Decizia civilă nr. 1051/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1051/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. O.
J. ecător V. I.
J. ecător S. O.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta- pârâtă SC C. A. SA cu sediul în S., str.N. O. nr.5, bl.Turnu A, et.3-6 împotriva sentinței civile nr.2456 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimata-reclamantă COZMA (fostă M. ) C., cu domiciliul ales la Cabinet av.Chindriș O., în B.
M., Bd.R. nr.1/38, și intimata SC C. A. SA - S. B. M., cu sediul în B. M., Bd.R. nr.11/21, având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de_, când s- a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de_, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului, a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2456 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. C., în contradictoriu cu pârâta SC C. A. SA și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14693,83 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală calculată asupra debitului principal, începând cu data pronunțării hotărârii și până la data plății efective și cheltuieli de judecată în valoare de 2235 lei.
În considerentele sentinței s-a reținut: "În data de_, în loc. Șișești, a avut loc accidentul rutier în care au fost implicați reclamanta, în calitate de conducător al autoturismului marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare MM-24-CTM și autobuzul staționat neregulamentar pe partea dreaptă a carosabilului, incident rutier cu privire la care s-a întocmit procesul verbal seria CC nr. 7510647, din data de_, de către un agent constatator din cadrul Poliției Șișești, prin respectivul proces verbal constatându-se culpa exclusivă a asiguratului Pitiș D. Marin, proprietar al autobuzului, parcat neregulamentar pe partea dreaptă a carosabilului; în procesul verbal arătat mai sus reținându-se că numitul Pitiș D. Marin a lăsat staționat pe partea carosabilă autobuzul cu numărul de înmatriculare MM-07-SFO fără a-l semnaliza corespunzător în curbă, în rampă și în zonă cu marcaj continuu, deși avea obligația, în cazul unei defecțiuni tehnice, de a-l scoate în afara părții carosabile sau de a-l tracta până la cel mai apropiat refugiu, arătându-se în continuare că din această cauză s-a produs coliziunea dintre autoturismul marca Ford și autobuzul identificat mai sus, prin același proces verbal contravenientului aplicându-i-se sancțiunea avertismentului, reținându-se că a încălcat astfel dispozițiile art. 155 alin. 1 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002.
Procesul verbal legal întocmit nu a fost atacat de către contravenient în termenul de 15 zile prevăzut de lege, astfel încât, în ceea ce privește stabilirea vinovăției în producerea evenimentului rutier, acest proces verbal se bucură de prezumția de veridicitate, credibilitate și temeinicie, atâta timp cât nu există pronunțată de către o instanță de judecată o soluție contrară.
Vinovăția nu se stabilește în urma efectuării unor investigații de către societatea de asigurări, ci de agentul constatator, la fața locului, sau, eventual, de către instanța de judecată, în cazul în care aceasta este sesizată prin formularea unei plângeri împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. De asemenea, din raportul de expertiză efectuat în cauză se desprinde concluzia conform căreia singura atitudine, eventual culpabilă, care poate fi reținută în sarcina conducătoarei auto, în speță reclamanta, este că nu a redus viteza suficient de mult încât să poată evita pericolul, fapt care nu poate fi reținut de către instanța de judecată atâta timp cât reclamanta circula cu o viteză aproximativă de 40 km/h, respectând astfel limita legală, motiv pentru care acest aspect arătat în raportul de expertiză potrivit căruia reclamanta trebuia să reducă viteza și, eventual, chiar să oprească, nu poate fi avut în vedere în aprecierea gradului de vinovăție care aparține fiecăruia dintre cei doi conducători auto în producerea accidentului rutier, recomandarea făcută de expert în privința comportamentului rutier pe care l-a adoptat reclamanta apare ca fiind
imposibil de pus în practică, oprirea autoturismului în spatele unui obstacol cu dimensiunile unui autobuz neputând facilita depășirea ulterioară a acestuia. Atâta timp cât autobuzul nu avea ce să caute parcat pe partea carosabilă în curbă fără vizibilitate, în rampă și cu marcaj longitudinal continuu, indiferent de modul de abordare a depășirii a unui asemenea obstacol, de către reclamantă, obstacol care în mod evident se impunea a fi depășit, vinovăția în producerea evenimentului rutier, așa cum se arată și în procesul verbal de constatare a contravenției întocmit cu ocazia producerii evenimentului rutier, proces verbal necontestat, este de ordinul evidenței.
Martorii audiați în cauză au arătat că autobuzul staționa foarte aproape de axul drumului, într-o curbă fără vizibilitate, nefiind semnalizat și care, așa cum au relatat locuitorii din zonă, staționa de mai mult timp în acel loc, fiind astfel exclusă posibilitatea unei defecțiuni tehnice apărute în acel moment.
Planșele foto depuse la dosarul cauzei relevă, de asemenea, că autobuzul era parcat neregulamentar, varianta apariției unei defecțiuni, deși nu este deloc scuzabilă, existând și în acest caz prevederi legale clare care nu au fost respectate de conducătorul autobuzului, nu se susține, nefăcându-se nicio dovadă în acest sens. Astfel, reținându-se culpa exclusivă a conducătorului autobuzului, acesta fiind parcat pe partea carosabilă, nefiind semnalizat, ocupând, așa cum relevă raportul de expertiză, 1,1 - 1,3 m din carosabil, depășirea neputând fi astfel efectuată fără a fi depășit axul drumului, instanța constată ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina proprietarului autobuzului asigurat de către pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 998-999 Cod civil, conform cărora "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe aceia din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara" și "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa", existând o faptă ilicită, astfel cum aceasta a fost descrisă în procesul verbal de contravenție, un prejudiciu în cuantum de 14693,83 lei, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv factură și chitanță, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, condiție care apare implicit ca fiind îndeplinită și culpa stabilită în sarcina conducătorului autobuzului, astfel încât, prin raportare la dispozițiile art. 9 din Legea 136/1995, în vigoare la data producerii accidentului, conform cărora "prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din
contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite" și ale art. 41 care dispun că "în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil".
De asemenea, conform dispozițiilor art. 49 din același act normativ, "asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil......", avându-se, de asemenea în vedere și art. 50, care stipulează că "despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri", instanța va admite acțiunea civilă conform dispozitivului, obligând-o pe pârâtă și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2235 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, în cauză putându-se reține culpa procesuală a acesteia.";
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, solicitând inițial prin motivele de recurs admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs, pentru ca prin concluziile orale formulate, să solicite doar casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, motivat de faptul că aceasta nu a citat în calitate de intervenient și cealaltă persoană implicată în accident, conform dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 136/1995.
În deliberare asupra recursului formulat, tribunalul îl va respinge ca nefondat, având în vedere următoarele :
În prevederile art. 54 din Legea nr. 136/1995, s-a stipulat că: Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați. În cursul judecății la prima instanță nu a fost citată în calitate de intervenient cealaltă persoană implicată în accident, însă, la fila 115 din dosar există declarația numitului Pițiș D. Marin (cealaltă persoană
implicată în accident), audiat în calitate de martor.
Se va aprecia astfel că, prin mărturia depusă, această persoană și-a formulat toate apărările și a furnizat informațiile pe care le cunoștea cu privire la accidentul produs.
Era relevant în admiterea recursului dacă această persoană se declara nemulțumită sau lezată de soluția primei instanțe sau intervenea în cursul judecății la fond la solicitarea sa sau a celorlalte părți - reclamanta sau pârâtele.
Atâta timp însă cât prima instanță a pronunțat soluția în cauză prin considerarea întregului material probator, inclusiv a declarației martorului, în plus, pârâtele au arătat în ședința publică din data de_, când instanța a rămas în pronunțare, că nu au obiecțiuni nici cu privire la raportul de expertiză depus la dosar, neavând alte cereri de formulat, tribunalul va aprecia că nu se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, prin aplicarea strictă a dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 136/1995, atâta timp cât nu a existat o vătămare a drepturilor părților și din cele menționate anterior rezultă că probatoriul administrat este complet, neimpunându-se completarea acestuia.
T. va reține și faptul că prima instanță a coroborat concluziile raportului de expertiză cu celelalte probe administrate în dosar, constatând că procesul verbal de contravenție întocmit celeilalte părți implicate în accident nu a fost atacat cu plângere, în consecință, soluția pronunțată este temeinică și legală și va fi menținută.
Conform art. 274 Cpc, pârâtele, fiind în culpă procesuală, vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată față de reclamantă, constând în onorariul avocațial achitat în recurs în cuantum de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. A. SA, cu sediul în S., str. N. O., nr.5, Turnul A, et.3-6, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 2456/0_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Obligă pe recurenta SC C. A. SA să plătească intimatei M. (Cozma) C. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte, A. C. O. | J. ecător, V. I. | J. ecător, S. O. |
G. ier, C. M. C. |
Red.ACO/_ -2 ex.
J. ecător la fond:C. C. P.
| ← Sentința civilă nr. 322/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 221/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
