Decizia civilă nr. 104/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M A N I A TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 104/R/2013
Ședința publică din data de_ Completul este compus din :
PREȘEDINTE - D. H. JUDECATOR - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C. GREFIER - S. M.
Pe rol fiind examinarea contestației în anulare formulată de contestatoarea S.C. P. S.A. în contradictoriu cu intimata S.C. U.
S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 342/17 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor contestatoarei, d-l. avocat FLORIN BULIERIS, cu împuternicire avocațială depusă la fila 3 dosar și în reprezentarea intereselor intimatei, d-na avocat ANCA TĂMĂȘAN, cu împuternicire avocațială depusă la acest termen.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul contestatoarei depune la dosar chitanța nr.519600304/_ ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei.
Se constată, că s-a înregistrat la dosar, la data de 13 februarie 2013, din partea intimatei, întâmpinare.
Tribunalul, comunică reprezentantului contestatoarei un exemplar din întâmpinarea depusă de către intimată.
Se constată că a fost acvirat dosarul nr._ al JUDECĂTORIEI C. -N. .
Reprezentantul contestatoarei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare și pe cale de consecință să se dispună anularea deciziei nr.342/_ a Tribunalului Specializat C. . Arată că, în opinia sa, încă în faza în care s-a judecat recursul nu a mai existat un contradictoriu între părți asupra faptului că hotărârea judecătorească care ține loc de act autentic ar putea fi executată ca și un contract autentic. Pentru a se evita un contradictoriu acum, înțelege să citeze din calea de atac
declarată de către partea intimată respectiv paragraful 2 și 3 de pe pagina 6 "Tocmai fiindcă hotărârea care ține loc de contract consființește înțelegerea părților din antecontract,instanța care a pronunțat hotărârea nu a cuprins și o dispoziție în sensul";obligă pârâta la plata prețului";pentru că nu putea fi ignorate obligațiile stipulate în antecontract în ceea ce privește scadența obligației de plată";. "Arată că este adevărată opinia instanței de fond că atâta vreme cât un contract de vânzare - cumpărare încheiat în formă notarială poate fi pus în executare în condițiile art. 67 din Legea nr. 36/1995, în aceeași situație este și contractul de vânzare - cumpărare conținut de o hotărâre judecătorească";. Totodată, arată că SC U. S. prin recursul promovat împotriva sentinței de fond, a menționat că termenele din antecontract erau împlinite și își susține teza potrivit căreia pune în discuție caracterul titlului executoriu pentru încasarea prețului dar
spune teza în esență, când va ajunge la scadență, potrivit clauzelor antecontractului. Totodată, reprezentantul contestatoarei susține că decizia nr. 342/_ pronunțată de către Tribunalul Specializat C. nu dă eficiență tezei contestatoarei cu privire la aplicarea termenelor de plată din antecontract, ci face în realitate o interpretare a titlului executoriu, a întinderii și aplicării acestuia, în alte cuvinte, consecutiv admiterii recursului, Tribunalul Specializat C. a procedat la soluționarea unei contestații la titlu emis de C. ea de Apel C., cu încălcarea normelor imperative ale art. 400 alin.2 C.pr.civ ce reglementează competența materială. Deși instanța de recurs a fost investită cu recurs la o sentință prin care s-a soluționat o contestație la executare propriu - zisă, instanța de recurs a soluționat o contestație la titlu, încălcându-și competența materială. Solicită admiterea contestației în anulare și pe cale de consecință să se dispună anularea deciziei nr.342/_ a Tribunalului Specializat C. și rejudecare recursului în limitele competenței materiale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației în anulare ca fiind neîntemeiată, conform motivelor invocate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată. Arată că așa cum a menționat în întâmpinare, contestatoarea a pornit de la o falsă abordare a speței deduse judecății în dosarul în care s-a pronunțat decizia de recurs atacată. Pentru a induce ideea că judecătorii s-au pronunțat cu încălcarea normelor de competență, contestatoarea prezintă în mod trunchiat motivele contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._, vrând să sugereze că instanța de recurs a procedat la o
interpretare a titlului executoriu, a întinderii și aplicării acestuia, atribuție care ar fi fost a Curții de Apel C. . În realitate, instanțele au fost investite cu o contestație la executare care a cuprins 4 motive de contestație. A fost admisă însă în recurs, contestația la executare pentru motivul nr.2 din contestația formulată prin care a arătat că prin titlu executoriu (decizia nr.144/2011 a Curții de Apel C. ) nu se instituie obligația debitoarei la plata sumei de 1.240.000 euro, fiind încălcate
dispozițiile art.371 indice 2 C.pr.civ. Din considerentele deciziei nr.342/2009 rezultă că nu s-a procedat la o lămurire a titlului executoriu,ci dimpotrivă s-au analizat legalitatea formelor de executare prin prisma art. 371 indice 2 C.pr.civ.,fiind vorba de o contestație propriu - zisă. Arată că în fața primei instanțe nu s-a invocat o eventuală excepție de necompetență materiale a Judecătoriei C. -N., raportat la motivele contestației punctual formulate. Înțelege să învedereze dispozițiile art. 159 indice 1 C.pr.civ. care prevede în mod expres că necompetența materială de ordine publică poate fi invocată până la prima zi de înfățișare, în fața primei instanțe. Arată că, contestația în anulare are o singură miză, respectiv aceea de a nu se dispune întoarcerea executării pentru suma de 69.785,10 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, ca efect al anulării formelor de executare, întrucât în ceea ce privește prețul de 1.240.000 euro,acest a fost achitat. Susține că această contestație în anulare își propune salvarea onorariului executorului judecătoresc încasat pentru îndeplinirea unor forme nelegale de executare silită.
În replică, reprezentantul contestatoarei arată că înțelege să critice decizia pronunțată în recurs de către Tribunalul Specializat C. . În primul ciclu procesual, contestatoarea a câștigat apelul. Fără a se începe executarea silită, intimata a formulat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție și a obținut suspendarea executării plătind cauțiunea stabilită la suma din titlu. La dosar există înscrisurile din primul ciclu procesual. Arată că, contestatoarea nu a criticat competența Judecătoriei C. -N.
, întrucât această instanța și-a văzut limitele, ci critică faptul că după ce tribunalul a admis recursul, a judecat cauza inclusiv pe întinderea titlului executoriu.
În replică, reprezentanta intimatei arată că în primul ciclu procesual nu a avut loc nici o suspendare doar în al doilea ciclu procesual. Cu privire la cel de-al doilea ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție a întrebat dacă hotărârea Curții de Apel C. a fost pusă în executare. Hotărârea Curții de Apel C. a fost pusă în executare cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
T R I B U N A L U L,
Prin contestația în anulare înregistrată la data de_ în dosarul cu nr. de mai sus, contestatoarea SC P. SA a solicitat în contradictoriu cu SC U. S. și în temeiul dispozițiilor art.317 alin.1 pct.2 C.pr.civ., anularea deciziei nr.342/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii contestatoarea a susținut că prin contestația la executare și recursul formulat debitoarea contestatoare SC U. S. a argumentat nelegalitatea actelor de executare, susținând că nu ar fi
exigibilă creanța pentru care ar fi aplicabile termenele de plată convenite prin antecontractul dintre părți.
În fața primei instanțe reprezentanta contestatoarei a precizat explicit că nu cere lămurirea titlului executoriu, conștientizând că nu Judecătoria Cluj-Napoca este competentă să judece o asemenea cerere. La momentul respectiv, față de contestația la executare propriu-zisă, SC
P. SA a formulat apărări, iar prima instanță, respingând contestația, a înlăturat efectul clauzelor antecontractului, însușindu-și teza intimatei (neaplicarea antecontractului și după decizia nr.144/_
).
Prin decizia nr.342/_ se consideră că se face, în realitate, o interpretare a titlului executoriu, a întinderii și aplicării acestuia, instanța specializată consecutiv admiterii recursului, procedând la soluționarea unei contestații la titlu emis de C. ea de Apel C., cu
încălcarea normelor imperative ale art.400 alin.2 C.pr.civ. ce reglementează competența materială.
În cuprinsul considerentelor deciziei nr.342/_ se susține că s- a efectuat o analiză a întinderii și aplicării deciziei nr.144/_ a Curții de Apel C., contestatoarea arătând că practic a fost în imposibilitate să invoce excepția necompetenței materiale în fața instanței de recurs,.
Din punct de vedere formal, dacă se dă eficiență exclusiv dispozitivului, prin decizia nr.342/_ se anulează formele de executare silită, dar în fond toate argumentele din considerente decurg dintr-o interpretare a titlului executoriu, a unei decizii pronunțate de C. ea de Apel C. .
În concluzie, contestatoarea susține că instanța de recurs a soluționat, în realitate, o contestație la titlu, încălcându-și competența materială, deși a fost învestită cu un recurs împotriva unei sentințe prin care s-a soluționat o contestație la executare propriu-zisă.
În condițiile în care s-ar aprecia că prin contestație debitoarea contestatoare a cerut fără echivoc și interpretarea/stabilirea întinderii/înțelesului/aplicării titlului executoriu, contestatoarea a solicitat admiterea recursului acesteia și anularea sentinței Judecătoriei
C. -N., cu consecința trimiterii contestației Curții de Apel C. pentru judecată în primă instanță.
Intimata SC U. S. a depus la dosarul cauzei la data de_ întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea acesteia.
În cuprinsul motivelor invocate intimata susține că opinia contestatoarei conform căreia decizia nr.342 a Tribunalului Specializat din data de 17 septembrie 2012 a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență este neîntemeiată, întrucât în dosarul nr._ instanța a fost învestită cu o contestație la executare care a cuprins 4 motive de contestație, printre acestea numărându-se și motivul conform căruia actele de executare sunt nelegale întrucât creanța nu era exigibilă
pentru că ar fi aplicabile termenele de plată convenite prin antecontractul dintre părți.
Nici una dintre cele două instanțe însă nu a reținut criticile cu privire la acest motiv din contestația la executare, motivul fiind înlăturat ca neîntemeiat.
În recurs, contestația la executare a fost admisă pentru cel de al doilea motiv din contestație în cuprinsul căruia s-a arătat că prin titlul executoriu reprezentat de decizia nr.144/2011 a Curții de Apel C. nu se instituie obligația debitoarei la plata sumei de 1.240.000 euro, fiind încălcate astfel disp. art.3712C.pr.civ.
Intimat apreciază că din considerentele deciziei nr.342/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. nu rezultă că s-ar fi procedat la o lămurire a titlului executoriu, ci dimpotrivă s-a analizat legalitatea formelor de executare prin prisma disp. art.3712C.pr.civ., formulându-se o contestație la executare propriu-zisă.
Prin titlul în temeiul căruia s-a pus în executare suma de
1.240.000 euro nu se consacră nici o obligație de plată a acestei sume, ci se complinește doar voința intimatei SC U. S. la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra celor două imobile pentru prețul de
1.000.000 euro + TVA.
Intimata a susținut că prețul a fost achitat conform documentelor de plată existente la dosarul cauzei și că din această perspectivă contestația la executare se impunea a fi admisă prin raportare la prev. sart.3712alin.1 C.pr.civ.
Miza contestației în anulare, conform opiniei exprimate de intimată, este aceea de a nu se dispune întoarcerea executării pentru suma de 69.785,10 lei reprezentând cheltuieli de executare silită ca efect al anulării formelor de executare, atâta timp cât prețul de 1.240.000 euro a fost achitat.
Analizând contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P. SA împotriva deciziei civile nr.342/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, prin raportare la prev. art.317 alin.1 pct.2 C.pr.civ., instanța reține că în conformitate cu norma legală enunțată hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivul arătat, respectiv când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Alineatul 2 al art.317 C.pr.civ. prevede ca excepție situația în care contestația poate fi primită dacă motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Contestatoarea susține în cuprinsul motivelor contestației în anulare faptul că prin decizia menționată, în cuprinsul considerentelor acesteia, se face, în realitate, o interpretare a titlului executoriu, a
întinderii și aplicării acestuia, titlul fiind o hotărâre judecătorească pronunțată de C. ea de Apel C., situație față de care se consideră că au fost încălcate normele imperative ale art.400 alin.2 C.pr.civ. ce reglementează competența materială.
Prin decizia nr.342/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. instanța a admis recursul declarat de contestatoarea recurentă SC U.
S. în contradictoriu cu intimata SC P. SA, cu consecința modificării în parte a sentinței civile nr.12624/13 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în sensul admiterii contestației la executare, cu consecința anulării formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.978/2011 al SCPEJ ADAM ȘI OSZOCZKI, cu privire la debitul în cuantum de 1.240.000 euro și cu privire la cheltuielile de executare în cuantum de 69.785,10 lei.
Prin aceeași decizie au fost menținute dispozițiile sentinței civile recurate și s-a dispus restituirea către recurentă a sumei de 291 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată la fond și în recurs.
Din considerentele deciziei civile a cărei anulare se solicită prin raportare la prev. art.317 alin.1 pct.2 C.pr.civ. reiese faptul că pentru a se pronunța în sensul mai sus arătat instanța de recurs a respins primul motiv de recurs invocat de recurentă referitor la nelegalitatea revocării refuzului executorului judecătoresc de a efectua executarea silită, considerându-l ca neîntemeiat, apreciind că nu există nici un temei legal care să interzică executorului judecătoresc să revină asupra refuzului de a efectua executarea silită, prin raportare la disp. art.2 alin.2 din Legea nr.188/2000.
Cât privește cel de al doilea motiv de recurs, respectiv acela conform căruia recurenta a considerat că suma de 1.240.000 euro nu este exigibilă, întrucât nu s-au respectat termenele statuate în art.4 din antecontractul de vânzare-cumpărare, instanța de recurs a reținut faptul că dispozitivul deciziei nr.144/_ pronunțată de C. ea de Apel C. în dosarul nr._ * nu consacră nici o obligație de plată a unei sume de bani în cuantum de 1.240.000 euro, ci complinește voința societății pârâte SC U. S. la încheierea contractului autentic de vânzare- cumpărare având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra a două imobile pentru prețul de 1.000.000 euro + TVA.
Prin raportare la acest fapt reținut de instanță s-a apreciat că în mod corect a fost refuzată inițial de către executorul judecătoresc executarea prețului de 1.000.000 euro + TVA, refuzul având la bază decizia civilă nr.144/2011.
Instanța de recurs a considerat că ceea ce a obținut creditoarea SC
P. SA este doar încheierea forțată a unui contract de vânzare- cumpărare în formă autentică, atâta timp cât sub aspectul forței probante decizia nr.144/2011 pronunțată de C. ea de Apel C. are valoarea unui contract autentic de vânzare-cumpărare apt să transfere dreptul de proprietate asupra celor două imobile din patrimoniul vânzătoarei în cel al cumpărătoarei.
S-a mai reținut că prin raportare la prev. art.67 din Legea nr.36/1995 decizia menționată nu poate fi asimilată unui act autentificat de notarul public pentru a justifica forța ei executorie și că legiuitorul a reglementat în mod expres condițiile în care o hotărâre judecătorească se bucură de caracter executoriu.
În plus, s-a reținut că SC P. SA în calitate de creditoare intimată a încercat să sară peste etape și să asimileze refuzul debitoarei recurente SC U. S. de executare a obligației de plată a prețului de
1.000.000 euro unei neexecutări contractuale izvorâte dintr-un contract autentificat în fața notarului public și că creditoarea ar fi trebuit să urmeze calea dreptului comun pentru a obține obligarea debitoarei la plata prețului și a TVA aferent.
Drept urmare, instanța de recurs a considerat că executorul judecătoresc a procedat în mod greșit la urmărirea prețului în temeiul deciziei civile nr.144/2011.
Tribunalul apreciază că instanța de recurs nu a procedat la soluționarea unei contestații la titlu și, drept urmare, nu au fost încălcate normele imperative ale art.400 alin.2 C.pr.civ. în cadrul căruia se reglementează și competența materială.
Aceasta întrucât instanța a analizat motivele de recurs invocate în cuprinsul cererii formulate de debitoarea SC U. S., motive în cadrul cărora a fost invocată nelegalitatea actelor de executare silită pentru încasarea prețului unor imobile, executare demarată în baza unei hotărâri judecătorești menită să țină loc de act autentic de vânzare-
cumpărare, hotărâre prin care se consfințea înțelegerea părților dintr-un antecontract referitoare la stabilirea unor termene de plată.
Astfel, cel de al doilea motiv de recurs invocat în susținerea nelegalității hotărârii pronunțate de prima instanță și necesității modificării acesteia se referea la exigibilitatea sumei de 1.240.000 euro prin raportare la prev. art.67 din Legea nr.36/1995 republicată și disp. art.1171 C.civ.
Din această perspectivă, instanța de recurs a apreciat că decizia civilă nr.144/2011 pronunțată de C. ea de Apel C. în dosarul nr._
* nu întrunește cerințele prev. de art.3711alin.1 C.pr.civ., întrucât nu consacră o obligație de plată pentru suma de 1.240.000 euro în sarcina debitoarei, ci doar complinește voința societăți pârâte SC U. S. la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra celor două imobile din litigiu.
De altfel, acest aspect rezultă în mod clar și neechivoc din cuprinsul considerentelor deciziei civile mai sus menționate, hotărârea pronunțată de curte fiind menită să țină loc de contract de vânzare- cumpărare în formă autentică pentru transferul dreptului de proprietate între SC P. SA, vânzătoare și SC U. S., cumpărătoare, în ceea ce privește imobilul situat în comuna Baciu, teren în suprafață de 1.600 mp înscris în CF nr.50026 și teren în suprafață de 2.192 mp situat, de
asemenea, în comuna Baciu, înscris în CF nr.2. C. -N., pentru prețul de 1.000.000 euro + TVA.
Instanța de recurs nu a făcut decât să constate că în cuprinsul titlului executoriu a cărui executare silită a fost demarată de executorul judecătoresc la cererea creditoarei SC P. SA nu a fost stabilită o obligație de plată pecuniară pentru suma de 1.240.000 euro pentru care
a fost demarată executarea silită, prin raportare la disp. art.3712 alin.1 C.pr.civ. invocate ca și motiv de recurs.
Pe de altă parte, în condițiile în care contestatoarea a apreciat că motivele de recurs invocate de recurenta SC U. S. erau motive ce tindeau la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului în baza căruia a fost demarată executarea silită, trebuia să invoce necompetența materială a instanței specializate de soluționare a căii de atac, neinvocarea acestei excepții impunând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 317 alin.1 pct.2 C.pr.civ. Aceasta deoarece contestația în anulare este o cale de retractare și nu de reformare a hotărârii judecătorești irevocabile, nesusceptibilă de altă cale de atac iar ca și condiție de admisibilitate a acesteia se impune a fi menționat principiul conform căruia partea nu este îndreptățită să folosească o cale extraordinară de atac când avea la îndemână calea de atac ordinară.
Tribunalul apreciază că intimata contestatoare era obligată să își valorifice eventualele motive de contestație în cadrul recursului, chiar și în condițiile în care recurenta a arătat în cuprinsul motivelor de recurs că a înțeles să formuleze în fața primei instanțe o contestație la executare propriu-zisă, dacă aprecia că motivele invocate nu-i confirmau susținerile.
Pentru considerentele reținute, tribunalul va respinge ca fiind nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P. SA împotriva deciziei civile nr. 342/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C., apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda intimatei SC U. S. întrucât deși aceasta a solicitat obligarea contestatoarei la plata acestora nu a dovedit că a ocazionat în cadrul contestației în anulare astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare formulată de recurenta SC P. SA în contradictoriu cu intimata SC U. S. împotriva deciziei civile nr.342/17 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
D. H. M. | C. | B. | C. | C. S. M. |
Red.CC/MM 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 304/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 410/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
