ci este justificat numai in situatia in care incalcarea acestei obligatii pune asiguratorul in imposibilitate de determinare a cauzei producerii riscului asigurat si a intinderii pagubei este corecta din punct de vedere strict teoretic. Astfel, clauza contractuala mentionata nu poate produce efecte in contra dispozitiilor art.19 din Legea nr.136/1995, in vigoare la data producerii evenimentului rutier, dispozitii potrivit carora Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, in termenul prevazut in contractul de asigurare. In caz de neindeplinire a obligatiei prevazute la alineatul precedent asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei. Interpretarea clauzei contractuale prin prisma dispozitiilor legale enuntate conduce la concluzia ca neindeplinirea obligatiei de anuntare a asiguratorului cu privire la producerea riscului asigurat poate fi sanctionata cu respingerea cererii de despagubire numai daca s-a produs asiguratorului o vatamare prin omisiunea asiguratului de a-si indeplini aceasta obligatie contractuala, in sensul ca asiguratorul se afla in imposibilitate de a stabili imprejurarile producerii evenimentului asigurat si intinderea prejudiciului cauzat.
Desi afirmatiile recurentei cu privire la aceasta modalitate de interpretare a clauzelor prevazute la art.7.2.5 si 7.2.12 sunt corecte, in speta dedusa judecatii aplicarea acestor clauze, interpretate in maniera sustinuta de recurenta, conduce la concluzia primei instante ca asiguratorul era in drept sa refuze plata despagubirii. Astfel, intre reclamanta F. C. S., in calitate de
asigurat, si SC BCR ASIGURARI V. I. G. SA s-a incheiat la data de_ un contract de asigurare facultativa a autovehiculelor, fiind emisa in acest sens polita de asigurare seria AVA nr. 0598088. In baza acesteia, reclamanta si-a asigurat autoturismul marca Rover Streetwise pentru avarii si furt intern, suma asigurata fiind de 9.175 euro, iar perioada asigurata de 12 luni, incepand cu data de_ pana la data de_ .
Conform constatarii amiabile de accident depusa in dosarul de dauna, in data de_, in jurul orelor 06.00, in localitatea Cheia, in dreptul imobilului cu nr.104, a avut loc un eveniment rutier produs ca urmare a faptului ca, autoturismul cu nr. de inmatriculare_, condus de numitul Cirebea V. e C.
, a derapat din cauza drumului cu gheata si a lovit din spate autovehiculul condus de reclamanta, marca Rover cu nr. de inmatriculare_, care se afla in stationare. Potrivit declaratiei date de reclamanta la data de_ in fata inspectorului de daune, aceasta a parcat autovehiculul detinut in proprietate in localitatea Cheia, in dreptul imobilului cu nr.104, in seara zilei de_, iar a doua zi dimineata a fost anuntata de catre numitul Cirebea V. e C. ca a lovit autovehiculul parcat intrucat a derapat cu autoturismul sau pe gheata.
Ulterior, la data de_, numitul Cirebea V. e C. a dat o declaratie pe proprie raspundere sub semnatura legalizata, prin care arata ca la data de_ a condus autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ in localitatea Cheia si a tamponat autoturismul marca Rover cu nr._, autoturism care se afla in miscare, fiind condus de numitul Pastor I. -Alexandru. Aceasta stare de fapt a fost sustinuta si de numitul Pastor I. -Alexandru care, audiat fiind de catre instanta, a aratat ca a condus autovehiculul aflat in proprietatea reclamantei, la solicitarea acesteia, si a fost lovit din spate de o duba alba si proiectat cu autovehiculul intr-un copac.
Existand contradictii intre modalitatea declarata de reclamanta cu privire la producerea accidentului si avariile produse, inspectorii de daune din cadrul societatii de asigurare parate au efectuat investigatii cu privire la modul de producere al evenimentului rutier, stabilind ca airbagurile auto Rover nu se puteau declansa datorita faptului ca motorul era oprit in momentul impactului. Or, in conditiile in care existau si persista dubii cu privire la realitatea imprejurarilor declarate de reclamanta cu privire la modalitatea de producere a evenimentului rutier, declaratiile persoanelor pretins implicate in accident fiind contradictorii, este evident ca asiguratorul nu a fost instiintat despre producerea accidentului in termenul contractual stabilit si nici intr-un termen util, care ii permitea sa faca investigatiile necesare pentru stabilirea concreta si corecta a modului de producere a accidentului, imprejurare in care asiguratorul era indreptatit sa refuze plata despagubirilor solicitate de catre reclamanta.
Oricum, motivul inchiderii dosarului de dauna il reprezinta declaratia scrisa a recurentei de renuntare la cererea de despagubire, recurenta precizand in mod expres ca nu mai are nicio pretentie de la asigurator. Acest aspect a fost reliefat in referatul cu propunerea de inchidere a dosarului de dauna AVA/CJ/100330/2010, contrar sustinerilor recurentei, mentionandu-se in mod expres faptul ca asiguratul a declarat in scris ca renunta la dosarul de dauna.
Pe calea recursului declarat in cauza, recurenta a mai afirmat ca a renuntat la cererea de despagubire, insa nu si la dreptul sau de despagubire, astfel ca poate reveni in mod legal asupra acestei renuntari, in termenul de prescriptie al dreptului la actiune. Cu privire la aceasta sustinere, tribunalul constata ca in mod corect prima instanta a retinut ca renuntarea reclamantei la dreptul la despagubiri s-a realizat in mod valabil, printr-un inscris sub semnatura privata, reclamanta fiind titulara dreptului de a obtine despagubiri si avand capacitatea de a dispune, iar renuntarea a fost expresa si neechivoca. Prin aceasta
renuntare unilaterala, recurenta a pierdut dreptul sau la despagubiri, nemaiputand reveni asupra unei renuntari valabil facute, pentru a urmari valorificarea acestui drept intr-o actiune ulterioara in instanta.
Din sustinerile destul de evazive ale recurentei, rezulta ca aceasta intelege sa mai invoce faptul ca manifestarea sa de vointa exprimata prin renuntarea la pretentii ar fi fost viciata, fiind afectata de violenta psihica, asupra sa facandu-se presiuni de natura sa-i insufle o stare de temere. Or, pentru a se retine viciul de consimtamant al violentei, de natura a conduce la nulitatea actului juridic al renuntarii la un drept, este necesar a fi probate atat elementul exterior, obiectiv al violentei, respectiv amenintarea persoanei cu un rau, cat si elementul subiectiv, constand in insuflarea unei temeri persoanei amenintate. Probele administrate in cauza sunt insa insuficiente pentru a se retine violenta pretinsa de reclamanta. Aspectele consemnate in referatul nr.585/_, cu privire la ‘audierea pagubitei’, ‘sustine ca nu poate scrie’, ‘in spatele acestei inscenari se afla’, nu sunt de natura a conduce la concluzia ca asupra reclamantei s-au exercitat presiuni pentru a renunta la dreptul sau la despagubiri, intrucat aceste consemnari sunt ulterioare datei de_ cand reclamanta a dat declaratia de renuntare la pretentii, iar reclamanta nu a contestat faptul ca a fost audiata si nu putea scrie la acel moment si nici nu si-a contestat semnatura de pe declaratia de renuntare. Cu alte cuvinte, pretinsele presiuni exercitate asupra reclamantei nu au fost probate, iar aspectele consemnate in referatul mentionat anterior, invocate de reclamanta, nu pot sta la baza unei prezumtii fie si simple in sensul exercitarii unor asemenea presiuni, asa cum tinde sa sustina aceasta, intrucat prezumtia trebuie sa aiba o greutate si puterea de a naste probabilitatea conform art.1203 Cod civil (1864), or nu se poate construi un rationament logico- juridic intre aspectele de fapt consemnate in referatul amintit si faptul juridic al exercitarii unor presiuni asupra reclamantei, cu scopul renuntarii sale la un drept.
Pentru toate considerentele expuse, retinand ca nu pot fi primite criticile recurentei, tribunalul constata ca nu este intemeiat recursul declarat de recurenta F. C. S., astfel ca, in temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila, va respinge ca neintemeiat acest recurs, cu consecinta mentinerii in intregime a sentintei civile nr.3219/_ pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosarul nr._ .
In baza prevederilor art.274 Cod procedura civila, constata ca desi intimata a solicitat cheltuieli de judecata, nu a depus inscrisuri cu care sa probeze efectuarea unor cheltuieli in recurs, motiv pentru care instanta va respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta F. C. S. in contradictoriu cu intimata SC O. V. I. G. SA impotriva sentintei civile nr.3219/_ pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosarul nr._, pe care mentine in intregime.
Respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 octombrie 2013.
PRESEDINTE: JUDECATOR: JUDECATOR: GREFIER:
M. C. B. D. M. D. N. K. T. G.
Red./dact./MCB/LU/2ex./_ Judecator fond: I. A. B., Judecatoria C. -N., judetul C. .
| ← Decizia civilă nr. 451/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 104/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
