Decizia civilă nr. 11068/2013. Opozitie la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 11068/2013
Ședința publică din data de 18 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | M. | C. |
J. ECĂTOR: M. | S. | |
J. ECĂTOR: A. | M. | ION |
G.: M. | N. |
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta SC A. SRL, împotriva Sentinței civile nr.35/A din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimatele SC F.
M. S SRL si BRD GROUP S. G. E, având ca obiect opoziție la executare.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 35/A din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ * a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC A. SRL B. M., împotriva sentinței civile nr. 10880 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. Maramureș.
În considerente se reține că între apelantă în calitate de cumpărător și intimată în calitate de vânzător a intervenit contractul de vânzare cumpărare a autoturismului marca Mitsubishi Pajero SWB 3.2 DI-D INVITE, an fabricație 2008.
În acest sens a fost emisă factura proforma nr. 2/_, în care se stabilește prețul tranzacției ca fiind suma de 30.940 EUR inclusiv TVA.
Potrivit protocolului de predare primire încheiat la data de_ între părți, autoturismul a fost predat către cumpărător.
Ulterior, la data de_ se întocmește factura fiscală nr. 3845 ce conține prețul autoturismului, respectiv 120.538,31 RON.
La data de_, între părți a intervenit o tranzacție scrisă, prin care s-a stabilit că "Pentru plata facturii nr. 3845/_ reprezentând autoturismul Mitsubishi Pajero emisă de SC F. M. SRL în favoarea SC
A. SRL aceasta din urmă și-a asumat obligația de plată de 120.538,31 Ron prin emiterea unei file CEC, seria BRDE1BD0134591 scadentă în data de_ ; în cazul neachitării voluntare de către SC A. SRL până la
data scadenței de_, F. M. va introduce la încasare instrumentul de plată, iar în cazul neachitării acestuia se va trece la executarea silită.
În acest sens a fost emisă fila CEC împotriva căreia s-a formulat prezenta opoziție la executare.
Apărările și susținerile oponentei vizând neregularitățile titlului de valoare invocate pe calea opoziției la executare sunt nefondate.
Astfel, susținerea că anumite sume de bani ar fi fost achitate unei persoane fizice, chiar adevărată fiind, nu ar putea afecta relațiile contractuale intervenite între două societăți comerciale, neputând avea efect liberatoriu, ci doar eventual cel al îndreptățirii formulării unei acțiuni împotriva persoanei fizice despre care se susține că ar fi primit plata prețului.
Pe de altă parte și independent de aceste susțineri, instanța a reținut, în acord cu practica judiciară în materie, faptul că fila CEC, fiind un titlu de credit formal, încorporează o obligație abstractă, autonomă, iar cauza obligației este un element extern, care nu are nici o influență asupra titlului comercial.
Chiar dacă raporturile juridice ce preexistă, justifică emiterea titlului, odată emis, acesta devine independent și de sine stătător, fiind supus unor reguli speciale.
Or, cu atât mai mult, în cauza de față, nici cursul și destinul contractului inițial sau a tranzacției intervenite ulterior nu au putut reținute ca influențând raporturile juridice generate prin emiterea titlului de credit, acesta valorând prin sine însuți și putând atrage executarea silită, eventualele neregularități putând fi valorificate doar prin alte mijloace și oricum ulterioare și independent de împlinirea scopului filei CEC.
Astfel, chiar adevărate susținerile apelantei cu privire la efectuarea plății, la momentul încheierii tranzacției și mai ales la momentul emiterii unui titlu de credit formal, s-au născut un nou raport juridic, independent de cele preexistente și care nu are decât a fi dus la bun sfârșit prin executarea silită a acestuia.
În ceea ce privește indicarea căilor de atac, ținând cont de principiul potrivit căruia calea de atac este dată de lege și nu de către judecător, acest aspect oricum nu poate conduce la anularea unei hotărâri.
În acest sens, reținând că în raport de soluția primei instanțe nu se identifică motive de anularea sau schimbare a soluției primei instanțe, tribunalul a respins apelul.
Împotriva sentinței a declarat recurs SC A. SRL
solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 35/A/_ a T. ului Maramureș în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință schimbarea în tot a sentinței civile nr. 10.880/_ a Judecătoriei B. M. și pe cale de consecință admiterea acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată; în temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 cod proc. civ., solicită judecarea cauzei și în lipsa noastră de la dezbateri; cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului arată că prin Decizia civilă nr. 35/A/_, Tribunalul Maramureș a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta
S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 10.880 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Arată că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică și nu a făcut o analiză judicioasă a problemelor de drept incidente în cauză, rezumându-se să aprecieze că "în raport de soluția primei instanțe nu se identifică motive de anulare sau schimbare a soluției primei instanțe";.
Atât instanța de apel cât și instanța de fond care analizează cererea de chemare în judecată, este datoare să stabilească în mod obiectiv împrejurările de fapt necesare, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații relevante, complete și suficiente, urmând ca în raport de starea de fapt reținută, să se pronunțe în mod corespunzător și concordant cu rezultatul cercetării judiciare efectuate. In cauză, nu s-a realizat acest lucru. Instanța de apel cât și cea de fond, nu a fost preocupată în a verifica și stabili corect situația de fapt și de drept aplicabilă speței.
Soluția instanței de apel este criticabilă sub aspectul interpretării eronate a raportului dedus judecății și a îndepărtării unor probe administrate astfel că, consideră incident în speță motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 cod proc. civ. De asemenea, apreciază că hotărârea atacată este
lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât deși s-a invocat excepții personale referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea CEC-ului, excepții admisibile conf. prevederilor pct. 264 din Normele Cadru, instanța a interpretat greșit aceste dispoziții legale, deși erau perfect aplicabile speței. Instanța de apel trebuia să dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință anularea CEC-ului emis de oponentă, identificat prin seria BRDE1BD nr. 0134951 emis la data de_, întrucât motivele invocate de oponentă au fost clar expuse și argumentate pe parcursul judecării cauzei.
In mod greșit instanța de apel a apreciat că, apărările și susținerile oponentei vizând neregularitățile titlului de valoare invocate pe calea opoziției la executare sunt nefondate și că, susținerea că anumite sume de bani ar fi fost achitate unei persoane fizice, nu ar putea afecta relațiile contractuale intervenite între 2 societăți comerciale, neputând avea efect liberatoriu.
In conformitate cu prevederile art. 55 din Legea 59/1934, în procesele pornite fie pe cale de acțiune fie pe cale de opoziție, la somația de executare a CEC-ului, debitorul nu va putea opune decât excepțiunile de nulitate a titlului prevăzut de art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 23. Excepțiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluțiune și întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă. In conf. pct. 257 din Normele cadru, printre excepțiile pe care o persoană obligată prin CEC le poate opune posesorului CEC-ului se numără și excepțiile decurgând din raporturile personale dintre posesorul CEC-ului și debitor excepții personale. Excepțiile personale sunt: excepții referitoare Ia raportul fundamental care a determinat crearea sau circulația CEC-ului, excepțiile referitoare la viciile de consimțământ, excepții izvorând din raporturi ulterioare creării CEC-ului.
In speță, este de remarcat faptul că, factorul generator al stării litigante îl reprezintă un instrument de plată de tip CEC, care conform definiției dată de Legea nr. 59/1934 este un instrument de plată la vedere care trebuie să aibă la origine obligații comerciale neachitate si exigibile. Plecând de la această definiție legiferată printr-un act normativ, a fost dezvoltată o apărare în lumina dispozițiilor pct. 257 lit. b din Normele cadrul
nr. 7 ale BNR, respectiv excepția decurgând din raporturile personale dintre posesorul CEC-ului și debitor, contestându-se existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și realizându-se probațiunea achitării sumei cuprinse în CEC chiar anterior semnării acestuia.
In acest sens se poate observa că la dosar există o factură proformă emisă de către intimata de rd. 1 la data de_, prin care s-a stabilit valoarea de achiziție a unui autoturism și pe cuprinsul căreia prepusul intimatei a consemnat sub iscălitură că s-a achitat suma de 20.000 euro cu titlu de avans. Ulterior, același prepus al intimatei a ridicat de la casieria apelantei diferența de 10.940 euro, achitându-se astfel integral autoturismul și fiind efectuate toate operațiunile de înmatriculare și transmitere în proprietate a bunului către apelantă. După efectuarea acestor manopere de către intimata de rd. 1 prin prepusul acesteia, aceasta a solicitat achitarea din nou a sumelor de bani derivate din contractul de vânzare-cumpărare autoturism solicitându-i administratorului societății apelante să emită un CEC ca și garantare a plății până la lămurirea situației banilor încasați de către directorul de vânzări al societății intimate și neevidențiați în contabilitatea acesteia.
Numitul U. eanu Paul, director de vânzări al intimatei, s-a autodenunțat organelor de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare constituindu-se dos. penal nr._ al Judecătoriei B. M. . Prin sentința penală nr. 1097/_, rămasă definitivă prin respingerea recursului la data de_ U. eanu Paul a fost condamnat la pedeapsa de
3 ani cu suspendare sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, iar în temeiul prevederilor art. 64 lit. c Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de director de vânzări al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani.
In cuprinsul sentinței penale, s-a reținut că " la data de_ S.C. F.
M. S.R.L. a emis către S.C. A. S.R.L., factura fiscală nr. 3845/_ pentru suma de 12.53831 leu însă inculpatul nu a întocmit documente care să ateste plata, deși contravaloarea autoturismului a fost achitată integral."
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 22 Cod proc. penală, care prevăd că, hotărârea instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a vinovăției, față de conținutul sentinței penale nr. 1097/_ a Judecătoriei B. M., instanța de apel trebuia să constate că, nu exista temei pentru punerea în executare a filei CEC, neexistând o creanță datorată de către S.C. A. S.R.L. Fila CEC a fost emisă pentru garantarea plății și nu pentru viata efectivă, ia data punerii în executare a acesteia, recurenta își achitase obligația de plată față de societatea beneficiară.
Raportat la această situație, intimata de rd. 1 prin introducerea CEC- ului Ia plată a încălcat dispozițiile art. 379 cod proc. civ., respectiv necesitatea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile ca motivație obiectivă a demarării procedurilor de executare silită.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Analizând recursul formulat, curtea reține următoarele:
Recurenta invocă, în cuprinsul cererii sale de recurs, ca motive de recurs, împrejurarea că instanța de apel nu a făcut o analiză judicioasă a
problemelor de drept, prevederile art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, arătând că instanța de apel interpretat eronat raportul dedus judecății și a îndepărtat probe administrate și critica, pe care instanța de recurs o încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește critica recurentei constând în aceea că instanța de apel nu a realizat o analiză judicioasă a problemelor de drept incidente, curtea reține că recurenta nu invocă în concret care sunt problemele de drept care nu au fost analizate de către această instanță, precum și de către instanța de fond.
Ori, prezenta instanță reține că, promovarea unei căi de atac precum cea prezentă, în speță a recursului împotriva unei decizii pronunțate în apel, este subsumată invocării unor critici concrete privitoare la hotărârea judecătorească, critici care să poată fi analizate de către instanța de control judiciar, invocarea unor apărări generice privitoare la omisiunea analizării sau analizarea necorespunzătoare a unor probleme de drept de către instanța de apel neputând fi încadrată în motivele de casare sau modificare expres și limitativ prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, precum și cele încadrate de către instanța de control judiciar în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, curtea reține că recurenta invocă împrejurarea că instanța de apel nu ar fi acordat relevanță juridică excepției personale privitoare la raportul fundamental care a determinat crearea CEC-ului, excepție constând în aceea că suma stipulată în cuprinsul instrumentului de plată ar fi fost achitată anterior emiterii acestuia, împrejurarea care ar fi trebuit să conducă la anularea CEC-ului în cauză.
Asupra acestor alegații, curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 55 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, în procesele pornite fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție, la somația de executare a cecului, debitorul nu va putea opune decât excepțiunile de nulitate a titlului, prevăzut de art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 23. Excepțiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluțiune și întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă. Excepțiunile trebuiesc invocate la primul termen de înfățișare. Prin primul termen de înfățișare se înțelege primul termen, de la prima instanță, când procedura fiind îndeplinită, părțile pot pune concluzii în fond, chiar daca pârâtul sau oponentul nu se prezintă.
Recurenta a invocat în termenul legal, respectiv până la prima zi de înfățișare, împrejurarea că ar fi achitat debitul menționat în cuprinsul filei CEC seria BRDE1BD nr. 0134951 emisă la data de_ și supus executării silite unui prepus la pârâtei SC F. M. SRL, care ar fi depus un autodenunț la organele de urmărire penală prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de delapidare prin încasarea unor sume de bani în contul pârâtei și însușirea acestor bani pe nedrept.
În susținerea acestei apărări, oponenta recurentă a depus la dosarul cauzei factura pro forma nr. 2/_ pe care există o mențiune cu privire la achitarea sumei de către 20.000 de euro la data de_ .
Cu privire la acest înscris, curtea reține în primul rând că factura pro forma nu este document nici de încasare și nici de plată și nu reprezintă document justificativ de înregistrare nici în contabilitatea celui care o emite și nici în contabilitatea celui care o primește, aceasta evidențiind numai intenția de tranzacționare, respectiv cea a vânzătorului de a livra și cea a cumpărătorului de a achiziționa mărfuri sau servicii.
În al doilea rând, în ceea ce privește mențiunea privitoare la suma de
de lei evidențiată pe acest document, aceasta nu poate avea valoare probatorie invocată de către oponenta SC A. SRL, întrucât operațiunea de plată parțială ce se susține că este atestată de acest înscris, nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi considerată astfel, deoarece, după cum a arătat în mod corect și instanța de fond, nu este realizată în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 din OG nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, care stipulează că operațiunile de încasări și plăți între persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată fără numerar.
Ori, înțelegând să se folosească de o prezumtivă plată realizată în numerar, cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. 1 din OG nr. 15/1996, recurenta își invocă propria culpă în susținerea propriilor interese în prezenta cauză, conduită procesuală nepermisă având în vedere principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Aceleași considerente de drept sunt aplicabile și în ceea ce privește plata diferenței de preț de achiziție a autovehiculului în cauză, plată care ar fi fost făcută către numitul U. eanu Paul și care și-ar fi însușit această sumă (astfel cum se reține în sentința penală nr. 1097/_ ), în sensul că oponenta recurentă, înțelegând să nu respecte prevederile art. 5 alin. 1 din OG nr. 15/1996, care îi erau deopotrivă aplicabile având în vedere calitatea sa de persoană juridică, și-a asumat riscul de a nu putea face dovada ulterior, în condițiile prevăzute de acest act normativ, a operațiunii de plată.
În ceea ce privește prezumția de lucru judecat, invocată de recurentă cu privire la cele reținute în sentința penală nr. 1097/_, curtea reține, contrar celor susținute de către intimată, că invocarea acesteia în recurs, chiar ulterior împlinirii termenului de recurs, este admisibilă, în raport de împrejurarea că este o excepție de ordine publică și că art. 166 din codul de procedură civilă stipulează că această excepție se poate ridica chiar înaintea instanțelor de recurs.
Putere de lucru judecat invocată de către recurentă, deși este admisibilă în prezentul recurs, nu este însă și întemeiată.
Astfel, prevederile art. 22 din Codul de procedură penală, care stipulează că hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, trebuie interpretate în sensul că cele statuate de către instanța penală cu privire la fapta săvârșită și vinovăția persoanei care a comis această faptă se impun într-un litigiu civil în care este necesar a se aprecia cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană.
Ori, în cauza de față nu se afirmă împrejurarea că recurenta nu a predat numitului U. eanu Paul o sumă de bani, chiar cu titlu de plată a autoturismului în cauză, aspect care nici nu ar mai putea fi repus în
discuție în raport de cele stabilite definitiv prin sentința penală nr. 1097/_
, ci faptul că această operațiune de predare a sumelor de bani de către oponentă acestuia nu este de natură a produce efecte în raporturile dintre recurentă și intimată.
Astfel, în primul rând, astfel cum s-a reținut mai sus, oponenta nu a făcut dovada realizării plății facturii nr. 3845/_ către societatea pârâtă prin intermediul unui instrument de plată în sensul art. 5 alin. 1 din OG nr. 15/1996.
În al doilea rând, ulterior acestor operațiuni de predare a sumelor de bani către numitul U. eanu Paul, oponenta a consimțit la încheierea unei tranzacții cu pârâta, având ca obiect tocmai plata facturii nr. 3845/_, în care s-a stipulat ca termen de plată data de_ și s-a prevăzut drept garanție emiterea filei CEC seria BRDE1BD nr. 0134951 scadentă la data de_, menționându-se dreptul pentru SC F. M. SRL ca, în cazul neachitării voluntare până la data scadenței, de a introduce la încasare instrumentul de plată, și de a proceda la executare silită în cazul neachitării acestuia.
Ori, prin însușirea prin semnare și ștampilare a acestui înscris, încheiat cu intimata ulterior predării sumelor de bani către numitul U. eanu Paul, societatea recurentă însăși a înțeles să recunoască împrejurarea că, în raporturile sale cu societatea pârâtă, nu și-a îndeplinit obligația de plată.
Prim urmare, prezumția de lucru judecat a hotărârii penale nu poate fi invocată cu temei în ceea ce privește raporturile juridice dintre cele două societăți comerciale în litigiu, însă această prezumție ar putea fi invocată de către recurentă, dacă consideră că este în interesul său un astfel de demers judiciar, într-un litigiu împotriva numitul U. eanu Paul, hotărârea penală având putere probatorie în ceea ce privește achitarea sumelor de bani menționate către acesta.
În cauza de față mai trebuie reținut că, întrucât cecul este un instrument de plată, beneficiarul îl poate încasa chiar dacă el i-a fost remis cu titlu de garanție, pentru că, de îndată ce un asemenea titlu este emis și el
îndeplinește cerințele emisiunii, acesta are valoare de cec (titlu cambial), chiar și atunci când nu este destinat să efectueze o plată, ci doar servește să garanteze executarea unei obligații asumate de emitent față de beneficiar.
Pentru toate aceste motive, apreciind că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, curtea, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat de recurenta SC A. SRL împotriva deciziei civile nr. 35 din_, pronunțată în dosarul nr. _
* al T. ului Maramureș, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta SC A. SRL împotriva deciziei civile nr. 35 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. M. SA M. ION
G.
M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
J. .primă instanță: V. F.
| ← Decizia civilă nr. 50/2013. Opozitie la executare silită | Decizia civilă nr. 612/2013. Opozitie la executare silită → |
|---|
