Decizia civilă nr. 574/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 574/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta SC O.
V. I. G. SA în contradictoriu cu intimata SC P. SA, împotriva sentinței civile nr.2448/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, prin raportare la dispozițiile art. 2821alin. 1 Cod.pr.civ. coroborat cu prevederile art. 1591alin. 2 Cod.proc.civ., apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar la data de 9 octombrie 2013, din partea intimatei SC P. SA, întâmpinare și la data de 30 octombrie 2013, din partea recurentei, precizări scrise, anexând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
De asemenea, se constată faptul că s-a cerut de către recurentă judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, în baza actelor existente la dosarul cauzei, reține cauza în pronunțare asupra recursului formulat.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.2448/2013 pronunțată la data de_, Judecătoria C. N. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată instanță din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamantul
S.C. O. V. I. G. S.A. în contradictoriu cu pârâtul S.C. P. S.A., ca fiind prescrisă.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar dispozițiile art. 3 alin. (2) din același act normativ stipulează în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani.
S-a avut în vedere totodată că prescripția ca sancțiune de drept civil care operează împotriva pasivității creditorului stinge dreptul acestuia de a solicita intervenția forței coercitive a statului pentru realizarea dreptului său, determinând transformarea obligației civile perfecte a debitorului într-o obligație civilă imperfectă, care nu mai poate fi adusă la executare pe cale silită.
În ceea ce privește suma de 2.114,10 lei reprezentând despăgubiri achitate, instanța de fond a reținut că reclamantul a achitat suma de 2.114,10 lei reparații autoturism cu nr. de înmatriculare_, la data de _
.
Conform art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Rezultă așadar că de la momentul efectuării plății -_, reclamantul trebuia să știe că asiguratul nu avea achitate ratele în termenele stabilite (scadență rate -_ și_ ) și prin urmare ar intra sub incidența disp. art. 9 din Actul Adițional indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond a apreciat susținerea reclamantului, în sensul că termenul de prescripție prev. de art. 3 alin. (2) nu se aplică în prezenta cauză ci numai în raporturile dintre asigurat și asigurator, ca fiind neîntemeiată, întrucât nu are relevanță cui a fost achitat suma solicitată prin cererea de chemare în judecată, atâta timp cât reclamantul o solicită de la pârât, parte cu care a încheiat polița RCA și având ca temei pentru pretențiile solicitate, dispozițiile contractuale.
De asemenea, susținerea că nu ar fi vorba de o sumă care să facă obiectul contractului de asigurare, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, întrucât suma decurge tocmai din raporturile de asigurare, respectiv incidența art. 9 din Actul Adițional, invocat de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În consecință, din cele arătate rezultă că dreptul la acțiune al reclamantului pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 2.114,10, s-a născut la data de_ . Rezultă că termenul de prescripție de 2 ani, s-a împlinit în data de_ .
În ceea ce privește suma de 116 lei reprezentând contravaloare rate restante, instanța de fond a reținut că scadența ultimelor două rate (rata 6 în cuantum de 58 lei și rata 7 în cuantum de 58 lei) ale primei de asigurare solicitate prin cererea de chemare în judecată, era stabilită pentru data de_ (rata 6) și_ (rata 7) (f. 13).
Conform art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar potrivit art. 12 din Decretul nr. 167/1958 în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
În consecință, din cele arătate rezultă că dreptul la acțiune al reclamantului pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 116 lei, s-a născut la data de_ (pentru rata 6 - 58 lei), respectiv_ (pentru rata 7 - 58 lei). Rezultă că termenul de prescripție de 2 ani, s-a împlinit în data de_ (pentru rata 6) și_ (pentru rata 7).
Conform ștampilei de pe plic, rezultă că cererea de chemare în judecată a fost depusă la Oficiul Poștal în data de_ (f. 35), ulterior împlinirii termenului de prescripție, atât în ceea ce privește pretențiile în cuantum de 2.114,10 lei reprezentând despăgubiri achitate cât și în ceea ce privește pretențiile în cuantum de 116 lei reprezentând contravaloare rate restante.
Instanța de fond a reținut că, în cauză, reclamantul nu a dovedit intervenirea vreunei cauze de întrerupere (art. 16 din Decretul nr. 167/1958) sau de suspendare (art. 13 si 14 din Decretul nr. 167/1958) care să zădărnicească acțiunea prescripției extinctive.
Independența creanței având ca obiect dobânzile legale, față de creanța în cuantum de 2.114,10 lei și penalitățile de întârziere, față de
creanța în cuantum de 116 lei are însă numai caracter relativ: "odată cu stingere dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesoriile"; (art. 1 alin. 2 din Decretul nr.167/1958).
Astfel, în situația în care creanța principală s-a stins prin prescripție deoarece acțiunea nu a fost intentată în cadrul termenului de trei ani de la scadență, pe cale accesorie se stinge și dreptul la dobânzi/penalități datorate pentru perioada până la stingerea datoriei principale, chiar dacă pentru aceste dobânzi dobânzi/penalități nu s-a împlinit încă termenul de prescripție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta S.C. O.
V. I. G. S.A., solicitând admiterea acestuia, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune al său, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare având in vedere ca prima instanța nu a soluționat procesul pe fond, nu a intrat in cercetarea fondului, ci a soluționat procesul pe excepția prescripției.
In ce privește modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune de către prima instanța, recurenta apreciază ca sentința este netemeinica si nelegala si apreciază ca in cauza prima instanța a aplicat greșit legea sub aspectul soluționării excepției, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod P. .Civ., astfel incat solicita instanței de control judiciar sa constate ca excepția prescripției nu a fost corect soluționată, ca aceasta excepție trebuia respinsa, iar dosarul ar fi trebuit soluționat pe fondul acestuia prin analizarea fondului cauzei.
Astfel, in considerentele sentinței prima instanța retine ca in cauza s-ar aplica termenul de prescripție special de 2 ani si nu termenul general de prescripție de 3 ani, prevazut de Decretul nr. 167/1958, termen fata de care petitele acțiunii ar fi prescrise.
Recurenta mai arată că in cauza este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani. In ce privește opinia instanței ca s-ar aplica termenul de prescripție de 2 ani este o opinie greșita deoarece termenul special de prescripție de 2 ani prev. de art. 3 alin.2 din Dec. nr. 167/1958 nu este aplicabil acestor pretenții. Acest termen se aplica exclusiv in raporturile contractuale dintre asigurat si asigurător, insa in speța suma de 2114,10 lei nu a fost achitata catre parata SC P. SA, ci către un terț fata de contractul de asigurare, respectiv persoanei păgubite, Bereczki Erno, pentru avariile autoturismului, asa cum rezulta din extrasul de cont din data de _
. Deci recuperarea acestei sume care reprezintă despăgubiri in baza unei polițe RCA unei terțe persoane in nici un caz nu este supusa termenului special de 2 ani (care se aplica doar relației asigurator-asigurat), ci termenului general de prescripție de 3 ani care se calculează de la data plații si cum data plații a fost_ rezulta ca termenul de prescripție s-ar fi implinit la data de_ .
Având in vedere ca acțiunea s-a depus la data de_ rezulta ca aceasta a fost depusa in interiorul termenului de prescripție. Rezulta ca excepția a fost greșit soluționată la fond si solicită instanței de control judiciar sa o respingă ca nefondata.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului arătând că instanța de judecată a reținut în mod corect prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, admițând prin aceasta excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de către instanța de judecată.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune a sumei de 2.114,10 lei, intimata arată că potrivit art. 3 alin 2 din Decretul nr. 167/1958 în raporturile care izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani.
Plata acestei sume s-a efectuat la data de_, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție de 2 ani. Neformularea cererii de chemare în judecată înăuntrul acestui termen a generat prescripția dreptului la acțiune care are ca obiect această sumă. In concluzie, acțiunea trebuia formulata pana la data de_, data la care se implinea termenul de prescripție.
Privitor la suma de 116 lei - contravaloarea ratelor restante, intimata arată ca aceasta suma este compusa din ratele 6 si 7 in valoare de 58 lei fiecare pentru asigurarea in discuție. Pentru aceste sume, termenul de prescripție de doi ani a inceput sa curgă de la data scadentei fiecăreia, adică pentru rata 6 din data de_, iar pentru rata 7 incepand cu data de _
. Termenele de prescripție s-au implinit in data de_ si_ .
Referitor la termenul special de prescripție de 2 ani, intimata arată că art. 3 alin 2 din Decretul nr. 167/1958 prevede faptul ca dreptul la acțiune in cauzele izvorâte din raporturile de asigurare este de 2 ani. In prezenta cauza este aplicabila aceasta dispoziție legala, după cum a reținut si
instanța de fond, in mod corect.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 si 312 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele
:
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul cauzei de față, reclamanta SC O. V. I. G. SA a solicitat obligarea pârâtei recurente SC P. SA la plata mai multor sume de bani (despagubiri achitate de reclamanta, dobânda legală aferentă, ratele restante la polița de asigurare RCA și penalități de întârziere) în baza poliței de asigurare RCA seria RO/22/P22/HI nr.001241831.
Prin polița de asigurare RCA seria RO/22/P22/HI nr.001241831 emisă la data de_ de SC BCR ASIGURARI SA, ale cărei drepturi și obligații au fost preluate de intimata SC O. V. I. G. SA, a fost asigurat pentru răspundere civilă auto obligatorie autoutilitara marca Renault Kangoo cu nr.de înmatriculare_ aflată în proprietatea societății BCR LEASING IFN SA (filele 27, 30). În polița de asigurare calitatea de asigurat a avut-o proprietara autovehiculului, respectiv societatea SC BCR LEASING IFN SA, recurenta SC P. SA fiind menționată în calitate de utilizator al bunului respectiv.
La data de_, autovehiculul marca Dacia cu nr.de înmatriculare_, aflat în proprietatea numitului Bereczki Erno și condus de către acesta, a circulat în localitatea Ivănești jud.Mureș pe str.Principală și la o intersecție cu o stradă secundară a virat la stânga, intrând însă în coliziune cu autovehiculul cu nr.de înmatriculare_ care a efectuat o manevră de depășire neregulamentară.
În baza cererii de despăgubire formulată de numitul Bereczki Erno, la data de_ asiguratorul SC O. V. I. G. SA a achitat persoanei păgubite suma de 2114,10 lei cu titlu de despăgubiri pentru avariile suferite de autovehiculul cu nr.de înmatriculare_ .
Prevalându-se de prevederile art.9 din Actul adițional al poliței de asigurare RCA seria RO/22/P22/HI nr.001241831 emisă la data de_, reclamanta intimată a solicitat în contradictoriu cu recurenta plata despăgubirilor achitate numitului Bereczki Erno și a dobânzilor aferente, precum și ratele de asigurare rămase neachitate din polița de asigurare menționată.
În acest context, a fost invocată din oficiu de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind făcută aplicarea prevederilor art.3 al.2 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora Prin derogare de la
dispozițiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afară acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligațiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispozițiile art. 22.
Soluția pronunțată de către prima instanță a pornit așadar de la premisa aplicării unui termen de prescripție al dreptului la acțiune de 2 ani, specific raporturilor juridice litigioase întemeiate pe contracte de asigurare, prima instanță apreciind că nu este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958.
Examinând înscrisurile depuse în dosarul de fond, se constată faptul că în polița de asigurare RCA seria RO/22/P22/HI nr.001241831 emisă la data de_ calitatea de asigurat a avut-o societatea SC BCR LEASING IFN SA, iar nu intimata SC P. SA, care a fost menționată cu calitatea de utilizator. La dosarul cauzei nu a fost depus un contract de leasing încheiat între SC BCR LEASING IFN SA în calitate de finanțator și intimata SC P. SA în calitate de utilizator, din care prin ipoteză ar fi putut rezulta obligația utilizatorului de a asigura pentru răspundere civilă auto obligatorie autovehiculul marca Renault Kangoo cu nr.de înmatriculare_ . De asemenea, cu toate că în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta a invocat prevederile art.9 din Actul adițional al poliței de asigurare RCA, nu a depus copia acestui înscris.
În același timp, se impune a se observa faptul ca în conformitate cu prevederile art.48 din Legea nr.136/1995, în vigoare la data încheierii poliței de asigurare anterior menționate, obligația de a se asigura pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și de a menține valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare revine persoanelor fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România. Or, în mod cert proprietarul autovehiculului cu nr.de înmatriculare_ a fost societatea SC BCR LEASING IFN SA, după cum reiese din certificatul de înmatriculare al autoturismului depus la fila 27 în dosarul de fond.
Așadar, probele administrate în cauză sunt insuficiente pentru lămurirea raportului contractual de asigurare pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile și pentru lămurirea calității procesuale pasive a pârâtei în prezenta cauză, impunându-se administrarea de probe suplimentare în acest sens. Numai după clarificarea acestor aspecte se va putea soluționa excepția prescripției dreptului la acțiune prin prisma prevederilor art.3 al.2 din Decretul nr.167/1958, dat fiind faptul că termenul de prescripție de 2 ani este aplicabil numai în raporturile juridice născute din contracte de asigurare valabil încheiate.
Din această perspectivă, recursul declarat de recurenta pârâta SC
O. V. I. G. SA este întemeiat și va fi admis, urmând a se dispune casarea sentinței civile nr. 2448/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, prima instanță va administra probe suplimentare pentru clarificarea raportului contractual de asigurare și pentru stabilirea calității procesuale pasive în prezenta cauză, în funcție de aceste aspecte urmând a se stabili termenul de prescripție al dreptului la acțiune aplicabil și a fi soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII DISPUNE:
Admite recursul formulat de pârâta SC O. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 2448/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | |||
C. C. | D. | H. | M. C. | B. |
GREFIER:
T. B.
Red./dact./MCB/LU/2ex./_ Judecator fond: A. P. escu, Judecătoria Cluj-Napoca, judetul C. .
| ← Decizia civilă nr. 413/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 484/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
