Decizia civilă nr. 410/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 410/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta SC S. C. S. în contradictoriu cu intimații T. G. și T. VIOLRE, împotriva sentinței civile nr.1328/2013 pronunțate la data de 23 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria Cluj-Napoca, cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La apelul nominal se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 17 iunie 2013 recurenta a înaintat la dosar, prin fax, dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.
Față de neîndeplinirea obligației privind achitarea taxelor judiciare de timbru și, în principal, a timbrului judiciar dat fiind faptul că taxa judiciară de timbru a fost depusă în copie, instanța, din oficiu, ridică excepția nelegalei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
T. UL: Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr. 1328/23 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr.
_, Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, a admis contestația la executare formulată de contestatorii T. G. si T. V. în contradictoriu cu intimata SC S. C.
S. și, în consecință, a anulat actele de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 2151/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Manchevici M.
, precum și a executării silite înseși, obligând intimata la plata către contestatori a sumei de 4040,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că intimata nu poate opune contestatorilor contractul de credit de care se prevalează, deoarece acesta privește o altă persoană juridică decât intimata, respectiv pe primul cedent al creanței, iar contractele de cesiune de creanță depuse în copie la dosar nu reprezintă titluri executorii, respectiv cesiunea de creanță nu transferă titlul executoriu, ci doar creanța atestată de conținutul său, în limita stabilită prin contractul de cesiune și care constituie titlul cesionarului, astfel încât prin actele execuționale săvârșite de executorul judecătoresc s-a produs contestatorilor o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor de executare și a executării înseși.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata recurentă SC S. C.
S., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii contestației la executare.
În motivarea recursului, a arătat că dobândit calitatea de creditor prin încheierea contractului de cesiune de creanță nr. 49/5 septembrie 2009 și în mod corect a demarat procedura de executare silită în baza contractului de credit nr. 2467/9 august 2007.
A arătat că instanța de fond în mod eronat a reținut că titlul executoriu constând în contractul de credit nr. 2467/9 august 2007 privește altă persoană juridică decât pe intimată, respectiv pe primul cedent. A arătat că la momentul la care instanța de fond a pronunțat sentința recurată a avut la dispoziție ambele contracte de cesiune de creanță, precum și contractul de credit, documente aflate la dosarul de executare silită.
A mai arătat că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 1391 C.civ. de la 1864 precum și clauzele contractelor de
cesiune. A învederat că potrivit C.civ. de la 1864, legea aplicabilă contractelor avute în vedere la pronunțarea sentinței recurate, modurile de transmitere a obligațiilor sunt: cesiunea de creanță, subrogația în drepturile creditorului prin plata creanței, poprirea. Contractul de cesiune de creanță este un contract consensual, deci este valabil încheiat la momentul realizării acordului de voință. Părțile cesiunii de creanță sunt cedentul și cesionarul, respectiv banca și societățile. Între BCR SA, în calitate de cedent, și Bucharest Financial Plazza S., în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță J554/10 iunie 2009, prin care a fost transmis dreptul de creanță rezultat din contractul de credit nr. 2467/9 august 2007. Ulterior Bucharest Financial Plazza S., în calitate de cedent, și S. C. S., în calitate de cesionar, au încheiat un nou contract de cesiune de creanță, respectivcontractul de cesiune de creanță nr. 49/5 septembrie 2009, prin care a fost transmis dreptul de creanță împotriva intimaților-contestatori pe care cedentul l-a dobândit de la BCR SA. La momentul realizării acordului de voințe creanța se transferă către cesionar. Astfel, creanța trece în patrimoniul în patrimoniul cesionarului, indiferent că este vorba de Bucharest Financial Plazza S. sau de recurentă, cu toate drepturile pe care i le conferă cedentul. Cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanței în locul cedentului, preluându-i toate drepturile, indiferent de prețul pe care l-a achitat. Din caracterul consensual al cesiunii de creanță reglementat de art. 1391 din C.civ. de la 1864 rezultă, de asemenea, faptul că simpla remitere a titlului din care izvorăște creanța reprezintă executarea contractului de cesiune de creanță. A concluzionat că argumentul principal pentru care instanța de fond a admis contestația la executare
formulată de debitorii cedați, respectiv acela că SCO nu se poate prevala decât de propriul titlu și că acest titlul ar fi contractul de cesiune, este în mod vădit în neconcordanță cu prevederile legale mai sus menționate.
A mai învederat că este adevărat că obiectul contractului de cesiune de creanță îl reprezintă creanța ce rezultă din contractul de credit și nu contractul în sine, însă titlul executoriu îl reprezintă în continuare contractul de credit. Creditoarea nu poate demara procedura de executare silită împotriva debitorului cedat în baza contractului de cesiune de creanță, deoarece debitorul este terț față de acest din urmă contract. Izvorul obligațiilor intimaților-contestatori este contractul de credit, contract în care aceștia și-au asumat obligația de a rambursa creditul și nu contractul de cesiune.
A mai arătat că, presupunând că cele reținute de prima instanță ar fi adevărate, atunci nu ar mai fi justificată remiterea titlului, or legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că "la strămutarea unei creanțe_ predarea între cedent și cesionar se face prin remiterea titlului."
În concluzie, a apreciat că debitorul-cedat nu este parte în contractul de cesiune de creanță, contractul de cesiune de creanță justifică numai calitatea de
creditor a recurentei, respectiv recurenta în mod corect a demarat procedura de executare silită în baza contractului de credit, acesta având caracter executoriu în baza art. 120 din OUG nr. 99/2006
În drept, a invocat art. 299, art. 304, pct. 9, art. 3041C.proc.civ., precum și celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul motivelor de fapt.
Prin citația emisă la 16 aprilie 2013 și comunicată recurentei la 19 aprilie 2013, tribunalul i-a adus la cunoștință obligația de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și de timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării recursului.
La data de 17 iunie 2013, recurenta a trimis prin fax o copie a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru și copia unui timbru judiciar, fără a face dovada expedierii lor poștale.
În consecință, în ședința publică din 17 iunie 2013, instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și cele ale art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995, a ridicat excepția nelegalei timbrări a recursului.
Verificând incidența acestei excepții în speță, tribunalul reține că în conformitate cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cereri, iar potrivit 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor OG nr.32/1995, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
În conformitate cu art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 760/C/1999, dovada plății taxelor judiciare de timbru o constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului.
Potrivit art. 2 alin. 2 din OG nr. 32/1995, timbrul judiciar este mobil, fiind aplicat în original pe cererea supusă obligației de timbrare.
Înscrisul trimis prin fax de recurentă referitor la plata taxei judiciare de timbru nu îndeplinește condițiile impuse de art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 760/C/1999, neexistând în cuprinsul său vreo dovadă a efectuării transferului indicat, iar timbrul judiciar mobil nu poate fi transmis prin fax, obligația de timbrare a recursului neputând fi considerată îndeplinită decât prin depunerea timbrului judiciar mobil în original la dosar.
În consecință, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursului, și, în consecință, va anula ca nelegal timbrat recursul declarat de recurenta SC S. C. S., în contradictoriu cu intimații T. G. și T. V. ,
împotriva sentinței civile nr. 1328/2013 pronunțate la data de 23 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite excepția nelegalei timbrări a recursului, și, în consecință:
Anulează, ca nelegal timbrat, recursul declarat de recurenta SC S. C.
S., în contradictoriu cu intimații T. G. și T. V., împotriva sentinței civile
nr. 1328/2013 pronunțate la data de 23 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
N. K. F. | M. | D. D. C. | P. |
Red. FIM/2 ex./17.10.13
Judecător fond: d-na F. M., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 104/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 665/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
