Decizia civilă nr. 71/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.71/2013
Ședința publică din data de 04 februarie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta A.
T., B., R. împotriva sentinței civile nr. 14392/_ pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei C. - N., privind și pe intimata M. C. - N., cauza având ca obiect în prima instanță, pretenții.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că recurenta a înregistrat în data de 21 ianuarie 2013, împuternicirea de reprezentare juridică și contractul consilierului juridic, d-l Luca Viorel.
T. ul, din oficiu, ridică excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat în soluționarea prezentei căi de atac și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr. 14392/2012 pronunțată la data de 03 iulie 2012 Judecătoria C. N. a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta A. L. T., B., R. în contradictoriu cu pârâtul
C. N. având ca obiect pretenții, fiind obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5261 lei și la plata către reclamantă a sumei de 1285,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că la data de_ între societatea SC INTER INSTALAȚII SERVICE SRL în calitate de prestator și A. L. T., B., R. s-a încheiat un contract de revizie și verificare tehnică având ca obiect servicii de revizie tehnică ale centralei termice.
La data de_ (f.9), precum și la data de_ (f.6), reclamanta, constituită din locatarii imobilelor proprietatea pârâtului de pe străzile T. și B., au solicitat pârâtului decontarea cheltuielilor efectuate cu piesele de schimb la centralele termice de scară.
Conform art. 1421 C.civ., în cursul locațiunii, locatorul trebuie să facă toate acele reparații ce pot fi necesare, afară de micile reparații (reparații locative) care prin uz cad în sarcina locatarului. Aceste mici reparații vizează aspecte legate de confortul locatarului - de exemplu zugrăveli, mici reparații la instalații sau înlocuiri ale unor obiecte sanitare vechi cu unele noi, nicidecum reparații ale centralelor termice, cum este cazul de față.
Instanța de fond a mai reținut din contractul de închiriere depus la fila 10-11, încheiat la data de_, că în sarcina proprietarului exista obligația de a întreține în bune condiții instalațiile comune proprii clădirii (ascensor,
hidrofor, instalații de alimentare cu apă, de canalizare, instalații de încălzire centrală și preparare a apei calde, instalații electrice și de gaze, centrale termice, crematorii ș.a). De asemenea, din contractele de închiriere aflate la filele 40-45, este prevăzută la art. III, lit. a, aceeași obligație a proprietarului- pârâtul din cauza de față.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată apărarea pârâtului, cum că revine chiriașilor obligația de a efectua reparațiile de întreținere a centralelor termice.
Pe de altă parte, este obligatorie verificarea centralelor termice la un interval de 2 ani, precum și revizia la un interval de maximum 10 ani, pentru a se asigura ca aparatul satisface cerințele de funcționare în condiții de siguranță, iar instalarea și întretinerea (revizia) centralei termice trebuie efectuate întotdeauna de către personal profesionist calificat, conform Prescripțiilor I.S.C.I.R. - PT A 1-2010, în bază normelor și regulamentelor în vigoare.
La stabilirea sumei pe care pârâtul trebuie să o achite reclamantei, pentru revizia centralelor termice, obligație contractuală care îi incumbă, instanța de fond a avut în vedere înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantă și anume: factura nr. 5389/_ pentru suma de 1935 lei (f.7), factura 5930/_ pentru suma de 213 lei (f.17), factura nr. 5920/_ pentru suma de 2170 (f.21), factura nr. 6000/_ pentru suma de 793 lei (f.24), fișa de intervenție nr. 12/_ pentru suma de 150 lei (f.23), în total suma de 5261 lei.
Instanța de fond a constatat că prin precizarea de acțiune (f.39) reclamanta a solicitat suma de 22657 lei, însă, după cum rezultă din înscrisurile depuse de către aceasta, rezultă că s-au efectuat cheltuieli în sumă totală de 5261 lei, astfel, cererea reclamantei este întemeiată doar în parte, iar instanța va dispune obligarea pârâtului la achitarea sumei de 5261 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta A. L.
, B., R. solicitând instanței anularea hotărârii atacate, obligarea paratului M. C. N., la plata sumei de 20.993 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de autorizare, intretinere si reparații a centralelor termice de scara după cum reiese din înscrisurile depuse la dosar: factura nr.5389/_ pentru suma de 1935 lei, factura 5930/_ pentru suma de 213 lei, factura nr.5920/_ pentru suma de 2170 lei, factura nr.6000/_ pentru suma de 793 lei, fisa de intervenție nr.12/_ pentru suma de 150 lei, factura nr.5390/_ pentru suma de 4557 lei, factura nr.5391/_ pentru suma de 868 lei, factura nr.6084/_ pentru suma de 4962 lei, factura nr.6082/_ pentru suma de 3763 lei, factura nr.6081/_ pentru suma de 1582 lei și admiterea recursului asa cum este formulat, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului recurenta arată că potrivit art. III, lit. a, din contractele de închiriere, depus la fila 10-11 si cele de la filele 40-45 din dosar rezulta in sarcina proprietarului - M. C. N., obligația de a
întreține in bune condiții instalațiile comune proprii clădiri, ascensor, hidrofor, instalații de alimentare cu apa, de canalizare, instalații de încălzire centrală și de preparare a apei calde, instalații electrice și de gaze, centrale termice.
Analizând excepția necompetenței materiale, tribunalul specializat o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:
Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, competența materială de
recurs a celor trei tribunale comerciale era reglementată de dispozițiile art. 2 pct. 3, raportate la cele ale art. 2, pct. 1, lit. a și art. 1 C.proc.civ., care diferențiau între procese și cereri în materie civilă și procese și cereri în materie comercială, toate coroborate cu dispozițiile art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, care prevedeau că tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează, dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 prevăzând expres faptul că se pot înființa secții sau complete specializate pentru cauze comerciale.
Desigur, din punctul de vedere al dreptului material, criteriile de delimitare între cauzele civile și comerciale se regăseau în dispozițiile art. 3 C.com., care se refereau la actele de comerț obiective, art. 4 C.com., care se refereau la actele de comerț subiective și art. 7, art. 9 și art. 56 C.com., care defineau comercianții și condițiile de incidență a jurisdicției comerciale.
Codicele de comerț din 1887, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 10 mai 1887 a fost abrogat, cu excepția unor articole care nu prezintă relevanță în prezenta speță, prin dispozițiile art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011.
Același act normativ, Legea nr. 71/2011, prin art. 223 prevede expres faptul că doar procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.
Dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de 17 ianuarie 2012, după data intrării în vigoare a noului Cod civil, dispozițiile art. 223 din Legea nr. 71/2011, nu sunt aplicabile.
În consecință, se impune verificarea aplicabilității dispozițiilor art. 227 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.
În acest context se impune analiza noțiunii de "lege specială"; la care se referă art. 227 din Legea nr. 71/2011, precum și stabilirea modului de aplicare în timp a dispozițiilor acestei norme.
Dat fiind faptul că Legea nr. 71/2011 a fost adoptată pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul apreciază că singura interpretare posibilă a noțiunii de "lege specială"; trimite la toate celelalte acte normative care se găsesc, față de Noul Cod Civil, în relația normă specială - normă generală. Aplicarea în timp a acestor dispoziții are, desigur, în vedere momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, legile speciale fiind actele normative arătate în cuprinsul prezentului aliniat care au rămas neabrogate în urma intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011.
În condițiile în care art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887 au fost abrogate expres de către Legea nr. 71/2011 și nicio lege specială nu prevede în prezent că litigiile având ca obiect pretenții, dintre neprofesioniști ar fi, în recurs, de competența tribunalelor specializate, aceste litigii revin competenței tribunalelor de drept comun.
Având în vedere considerentele reținute, în temeiul art.1591alin.2 coroborat cu art.2 pct.3 C. pr. civ., tribunalul specializat va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului, în favoarea T. ului C. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. și, în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta
L. T., B., R. în contradictoriu cu M. C. N. împotriva sentinței civile nr.14392/3 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., în favoarea T. ului C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
N. K. F. | M. D. D. | A. | B. |
Red. NK/LU 2 ex./_
Judecător fond: P. a V. P. Judecătoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 749/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 110/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
