Decizia civilă nr. 78/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.78/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE - C. C. JUDECĂTOR - D. H.
JUDECĂTOR - M. C. B. GREFIER - A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta K.
împotriva sentinței civile nr.3463-_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata SC SC C.
SA, cauza având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-na avocat C. S. Bărbos, cu împuternicire depusă la acest termen de judecată iar în reprezentarea intereselor intimatei, d-l consilier juridic D. Suciu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul pune în discuție cererea de repunere pe rol formulată de recurentă.
Reprezentanta recurentei susține cererea astfel cum a fost formulată arătând că motivul pentru care a fost suspendată cauza nu mai subzistă întrucât taxa judiciară de timbru în cuantum de 1026 lei și timbrul judiciar în sumă de 10 lei au fost achitate la data de 28 ianuarie 2013.
Reprezentantul intimatei arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii.
T. ul, după deliberare, va admite cererea de repunere pe rol formulată de recurenta K. M. apreciind că aceasta a făcut dovada faptului că a achitat taxa judiciară de timbru pe care instanța i-a pus-o în vedere prin citația ce i-a fost comunicată, respectiv 1026 lei taxă judiciară
de timbru și 10 lei timbru judiciar, astfel, la momentul la care instanța a rămas în pronunțare pe excepția nelegalei timbrări a recursului această taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar era achitată fapt ce rezultă din chitanța seria CH 5890406 din_ depusă la dosar de parte în data de
_ anexată cererii de repunere pe rol a cauzei.
T. ul comunică un exemplar al cererii de suspendare reprezentantului intimatei și pune în discuție cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.3463/2012 pronunțate de Judecătoria Cluj- Napoca.
Reprezentanta recurentei susține cererea de suspendare astfel cum a fost formulată; solicită suspendarea executării sentinței civile nr.3463/2012 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca până la soluționarea recursului și stabilirea unei cauțiuni orientată spre minimul prevăzut de art.7231C.pr.civ.
Reprezentantul intimatei arată că se impune stabilirea cauțiunii.
Asupra cererii de suspendare, tribunalul prin raportate la temeiul de drept invocat stabilește în sarcina recurentei obligația de plată a unei cauțiuni în cuantum de 5000 lei, stabilirea cauțiunii făcându-se prin raportare la pretențiile deduse judecății, debit principal și penalități de întârziere pe care partea le-a cuantificat în fața primei instanțe precum și prin raportare la dispozițiile art.7231C.pr.civ., urmând ca recurenta să facă dovada achitării cauțiunii în vederea soluționării cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.300 alin.2 ți 3 C.pr.civ.; prin urmare se va acorda un termen în vederea îndeplinirii obligației stabilite în sarcina recurentei pentru data de 18 februarie 2013.
T. ul comunică un exemplar al întâmpinării formulate de
intimat.
T. ul constată că, pentru soluționarea recursului, recurenta
are obligația de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 391,71 lei și timbrul judiciar de 5 lei aferent penalităților.
Reprezentanta recurentei face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 392 lei și a timbrului judiciar în sumă de 5 lei, la acest termen de judecată.
La solicitarea tribunalului, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință, respingerea cererii de obligare la plata sumei de 20120 lei cu titlul de debit restant și accesoriile calculate de instanță. Prin recursul formulat, recurenta înțelege să critice neconcordanțele ce au fost sesizate pe parcursul soluționării cauzei în fața instanței de fond. Arată că în cererea introductivă de instanță, la pagina 1, se face referire la suma de 21.120 lei conform facturii nr.931 din 2010, în anexa nr. 4 a cererii se atașează factura nr.931 cu valoarea de 22.978 lei iar în documentul de la termenul din_ suma plătită și achitată de recurentă este de 2858,41 lei. Având în vedere aceste neconcordanțe și argumentele de fond susținute în cadrul litigiului principal, apreciază că se impune admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Întrebată fiind dacă își mai susține cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.3463/2012 pronunțate de Judecătoria Cluj- Napoca, având în vedere că se soluționează la acest termen calea de atac declarată de către parte împotriva acestei sentințe, reprezentanta recurentei arată că nu mai susține cererea de suspendare.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat; consideră că motivele invocate de către recurenta sunt pur formale și nu sunt de natură a modifica sentința pronunțată de instanța de fond. Așa cum s-a arătat și în cuprinsul întâmpinării, pretențiile intimatei
au la bază contractul de execuție lucrări iar pentru lucrările executate s-au întocmit situații de lucrări care au fost acceptate de către recurentă și de către reprezentanții acesteia, respectiv dirigintele de șantier. Mai arată că este vorba de o singură factură, factura nr.931 din 2010, în valoare totală de 22.000 lei iar suma neachitată este de 20.120 lei. Consideră că recurenta
încearcă să speculeze o eroare care s-a strecurat în tabelul privind calculul penalităților; plata invocată de către recurentă nu s-a realizat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentanta recurentei arată că în decursul lunii ianuarie 2102 a anului 2012 nu s-au mai efectuat nici un fel de lucrări de execuție în conformitate cu contractul menționat de intimată. La dosarul de fond se află discuțiile purtate de către părți pe mail, din care rezultă că suma de 20.120 lei reprezintă diferențe de schimb valutar generate de politicile monetare ale băncilor din România. Este adevărat că prețul contractului a fost stabilit în lei însă plata se efectua din Anglia, printr-o bancă străină.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința comercială nr. 3463/2012 pronunțată la data de 17 februarie 2012, Judecătoria C. N. a admis excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă K. M., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SOCIETATEA COMERCIALĂ DE C.
N. S.A., a anulat cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă
K. M., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SOCIETATEA COMERCIALĂ DE C. N. S.A., ca nelegal timbrată. De asemenea, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SOCIETATEA COMERCIALĂ DE C. N. S.A. în contradictoriu cu pârâta K. M. și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 20.120 lei, cu titlu de debit restant, reprezentând contravaloare lucrări de construcții. A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, calculate începând cu data scadenței de plată a debitului principal și până la plata efectivă a debitului principal restant, si la plata sumei de 2.111,62 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că între reclamanta-pârâtă S.C. C. N. S.A. și pârâta-reclamantă K.
M. a intervenit contractul de execuție de lucrări nr. 3559/_, prin intermediul căreia reclamantul, în calitate de executant, s-a obligat să
realizeze lucrările de "construire imobil multifuncțional";, în C. -N., str. B.P.Hașdeu, nr. 7-9, în favoarea pârâtei, având calitatea de beneficiar al lucrărilor. Corelativ, pârâtei îi revine obligația de a achita executantului
suma de 382.690,50 lei plus TVA (total 455.401,70 lei inclus TVA), aferente lucrărilor executate în faza I, astfel cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 2.2. alin. 1 din contract. Totodată, pârâta și-a asumat obligația de a plăti executantului lucrările ce se execută în etapa a II-a peste valoarea contractului în conformitate cu cerințele tehnologice ale lucrării, potrivit art.
2.2. alin. 2 din contract. Subsecvent, între aceleași părți litigante a intervenit actul adiționat la contractul de execuție (f. 17), prin care acestea au convenit executarea unor lucrări suplimentare de către reclamantă, executant de lucrări, privind arhitectura - zidării și compartimentări, fiind completat astfel obiectul convenției inițiale.
Potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției nelegalei timbrări a cererii reconvenționale, pe care a apreciat-o ca intemeiata, retinand ca pârâta-reclamantă nu s-a conformat dispoziției instanței de plată a taxei judiciare de timbru în sumă totală de 1811 lei și timbru judiciar de 5 lei, cu consecința anulării acestei cereri ca nelegal timbrată.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, s-a retinut ca piesele probatorii ale dosarului - înscrisurile depuse în probațiune de către părți
(contract de execuție lucrări nr. 3559/_, centralizator financiar pe obiecte, act adițional la contractul de execuție lucrări, factură fiscală nr. 931/_, situație plăți pârâtă, invitație la conciliere, procese-verbale de recepție calitativă din_ și_ ), confirmă susținerile reclamantei în sensul că aceasta și-a executat în mod corespunzător obligațiile contractuale asumate și având ca obiect lucrări de construire la imobilul multifuncțional, situat în mun. C. -N., str. B.P. Hașdeu, nr. 7-9, jud. C.
. Pârâta nu a combătut aceste alegații și nu a administrat probe în apărare. De altfel, pârâta K. M. a susținut că societatea reclamantă nu a executat corespunzător doar acele lucrări de construire - montaj hidroizolație la terasa de la etajul I a imobilului multifuncțional.
Or, alegațiile pârâtei nu sunt însoțite de un minim de dovadă pentru a face crezută împrejurarea pretinsă, și anume neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale de către societatea reclamantă. În probațiune, pârâta a înțeles să se prevaleze de un script intitulat
"informare";, emis de S.C. BRAUDER S.R.L.. Cu toate acestea, instanța a reținut că acest înscris nu este de natură a confirma în plan probator susținerile pârâtei referitoare la faptul că reclamanta - executant de lucrări nu a executat corespunzător contractul părților, după cum nu atestă faptul că au fost necesare lucrări de remediere a hidroizolației, în cuantum de
30.000 lei, efectuate pe cheltuiala exclusivă a pârâtei. Pe de-o parte, se remarcă faptul că pârâta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli și executarea efectivă a lucrărilor de reparații (spre ex., prin producerea unor înscrisuri justificative - contract de execuție lucrări, furnizare materiale, perfectate cu alte unități economice, avize de expediție, bonuri de livrare, proces-verbal de recepție a lucrărilor de remediere, facturi
fiscale ș.a.). Pe de altă parte, este de observat că pârâta se prevalează de o presupusă verificare a lucrărilor de hidroizolație efectuată în luna martie 2010 de către S.C. BAUDER S.R.L., ale cărei concluzii sunt cuprinse în nota de informare amintită, emisă de această din urmă societate în luna
noiembrie 2010. Însă, acest înscris este neargumentat sub aspect tehnic - nu se face referire în cuprinsul acestui script la procedurile de verificare - încercare, verificare, criteriile sau standardele de referință, normele tehnice în vigoare. Ca atare, concluziile inserate în acest script nu au forța de a demonstra în plan probator neconformitatea lucrărilor de izolație executate de reclamantă prin raportare la normele tehnice în vigoare.
Concluzionând, pârâta nu a reușit să probeze în cauză eventuala culpă contractuală a societății reclamante în executarea obligațiilor contractuale asumate, iar excepția neexecutării contractului nu își găsește suport în ansamblul materialului probator de la dosar.
Referitor la factura fiscală nr. 931/_, deși nu a fost însușită expres la plată, instanța reține că aceasta a fost emisă în baza contractului de execuție lucrări amintit, ce relevă intenția părților emisă în stare de angajament juridic de a desfășura relații de execuție lucrări construire pe seama pârâtei (beneficiar al lucrărilor), cu obligația pentru pârâtă de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în termenii stabiliți și conveniți prin contractul părților. Raportat la caracterul exigibil al creanței, instanța a mai reținut că partile au convenit un termen de plată, determinat ca fiind 10 de zile de la data emiterii facturii fiscale de către executant, conform art. 14.1 din contractul părților. În cazul neplății la scadență, beneficiarul lucrărilor fiind ținut, conform art. 16.2 din convenție, la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta K. M. solicitând casarea in parte a hotărârii atacate si reținerea cauzei spre judecare urmând a dispune respingerea cererii de obligare la plata sumei de
20.120 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că reclamanta a prezentat instanței de judecata exclusiv informațiile pe care a dorit sa le folosească impotriva intereselor paratei si a omis sa explice instanței de judecata modul in care a ajuns la calculul sumei de 20.120.lei. Pe de alta parte, instanța de judecata, a procedat greșit urmărind exclusiv sa demonstreze faptul ca argumentul privind realizarea defectuoasa a lucrărilor de hidroizolatii i-a produs un prejudiciu de 30.000 de lei, nu este valid, întrucât nu se bazează decât pe scriptul depus in probatiune de către SC BRAUDER SRL. In aceste condiții, instanța nu a cercetat, daca in mod real suma solicitata in cuantum de 20.120 lei este si datorata de către K.
M., atâta timp cat nu este semnata sau insusita printr-un înscris si nu are o baza contractuala. Mai mult, la termenul din data de_ in dosarul_ s-a depus scriptul intitulat« P. ități de intarziere conform contract 3559 din data de_ » se menționează factura nr. 931 din_ in valoare de ……….. din care suma achitata a fost de 2858,41 lei in data de_ inainte de scadenta din data de_ . In pagina 6 a Sentinței Comerciale nr. 3463/2012 se face referire la factura nr. 931, din data de_ in cuantum de 20.120 lei neachitata de către parata K. M. . Recurenta a mai arătat că în cererea de chemare in judecata la pagina 1 se face referire la aceeași suma de 20.120 de lei conform facturii nr. 931 din 2010, iar in anexa nr. 4 la cererea de chemare in judecata se atașează factura nr. 931 din 2010 ce are valoarea de 22978 lei. Astfel, instanța de judecata, a
analizat incorect si greșit starea de fapt, pentru ca susținerile făcute de către reclamanta sunt profund contradictorii. Daca la începutul procedurii in pagina 1 din cererea de chemare in judecata, in chiar petit suma de pe factura nr. 931 este de 20.120 lei, apoi, in anexa 4 suma este de 22.978 lei, iar in documentul de la termenul din_ suma plătită si achitata integral de către K. HANNA este de 2858,41 lei.
Mai mult, instanța de judecata nu a observat faptul ca in Anexa 5 la cererea de chemare in judecata SC C. N. SA a anexat un schimb de emailuri cu soțul doamnei Hanna, in care ii instiinta ca suma de 20.120 lei provine din diferente de schimb valutar generate de politicile monetare ale băncilor din România si nicidecum nu este vorba de "Lucrări executate in ianuarie 2010 la arhitectura si instalațiile de la imobilul multifuncțional";. Intimata Societatea Comerciala de C. N. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. In motivare, a aratat ca intre părțile litigiante s-au stabilit raporturi comerciale, fiind încheiat contractul de execuție lucrări nr. 3559/_, in baza căruia intimata a emis factura fiscala nr. 931/_, in valoare totala de 22.978,59 lei. Examinând conținutul facturii in discuție, instanța de fond a observat ca aceasta a fost emisa la plata pe seama paratei de către societatea reclamanta urmare a executării lucrărilor de construire in luna ianuarie 2010, constând in lucrări de arhitectura si instalații la imobilul multifuncțional aparținând paratei, conform contractului de execuție nr.3559/_ si a actului adițional la acesta. In speța, parata nu a contestat executarea acestor categorii de lucrări de către societatea reclamanta, ci, asa cum s-a arătat, s-a limitat la a invoca (fara mijloace de dovada) neconformitatea unor lucrări de hidroizolatii lucrări la care nu se face referire in cuprinsul facturii fiscale in discuție. Astfel, instanța de fond a reținut, in mod temeinic si legal, faptul ca factura fiscala in discuție a fost acceptata in mod expres la plata de către parata prin însușirea contractului de execuție lucrări iar aceasta nu a contestat executarea lucrărilor de construire menționate in cuprinsul facturii si nici calitatea acestora, după cum nu a probat neechivoc stingerea obligației de plata a sumei de 20.120 lei. Intimata mai arată că recurenta nu a contestat cuantumul sumei
datorate in toata faza judecării pe fond a litigiului.
Referitor la critica recurentei privind realizarea defectuoasa a lucrărilor de hidro izolații, instanța de fond apreciază ca soluția instanței de fond este temeinica si legala, având in vedere procesele verbale de recepție calitativa care au fost acceptate si semnate, fara obiectiuni, de reprezentantul reclamantei prin dirigintele de șantier, de reprezentantul Inspectoratului de Stat in C., de proiectantul lucrării si de responsabilul tehnic cu execuția, acte care potrivit legislatiei in vigoare, confirma execuția lucrărilor din punct de vedere calitativ, precum si plățile efectuate de recurenta care confirma, inca o data, faptul ca a acceptat lucrările executate atât din punct de vedere cantitativ cat si din punct de vedere calitativ.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate precum si a dispozitiilor art. 304, 304¹ si 312 Cod procedura civila., tribunalul retine urmatoarele
:
Pretentiile intimatei reclamantei SOCIETATEA COMERCIALA DE
C. N. SA impotriva recurentei K. M. s-au intemeiat pe factura fiscala nr.931/_ emisa pentru suma de 22.978,59 lei, in baza contractului de executie lucrari nr.3559/_ . Potrivit cuprinsului facturii fiscale mentionate, suma de 22.978,59 lei reprezinta contravaloare lucrari executate in ianuarie 2010 la arhitectura si instalatii la imobil multifunctional D+P+2E in C. N., str.B.P.Hasdeu nr.7-9 conform contractului nr.3559/_ si actului aditional.
Asa cum in mod corect s-a observat de catre instanta de fond, desi factura fiscala de care s-a prevalat reclamanta nu a fost acceptata in mod expres la plata, prin semnatura, a fost emisa in temeiul unui contract de executie lucrari insusit de catre ambele parti prin semnarea acestuia, respectiv a actului aditional la acesta. Prin contractul de executie lucrari, recurenta si-a asumat obligatia de plata a sumei de 455.401,70 lei (inclusiv TVA) pentru lucrarile de construire executate in favoarea sa, iar prin actul aditional s-a obligat sa plateasca si suma de 237.747,69 lei (inclusiv TVA) reprezentand contravaloarea unor lucrari suplimentare enumerate de parti in cuprinsul actului. De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse doua centralizatoare pe obiecte aferente contractului, respectiv actului aditional, in care sunt detaliate sumele stabilite in sarcina recurentei, ca beneficiar. Mai mult, prin centralizatorul depus la fila 20 in dosarul de fond, sunt mentionate explicit lucrarile ce urmau sa fie executate in cursul lunii ianuarie 2010, a caror valoare totalizeaza suma de 22.978,59 lei, acest centralizator fiind insusit de recurenta prin semnatura. Intrucat recurenta si-a asumat obligatia de plata a contravalorii lucrarilor ce urmau sa fie executate in favoarea sa, devine irelevanta semnarea facturii sub aspectul obligatiei de plata de care este tinuta aceasta, cat timp s-a probat executarea respectivelor lucrari, emiterea facturii prezentand relevanta juridica numai in ce priveste scadenta obligatiei de plata, fixata de parti la
10 zile calendaristice de la emiterea facturii de catre executant, conform art.14.1 din contract.
Desi in recursul declarat, recurenta critica hotararea primei instante, sustinand ca reclamanta intimata nu a explicat modul in care a ajuns la calculul sumei de 20.120 lei, instanta de control judiciar observa ca pe parcursul judecarii cauzei in fata instantei de fond, parata nu a invocat un argument de natura celui ridicat prin recurs. Mai exact, prin intampinarea depusa la dosar, parata nu a contestat mentiunea inscrisa in factura fiscala nr.931/_, in sensul ca aceasta a fost emisa pentru contravaloare lucrari executate in ianuarie 2010 la arhitectura si instalatii la imobil multifunctional D+P+2E in C. N., str.B.P.Hasdeu nr.7-9 conform contractului nr.3559/_ si actului aditional, achiesand implicit la sustinerile reclamantei cu privire la natura serviciilor astfel facturate, dupa cum nu a contestat nici imprejurarea ca aceste lucrari ar fi fost prestate in favoarea sa, ci dimpotriva a aratat in mod expres ca societatea reclamanta a efectuat lucrarile de constructii civile in favoarea paratei, la imobilul multifunctional din C. N., str.B.P.Hasdeu nr.7-9. Parata s-a aparat de obligatia de plata pretinsa de reclamanta invocand o executare necorespunzatoare a hidroizolatiei terasei de la etajul I, fara a sustine vreun
moment ca nu au fost prestate toate serviciile la care reclamanta s-a obligat prin contractul incheiat. Or, intrucat recurenta nu a invocat o neexecutare a lucrarilor de constructii la imobilul mentionat, punerea in discutie a semnificatiei sumei inscrise in factura fiscala nr.931/_ pentru prima data in recurs sugereaza o aparare pur formala si de circumstanta. Mai mult, recurenta nu a probat ca suma de 22.978,59 lei inscrisa in factura fiscala nr.931/_ ar avea o alta semnificatie decat cea sustinuta de intimata, dupa cum nu a dovedit ca ar fi fost deja facturate toate lucrarile de construire executate in favoarea sa si, corelativ, ca ar fi achitat deja intreaga valoare a lucrarilor, astfel incat factura nr.931/_ ar fi fost emisa de intimata in mod nejustificat, cu incalcarea clauzelor contractuale.
Cat priveste argumentul recurentei in sensul ca instanta de judecata a ignorat schimbul de e-mailuri intre intimata si sotul recurentei, prin care acesta din urma era instiintat ca suma de 20.120 lei provine din diferente de schimb valutar generate de politicile monetare ale bancilor din
R. ia, instanta constata ca aceste e-mailuri nu reprezinta un mijloc legal de proba, nefiind semnate si nefiind certificata autenticitatea lor, astfel ca nu pot fi valorificate sub aspect probatoriu. Chiar presupunand ca recurenta ar fi probat acest aspect, anume ca suma de 22.978,59 lei pentru care a fost emisa factura fiscala nr.931/_ ar reprezenta o diferenta de plata rezultata din diferentele de curs valutar raportat la monedele in care s-a facut plata, aceasta imprejurare nu ar fi avut relevanta, atata timp cat recurenta nu a dovedit ca a platit deja integral valoarea lucrarilor prevazute in contractul de executie lucrari. De asemenea, acest argument nu este unul pertinent si pentru ca pretul lucrarilor a fost stabilit in lei, ambele parti si-au declarat domiciliul/sediul in R. ia, neexistand vreun temei ca operatorul economic sa emita facturi in moneda straina, astfel incat sa poata fi puse in discutie eventuale diferente de curs valutar.
Apoi, cat priveste sustinerea recurentei privind gresita retinere a starii de fapt de catre instanta, intrucat nu au fost analizate multiplele neconcordante din afirmatiile reclamantei cu privire la cuantumul sumei inscrise in factura nr.931/_, tribunalul constata urmatoarele. Intimata s-a prevalat in sustinerea pretentiilor sale de factura fiscala nr.931/_ emisa pentru suma de 22.978,59 lei, depusa la dosarul de fond (fila 21). In cuprinsul cererii de chemare in judecata, intimata a facut referire atat la numarul facturii, cat si la suma pentru care a fost emisa. De asemenea, a aratat ca din valoarea totala a obligatiei de plata, parata a achitat la data de_ suma de 2858,41 lei, ramanand un rest de plata de 20.120 lei, care a format obiectul pretentiilor sale in prezenta cauza. Este real ca in inscrisul intitulat ‘Situatia incasarilor la lucrarea Imobil multifunctional Hasdeu nr.7- 9’’, se mentioneaza eronat data emiterii facturii nr.931, ca fiind_ (fila 19 dosar fond), insa mentiunile cu privire la valoarea facturii (22.978,59 lei), data incasarii partiale (_ ), respectiv suma incasata (2858,41 lei, echivalent a 636,60 GBP) sunt exacte si concordante cu sustinerile intimatei si conduc la concluzia ca mentionarea eronata a datei emiterii, ca fiind _
, este o simpla eroare materiala, cu atat mai mult cu cat aceasta data era ulterioara datei la care se facuse o plata partiala. Aceleasi informatii au fost preluate si in inscrisul intitulat ‘‘P. itati de intarziere conform contract
nr.3559/_ ’’ (fila 49 dosar fond), iar mentionarea eronata a datei facturii, ca fiind_, reprezinta asa cum s-a aratat o simpla eroare materiala. In acelasi context, se impune si observatia ca eventuale erori facute in cuprinsul diferitelor documente contabile intocmite unilateral de catre intimata nu au nicio relevanta in ce priveste intinderea obligatiei de plata de care este tinuta parata, intrucat aceasta obligatie deriva din contractul de executari lucrari semnat de aceasta, inclusiv centralizatorul aferent, respectiv din factura fiscala nr.931/_ care a fost depusa la dosar, inscrisuri care sunt concludente, concordante si care probeaza in mod indubutabil caracterul cert si lichid al creantei invocate de catre intimata.
In sfarsit, se sustine de catre recurenta ca prima instanta a procedat in mod gresit urmarind sa demonstreze ca argumentul recurentei privind realizarea defectuoasa a lucrarilor de hidroizolatii i-au produs un prejudiciu de 30.000 lei nu este valid. Cu privire la acest aspect, tribunalul subscrie in totalitate concluziilor si argumentelor instantei de fond in ce priveste relevanta probatorie a scriptului depus in probatiune de recurenta, respectiv inscrisul intitulat ‘‘Informare’’, semnat si stampilat de catre SC BAUDER SRL. Mai mult decat atat, se impune si precizarea ca obligatia de remediere a eventualelor vicii de care ar fi afectata lucrarea executata de recurenta este subsidiara obligatiei de plata a pretului lucrarilor de catre beneficiar si nu poate reprezenta o aparare valida pentru recurenta, pentru a obtine exonerarea sa de obligatia de plata a pretului asumat. Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse procesele verbale de receptie calitativa incheiate la data de_, respectiv_, care atesta realizarea lucrarilor de hidroizolatii conform proiectului, fara a fi semnalate anumite neconformitati (filele 44, 45 dosar fond). Eventuale neconformitati sau disfunctionalitati aparute ulterior se pot circumscrie notiunii de ‘‘vicii ascunse’’, pentru care se poate angaja raspunderea executantului, in virtutea unei obligatii de garantie de care acesta este tinut, in conformitate cu dispozitiile art.9.1 si art.13 din contract. Insa, obligatia de garantie pentru vicii ascunse presupune o etapa ulterioara in executarea contractului si este o obligatie distincta de obligatia beneficiarului de a achita pretul lucrarilor, care are caracter prioritar, atata timp cat partile nu au conditionat obligatia de plata a pretului de remedierea eventualelor vicii si au stabilit scadenta acesteia strict in functie de momentul emiterii facturilor fiscale pe seama beneficiarului.
Pentru toate considerentele expuse, apreciind ca nu pot fi retinute criticile recurentei, in temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila, tribunalul constata ca recursul declarat de recurenta K. M. impotriva sentintei comerciale nr.3463/_ pronuntata de Judecatoria C.
N. este nefondat si va fi respins ca atare, cu consecinta mentinerii in intregime a sentintei mentionate.
In temeiul dispozitiilor art.300 al.2 Cod procedura civila, se constata ca recurenta K. M. a formulat la data de 18 decembrie 2012 o cerere de suspendare a executarii sentintei comerciale nr.3463/_ pronuntata de Judecatoria C. N. . Conform dispozitiilor legale mentionate, la cerere, instanta sesizata cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspensarea executarii hotararii recurate si in alte cazuri
decat cele la care se refera alineatul 1. Din economia acestor prevederi legale rezulta ca suspendarea executarii sentintei impotriva careia s-a exercitat calea de atac a recursului se poate dispune oricand in cursul solutionarii acestuia, insa numai in timp ce recursul se afla in curs de judecata si numai pana la pronuntarea unei decizii de catre instanta de recurs. Intrucat recursul declarat de recurenta K. M. impotriva sentintei comerciale nr.3463/_ pronuntata de Judecatoria C. N. a fost solutionat la prezentul termen de judecata, tribunalul constata ca cererea de suspendare a executarii aceleiasi sentinte a ramas fara obiect si va fi respinsa ca atare.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de parata K. M. impotriva sentintei civile nr.3463/17 februarie 2012 pronuntata de Judecatoria C. N. in dosar nr._ pe care o mentine in intregime.
Respinge, ca ramasa fara obiect, cererea de suspendare a executarii sentintei civile recurate, cerere formulata de recurenta in contradictoriu cu intimata SC C. N. SA.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
C. C. D. | H. | M. | C. B. A. | B. |
Red.MCB/LU 2 ex./_
Judecător fond: G. -R. F. -Hingan, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Sentința civilă nr. 1054/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 583/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
