Decizia civilă nr. 484/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 484/R/2013
Ședința publică din data de_ Completul este constituit din: PREȘEDINTE - F. M. JUDECĂTOR- D. D. JUDECĂTOR - N. K. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurentul C. LOCAL AL M. C. -N., reprezentat de P., în contradictoriu cu intimata SC O.
V. I. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 4998/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în prima instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatei, d- na avocat Sălăjan I. G., în substituirea d-lui avocat Podaru O., cu împuternicire avocațială și delegație de substituire depuse la acest termen la dosar, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intimata a înregistrat la dosarul cauzei în data de_, întâmpinare la recurs.
Reprezentanta intimatei arată că înțelege să susțină întâmpinarea astfel cum a fost formulată și nu are alte cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Instanța de recurs, nemaifiind cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru dezbaterea recursului pe fond.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și în consecință menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare. Solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că recursul formulat nu este motivat în drept în mod concret, în sensul că nu sunt indicate și încadrate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței recurate, respectiv recurenta solicită admiterea recursului fără a preciza motivele de casare sau de modificare pe care le apreciază ca fiind incidente în speță. Pentru aceste aspecte, solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 302 lit. c) Cod procedură civilă, care prevăd, sub sancțiunea nulității recursului, că acesta trebuie să cuprindă motive de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței recurate. Arată de asemenea că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, respectiv din moment ce recurenta nu a propus expertiza în condițiile procedurale nu poate în recurs să critice hotărârea pentru faptul că nu s-a administrat proba cu expertiza, recurenta având posibilitatea propunerii și motivării administrării unei asemenea probe. În ceea ce privește lipsa capacității de folosință, excepția prescripției dreptului material la acțiune și neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, solicită să se constate că, recurentul are capacitate de folosință, respectiv are capacitate juridică de a sta în instanță, cât și calitatea procesuală de a răspunde pentru prejudiciile produse. Solicită de asemenea să se constate că în prezenta cauză termenul de 2 ani invocat nu își găsește aplicarea, având în vedere că raporturile dintre intimată și recurentă nu
se circumscriu raporturilor guvernate de termenul de prescripție de 2 ani și anume nu sunt raporturi între asigurat și asigurator, prezenta cauză fiind supusă unui termen de prescripție de 3 ani și nu cum în mod eronat susține recurenta. Referitor la întrunirea condițiilor cumulative pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului solicită să se constate că instanța de fond a reținut în mod corect că acestea sunt îndeplinite, fiind probate aceste condiții. Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care acestea au fost dovedite.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 4998/2013 pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2012 în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata prin intampinare, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M. C. N., prin primar, invocata prin intampinare, s-a respins exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului C. Local al M. C. -N., invocata prin intampinare, a admis in parte actiunea formulata de reclamanta O. V.
I. G. SA (fosta SC B. A. V. I. G. SA), cu sediul in B., impotriva paratuilor C. LOCAL AL M. C. -N., M. C. N., prin primar, si in consecinta a obligat paratul C. Local al M. C. -N. sa achite in favoarea reclamantei suma de 985,92 lei reprezentand despagubire achitata in dosarul de daune nr. AVA/CJ/0998/2008, suma la care se va adauga dobanda legala calculata incepand cu data de_ si pana la achitarea integrala a debitului.
De asemenea a respins actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul M. C. N., prin primar, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuale pasiva, a obligat paratul C. Local al M.
C. -N. la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantei, in cuantum de 93 lei.
Analizand mijloacele de proba aflate la dosar, instanta a retinut că, la data de_ a fost deschis dosarul de daune AVA/CJ/0998/2008 la solicitarea proprietarului autovehiculului cu nr.de inmatriculare_, SC Arabesque SRL . Autovehiculul era asigurat facultativ de catre reclamanta in baza politei CASCO AVA nr. 0241487 din data de_ cu valabilitate pentru perioada_ -_ (f.16).
In data de_ autovehiculul a fost condus de catre dl. Murar Cristian Ion, angajat al societatii proprietare, potrivit delegatiei depuse in copie la fila 21, iar pe str. Primaverii a intrat int-o groapa, autovehiculul suferind avarii la jeanta stanga spate, fata. Existenta avariilor a fost constatata de catre inspectorul de dauna al reclamantei la data de_ (f. 6).
In baza politei de asigurare in vigoare a fost formulata cererea de despagubire ce a generat constituirea dosarului de daune. Dupa efectuarea cercetarilor de catre inspectorul de daune numit de asigurator, cercetari ce au constat si in fotografierea avariilor constatate la autovehicul si a gropii din carosabil, s-a stabilit ca valoarea reparatiilor necesare se ridica la suma de 985,92 lei, potrivit facturii seria CJ nr.10853 /_ . Aceasta suma a fost achitată de către asigurator, în baza poliței de asigurare în vigoare la data de_ .
In data de_ reclamanta a notificat paratul in vederea stingerii pe cale amiabila a debitului datorat, insa, in lipsa unui raspuns din partea acestuia, in data de_ a fost inregistrata pe rolul J. i Sectorului I B.
actiunea in regres formulata cu privire la mai multe dosare de daune, printre care si cel in litigiu.
Fata de situatia de fapt retinuta in cauza, instanta a retinut in drept ca potrivit dispozitiilor art. 998-999 C. civ. orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Potrivit art.22 din OG nr.43/1997 administrarea drumurilor judetene se asigura de consiliile judetene, iar a drumurilor de interes local de catre consiliile locale pe raza administrativ-teritoriala a acestora, iar, in conformitate cu art.5 alin.2 din OUG nr.195/2002 administratorul drumului public este obligat sa semnalizeze corespunzator, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stanjeneste sau pune in pericol siguranta circulatiei si ia toate masurile de inlaturare a acestuia.
Analizand cu prioritate exceptiile invocate prin intampinare, in ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, instanta a respins-o ca neintemeiata, reclamanta subrogandu-se in drepturile asiguratului sau avand posibilitatea sa formuleze prezenta actiune in termenul general de prescriptie de 3 ani, termenul de prescriptie de 2 ani invocat de catre parata fiind aplicabil in raporturile dintre asigurat si asigurator.
In ceea ce priveste exceptia exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului C. Local al M. C. N. instanta a respins-o ca neintemeiata, avand in vedere ca potrivit art. 5 alin. 6 OUG nr. 195/2002 in cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, in conditiile legii. Instanta a apreciat ca acesta dispozitie este o norma speciala in raport cu textele invocate prin inatmpinare, care are prevalenta, legiuitorul intelegand ca recunoasca calitate si capacitate procesuala administratorului drumului public, in speta C. ui Local al M.
C. N., pentru prejudiciile cauzate de starea necorespunzatoare a drumului public.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M. C. N., instanta a admis-o avand in vedere ca raportat la dispozitiile art.22 din OG nr.43/1997 si art.5 alin.2 din OUG nr.195/2002 conditiile raspunderii civile delictuale pot fi intrunite doar in persoana C. ui Local al M. C. N. care are calitatea de administrator al drumurilor si caruia ii revine obligatia de a le mentine in stare corespunzatoare.
Pe fond, instanța a apreciat ca sunt intrunite in persoana paratului C. local al M. C. N. toate conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv vinovatia acesteia in savarsirea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu si existenta legaturii de cauzalitate dintre fapta savarsita si prejudiciul cauzat. Astfel, instanta a apreciat ca prin nerespectarea de catre parat a prevederilor art.5 alin.2 din OUG nr.195/2002 respectiv a obligatiei de a mentine drumurile pe care le administreaza în stare tehnica corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranța acesta se face vinovat de producerea evenimentului de pe str Primaverii, aflat in administrarea sa, soldat cu avarierea autovehiculului cu nr.de inmatriculare_ asigurat facultativ de catre reclamanta. Instanta a considerat ca in cazul in care paratul ar fi procedat la semnalizarea prin indicatoare rutiere a existentei unei gropi in carosabil care sa avertizeze conducatorii auto in acest sens sau daca ar fi
procedat in timp util la astuparea respectivei gropi exista posibilitatea evitarii producerii evenimentului soldat cu avarierea autovehiculului. De asemenea, instanta a apreciat ca si conditia existentei legaturii de cauzalitate este dovedita in cauza, zona in care s-au produs avariile la autovehiculul cu nr.de inmatriculare_, astfel cum au fost constatate atat de catre inspectorul de dauna al reclamantei, cat si de catre organele de politie conform autorizatiei de reparatii de la f.23 dovedind ca acestea s-au produs in urma impactului cu carosabilul, din declaratia conducatorului auto aflata la fila 25, reiesind ca avarierea s-a produs prin lovirea unei gropi aflata pe str Primaverii. In plus, instanta a retinut ca paratul C. Local al M. C. N. a inteles sa conteste pretentiile reclamantei abia prin intampinarea depusa la dosar la data de_, deci la mai bine de doi ani de la data introducerii actiunii si cu toate ca a fost notificat pentru plata despagubirii inca din luna august 2010. In aceste conditii, instanta a apreciat ca paratul isi exercita apararile cu rea credinta, intelegand sa conteste indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale in persoana sa dupa mai mult de doi ani de la data introducerii actiunii, acesta mai ales ca in intampinarea depusa in dosarul inregistrat pe rolul J. i Sectorului 1 B., in termenul prevazut de art. 114 ind. 1 alin. 2 C.p.c., nu a inteles sa formuleze nicio aparare cu privire la fondul pretentiilor deduse judecatii, desi, potrivit art. 118 C.p.c. intampinarea fiind obligatorie, ea trebuia sa cuprinda toate apararile, exceptiile si probele de catre paratul intelegea sa se preveleze in cursul procesului. Or, avand in vedere ca paratul a stat in pasivitate o perioada atat de lunga de timp, nu i se poate pretinde reclamantei sa administreze probatiune la acest moment pentru a combate apararile paratului, in conditiile in care pasivitatea paratului in contestatrea pretentiilor din actiune putea fi in mod rezonabil intelasa ca o recunostere tacita a pretentiilor formulate. Sub acest aspect, contrar sustierilor paratului, instanta a apreciat ca plata despagubirii de catre reclamanta nu s-a facut pe baza unei simple declaratii pe proprie raspundere a conducatorului auto, ci in principal pe baza constatarii avariilor cauzate autovehiculului, plansele foto depuse la dosar coroborandu-se cu declaratiile conducatorului auto cu privire la modul de producere a evenimentului. De asemenea, dovada ca evenimentul asigurat s-a produs pe str Primaverii in urma impactului cu o groapa rezulta din declaratia conducatorului auto, singurul in masura sa cunoasca aceasta imprejurare, instanta apreciind ca acesta nu avea niciun interes sa faca o declaratie neconforma cu realitatea in conditiile in care autovehiculul era asigurat facultativ, reclamanta in baza politei de asigurare avand obligatia sa dea curs cererii de despagubire, indiferent de motivul invederat de asigurat cu privire la cauza producerii evenimentului. In plus conducatorul auto este tert fata de raporturile dintre cele doua parti in litigiu. Pe de alta parte, instanta a constatat ca paratul nici nu a contestat in cauza posibilitatea ca pe str Primaverii sa existe o gropa in carosabil care sa fi putut sa produca avariile la autovehiculul asigurat de reclamanta.
Pentru aceste considerente, instanta a apreciaza ca sunt indeplinite in persoana paratului C. local al M. C. N. conditiile raspunderii civile delictuale.
In consecinta, vazand ca reclamanta a achitat contravaloarea despagubirilor aferente autovehiculului cu nr.de inmatriculare_, in temeiul art.22 din Legea nr.136/1995, constatand ca aceasta s-a subrogat in drepturile persoanei pagubite, instanta a admis in parte actiunea formulata si va dispune obligarea paratului C. Local al M. C. N. sa achite in favoarea reclamantei suma de 985,92 lei reprezentand despagubire achitata in dosarul de daune nr. AVA/CJ/0998/2008, suma la care se va adauga dobanda legala
calculata incepand cu data de_ (data ulterioara celei la care s-a platit despagubirea de catre reclamanta) si pana la achitarea integrala a debitului. Totodata, ca urmare a admiterii exceptiei invocate prin intampinare a respins actiunea fata de paratul M. C. N., prin primar, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuale pasiva.
In temeiul art.274 Cod proc.civila paratul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantei, in cuantum de 93 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar aferente acestui dosar.
La data de 24 aprilie 2013, C. LOCAL AL M. C. -N., cu sediul în C. -N., a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 4998/2013, pronunțată de Judeătoria C. -N., în ședință publică din data de_, în dosarul_, solicitând admiterea recursului, respingerea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul C. Local al M. C. -
N. .
În motivarea recursului, recurenta a arătat faptul că, prin sentința civilă nr. 4998/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei.
Recurenta a solicitat instanței, in conformitate cu dispozițiile art. 312, coroborat cu art. 3041si 312 alin. 5 C. proc. civ., admiterea prezentului recurs, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Recurenta a arătat faptul că, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei doar pe baza declarației conducătorului al cărui autoturism a fost avariat, o asemenea proba având un ridicat grad de subiectivitate, apreciind ca in mod greșit s-a reținut ca, dovada producerii evenimentului, rezulta din insasi declarația conducătorului auto- singurul sa cunoască aceasta împrejurare, instanța de fond stabilind culpa recurentului si implicit obligația acestuia la despăgubiri, in beneficiul exclusiv al reclamantei.
O exigenta fundamentala a contradictorialitaiii ca element inerent dreptului la un proces echitabil implica obligația de a oferi fiecărei parti o posibilitate rezonabila de a-si prezenta cauza in condiții procedurale care sa nu o plaseze intr-o situație de dezavantaj in comparație cu adversarul sau. Judecarea pricinii s-a făcut fara a se stabili concret legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu aducandu-se astfel o grava atingere principiilor care guvernează dreptul procesual civil. Astfel, contradictorialitatea îngăduie pârtilor sa participe in mod egal Ia prezentarea, argumentarea si dovedirea drepturilor lor in cursul desfășurării procesului, sa discute si sa combată susținerile făcute de fiecare dintre ele si sa-si exprime opinia asupra inițiativelor instanței in scopul stabilirii adevărului si al pronunțării unei hotărâri legale si temeinice.
In concluzie, recurenta a apreciat ca, probele administrate in cauza: procesul verbal de constatare, autorizația de reparație, simpla declarație data de persoana implicata in evenimentul rutier, fotografii nedatate, alte înscrisuri privind avarierea autoturismului depuse de reclamant, respectiv de beneficiarul poliței de asigurare-conducatorul auto, nu sunt suficiente pentru a se stabili întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
In opinia recurentei, aceasta a considerat ca se impunea, efectuarea unei expertize de specialitate in domeniul auto pentru a se determina științific toate corelațiile dintre fapte si împrejurări, retinandu-se pentru stabilirea cauzalității doar acelea care au contribuit direct sau indirect, mediat sau nemijlocit la producerea prejudiciului.
Pe de alta parte, dreptul la un proces echitabil inseamna si posibilitatea rezonabila a oricărei parti de a expune cauza sa instanței de judecata, in condiții care sa nu o dezavantajeze fata de partea adversa, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului sau la apărare. In același sens, in jurisprudenta
CEDO s-a stabilit ca: "Dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Convenție, include printre altele, dreptul pârtilor de a prezenta observațiile pe care Ie considera pertinente pentru cauza lor.
Mai mult, recurenta a învederat instanței de recurs ca acțiunea în regres, precum și interogatoriul administrat in prezenta cauza a vizat un alt loc al producerii incidentului - str. N. Titulescu si nu str. Septimiu Albini, conform actelor depuse la dosar. Astfel, s-a apreciat ca instanța a soluționat procesul fara a cerceta fondul .
Având în vedere argumentele expuse, recurenta a apreciat ca solicitarea ei este temeinică și legală.
Recurenta a învederat faptul că, în principal, a înțeles sa reitereze excepția prescripției dreptului material la acțiune "dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani".
S-a menționat faptul că, în literatura de specialitate, s-a apreciat că "termenul de 2 ani va fi aplicabil și acțiunii în regres exercitate de asigurător împotriva persoanelor responsabile de producerea unui accident, dată fiind natura comercială a acțiunii".
Asa cum rezulta din cererea de chemare in judecată, recurenta a precizat că aceasta a fost inregistrata la Judecătoria Sectorului 1 B. la data de _
, ori, în susținerea celor menționate, cererea trebuia înregistrată până la data de_, deci termenul de prescripție de 2 ani s-a stins.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului
C. ui Local al M. C. -N., privind obligarea sa la plata sumei de
985.92 lei, reprezentând despăgubiri, a dobânzii legale calculate de la data de_ și până la data plății efective a debitului inițial, precum și a cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces, recurenta a arătat că, potrivit art.
21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu _. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile eu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii", iar potrivit art. 23 alin. 2 din aceeași lege "consiliile locale funcționează ca autorități ale administrației publice locale...".
Din coroborarea acestor texte, precum și din faptul că nu există nici o normă care să prevadă că consiliile locale ar fi structuri cu personalitate juridică și patrimoniu propriu, recurenta a precizat că a rezultat faptul că, persoana juridică de drept public cu capacitate juridică este, după caz, comuna, orașul sau municipiul, în vreme ce consiliul local este un simplu organ al persoanei juridice, neavând el însuși capacitate juridică.
Potrivit art. 41 alin. 1 si 2 Cod Procedură Civilă, "orice persoană care are
folosința drepturilor civile poate sa fie parte in judecată", iar "asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta in judecata ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere". Prin urmare, pentru a fi parte in procesul civil, atât paratul - cat si reclamantul - trebuie să îndeplinească, alături de alte cerințe specifice și condiția existentei capacității procesuale, lipsa acesteia
implicând respingerea acțiunii.
Potrivit acestor prevederi exprese și în lipsa unor prevederi contrare, recurenta a menționat că nu se poate reține faptul ca, un consiliu local sau județean poate fi persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, lipsindu-i capacitatea procesuală de folosință.
S-a arătat că, capacitatea procesuală de folosință este una dintre cele patru condiții de exercițiu a acțiunii civile, alături de afirmarea unui drept,
interes și calitate procesuală iar verificarea tuturor acestor condiții este obligatorie pentru a vedea dacă poate fi analizat fondul pretențiilor formulate.
Ca o concluzie a celor expuse, recurenta a apreciat că este întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. Local al M.
C. -N., solicitând admiterea ei.
Fața de argumentele arătate, în temeiul art. 41 alin. 1 Cod Procedură Civilă, recurenta a solicitat instanței admiterea prezentei căi de atac, și pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
In subsidiar, recurenta a solicita, în temeiul art. 312 Cod Procedura Civilă, coroborate cu art. 3041Cod Procedură Civilă, respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu paratul recurent, precum și exonerarea acestuia de la plata cheltuielilor de judecată, învederând că, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate, pornind de la cuprinsul de reparație eliberată de IPJ C. și reținând cele surprinse de fotografiile depuse la dosarul cauzei de reclamantă, (n.n. planșe foto care conțin doar avariile produse autoturismului, fără planșe foto care să INDICE EXACT Șl LOCUL PRODUCERII accidentului), instanța de fond a aratat că prejudiciul este în mod evident consecința stării tehnice necorespunzătoare a drumului. S-a omis însă niște aspecte deosebit de importante, și anume, autorizația de reparație, raportat la prevederile art. 80 din O.U.G. nr. 195/2002, s-a obținut în baza unei simple declarații a conducătorului autovehiculului, Murar Cristian Ion, care în termen de 24 de ore de la avarierea acestuia, în alte împrejurări, decât într-un accident de circulație, a fost obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs evenimentul, pentru întocmirea documentelor de constatare.
În asemenea condiții, s-a apreciat că în mod greșit a reținut instanța de fond că, raportat la conținutul adeverinței eliberate de IPJ C., evenimentul rutier s-a produs pe str. Primăverii. IPJ C. nu a constatat acest aspect, ci s-a rezumat la a reține cele declarate de conducătorul auto.
Or, în asemenea condiții nu trebuie exclusa varianta că acesta a declarat ceea ce i se părea mai convenabil. Accidentul putea avea loc oriunde, în altă localitate sau pe orice alt drum public din CIuj-N. sau chiar pe un drum forestier, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei nu sunt anexate planșe foto cu privire la locul producerii accidentului.
Pentru aceste considerente, în opinia recurentei, singurul aspect ce a rezultat din adeverința de reparație, a fost acela că autoturismul a suferit o avarie. In schimb, data și locul producerii evenimentului rutier, având la bază o simplă declarație a persoanei interesate, nu pot fi probate prin conținutul acesteia.
S-a menționat faptul ca, str. Primăverii era într-o stare tehnică necorespunzătoare, acest lucru nu a implicat automat angajarea răspunderii recurentei pentru un eveniment rutier care s-ar fi putut întâmpla oriunde și oricând. C. Local al municipiului C. -N. răspunde într-adevăr pentru prejudiciile cauzate cu urmare a stării tehnice a drumului public, dar numai în ceea ce privește pe acelea situate pe raza unității administrativ-teritoriale. Ori, în speță, nu a rezultat decât din declarația conducătorului auto, că evenimentul rutier s-ar fi produs pe raza municipiului C. -N. .
Recurenta a precizat că intervine pe tot parcursul anului cu lucrări de întreținere și modernizări pe străzile din municipiu, acolo unde este necesar.
De asemenea, recurenta a mai precizat faptul că, în cuprinsul sentinței civile nr. 4998/2013, instanța a constatat că pârâtul, C. Local al M.
C. -N. , nici nu a contestat in cauză posibilitatea ca pe str. Primăverii să existe o groapă în carosabil care sa fi putut să producă avariile autoturismului asigurat casco de reclamantă, ori, având în vedere data la care s-a produs evenimentul - anul 2008, recurenta nu avea cunoștință despre existența la acea data, a gropii care a cauzat avarierea mașinii reclamantului.
Cu privire la declarația conducă torului auto, în baza căreia s-a stabilit data evenimentului rutier, s-a învederat faptul că, in asemenea condiții, obligația de a declara la unitatea de poliție evenimentul rutier trebuia executată in termen de 24 de ore de la producere. Desigur, asta în măsura în care conducătorul auto și-a îndeplinit obligațiile ce îi incumbă raportat la prevederile art. 80 din O.LJ.G. nr. 195/2002. Nu trebuia exclusă varianta în care conducătorul auto ar fi declarat avarierea acestuia cu depășirea termenului anume prevăzut.
Pentru aceste considerente, lipsa indicatoarelor de restricție de viteză sau de avertizare "Drum cu denivelări", la data de_, pe str. Primăverii, nu a antrenat implicit o prezumție de culpă în sarcina recurentei, în sensul în care acesta ar fi dat dovadă de lipsă de diligentă în atenționarea conducătorilor auto despre starea tehnică necorespunzătoare a drumului.
Pentru considerentele arătate, în opinia recurentei, instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale, potrivit art. 1169 Cod civil.
S-a arătat că, instanța de fond a apreciat că pârâtul, C. Local al M.
C. -N. și-a exercitat apărările cu rea-credință, înțelegând să conteste îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana sa, după mai bine de doi ani de la data introducerii acțiunii, acesta, mai ales că în întâmpinarea depusă în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului I B., nu a înțeles să formuleze nici o apărare cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății.
Or, potrivit prevederilor art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, excepțiile ridicate primează, iar instanța urma să se pronunțe cu întâietate asupra acestora, stabilind cadrul procesual, cu atât mai mult, cu cât, în speța dedusă
judecății, fiind vorba de o acțiune în răspundere civilă delictuală, potrivit dispozițiilor art. 998-999 Cod Civil, a rezultat că pentru a putea fi antrenata răspunderea civilă a pârâtului, au fost necesare a fi îndeplinite patru condiții: fapta ilicită, prejudiciul, culpa și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și culpă.
Recurenta a menționat că, din susținerile reclamantei a rezultat că sumele au fost achitate în 19 dosare de daună distincte, constituite în urma unor evenimente rutiere independente unele de altele, motiv pentru care, recurenta a considerat că se impunea ca instanța de judecată să verifice întrunirea acestor condiții în fiecare caz in parte, prin administrarea de probe pentru fiecare eveniment rutier în parte.
În concluzie, nefiind întrunite condițiile legale prevăzute de prevederile art. 164 Cod Procedură civilă, recurenta a considerat că instanța, în mod greșit a apreciat reaua-credință a pârâtului, C. Local al M. C. -N. .
Cu privire la obligarea pârâtului la achitarea dobânzii legale calculată de la data de_ și până la data plății efective a debitului inițial, în susținere, recurenta a arătat că, atâta vreme cât nu sunt întrunite condițiile răspunderii, pârâtul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor, și pe cale de consecință, nici la plata dobânzii legale aferente acestui debit. De asemenea, s-a mai arătat că, solicitarea dobânzii legale din momentul arătat, nu a fost justificată nici în situația în care condițiile răspunderii civile sunt întrunite. Dreptul la reparație se naște în momentul întrunirii condițiilor civile delictuale, dar în lipsa învoielii
dintre părți, rămâne nedesăvârșit până la momentul determinării despăgubirilor prin
hotărâre judecătorească definitivă. Doar în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești despăgubirile devin o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În concluzie, chiar și în condițiile în care condițiile răspunderii ar fi îndeplinite, dobânda legală ar putea fi solicitată, potrivit art. 43 Cod comercial, doar din momentul la care hotărârea judecătorească rămâne definitivă.
Recurenta a învederat că nu s-a aflat în culpă procesuală, motiv pentru care, în opinia ei, instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată, raportat la prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
La data de 04 septembrie 2013, S. O. V. I. G. S. (fosta denumire S. B. A. V. I. G. SA), societate de asigurare administrata in sistem dualist, cu sediul social in B., în calitate de intimata, a formulat întâmpinare la recursul declarat de C. LOCAL AL M.
C. -N., împotriva sentinței civile nr. 4998/2013 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._, in ședința publica din data de_, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către recurent ca neîntemeiat si in consecinta mentinerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legala si temeinica, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat faptul că, în primul a înțeles să invoce excepția netimbrării recursurilor, și pe cale de consecință, a solicitat
instanței anularea recursurilor formulate ca netrimbrate, aspect nesustinut ulterior.
În al doilea rând, intimata a învederat faptul că, recursul formulat de C. LOCAL AL M. C. -N. nu a fost motivat în drept, în mod concret, în sensul că nu sunt indicate si încadrate motivele de nelegalitate si netemeinicie ale sentinței recurate. Recurentul a solicitat admiterea recursului formulat fara insa a preciza motivele de casare sau de modificare pe care le apreciază ca fiind
incidente in speța.
Pentru aceste aspecte, intimata a solicitat, în baza dispozițiilor art. 302 lit.c Cod Proc.Civ, care prevăd ca sub sancțiunea nulității recursului, acesta trebuie sa cuprindă motive de nelegalitate si netemeinicie ale sentinței recurate. De asemenea, intimata a arătat ca recursul formulat nu cuprinde veritabile motive de recurs, care tin de nelegalitatea si netemeinicia sentinței pronunțate de către instanța de fond, ci reprezintă o reiterare a situației de fapt susținuta de către recurenta si prin întâmpinarea formulata cu ocazia
soluționării in fond a pricinii.
Intr-adevar dispozițiile art. 304/1 CPC prevăd ca "recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele"", așadar, astfel cum acest text de lege reglementează, instanța de recurs nu este limitata cu privire la motivele de casare preazute de Codul de procedura civila, fiind insa limitata la motivele de modificare.
In concluzie, aplicând principiul disponibilității, intimata a apreciat ca instanța de recurs nu poate soluționa recursul declarat decât in limitele in care aceasta a fost investita. Având in vedere faptul ca recurenta nu a învestit in mod legal instanța cu privire la recursul formulat, instanța nu a fost limitata la motivele de casare, insa s-a apreciat ca, a fost limitata fata de motivele de modificare, intrucat acestea nu sunt invocate de către recurenta.
In acelasi sens este si jurisprudența, astfel: "simpla nemulțumire a unei parii sau a pârtilor in litigiu fata de hotărârea pronunțata nu este suficienta
pentru casarea acesteia, ci recurenta are obligația sa-si întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege."
Pentru aceste considerente, intimata a apreciat ca recursul formulat de către recurenta a fost inadmisibil, iar instanța investita cu soluționarea acestuia, nu a putut decât sa constate aceasta inadmisibilitate.
S-a precizat faptul că, prin sentința recurata instanța de fond a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de intimată, si a dispus obligarea paratului la plata sumei de 985.92 lei, cu titlu de despăgubiri, la plata dobânzii legale calculata de la data de_ si in continuare pana la plata efectiva a debitului precum si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea in fond a prezentei acțiuni.
Recurenta a făcut aprecieri de ordin general cu privire la principiile contradictorialitatii si oralității fara a indica in mod concret cum anume s-au incalcat aceste principii si ce vătămări s-au produs.
Împotriva acestei sentințe, recurentul-parat, C. Local C. a formulat recurs, solicitand casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare. In ceea ce privește casarea sentinței civile nr. 4998/2013 solicitata de recurentul C. Local C. -N., intimata a considerat ca argumentele acestuia nu au fost temeinice si prin urmare instanța de recurs trebuia sa le respingă ca atare. Astfel, intimata a arătat instanței ca paratei i s-a acordat posibilitatea administrării unor probe in susținerea apărărilor formulate in favoare sa, insa aceasta nu a inteles să procedeze in consecința.
Fata de critica adusa de recurenta, precum ca ar fi trebuit administrata proba cu expertiza, intimata a considerat ca aceasta a fost neintemeita fata de dispozițiile art. 129 Cpr.civ.: "Părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa îndeplinească actele de procedura in condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum si sa-si probeze pretențiile si apărările. Judecătorul va pune in vedere panilor drepturile si obligațiile ce le revin in calitatea lor din proces si va stărui, in toate fazele procesuale, pentru soluționarea amiabila a cauzei. Cu privire la situația de fapt si motivarea in drept pe care părțile le invoca in susținerea pretențiilor si apărărilor lor, judecătorul este in drept sa le ceara acestora sa prezinte explicații, oral sau in scris, precum si sa pună in dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar daca nu sunt menționate in cerere sau in "întâmpinare. Judecătorii au indatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. Daca probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea in "întregime a procesului. Instanța va dispune ca părțile sa completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, sa pună in discuția pârtilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar daca părțile se împotrivesc. Cu toata acestea, partile nu pot invoca in caile de atac, omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in condițiile legii. In toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații."
Așadar din moment ce recurenta nu a propus expertiza in condițiile procedurale, nu poate, in recurs, sa critice hotărârea pentru faptul ca nu s-a administrat proba cu expertiza evidențiind mai degrabă o atitudine procesuala nu tocmai corecta, recurenta-parata având posibilitatea propunerii si motivării administrării unei asemenea probe.De asemenea, recurentul-parat a susținut, in mod eronat, faptul ca in prezenta cauza acesta nu are capacitate de
folosința.Fata de aceasta excepție ridicata de recurenta, intimata a considerat ca in mod corect a reținut instanța de fond ca, in prezenta cauza recurentul are capacitate procesual pasiva.
S-a precizat faptul că, prin recursul formulat, C. local C. a invocat excepția lipsei capacității de folosința. Capacitatea procesuala de folosința consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligații pe plan procesual. Coroborând aceasta definiție data capacității de folosința cu dispozițiile art. 22 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, care arata ca "administrarea drumurilor de interes local este asigurata de consiliile locale pe raza administrativ-teritoriala a acestora", rezultând, in mod cat se poate de concludent, faptul ca aceste consilii locale au calitatea de administratori ai drumurilor publice de interes local. Or, in calitatea acestora de administratori ai drumurilor de interes local aceștia au obligația de a le menține in stare corespunzătoare, astfel incat, evenimentele rutiere, asemenea celui care s-a produs în prezenta cauza, sa nu aibă loc.
In sensul celor enunțate, a rezultat faptul ca, C. ui Local îi incumba obligația de a administra drumurile de interes local, intimata a considerat ca trebuie amintite si prevederile art. 5-alin. (6) din Codul rutier - OUG nr. 195/2002, conform cărora " în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzotoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, răspunde, după caz, administrativ, contravențional civil sau penal, in condițiile legii."
Astfel, aceasta obligație a consiliului local, in calitate de administrator al drumului in cauza, a rezultat si din prevederile legale enunțate anterior. Or, daca consiliului local îi revin astfel de obligații, in cazul neindeplinirii lor, acesta poate fi tras la răspundere.
În acest sens, intimata a arătat că, s-a avut de a face cu o capacitate procesuala de folosința speciala, raportat numai la materia administrării drumurilor.
Cu toate ca dispozițiile art. 20 din Legea 215/2001 prevăd ca: "art. 20. -
(1) Comunele, crosele, municipiile si județele sunt unități administrațiv- teritoriale in cere se exercita autonomia locala si in care se organizează si funcționează autorități ale administrației publice locale... art. 21. - (1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt porte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii. (2) In justiție, unitățile administrativ- teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. art. 23. - (1) Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locala in comune, orașe si municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești si municipale, ca autorități deliberative, si primarii, ca autorități executive", trebuie avut in vedere raportul intre o dispoziție generala cum este cea din Legea 215/2001 si o dispoziție speciala cum este cea din OG 43/1997. Din moment ce printr-o dispoziție speciala, respectiv OG 43/1997, s- a derogat de la legea generala, iar prin aceasta dispoziție s-a instituit o capacitate de folosința a consiliilor locale/județene raportat la administrarea
drumurilor, nu s-a putut contesta capacitatea paratului C. Local C. -N. de a sta in judecata in prezentul proces.
In concluzie, intimata a precizat faptul că, administratorul drumului, are atât capacitatea juridica de a sta in instanța, cat si calitatea procesuala de a răspunde pentru prejudiciile produse.Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție reiterata de recurenta prin recursul formulat, intimata a solicitat instanței ca in prezenta cauza termenul de 2 ani invocat nu și-a găsit aplicarea având in vedere ca raporturile dintre intimata si recurenta- parata nu s-au circumscris raporturilor guvernate de termenul de prescripție de 2 ani si anume, nu au fost raporturi intre asigurat si asigurător.Or, in aceste condiții s-a arătat ca prezenta acțiune, a fost supusa unui termen de prescripție de 3 ani si, nu cum in mod eronat susține recurenta.Cu privire la întrunirea condițiile cumulative pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a paratului, intimata a solicitat ca in mod corect instanța de fond a reținut ca acestea sunt îndeplinite. Astfel, instanța de fond, in mod corect a reținut faptul ca in prezenta cauza au fost probate condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, in mod corect a reținut instanța de fond ca vinovăția paratei imbraca, in cauza, forma neglijentei sau imprudentei, aceasta omitand sa ia masurile necesare pentru a împiedica producerea degradărilor unor vehicule care circula pe străzile de care răspunde.
După cum rezulta din cele arătate, intimata a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a paratei.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzilor, reclamanta a fost indreptatita sa solicite plata dobânzilor, in materie comerciala acestea curgând de drept de la data la care obligația de plata principala a devenit exigibila.
In cazul acțiunii in regres, obligația de plata intervine nu la data pronunțații unei hotărâri, care reprezinta o consfințire a drepturilor pe care reclamanta le are, ci de la data la care suma era datorata, respectiv de la data la care despăgubirea a fost achitata către asigurat.
Acest raționament se impune în momentul la care hotărârea se pronunța, acesta nefiind momentul la care se nasțe răspunderea in sarcina administratorilor, ci doar se confirma făptul ca parații erau responsabili de producerea prejudiciului la data evenimentului asigurat.
De asemenea, intimata a mai arătat că, în materie comercială, debitorul unei obligații este de drept în întârziere de la data scadenței, nefiind necesară punerea lui în întârziere potrivit art. 1079 din Codul civil, dispozițiile art. 43 din Codul comercial fiind clare în acest sens și nelăsând loc unei interpretări contrarii.
Ca urmare, intimata a considerat că reclamanta este obligata la plata dobânzilor, de la momentul la care intimata a achitat despăgubirea către asiguratul său.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cpr.civ., T. ul reține următoarele:
In ceea ce priveste solicitarea de a casa hotararea
, T. ul observa ca recurenta a făcut doar aprecieri de ordin general cu privire la incalcarea principiului contradictorialitatii
fara a indica in mod concret cum anume s-a incalcat acest principiu si ce vătămări s-au produs, sens in care apreciaza ca nefondata aceasta solicitare si retine ca pertinente apararile partii intimate.
Referitor la o prima critica a sentintei recurate, privind modul de solutionare a excepției lipsei capacității procesuale de folosință
a pârâtului C. ui Local al M. C. -N., tribunalul retine ca prin capacitatea procesuala
de folosința se intelege aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligații pe plan procesual. Prevederile art. 22 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, reglementeaza in sensul ca "administrarea drumurilor de interes local este asigurata de consiliile locale pe raza administrativ-teritoriala a acestora".T. ul concluzioneaza astfel in sensul ca aceasta critica din recurs este nefondata, deoarece, consilii locale au calitatea de administratori ai drumurilor publice de interes local, iar prin aceasta au justificata si o capacitate procesuala de folosinta in astfel de cauze.
Referitor la critica privind modul de solutionare a exceptiei prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune
tribunalul apreciaza ca si acest motiv de recurs este nefondat, deoarece termenul de 2 ani invocat nu se aplica având in vedere ca raporturile dintre intimata si recurenta-parata nu s-au circumscris raporturilor dintre asigurat si asigurător.
Referitor la critica care vizeaza faptul ca prima instanta instanța a soluționat procesul fara a cerceta fondul, fara efectuarea unei expertize de specialitate in domeniul auto si fara a se stabili concret legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, tribunalul retine in primul rand faptul ca recurenta nu a propus expertiza în condițiile procedurale, in fata primei instante, astfel ca se retine ca intemeiata apararea intimatei, in sensul este neintemeiat ca în recurs să critice hotărârea pentru faptul că nu s-a administrat proba cu o expertiza pe care putea sa o solicite.
In cauza T. ul apreciaza ca s-a facut dovada prejudiciului prin documentele fiscale emise de către societatea COMPLEX SERVICE M.L S.R.L care a efectuat reparatia, achitate de intimată, prin ordin de plata.
De asemenea T. ul apreciaza ca fapta ilicită consta în neîndeplinirea obligațiilor legale ce decurg din dispozițiile O.U.G nr. 135/2002 si O.G. nr. 43/1997 in domeniul întreținerii drumurilor stabilite si anume, administrarea rețelei stradale principale, din care face parte si strada Primăverii.
Din punct de vedere a legaturii de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, T. ul retine ca aceasta a fost probata, ceea ce rezulta din coroborarea declarațiilor conducătorului auto, cu autorizația de reparație seria CR nr. 0066137 emisa de IPJ CLUJ, în care au fost consemnate avariile suferite de autoturismul asigurat CASCO.Exista si planse fotografice necombatute in fata primei instante si care se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.
Se retine in acest sens ca partea parata nu a combatut in nici un fel forta probanta a acestor dovezi, sens in care este relevant faptul ca nu a solicitat in fata primei instante proba cu expertiza de specialitate.
In baza tuturor considerentelor aratate, tribunalul va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul C. LOCAL AL M. C. -N., reprezentat de P., în contradictoriu cu intimata SC O. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 4998/14 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
T. ul va respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatei SC O. V. I.
G. SA de obligare a recurentului C. LOCAL AL M. C. -N., reprezentat de P., la plata cheltuielilor de judecată în recurs, nefiind dovedit cuantumul acestor cheltuieli ocazionate intimatei in aceasta faza procesuala .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul C. LOCAL AL
M. C. -N., reprezentat de P., în contradictoriu cu intimata SC O.
V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 4998/14 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatei SC O. V. I. G. SA de obligare a recurentului C. LOCAL AL M. C. -N., reprezentat de P., la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
F. | IANCU M. D. -M. | D. | N. | K. F. | B. |
In concediu pt. ingrijirea copilului semneaza presedintele instantei
DMD/2ex./_
Judecător de fond: R. C. V. e Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 574/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 3209/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
