Decizia civilă nr. 589/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
Decizia civilă nr. 589/2013 Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: Președinte: I. P.
Judecător: E. B. Judecător: V. -L. G. Grefier: S. M.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenta SC U. A.
S.A. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 2481/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în data de 8 februarie 2013, dată în contradictoriu și cu intimații SC T. G. S. B., județul Buzău și N. V., având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă, în reprezentarea intereselor recurentei, avocatul Chirilă Liliana I., cu împuternicire avocațială depusă la fila șase din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 364 lei și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, aferente recursului promovat. Nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea promovată de către Uniqua A. SA, prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune. A precizat pe larg în cuprinsul motivelor de recurs care sunt motivele pentru care apreciază că în ceea ce o privește prescripția dreptului la acțiune față de intimata SC T. G. S., nu operează raportat și la prevederile legale incidente în cauză pe care solicită ca instanța de recurs să le aibă în vedere.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 2481/2013, pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2013, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta N. V. și s-a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei U. A. SA
B., formulată în contradictoriu cu pârâta SC T. G. S., fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la cererea de renunțare la judecată formulată, instanța a reținut că în temeiul art. 246, al. 1 și 4 C.pr.civ., "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă";, iar "când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți";. Cererea de renunțare la judecarea cauzei a fost depusă de către reclamantă înainte de a se intra în dezbaterea fondului cauzei, astfel că nu a fost necesară învoirea pârâtului. Cererea de renunțare la judecată a reclamantei a fost făcută de aceasta prin cerere scrisă, purtând semnătura reprezentantului reclamantei. Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 246, al. 2 C.pr.civ., instanța a luat act că reclamata U. A. SA, a renunțat la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul N. V., având ca obiect pretenții.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, instanța a reținut că în data de_ s-a produs accidentul rutier, în care a fost implicat vehiculul cu numărul de înmatriculare_, proprietatea SC T. G.
S. . În data de_, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (procesul-verbal de constatare a pagubelor), reclamanta a întocmit dosarul de daună și a cunoscut persoana vinovată de producerea pagubei. În data de_, a fost emisă factura fiscală nr. 1897/_ în valoare de 10.261,81 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor, data la care reclamanta a cunoscut întinderea pagubei. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței împotriva persoanei vinovate de producerea pagubei în data de_ . În drept, conform art. 6, al. (4) N.C.Civ. și art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la momentul intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, pornind de la această regulă generală, a rezultat că prescripțiile începute anterior datei de 1 octombrie 2011 și neîmplinite până la această dată sunt supuse prevederilor Decretului nr. 167/1958. Numai prescripțiile ce încep după intrarea în vigoare a noului Cod civil, deci după data de 1 octombrie 2011, sunt supuse prevederilor privitoare la prescripție cuprinse în acest cod. Astfel, dacă prescripția a început să curgă potrivit dispozițiilor din Decretul-Lege nr. 167/1958, se vor aplica prevederile acestui act normativ sub orice aspect ce interesează prescripția. Dimpotrivă, dacă prescripția a început să curgă după data de 1 octombrie 2011, devin incidente prevederile în materie ale noului Cod civil. Derogările de la această regulă trebuie prevăzute expres, ele fiind de strictă și limitată aplicare, fiind prevăzute de art. 203 și art. 204 din Legea nr. 71/2011. Prin urmare, în cazul prescripțiilor începute și împlinite anterior datei de 1 octombrie 2011, precum și a celor începute și neîmplinite la momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, instanța de judecată are posibilitatea de a invoca din oficiu prescripția. Pe cale de consecință, chiar dacă reclamanta a renunțat la judecarea cererii formulate împotriva pârâtului N. V. care a invocat excepția prescripției dreptului, instanța a apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune poate fi analizată din oficiu raportat la dispozițiile legale menționate. În speță, instanța a reținut că acțiunea în pretenții înregistrată în data de_ se situează în afara termenului de prescripție de trei ani, de la data "când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea" -_, conform prevederilor art. 8 din Decretul-Lege nr. 167/1958, motiv pentru care a admis
excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune și în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta U. A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC T. G. S. .
Împotriva acestei hotărâri, SC U. A. SA, în calitate de pârâtă, a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale și probelor administrate în cauză. Astfel, așa cum a reieșit din proba cu înscrisurile depuse în dosarul cauzei, recurenta a formulat o acțiune în pretenții bazată pe răspunderea civilă delictuală împotriva pârâtului N. V., conducătorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, în calitate de comitent și împotriva pârâtei SC T. G. S., în calitate de prepus. În acest sens, s-a menționat că pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, prin înscris depus la dosarul cauzei raportat la prevederile art. 8 din Decretul-Lege nr. 167/1958, argumentând faptul că evenimentul rutier s-a produs în data de_ . Instanța a reținut faptul că recurenta a cunoscut întinderea pagubei de la data de_, dată la care a fost emisă factura fiscală ce reprezenta contravaloarea reparațiilor, precum și faptul că în data de_, recurenta a întocmit dosarul de daună și a cunoscut persoana vinovată de producerea accidentului iar acțiunea promovată de către recurentă a fost înregistrată în data de_ . Reținerile instanței sunt corecte față de cunoașterea de către recurentă a întinderii pagubei și a conducătorului autovehiculului din momentul producerii riscului asigurat, respectiv pârâtul N.
V. . În schimb, instanța nu a reținut faptul că recurenta a cunoscut persoana comitentului, respectiv a pârâtei, abia în data de_, așa cum a reieșit din înscrisul comunicat recurentei de la pârât. Astfel, recurenta a apreciat că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune a acesteia, împotriva pârâtei curge raportat la data cunoașterii ei, din data de_ . Potrivit art. 6 din N.C.Civ., "Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime supuse dispozițiilor care le- au instituit";. Potrivit art. 2513 N.C.Civ., "Prescripția poate fi opusă numai în prima instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate";. Totodată, potrivit art. 2512, al. 2 N.C.Civ., "Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu";. Astfel, excepția prescripției dreptului la acțiune a fost invocată prin întâmpinare doar de către pârâtul N. V., iar instanța nu era îndreptățită a invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, recurenta renunțând la cererea de chemate în judecată formulată împotriva acestuia. În privința aspectelor procedurale ce țin de poziția pârâților în prezenta cauză, recurenta a apreciat că aceștia au o poziție procesuală individuală, neexistând coparticipare procesuală pasivă. În acest sens, s-a invocat dispozițiile art. 47 C.pr.civ., care prevăd că "Actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu poate folosi nici păgubi celorlalți";, precum și al. 2, care instituie excepția: "dacă prin natura raporturilor juridice sau în temeiul unei, dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unul dintre ei "folosesc și celorlalți";. Potrivit art. 1000 C.civ., "stăpânii și comitenții sunt responsabili de
prejudiciile cauzate de prepușii lor în funcțiile ce le-au fost încredințate";. Prin urmare, în speță există o răspundere civilă delictuale, recurenta având posibilitatea de a se îndrepta pentru repararea prejudiciului, fie împotriva comitentului, fie împotriva prepusului, fie împotriva amândurora. Astfel, pe cale de consecință, nu există o solidaritate legală între comitenți și prepuși care să justifice coparticiparea procesuală pasivă iar excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârât nu poate folosi, raportat la prevederile art. 47 C.pr.civ, pârâtei, acțiunea recurentei față de aceasta fiind întemeiată atât în drept, cât și în fapt.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate,dar și sub toate aspectele, așa cum cere art. 304/1 C.pr.civ. tribunalul va respinge calea de atac, ea nefiind întemeiată.
Este evident faptul că în speță sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 în ceea ce privește normele aplicabile în materia prescripției extinctive. Fapta constând în accidentul auto a avut loc în data de 17 iulie 2008, dată la care Noul cod civil nu era încă în vigoare. Nu se poate susține faptul că față de unul dintre participanți s-ar aplica anumite prevederi legale în materia prescripției extinctive și față de alții, alte norme legale. Data de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă față de unii dintre participanți poate fi diferită de data la care curge acel termen față de alții, dar norma care se aplică trebuie să fie cea de la data producerii evenimentului, aceea fiind legea pe care toate părțile o cunosc în acel moment. Susținerile recurentei nu pot fi acceptate. În consecință, întrucât art. 18 din Decretul nr. 167/1958 îl obligă pe judecătorul pricinii să invoce și să se pronunțe, din oficiu, asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a procedat în mod legal și temeinic atunci când a respins acțiunea față de societatea comitentă, pe cale de excepție. În speță nu este aplicabil nici măcar noul Cod de procedură civilă, din moment ce litigiul a fost pornit în data de 24 august 2012 (data trimiterii prin poștă a acțiunii), pentru a putea fi invocat, cu succes prevederea din art. 2512 care stabilește că excepția prescripției nu poate fi aplicată din oficiu.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de către recurenta SC U. A. SA C. -N., împotriva sentinței civile nr. 2481/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în data de 8 februarie 2013, dată în contradictoriu și cu intimații SC T. G. S. B., județul Buzău și N. V. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
I. P. E. B. | D. | H. | S. M. |
Judecător fond: C. -S. N. Judecătoria Cluj-Napoca
Red.IP/AA 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 931/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 156/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
