Decizia civilă nr. 11/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 11/A/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C. GREFIER - T. G.
S-a luat spre examinare apelul formulat de apelanta A. R. A. SA împotriva sentinței civile nr. 2610/8 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D.
E. M., cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă în reprezentarea intereselor intimatei, d-l avocat Călin P. cu împuternicire avocațială depusă la acest termen, lipsind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul intimatei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat cu menținerea sentinței civile nr. 2610/2012 ca temeinică și legală, conform motivelor invocate în întâmpinare. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta fază procesuală.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.2610/2012 pronunțată la data de 8 februarie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte cererea completata si precizata formulată de reclamanta D. E. M. în contradictoriu cu parata S.C. A. R. - A. S.A. și în consecință a fost obligată parata la plata sumei de 71.234 lei reprezentand venitul net nerealizat de catre reclamanta in perioada mai 2008 - februarie 2010 actualizată cu rata inflatiei pana la ramanerea irevocabila a hotararii, la plata sumei de 28.450 lei reprezentand cheltuieli ocazionate de refacerea si conservarea starii de sanatate pentru aceeasi perioada actualizată cu rata inflatiei pana la ramanerea irevocabila a hotararii, la plata sumei de 10.132,82 lei reprezentand cheltuieli de spitalizare ocazionate de protezare, la plata sumei totale de 5.800 lei compusa din 4.000 lei reprezentand contravaloare tratament la Mangalia post protezare, 300 lei cheltuieli de transport pana la Budapesta dus-intors, pentru efectuarea interventiei chirurgicale si pentru control la 3 luni si 1.500 lei reprezentand cheltuielile ocazionate de femeia care a ingrijit-o pe reclamantă post operatoriu, la plata sumei de 43.831 lei reprezentand diferenta dintre pensia pe care a incasat-o efectiv si cea pe care ar fi incasat-o daca nu ar fi fost victima accidentului rutier, pentru perioada septembrie 2007 (data prescriptiei raportat la momentul
precizarii) - februarie 2012, data pronuntarii, precum si la plata sumei de 827 lei lunar pe viitor de la ramanerii irevocabile a hotararii, la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul agrement suferit de catre petenta in perioada mai 2008 - februarie 2012, precum și la plata sumei totale de 11.917 lei reprezentând cheltuieli de judecata ocazionate de prezentul litigiu, compuse din 2.617 lei onorariu expert contabil si 9.300 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta D. E. M. a fost victima unui grav accident rutier produs in seara zilei de 20 ianuarie 1993 in comuna Paniceni jud. C., în urma căruia a suferit grave leziuni corporale care au necesitat peste 60 de zile de ingrijiri medicale, petenta ramânând cu o invaliditate permanenta. Conform Deciziilor nr. 226 din 23 mai 1994 si nr. 53 din 26 mai 1997 privind capacitatea de munca, petenta a fost diagnosticata cu coxartroza dr. secundara fracturii de acebulara operata cu material metalic, coxrtroza stg. secundara, umar dureros, sponiloza cervico-dorsala, scurtarea membrelor cu 3 cm., supragreutate, HTA, fiind vorba despre o infirmitate permanenta, incadrata initial de Comisia de specialitate in grupa a II-a de invaliditate, iar ulterior in gradul III de invaliditate, nerevizuibil, deci cu consecinte ireversibile.
Autorul accidentului a fost Catinas Aurel, care conform Deciziei penale nr. 316 pronuntata in 26 iunie 1997 de Curtea de Apel C. a fost gasit vinovat exclusiv de producerea acestuia, fiind condamnat penal. Autorul prejudiciului a decedat fara ca succesiunea acestuia sa fie acceptata, rațiune pentru care pârâta
S.C. A. R. - A. S.A. este tinuta la repararea prejudicului, in temeiul contractului de asigurare pentru raspundere civila incheiat cu autorul faptei prejudiciabile si al dispozitiilor prevazute de art. 47, alin. 2, lit. b din Decretul nr. 417/1971 cu privire la asigurarile de stat, in vigoare la data producerii accidentului.
Pentru cuantificarea și dovedirea acestora s-au administrat în cauză probe ample și concludente-înscrisuri, depoziții de martori, expertiză. Pe baza acestora, instanța a apreciat că cererea este întemeiată, raportat la prevederile art.998-999 din Codul civil, astfel că a admis-o.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.247.800 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul agrement suferit in mod continuu de la data accidentului de circulatie din anul 1993. Apărarea paratei A. în sensul că aceasta nu poate fi obligata la plata de daune morale intrucat Decretul nr. 471/1971 nu prevede aceasta posibilitate nu a fost primită, deoarece chestiunea în discuție a fost tranșată fără dubiu de doctrină și de practică. Din moment ce textul legal nu face distinctie intre daunele materiale si daunele morale, deci nu exclude in mod expres acordarea acestora din urma, evident că nu există niciun impediment legal pentru acordarea lor. Referitor la petitul în discuție, instanța a apreciat că suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul agrement suferit de catre petenta in perioada mai 2008 - februarie 2012 este suficientă pentru remediu ce face obiectul acestei discuții.
Împotriva acestei hotăîrâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC A. R. A. VIENNA INSURANCE GROUP SA B. EȘTI prin Sucursala
C., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii pretențiilor la nivelul sumei de 43.831 lei și 28.450 lei, fiind respinse restul pretențiilor.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, contrar dispozițiilor legale speciale din domeniul asigurarilor prevazute in Decretul nr.471/1971 privind
asigurarea prin efectul legii de răspundere civila auto si ale Instrucțiunilor M. ului Finanțelor nr.6/1976 date in aplicarea decretului, instanța de fond a admis cererea in pretenții privind daunele morale. Actele normative menționate se refera la acordarea despăgubirilor pentru daune materiale nu si pentru daune morale. In acest sens facem trimitere la art.44 care vorbește despre repararea "prejudiciilor materiale, iar §2 prevede existenta "unui prejudiciu, adica a unei daune materiale";. M. ul Finanțelor prin adresa_ precizează ca, la fundamentarea tarifului de prime (fiind asigurare de stat) riscul de dauna morala nu a fost luat in considerare ia calculul primei de asigurare. Practica judiciara s-a pronunțat in acest sens, in cadrul dosarului nr.6310/2004 Curtea de Apel C. - Sectia Comerciala, prin Decizia civila nr.330/2004 obiectul cauzei fiind pretenții RCA formulata de reclamanta D. E. impotriva A. SA. Pe de alta parte precizarea de acțiune prin care se solicita daunele morale a fost formulata la termenul de judecata din data de_ nu prin cererea de chemare in judecata, astfel este inadmisibila, tardiv formulata. La termenul din_ in cadrul unei
"Completari"; se solicita cheltuielile avute cu proteza (10.132,83 lei si 1500 lei) si cheltuielile avute cu tratamentul din Mangalia (4000 lei), adica la fiecare termen s- a mai solicitat cate ceva.
Despagubirea in suma de 71.234 lei reprezentând venit nerealizat din activitatea de avocat datorita accidentului nu are legătura cauzala cu accidentul produs atâta vreme cat s-a acordat diferența de pensie de care nu a putut beneficia reclamanta din cauza accidentului. In opinia recurentei, prejudiciul cert si real constituie acesta diferența calculata conform expertizei insumand 43.831 lei.
Prin întâmpinare, intimata D. E. M. a solicitat anularea recursului ca netimbrat in cazul in care recurenta nu va proceda la achitarea taxei de timbru stabilite in sarcina sa pana la primul termen de judecata, iar pe fond a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat cu menținerea Sentinței civile 2610/2012 ca temeinica si legala și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta faza procesuala.
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat că, în primul rând, recurenta apreciază ca suma de 71.234 lei solicitata cu titlu de venit nerealizat din activitatea de avocat nu are legătura cauzala cu accidentul produs si ca prin acordarea diferenței de pensie prejudiciul a fost reparat. Aceasta susținere nu poate fi primita din mai multe motive. Prin Raportul de expertiza medico-legala intocmit in cauza de către IML C. -N. (filele 22-31 dosar 2), s-a statuat ca intre starea de sănătate a intimatei constatata cu ocazia expertizarii si accidentul de circulație din data de_ exista legătura cauzala directa (pct. 8 din concluzii), astfel ca nu exista dubiu asupra cauzei pentru care intimata nu a mai putut profesa in calitate de avocat ulterior anului 1993, aceasta fiind reprezentata de accidentul de circulație care a lăsat-o cu o infirmitate permanenta si nereviziubila. Totodată, T. ul Specializat C. a constatat prin Decizia civila nr. 348/2012 pronunțata in dosarul nr._, atât faptul ca starea de sănătate a intimatei are legătura cauzala directa cu accidentul de circulație din anul 1993, cat si ca aceasta are dreptul la repararea prejudiciului stabilit actualizarea cu rata inflației a mediei veniturilor pe perioada anterioara anului 1993.
In temeiul art. 35 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, un avocat pensionat pentru limita de vârsta poate cumula veniturile din pensie cu cele realizate ca urmare a desfășurării in continuare a activității. Chiar daca in anul
2004 intimata a implinit vârsta de pensionare si a solicitat plata pensiei, avea posibilitatea si a optat pentru incercarea de a obține in continuare venituri din activitatea de avocat. Așadar, daca nu ar fi suferit acel accident de circulație din anul 1993, intimata ar fi realizat in continuare venituri din profesia de avocat, iar in anul 2004 când a ajuns la vârsta pensionarii i-ar fi fost luate in considerare la calculul pensiei si veniturile pe care le-ar fi realizat intre anii 1993 si 2004.
In al doilea rând, recurenta susține ca solicitarea de obligare a sa la plata daunelor morale este inadmisibila, tardiv formulata, intrucat nu a făcut obiectul cererii de judecata ci al precizării depuse in data de_ . Aceasta data reprezintă insa primul termen de judecata acordat in cauza, iar solicitarea intimatei, datata_, nu poate fi tardiva sau inadmisibila. S-a apreciat ca nici completarea din data de_ nu poate fi apreciata ca tardiva daca este privita din perspectiva prevederilor art. 132 C.proc.civ. Oricum aceasta completare are ca obiect obligarea recurentei la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate de protezarea soldului si la plata cheltuielilor subsidiare, ulterioare, sume cu care recurenta s-a declarat de acord, in scris, prin intermediul concluziilor scrise de la fila 94 din dosarul de fond. In plus, intimata a apreciat ca, in calea de atac a recursului, nu mai poate fi invocata excepția tardivității formulării precizărilor/completărilor de acțiune intrucat s-ar nesocoti prevederile art. 136 C.proc.civ. excepția nefiind una de ordine publica.
In al treilea rând, instanța de fond a statuat ca textul legal nu face distincție intre daunele materiale si daunele morale si nu exclude in mod expres acordarea acestora din urma. In acest sens s-a pronunțat atât practica judiciara in materie cat si doctrina de drept civil. S-a concluzionat astfel ca, in cazul in care despăgubirile sunt stabilite prin hotărâre judecătoreasca, urmează sa fie acoperite prin asigurare si daunele morale. Chiar daca art. 43 din Decretul nr. 471/1971 vizează principiul reparării integrale a prejudiciilor materiale, acest text are in vedere doar stabilirea despăgubirilor pe baza intelegerii dintre parti. Chiar si in practica judiciara de după anul 1970, in cazul atingerilor aduse integrității corporale, s-a admis repararea prin echivalent bănesc a daunelor morale, care au fost acordate insa sub diverse denumiri. In acest sens s-a pronunțat fostul T. Suprem prin deciziile 2132/_, 1383/_ .
In ceea ce privește susținerea recurentei, potrivit căreia prin Decizia civila nr. 330/2004 Curtea de Apel C. a respins solicitarea intimatei de obligare la daune morale, invocata ca o excepție a autorității lucrului judecat, nu poate fi primita. Cele doua litigii, chiar daca au aceleași parti si aceeași cauza, au un obiect diferit. Solicitările intimatei vizează de aceasta data perioada mai 2008 - februarie 2010, perioada temporara in care starea de sănătate a acesteia s-a agravat in mod alert, culminând cu intervenția chirurgicala din anul 2009. Este de menționat ca aceasta operație pe care a suferit-o intimata nu a dus la însănătoșirea acesteia, nu a repus-o in situația anterioara accidentului, aspect constatat fara dubiu prin Raportul de expertiza medico-legala efectuat unde, la pct. 6 din concluzii, se afirma ca intimata "prezintă deficienta locomotorie accentuata si incapacitate adaptiva 70%, care la o persoana activa ar corespunde cu pierderea totala a capacității de munca, corespunzătoare gradului doi de invaliditate";.
Analizand hotararea atacata, prin prisma sustinerilor apelantei
SC A.
R. - A. VIENNA INSURANCE GROUP SA si a prevederilor art.295 si 297 Cod procedura civila, tribunalul retine urmatoarele.
Prin sentinta civila atacata, prima instanta a dispus obligarea apelantei, ca asigurator de raspundere civila obligatorie, la plata mai multor sume de bani cu titlu de despagubire in favoarea intimatei D. E. M., in urma evenimentului rutier din data de_ a carei victima a fost apelanta, accidentul fiind cauzat din culpa numitului Catinas Aurel.
Primul aspect criticat de apelanta s-a referit la obligarea sa la plata daunelor morale in favoarea intimatei, cu gresita aplicare a prevederilor art.44 din Decretul nr.471/1971. Potrivit dispozitiilor mentionate, in vigoare la momentul producerii evenimentului rutier a carei victima a fost intimata, si care raman sa guverneze raportul juridic al acesteia cu societatea de asigurare la care autorul accidentului avea incheiata polita de asigurare obligatorie, Pentru stabilirea despagubirilor pe baza intelegerii dintre parti Administratia Asigurarilor de Stat va avea in vedere, potrivit legii, repararea integrala a prejudiciilor materiale prin acoperirea cuantumului pagubelor la bunuri - fara a depasi valoarea acestora din momentul producerii accidentului - in limitele legale prevazute, precum si a pagubelor provenite din nerealizarea de venituri din pricina accidentului si din cheltuielile prilejuite de acel accident in cazul vatamarii corporale ori decesului unor persoane. Din economia acestor dispozitii rezulta ca despagubirile pe care este obligata sa le plateasca societatea de asigurare pot fi acodate numai pentru daunele materiale pretinse si dovedite de partea indreptatita, nu si pentru daune morale.
Mai mult, prin decizia civila nr.330/_ pronuntata de Curtea de Apel
C. in dosarul nr.6310/2004, a fost admis in parte apelul declarat de parata SC
A. R. A. SA impotriva sentintei civile nr.332/C/2004 pronuntata de Tribunalul Cluj, care a fost schimbata in parte, in sensul ca a fost respins capatul de cerere formulat de reclamanta D. E. M. prin care a solicitat obligarea paratei SC A. R. A. SA la plata daunelor morale. In considerentele acestei hotarari s-a precizat faptul ca atat Decretul nr.471/1971 cat si Instructiunile nr.6/1976 ale M. ului Finantelor se refera numai la daunele materiale suferite de persoana vatamata, nu si la daunele morale. Pe de alta parte, asa cum rezulta din actul emis de M. ul Finantelor - Oficiul de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare nr.220.338/_, in fundamentarea tarifului de prima de asigurare nu este cuprins si riscul de dauna morala. Prin urmare, din riscul asigurat este exclusa dauna morala, astfel ca asiguratorul nu este obligat sa accepte acest risc.
Autoritatea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti, cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art.1201 cod civil si art.166 C.pr.civila) si aceea de prezumtie, mijoc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art.1200 pct.4, art.1202 al.2 Cod civil). Acest al doilea aspect se analizeaza de obicei ca efect pozitiv al puterii de lucru judecat si presupune ca intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, aspectul dezlegat prin prima hotarare sa nu poata fi contrazis. Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararilor judecatoresti. In relatia dintre partile care au figurat in primul litigiu, aceasta prezumtie are caracter absolut, conform art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 Cod civil, ceea ce inseamna ca partile nu pot introduce o noua actiune prin care sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a stabilit prin prima hotarare judecatoreasca.
Prin prisma acestor considerente, se constata ca aspectul dezlegat de catre Curtea de Apel C., printr-o hotarare ramasa irevocabila si care a intrat in puterea de lucru judecat, anume aplicarea dispozitiilor Decretului nr.471/1971 in ce raportul juridic dintre partile in litigiu, nu poate fi repus in discutie in cauza de fata, acest aspect fiind transat cu putere de lucru judecat si neputand face obiectul dezbaterii cu ocazia unei noi judecati, privind alte pretentii ale reclamantei D. E., dar derivate din acelasi raport juridic (respectiv despagubiri privind o alta perioada decat cea pentru care au fost solicitate initial). Din acest punct de vedere, tribunalul nu poate subscrie argumentului intimatei in sensul ca nu ar fi intrunite conditiile puterii de lucru judecat deoarece obiectul celor doua cauze analizate ar fi diferit, despagubirile fiind solicitate pentru perioade diferite, intrucat obiectul celor doua cauze il reprezinta obligarea paratei la plata de despagubiri in temeiul politei de asigurare RCA incheiata cu autorul faptei ilicite, iar perioada pentru care sunt solicitate acestea priveste doar determinarea cuantumului acestora, insa despagubirile solicitate deriva din acelasi raport juridic si au aceeasi natura juridica.
In mod cert, pe temeiul juridic al raspunderii civile delictuale, reclamanta ar fi fost indreptatita sa solicite despagubiri de la autorul faptei ilicite, inclusiv pentru daunele morale suferite, insa aceasta posibilitate nu exista in raport de asigurator, atata timp cat raportul juridic cu acesta este reglementat de dispozitiile Decretului nr.471/1971, ale carui norme nu permit acordarea de despagubiri pentru daune morale.
Ca urmare, acest motiv de apel este intemeiat, in mod nelegal prima instanta obligand apelanta la plata de despagubiri pentru daunele morale invocate de intimata D. E. . Din aceasta perspectiva, apelul este intemeiat si va fi admis, cu consecinta schimbarii in parte a sentintei atacate, in sensul respingerii capatului de cerere privitor la daunele morale solicitate.
In ce priveste sustinerea apelantei privitoare la faptul ca prin completarea depusa la data de_, s-au solicitat cheltuieli avute cu proteza (10.132,83 lei si 1500 lei) si cheltuielile avute cu tratamentul la Mangalia (4000 lei), iar aceasta completare ar fi fost tardiv formulata, se observa faptul ca aceasta modificare de actiune a fost depusa in sedinta publica din data de_ si comunicata paratei prin reprezentant la acelasi termen de judecata. In sedinta publica din data de_ parata nu a invocat exceptia tardivitatii depunerii acestei cereri modificatoare, ci dimpotriva a formulat cereri in probatiune si a discutat cererile in probatiune formulate de cealalta parte litiganta, exprimandu- si astfel tacit acordul de a fi deduse judecatii si pretentiile formulate de reclamanta ulterior primei zile de infatisare. Exceptia tardivitatii in cazul nerespectarii termenului prevazut de art.132 al.1 Cod procedura civila pentru modificarea pretentiilor reclamantului este de ordine privata si se impune a fi invocata numai de partea interesata si numai pana la un termen limita, respectiv in aceeasi sedinta publica, daca partea este prezenta, si la urmatorul termen de judecata, daca partea este lipsa. Nici la termenul limita stabilit si nici ulterior in fata primei instante parata nu a invocat tardivitatea cererii de modificare a pretentiilor deduse judecatii, ci dimpotriva prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond a formulat concluzii de admitere iin parte a pretentiilor astfel cum au fost modificate, imprejurare in care invocarea acestei tardivitati in apel este tardiva, dupa cum in mod corect a aratat intimata prin intampinarea depusa la apelul declarat in cauza.
In sfarsit, apelanta a criticat obligarea sa la plata sumei de 71.234 lei reprezentand venit nerealizat din activitatea de avocat, aratand faptul ca accidentul nu are legatura cauzala cu accidentul produs atata timp cat diferenta de pensie de care nu a putut beneficia reclamanta i-a fost acordata prin aceeasi hotarare. Analizand acest aspect, tribunalul constata ca reclamanta a intrunit conditiile pentru pensionarea pentru limita de varsta la data de_, data la care i-a fost admisa cererea de pensionare, dupa cum rezulta din adeverinta nr.1193/_ emisa de Casa de Asigurari a Avocatilor din R. ia - Filiala C. (fila 41 in dosarul de fond). Potrivit prevederilor art.61 al.1 din Statutul profesiei de avocat, in cazul in care avocatul indeplineste conditiile de pensionare prevazute de lege, are dreptul sa solicite continuarea exercitarii profesiei. Intr-o atare situatie, avocatul are dreptul de a cumula veniturile obtinute din exercitarea acestei profesii liberale cu veniturile obtinute din pensie, neexistand nicio interdictie legala in acest sens.
Principiul repararii integrale a prejudiciului, ca si principiu care guverneaza raspunderea civila delictuala, presupune acordarea de despagubiri victimei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii in masura sa acopere pagubele suferite de aceasta. Totodata, facand aplicarea acestui principiu, dispozitiile art.44 din Decretul nr.471/1971 prevad ca la stabilirea despagubirilor datorate de asigurator se va avea in vedere repararea integrala a prejudiciilor materiale prin acoperirea cuantumului pagubelor provenite din nerealizarea de venituri din pricina accidentului.
Din decizia penala nr.316/1997 pronuntata de Curtea de Apel C. (filele 11-14 dosar de fond) rezulta ca reclamanta a fost victima unui eveniment rutier cauzat din culpa de numitul Catinas Aurel la data de_ . Ulterior, aceasta a implinit conditiile pentru pensionare, insa in mod obisnuit, daca nu ar fi survenit acel eveniment rutier, reclamanta si-ar fi putut continua activitatea si ar fi putut obtine venituri din exercitarea profesiei de avocat, pe care sa le cumuleze cu veniturile din pensie. Lipsirea reclamantei de veniturile obtinute din continuarea exercitarii profesiei este o consecinta directa si imediata a faptei ilicite savarsite de autorul accidentului, contrar celor sustinute de catre apelanta, legatura de cauzalitate dintre aceasta fapta ilicita si prejudiciul suferit de reclamanta rezultand cu puterea evidentei din toate probele administrate in cauza. Cat priveste imprejurarea invocata de apelanta, privitoare la faptul ca reclamantei i-au fost acordate despagubiri la nivelul veniturilor din pensie, tribunalul constata ca prejudiciul suportat de reclamanta, constand in venituri neincasate, nu a fost reparat in integralitate prin obligarea asiguratorului la plata de despagubiri constand in veniturile din pensie de care a fost lipsita, devreme de normele anterior mentionate permit obtinerea de venituri din exercitarea profesiei de avocat si ulterior pensionarii, iar reclamanta a fost lipsita de posibilitatea obtinerii unor asemenea venituri ca urmare a accidentului rutier din data de_, suferind asadar un prejudiciu suplimentar ce se impune a fi reparat. Pe de alta parte, devreme ce normele in vigoare nu exclud posibilitatea cumularii celor doua categorii de venituri, si la stabilirea cuantumului despagubirilor se impune a fi avuta in vedere lipsirea reclamantei de ambele categorii de venituri.
Mai mult, prin decizia civila nr.348/_ pronuntata de T. ul Specializat C. in dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de recurenta
D. E. M. in contradictoriu cu intimata SC A. R. - A. VIENNA INSURANCE GROUP SA impotriva sentinței civile nr.15163/6 octombrie 2011 pronunțate de Judecătoria C. N., în dosarul nr._, care a fost
modificata în parte, în sensul obligarii paratei SC A. R. - A. VIENNA INSURANCE GROUP SA și la plata sumei de 71.399 lei, cu titlu de venit nerealizat pentru perioada august 2006 - mai 2008, iar aceasta decizie a intrat la randul sau in puterea de lucru judecat, care se impune si in cauza de fata.
Ca urmare, tribunalul apreciaza ca acest motiv de apel nu este intemeiat si va fi inlaturat.
Pentru toate considerentele expuse, retinand ca in mod nelegal prima instanta a obligat apelanta la plata de despagubiri pentru daunele morale pretinse de intimata D. E., acest motiv de apel fiind intemeiat, tribunalul constata ca apelul declarat de apelanta SC A. R. - A. VIENNA INSURANCE GROUP SA impotriva sentintei civile nr.2610/_ pronuntata de Judecatoria C.
N. este fondat si va fi admis in temeiul dispozitiilor art.296 Cod procedura civila, cu consecinta schimbarii in parte a sentintei atacate, in sensul respingerii cererii reclamantei D. E. M. de obligare a paratei la plata de despagubiri pentru daunele morale, fiind mentinute in rest dispozitiile sentintei atacate.
In baza prevederilor art.274 Cod procedura civila, intrucat apelanta nu a cazut in pretentii, va fi respinsa cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecata, constand in onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII DISPUNE:
Admite apelul declarat de apelanta SC A. R. - A. VIENNA INSURANCE GROUP SA in contradictoriu cu intimata D. E. M. impotriva sentintei civile nr.2610/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._, pe care o schimba in parte in sensul ca respinge cererea reclamantei D.
E. M. de obligare a paratei la plata daunelor morale. Mentine restul dispozitiilor sentintei atacate.
Respinge cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din data de 11 martie 2013.
PRESEDINTE: | JUDECATOR: | GREFIER: | |
M. C. B. | C. C. | T. | G. |
Red./Dact./MCB/MM/2ex./_ Judecator fond: S. I. Judecatoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 430/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 778/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
