Decizia civilă nr. 430/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 430/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: C. G.
Judecător: V. L. O. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. B.
Pe rol recursul formulat de recurenta SC A. P. I. S. în contradictoriu cu intimata SC P. DS împotriva sentinței civile nr. 4747/2013 pronunțate la 12 martie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor intimatei, d-ul avocat dan V. Irimie, în substituirea avocatului titular florin B., lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a înregistrat la data de 22 iulie 2013, de către recurentă o cerere de eliberare copii după o serie de documente aflate la dosarul cauzei iar la data de 01 august 2013, o cerere de renunțare la judecata căii de atac declarate împotriva sentinței civile nr.4747/2013, menționându-se în cuprinsul cererii că s-a încheiat între recurentă și intimată la data de 19 iulie 2013 un contract de tranzacție prin care s-a stabilit modalitatea de stingere a diferendului existent între părți.
R. ul intimatei raportat la faptul că recurenta a fost legal citată cu mențiunea de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4.464,93 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, obligație care nu a fost îndeplinită de către aceasta, invocă excepția nelegalei timbrări și pe cale de consecință anularea recursului ca nelegal timbrat. Nu solicită cheltuieli de judecată .
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 4747/2013 pronunțată la data de 12 martie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.C. P. D.
S.R.L în contradictoriu cu pârâta S.C. A. P. I. S.R.L. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 271.150,15 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform contractului din data de_, suma de 210.736 lei cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 0,15 % pe zi de întârziere, aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la data de_, precum și în continuare, penalități de întârziere în cuantum de 0,15 % pe zi de întârziere, calculate de la data de_ și până la data plății efective, precum și suma de 25.800,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de_ între reclamantă, în calitate de prestator și pârâtă, în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul- cadru nr. 1. -1 având ca obiect realizarea documentației lucrărilor de proiectare "Racordare centrală pentru producerea energiei electrice din surse regenerabile - Solar Fotovoltaic - faza de studiu soluție"; în schimbul achitării unui preț.
În vederea reglementării pe larg a obiectului contractului, părțile au încheiat Anexele nr. 1, 2 și 3 din data de_ și Anexele nr. 1, 2 și 3 din data de_ în care au stipulat pentru lucrarea de racordare "parc fotovoltaic de 5MW, loc. Dej, jud. C. ";, condițiile angajamentului de confidențialitate - Anexa nr. 1/_, etapele de lucru pentru această lucrare cu termenele de predare și plată - Anexa nr. 2/_, prețul și modalitățile de plată descrise în Anexa nr. 3/_
, respectiv pentru lucrarea "racordarea consumatorilor A. P. I. în stația 110/20 Kv Dej SUD, loc. Dej, jud. C. ";, condițiile angajamentului de confidențialitate - Anexa nr. 1/_, etapele de lucru pentru această lucrare cu termenele de predare și plată - Anexa nr. 2/_, prețul și modalitățile de plată descrise în Anexa nr. 3/_ .
Potrivit Anexelor nr. 3 la acest contract suma de bani datorată de pârâtă drept preț pentru cele două lucrări era defalcată în două tranșe, din care prima tranșă de 25% trebuia achitată la semnarea contractului pentru ambele lucrări de mai sus, iar restul de 75% reprezentând a doua tranșă din preț trebuia achitată la prezentarea documentațiilor fiecărei etape: etapa I - studiu de soluție, etapa II - PT+CS DTAC și etapa III - Project Management. Totodată, conform Anexelor 3 și taxele de avizare, transport, cazare și masă trebuiau suportate de către pârâtă conform facturii emise de prestator.
În temeiul contractului, beneficiarul avea obligația de a lua la cunoștință documentația întocmită de prestator și de a o studia, chiar cu ajutorul unor experți, dacă acest lucru se impunea (art. 3 alin. 3 din contract), având posibilitatea de a formula obiecții în termen de 5 zile de la data punerii la dispoziție a documentației (art. 6 din contract).
Analizând conținutul acestui contract, rezultă că, potrivit art. 9 coroborat cu art. 5 alin. 4 și 5 pentru neîndeplinirea obligațiilor privind plata prețului s-au stabilit penalități de întârziere datorate de beneficiar prestatorului în cuantum procentual de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere socotite de la data semnării procesului verbal de predare-primire și respectiv înmânării facturii de către prestator.
În executarea acestui contract reclamanta a emis facturile fiscale nr. 1. -1/_, 1. - 21/_, 1. -22/_, 1. -23/_, 1. -26/_, din care a rămas un rest de plată de 271,150,15 lei.
În drept, instanța de fond a reținut că prezentul litigiu este supus dispozițiilor vechiului Cod civil, respectiv Codului Comercial, raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011.
Instanța a arătat că, în situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1073 C.civ.
Totodată, în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații - iar pârâta în speță nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevăd disp. art. 129 alin. 1 teza finală C.pr.civ. - instanța a reținut că aceasta, deși aceasta a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, până în prezent nu achitat integral valoarea acestora.
Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 969 - 970 C. civ., potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante și având în vedere între părți a existat un acord de voință valabil încheiat instanța a apreciat că pretențiile reclamantei privind contravaloarea serviciilor prestate în sumă totală de 271.150,15 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 1. -1/_, 1. -21/_, 1. -22/_ ,
1. -23/_, 1. -26/_ sunt întemeiate, astfel că a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Cele reținute de instanță se întemeiază pe existența unui contract asumat în mod ferm de către pârâtă, contractul-cadru nr. 1. -1/_ cu anexele aferente de mai sus, dar și pe facturile fiscale depuse la dosar, însușite în mod neechivoc de către pârâtă prin semnare și ștampilare dar și prin plăți parțiale. Astfel, instanța arată că, factura fiscală confirmă existența raportului juridic dintre părți, aceasta având valoarea unui înscris sub semnătura privată și constituie mijloc de probă admis de art. 46 C.com. În speță, pârâta și-a însușit obligația de plată din facturile fiscale prin acceptarea lor în forma specifică înscrisurilor sub semnătură privată, și anume semnare și ștampilare.
Instanța a constatat că existența unui contract și a facturilor fiscale semnate și ștampilate atestă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile conform dispozițiilor art. 379 alin. 3 și 4 C.pr.civ.
Instanța a arătat că susținerile pârâtei referitoarea la plata primei tranșe de 25% sunt contrazise de clauzele contractuale cuprinse în Anexele nr. 3 din data de_ și_, în care se stipulează expres obligația beneficiarului de a achita la data semnării contractului sumele de 10.321,50 euro plus 2.477,16 euro cu titlu de T.V.A. și respectiv 16.175 euro plus 3.882 euro cu titlu de T.V.A., sume cuprinse în facturile fiscale emise în data de_ și_, ambele facturi fiscale fiind însușite de pârâtă prin semnare și ștampilate, dar și printr-o plată parțială constând în achitarea integrală a facturii fiscale din data de_ .
Sub aspectul excepției de neexecutare, instanța a considerat că apărarea pârâtei nu poate fi luată în considerare prin prisma existenței unor simple susțineri din partea acesteia care sunt contrazise de probele de la dosar constând în însușirea fără obiecțiuni a proceselor verbale de recepție a documentațiilor - obiect al contractului, care în condițiile clauzelor contractuale conduc spre reținerea în speță a invocării propriei culpe a pârâtei. Astfel, potrivit art. 6 din contract, pârâta avea obligația de a studia în detaliu lucrările executate de reclamantă, chiar cu ajutorul experților, obiecțiile putând fi formulate într-un termen limită de 5 zile de la data punerii la dispoziție a documentației, prin semnarea proceselor verbale de constatare fiind atestată îndeplinirea de către prestator a obligațiilor contractuale. Ori, în cauză, pârâta nu a formulat vreo obiecție în termenele limită ale contractului, ci mult după însușirea proceselor verbale de recepție, iar neexecutarea contractului ori executarea necorespunzătoare a contractului de către reclamantă este nefondată și prin prisma referatului nr. 168/_ depus de reclamantă.
În legătură cu Anexele la contract din data de_ invocate de pârâtă, instanța a apreciat că acestea sunt înlăturate de prevederile exprese din Anexa nr. 1/_ în temeiul cărora părțile au înțeles să stipuleze că alte anexe aferente contractului-cadru nr. 1. -1/_ asupra cărora părțile au agreat până la aceea dată vor fi considerate nule la data acceptării acestei anexe. Mai mult, așa cum a învederat reclamanta, în facturile fiscale emise în derularea acestui contract, facturi fiscale acceptate la plată, nu se face nicio menține referitoarea la vreo anexă din data de_ .
Totodată, instanța a mai reținut că reclamanta a pretins prin acțiune sumele aferente pentru tranșa I din preț de 25% și respectiv din tranșa a II-a de preț de 75%, doar sumele cuvenite pentru etapele I și II din cele două lucrări nu și pentru etapa III de Project Management.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind acordarea penalitățile de întârziere, instanța a apreciat că și acestea sunt fondate. Instanța a reținut că penalitățile de întârziere prevăzute în art. 9 coroborat cu art. 5 alin. 4 și 5 din contract au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1069 alin. 1 și 2 C.civ., clauza penală pe care pârâta și-a însușit-o prin semnarea și ștampilarea contractului, astfel fiind întrunit acordului de voință al părților, potrivit dispozițiilor art. 969 și art. 970 C.civ. Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul încercat de reclamantă ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată iar penalitățile sunt în
cuantum procentual de 0,15% pe zi de întârziere. Astfel penalitățile au fost determinate în conformitate cu clauzele contractuale arătate anterior și sunt în cuantum de 210.736 lei până la data de_, urmând a fi acordate în continuare, începând cu data de_ și până la data plății efective a debitului.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic și principiul disponibilității, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 8.919,86 lei, timbru judiciar în valoare de 5 lei și onorariu avocat de 16.881,05 lei, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 25.800,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC A. P. I. S., solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
În motivarea recursului recurenta a arătat că in mod nelegal, instanța de fond a respins prin încheierea din 27 noiembrie 2012 excepția de necompetenta materiala a Judecătoriei C. -N.
, invocata in termenul legal prin intampinare. Având in vedere faptul ca prin cererea de chemare in judecata si cererea de indreptare eroare materiala formulata de reclamanta si de care instanța a luat act prin incheierea din_ s-a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 271.150,15 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate plus plata penalităților de intarziere in cuantum de 0,15% pe zi de intarziere, aferente debitului principal, calculate de la data scadentei facturilor si pana la data plații efective, faptul ca reclamanta nu si-a modificat, pe parcursul procesului cuantumul pretențiilor, ci a îndreptat doar o eroare materiala strecurata in acțiune, iar admiterea prin incheierea instanței are efect retroactiv pana la data inregistrarii acțiunii, faptul ca in aceste condiții, la data inregistrarii acțiunii obiectul acesteia avea o valoare de peste 500.000 lei, consideram ca in raport de dispozițiile art.2 lit.b din Codul de pr. civila vechi, competenta materiala de judecare in fond a cauzei aparține T. ului Specializat C. si nu Judecătoriei C. -
N., cum greșit a stabilit aceasta utlima instanța.
Recurenta a arătat că instanța a respins in mod netemeinic si nelegal incuviintarea principalului mijloc de proba propus de aceasta in apărare, prin întâmpinare, completare la întâmpinare si precizările depuse, respectiv expertiza tehnica judiciara, efectuata de un expert tehnic judiciar in specialitatea proiectare si construcții in domeniul producerii, ransportului si distribuției energiei electrice, sentința recurata (incheierea de ședința din data de_ care face parte integranta din aceasta sentința) este nelegala pentru motivul de recurs prev. de art.304, pct.7 din Codul de procedura vechi, respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine natura pricinii.
Deși recurenta a solicitat incuviintarea acestui mijloc de proba in apărare, inca de la primul termen de judecata, prin intampinare si a adus o motivare ampla prin care a subliniat necesitatea incuviintarii, instanța a pus in discuție aceasta proba doar la penultimul termen, respectiv la 29 ianuarie 2013 si s-a pronunțat asupra ei la ultimul termen de judecata respectiv la_, arătând ca "Instanța respinge proba cu expertiza tehnica solicitata de parata ca neintemeiata, având in vedere prevederile contractuale o astfel de proba apărând inutila";. Pe de o parte, aceasta formulare lapidara, fara a preciza la ce articole din contract se refera si de ce prevederile respective ar face inutila expertiza, după aprecierea noastră echivalează cu lipsa de motivare. Pe de alta parte respingerea expertizei este neintemeiata, nelegala, chiar abuziva. Aceasta deoarece recurenta a arătat ca nu a achitat integral prețul, deoarece o buna parte dintre lucrările de proiectare pe care le-a predat reclamanta sunt necorespunzatoare din punct de vedere calitativ, prezentând vicii ascunse, nepredarea unor lucrări corespunzătoare din punct de vedere calitativ echivalând cu nepredarea lucrărilor, respectiv neexecutarea obligației contractuale de
către reclamanta. Tocmai pentru a dovedi acest lucru a fost solicită incuviintarea expertizei tehnice.
S-a arătat că susținerea reclamantei, reținuta in mod neîntemeiat si nelegal de către instanța, in sentința in sensul ca, daca nu a studiat lucrările recepționate cu ajutorul unor experți si nu a formulat obiectiuni in termen de 5 zile, conform art.3 si 6 din contract, nu mai este indreptatită ulterior sa obiecteze cu privire la calitatea lucrărilor este nefondata si prin urmare si respingerea expertizei este nelegala si neintemeiata. Aceasta deoarece, in speța este vorba de existenta unor vicii ascunse, care nu pot fi constatate printr-o expertiza tehnica, iar o expertiza tehnica este logic si de notorietate ca nu se poate efectua in numai 5 zile.
Raportat la dispozițiile art. 129 alin. 1, 5 si 51din Codul de procedura civila vechi, recurenta considera ca respingerea de către instanța a probei cu expertiza este netemeinica si nelegala, întrucât numai prin această probă are posibilitatea de a-și dovedi apărările. In articolul menționat mai sus se arata ca judecătorii au îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale,
pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului. Reclamanta se teme de aflarea adevărului, urmărind cu rea-credinta sa-i fie plătite niște lucrări necorespunzatoare din punct de vedere calitativ.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția neexecutarii contractului (non adimpleti contractus) invocata prin completarea la intampinare, nu a arătat nici daca o admite si nici daca o respinge. Nu s-a pronunțat nici cu privire la admiterea sau respingerea cererii reconventionale formulate de noi. Consideram ca trebuia sa se pronunțe intr-un fel sau altul, deoarece nu s-a pronunțat cu privire la faptul daca a anulat, sau nu, cererea reconventionala.
Totodată, instanța retine parțial o stare de fapt greșita, respectiv cu privire la cele reținute la alineatul 1 de la pagina 4 din sentința, când se refera la faptul ca recurenta a invocat Anexele la contract din data de_ . Instanța de fond este in eroare, întrucât recurenta a invocat doua anexe, la contractul nr.1. -1 din data de_, dar nu le-a precizat data, deoarece nu au indicata data, desi sunt semnate si stampilate de ambele parti, nu au număr si data de inregistrare. Instanța de fond in mod nelegal nu i-a comunicat si recurentei toate inscrisurile pe care le-
a depus reclamanta la dosar si pe care instanța le-a avut in vedere la pronunțarea sentinței, incalcandu-i astfel dreptul la apărare.
S-a mai arătat că sentința recurata a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304, pct.9 din vechiul Cod de procedura civila. Astfel, pe langa articolele de lege incalcate sau aplicate greșit arătate mai sus, recurenta a mai exemplificat si cu următoarele articole din Codul de procedura civila vechi: art.159 alin.l, pct.2, art.201-214, art.261, pct.5, art.2821.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a indicat greșit in dispozitivul sentinței civile cu nr. de mai sus, calea de atac a apelului, deoarece conform art.2821din Codul de procedura civila vechi nu sunt supuse apelului litigiile al căror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, atât in materie civila, cat si in materie comerciala. In speța, obiectul litigiului având o
valoare de peste 100.000 lei, instanța trebuie sa indice, calea de atac a apelului. Aceasta deoarece pe de o parte, desi conținutul sentinței rezulta ca instanța de fond a considerat ca in speța se aplica Codul de procedura civila vechi, iar pe de alta parte in Codul de procedura civila nou (Legea 134/2010, modificata si completata art.25 si 27) se arata ca procesele in curs de judecata incepute sub legea veche raman supuse acelei legi, iar hotărârile raman supuse cailor de atac prevăzute de legea sub care a inceput procesul.
Analizând excepția netimbrării recursului invocată de intimata SC P. DS, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării recursului promovat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință recurentei, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, obligația legală privind achitarea taxelor judiciare de timbru, în cuantum de
½ parte din taxele legal achitate la instanța de fond (f.11).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurentei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursurilor aceasta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat și nici a timbrului judiciar și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și va anula ca netimbrat, recursul declarat de recurenta SC P. DS .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția netimbrării recursului, excepție invocată de intimata SC P. DS, și în consecință:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenta SC A. P. I. S. în contradictoriu cu intimata SC P. DS împotriva sentinței civile nr. 4747/2013 pronunțate la 12 martie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
C. G. V. | L. O. | S. | I. | A. B. |
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: Ș. B. T. an, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Sentința civilă nr. 3209/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 11/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
