Decizia civilă nr. 112/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 112/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de pârâții apelant SC O. T. SRL, F. D. și F. J., împotriva încheierii de ședință din data de_ și a sentinței comerciale nr. 2755/_, pronunțate de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții S. I. și M. V., având ca obiect pretenții ȘI CERERE DE SUSPENDARE.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_ s-au depus la dosar, de către reclamanta S. I., concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin încheierea civilă din data de_ pronunțate de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, a fost amânată judecarea cauzei și stabilește termen de judecată la data de_, sala 249, ora 10, pentru când părțile prezente au termen dat în cunoștință.
S-a pus în vedere reprezentantei reclamantelor să depună în scris interogatoriul pârâtei SC Optimul T. SRL pentru a putea fi comunicat acesteia și să formuleze pentru termen interogatoriile pentru pârâții persoane fizice.
S-a pus în vedere reprezentantei pârâților să formuleze interogatoriile pentru reclamante și să depună la dosar, copii certificate de pe registrul de casă al societății pârâte SC O. T. SRL pentru perioada_ -_, urmând să prezinte și originalul registrului de casă spre a fi confruntat cu cel depus în copie.
S-a pus în vedere reclamantei prezente S. I. să se prezinte la termen fără citație, pentru a i se lua interogatoriul.
S-au citat reclamanta M. V. și pârâții F. D. și F. Ianoș cu mențiunea la interogatoriu.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele
:
Pentru administrarea probei cu interogatoriile părților și pentru ca reprezentanta pârâților să depună la dosar copii certificate ale registrului de casă al societății pârâte SC O. T. SRL pentru perioada_ -_, pentru a da părților posibilitatea să-și dovedească pretențiile.
Prin sentința comercială nr. 2755/_, pronunțate de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._
, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanta M. V. împotriva pârâților SC O. T. SRL,
F. D. și F. J. .
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de către reclamanta S. I. împotriva pârâtei SC O. T. SRL.
A fost obligată pârâta SC O. T. SRL C. -N. la plata, către reclamanta S. I., a sumei de 28.500 euro, cu dobânda comercială legală calculată la această sumă, începând cu data de_ și până la achitarea integrală a ei.
A fost obligată pârâta SC O. T. SRL să plătească reclamantei S.
I. cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 3.906,4 lei taxă de timbru și timbru judiciar și 1.100 lei onorariu expert.
Au fost compensate onorariile avocațiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Asupra excepției necompetenței materiale de soluționare a cauzei având ca obiect obligarea pârâților persoane fizice la plata sumei de bani pretinse, instanța s-a pronunțat la termenul din data de 28 iunie 2010, admițând-o, însă C. ea de Apel C., prin decizia civilă nr. 2415/2010 a modificat acea încheiere, în sensul respingerii excepției, apreciind că litigiul are o natură comercială, dată de capătul principal al acțiunii, toate cererile trebuind să fie soluționate deodată, în vederea stabilirii dacă obligația de restituire îi incumbă vreuneia dintre părți.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. V.
, aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de ședință pronunțată în data de 28 iunie 2011, pe motiv că ține de fondul cauzei chestiunea împrumutului pe care aceasta susține că l-a acordat pârâților. O motivare identică a stat și la baza respingerii excepțiilor lipsei calităților procesuale pasive a pârâților SC O. T. SRL și F. I., în aceeași ședință publică, cui anume au fost împrumutați banii, ținând de fondul cauzei.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost, de asemenea respinsă, ca neîntemeiată, în ședința publică din data de 28 iunie 2010.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Pornind de la înseși susținerile reclamantelor, acțiunea formulată de către reclamanta M. V. urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată. Această reclamantă a învederat, în chiar acțiunea de chemare în judecată faptul că ea a fost cea care a dat banii pe care reclamanta S. I. a susținut că a împrumutat-o pârâților. Prin urmare, între reclamanta M. V. și pârâți, nu există niciun raport contractual, astfel că pârâții nu au cum să fie obligați să-i restituie acesteia ceva ce ea nu le-a împrumutat. Raporturile juridice dintre cele două reclamante, bunică și nepoată, le privesc doar pe acestea, neavând cum să fie puse în discuție și analizate în cadrul acestei acțiuni, formulată în contradictoriu cu pârâții.
În ceea ce privește însă acțiunea formulată de către reclamanta S. I.
, aceasta a fost admisă doar în parte, în sensul obligării pârâtei societate comercială, la restituirea către ea, a sumei de 28.500 euro. Astfel, a fost susținut de către reclamantă și confirmat de către pârâți faptul că prima a fost angajata societății, ca urmare a solicitării ce i-a fost adresată de către pârâții persoane fizice, asociații persoanei juridice. Între aceste persoane au existat relații de încredere, fapt confirmat de declarațiile martorilor B. A. și M. C. A., angajați ai societății pârâte la momentul la care reclamanta S. I. lucrase acolo (filele 117, 118). Acești martori cunoșteau faptul că reclamanta venea cu bani de acasă pe care îi preda societății, martora M. C. A., contabilă fiind avertizând-o chiar că ar fi bine să încheie cu societatea acte pentru acei bani pe care îi dădea firmei. Martorul B. A. a confirmat existența unor raporturi juridice de împrumut între reclamanta S. I. și societate, susținând că acest lucru era bine cunoscut la nivelul persoanei juridice. În fine, aceeași martori au confirmat faptul că reclamanta S. I. a purtat cu pârâții
discuții legate de restituirea anumitor sume de bani pe care le-ar fi dat sosocietății, discuții nefinalizate însă prin vreun rezultat. S-a dovedit astfel, că între reclamanta S. I. și pârâta persoană juridică au existat raporturi contractuale prin care prima o împrumuta pe cea din urm,ă cu diferite sume de bani, necesare continuării activității, constând în contractarea de servicii turistice ce trebuiau plătite furnizorilor externi, în avans. Datorită relației speciale în care se afla reclamanta S. I. cu asociații societății, ei având deplină încredere în aceasta, din moment ce ea se ocupa chiar cu încasarea banilor de la clienți, fiind un angajat cu atribuții însemnate în cadrul firmei, nu a fost încheiat vreun înscris doveditor a împrumuturilor acordate.
Un alt argument în luarea deciziei de către instanță a fost și acela al faptului că pârâții, în mod constant și neechivoc, nu au recunoscut faptul că ar fi primit societatea sume de bani de la reclamantă, bazându-se pe faptul că toate actele contabile se găsesc la ei și știind că nu există vreun înscris direct doveditor
al acordării împrumuturilor. Această atitudine a lor este una de rea-credință, dovedit cu martori fiind că reclamanta a împrumutat totuși societatea.
În cauză a fost efectuată și o expertiză tehnică judiciară (filele 143-154) din care a rezultat faptul că au intrat bani în societate, prin creditare, astfel: în data de 13 martie 2007, 9.000 euro, în data de 21 martie 2007, 5.500 euro, în data de 22 mai 2007, 7.000 euro și încă o dată aceeași sumă, în data de 19 iunie 2007. Cu privire la proveniența acestor bani, pârâții nu au dat nici un răspuns și nici nu au arătat de unde ar fi putut să provină, fiind evident că nu din încasările de la clienții societății. Pe de altă parte, reclamanta S. I. a făcut dovada că în data de 21 mai 2007, bunica sa a ridicat de la bancă suma de 5.000 euro, pentru ca în data de 19 iunie 2007, să mai încaseze, în același mod, suma de
6.500 euro. Datele scoaterii acestor bani din bancă sunt apropiate de cele în care au fost evidențiați ca intrând, în conturile societății banii împrumutați, expertul confirmând că imediat, banii au fost plătiți furnizorului grec de servicii turistice către societatea pârâtă 8filele 148, 149). Este evident astfel faptul că societatea pârâtă, din încasările pe care le avea, nu putea să achite, în avans, către clientul său, banii pentru serviciile ce urma să fie prestate, ea apelând, de urgență, la împrumuturi pentru a-și putea îndeplini obligațiile contractuale.
Existând un început de dovadă scrisă, registrele societății, în speță este aplicabil art. 1197 C.civ., astfel că dovedirea existenței raporturilor contractuale și a sumei împrumutate se poate face și cu ajutorul martorilor și a prezumțiilor judiciare.
Coroborate toate aceste probe, chiar indirecte fiind, instanța a dispus obligarea, de către pârâta societate comercială la achitarea, către reclamanta S.
a sumei de 28.500 euro, cu dobânda comercială legală calculată la această sumă, începând cu data de 15 martie 2010, data intentării acțiunii, așa cum s-a cerut. Temeiul de drept este art. 969 C.civ., convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante, art. 1576 și urm. C.civ. și art. 43 C.com. Acțiunea a fost admisă doar în parte, așa cum s-a arătat, doar pentru sumele de bani evidențiate în contabilitatea societății ca intrate, pentru restul, neexistând nici măcar un început de dovadă scrisă, însăși reclamanta S. I., afirmând că au fost bani cheltuiți cu deplasarea până în Grecia.
În temeiul art. 276 C.pr.civ., pârâta SC O. T. SRL C. -N. a fost obligată să plătească, reclamanților, în solidar, cheltuieli de judecată în valoare de 3.906,4 lei taxă de timbru și timbru judiciar, proporțional pretențiilor ce au fost acceptate și suma de 1.100 lei, onorariu expert. În ceea ce privește onorariile avocațiale, acestea au fost compensate, având în vedere faptul că acțiunea a fost admisă doar în parte și doar față de unul dintre pârâți.
Împotriva acestor hotărâri a declarat apel pârâta SC O. T. S. și pârâții F. D. și F. J. ,
solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței comerciale nr. 2755/_ pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj, iar rejudecând cauza sa respingă acțiunea formulata;
Totodată a solicitat și suspendarea executării vremelnice a sentinței comerciale nr.2755/_ pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj pana la judecarea apelului, cu plata cauțiunii ce se va fixa; cu cheltuieli de judecata în fond și apel.
Cu privire la încheierea de ședința din_ .
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. V., invocata, în condițiile în care nici măcar reclamanta nu a afirmat ca ar fi avut vreun raport direct cu parații.
Învederează instanței de apel ca din actele depuse la dosarul cauzei rezulta fara putința de tăgada ca nu s-a încheiat un contract de împrumut intre reclamanta M. V. și subsemnații apelanți-pârâți, astfel încât nu exista un raport juridic intre reclamanta M. V. și subsemnații apelanți.
De asemenea, în considerarea faptului ca stabilirea existentei sau inexistentei unui împrumut reprezintă un aspect care tine de fondul cauzei, soluția legala și justa era ca instanța sa unească excepția invocata cu fondul cauzei potrivit art.137 alin.2 C.pr.civ. vechi, și sa se pronunțe prin hotărâre asupra acesteia, nicidecum sa o respingă fara sa administreze nici o proba, asa cum s-a procedat.
Raportat la probele administrate în cauza soluția legala care se impunea cu privire la aceasta excepție era de admitere și de respingere a acțiunii formulate de
M. V. pe excepție, iar nu ca neîntemeiata.
Totodată, prin încheierea de ședința din_ instanța de fond a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a apelanților - pârâți S. O. T. S.R.L și F. J. invocata de reprezentanta recurenților.
Menționează ca intre reclamante și S. O. T. S.R.L nu exista un raport juridic de care reclamantele sa se prevaleze în vederea realizării drepturilor de creanța invocate în contradictoriu atat cu societatea cat și cu paratul F. J., întrucât calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități intre titularul dreptului afirmat și persoana chemata în judecata.
Motivarea instanței privind respingerea celor doua excepții, constând în aceea ca stabilirea existentei împrumutului fata de societate cu sumele de bani invocate, respectiv stabilirea răspunderii paratului F. J. .in solidar cu societatea parata pentru restituirea împrumutului, sunt chestiuni care tin de fondul cauzei și ca atare sunt respinse, învederam onoratei instanțe ca aceasta soluție este nelegala și netemeinica, întrucât în baza considerentelor expuse de instanța se impunea unirea excepțiilor cu fondul cauzei în temeiul art.137 alin.2 C.pr.civ, instanța trebuind sa se pronunțe prin sentința cu privire la aceste excepții.
În schimb, instanța de fond a respins excepțiile, iar cu privire la paratul F.
J. a fost respinsa doar acțiunea reclamantei M. V., fără însă sa se pronunțe cu privire la acest parat raportat la acțiunea reclamantei S. I. .
Referitor Ia excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de subsemnații, instanța de asemenea a respins excepția reținând ca Împrumutul a fost acordat în data de_ și acțiunea a fost Înregistrata la posta în data de_, termenul de trei ani al prescripției extinctive, nefiind împlinit.
Arată instanței de apel ca soluția instanței de fond este neîntemeiata, întrucât singurul împrumut care a avut loc a fost cel încheiat exclusiv intre subsemnata apelanta F. D. și intimata-reclamanta S. Toana, având ca obiect suma de 9000 euro, în cursul lunii ianuarie-februarie 2007.
Raportat la momentul contractării împrumutului excepția dreptului la acțiune invocata de parați este întemeiata, întrucât acțiunea reclamantei având ca temei un drept de creanța a fost introdusa cu depășirea termenului general de prescripție de trei ani.
. Cu privire la Sentința comerciala nr.2755/_
Instanța de fond, admițând în parte acțiunea reclamantei S. I. fata de parata S.C O. T. S., nu s-a pronunțat cu privire la parații F. J. și F. D. ^ desi sunt parti în dosar și au fost formulate pretenții fata de aceste persoane.
În ceea ce privește acțiunea reclamantei M. V. instanța a respins-o ca neîntemeiată, pronunțându-se prin dispozitiv cu privire la toti parații, respectiv S.
O. T. S.R.l. și soții F. J. și F. D. .
Raportat la cele de mai sus rezulta cu puterea evidentei faptul ca instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate părțile din dosar, ceea ce echivalează cu o nejudecata, cu atat mai mult cu cat a fost reținuta de instanța de fond calitatea procesuala pasiva a tuturor paraților din dosar.
Instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv a obligat parata S. O. T. S.R.I.. la plata sumei de 28.5000 euro, în condiția în care reclamantele au solicitat doar plata sumei de 28.000 euro.
Hotărârea atacata cuprinde considerente contradictorii și totodată nemotivate, precum și contrarietate intre considerente și dispozitiv.
Astfel, instanța a dispus ca acțiunea reclamantei S. Toana va fi admisa doar în parte pentru sumele de hani evidențiate în contabilitatea societății ca fiind intrate, considerând ca pentru restul ( fără a se mai preciza care rest, n.n.) nu exista nici măcar un început de dovada scrisa.
Din aceasta motivare nu rezulta de ce s-a admis în parte acțiunea reclamantei S. I., care a solicitat restituirea sumei de 28.000 euro, iar nu
28.500 cat a stabilit instanța de fond; de asemenea, nu rezulta care este restul de bani pentru care instanța de fond a respins acțiunea.
Pe de alta parte, hotărârea conține dispoziții contradictorii intre considerente și dispozitiv, în sensul în care instanța a reținut în considerente ca parații din prezenta cauza sunt de rea-credința, întrucât nu au recunoscut primirea sumelor de bani cu titlu de împrumut, în schimb a admis acțiunea reclamantei S. I. doar cu privire Ia parata S. O. T. S.R.L,., fata de parații F. D. și F. J. neluand nici o dispoziție.
Pe fondul cauzei, hotărârea este nelegala și totodată netemenica, instanța stabilind în mod greșit ca intre reclamanta S. I. și S. O. T.
S.R.F. a existat un raport de împrumut pentru suma de 28.500 euro, iar nu
28.000 euro cat au fost solicitați în mod real.
Învederează instanței ca din analiza întregului material probator administrat în cauza (interogatorii, martori, expertiza) pretențiile reclamantei nu au fost dovedite, însăși instanța de fond admițând prin hotărârea atacata faptul ca toate probele pe care le-a administrat au fost indirecte.
În esența reclamanta nu a probat existenta unui raport de împrumut cu
firma.
Astfel, raportat la declarația martorei M. C. A. (f. 118) reiese în mod
expres ca singurii bani care au intrat în societate în anul 2007, respectiv care au fost înregistrați în contabilitatea firmei au fost banii asociaților, iar nu ai intimatei-reclamante S. I. .
De asemenea, martora a arătat ca nu își amintește ca intimata-reclamanta
S. I. sa-i ft adus la datele de_ sau_ sume de bani pe care sa le înregistreze în contabilitatea societății, insa a arătat ca primea în mod obișnuit
de la intimata-reclamanta sume de bani reprezentând încasări de la clienții societății sau de la celalalt birou al firmei.
Totodată, așa cum reiese și din declarația martorei, o singura data intimata-reclamanta s-a prezentat la contabilitatea firmei O. T. S.R.L în anul 2007, fără a specifica data și foarte important fără a fi de fata vreunul din asociații firmei, afirmând ca ar fi adus de acasă câteva mii de euro, la care martora a arătat ca e imposibil ca acei bani sa fie Înregistrați în firma fara sa se întocmească acte.
Mai arată instanței ca martora nu a precizat cuantumul sumei de bani pe care reclamanta ar fi adus-o la contabilitatea firmei pentru înregistrare.
Raportat la declarația martorului B. A. (fi 117), învederam onoratei instanțe de apel ca acesta a declarat în mod generic ca "era binecunoscuf în firma ca reclamanta aducea bani de acasă pentru a fi plătită chiria către partenerul grec, insa fără a preciza proveniența informațiilor, categoric martorul neindicând nici o clipa o confirmare din partea doamnei fodor sau a domnului F. .
Astfel aceste "informații" nu proveneau de la parați, ci au fost lansate în firma chiar de către intimata-reclamanta S. I., care profitând de calitatea sa de angajat în societate la momentul respectiv, a speculat informațiile la care avea acces în propriul sau interes, cunoscând din timp data la care firma urma sa facă plați către furnizori săi.
Mai mult, și din declarația acestui martor rezulta în mod cert ca atribuțiile reclamantei în firma erau și de a incasa-preda sume de bani primite de la turiști, având astfel atribuții cu privire la banii firmei, pe care în mod obișnuit îi preda în contabilitate.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor ca reclamanta aducea bani de acasă pe care-i preda societății.
Singurul împrumut acordat de intimata-reclamanta S. Toana în favoarea paratei F. D., în calitate de persoana fizica, în perioada ianuarie- februarie 2007, recunoscut de aceasta, este cel de 9000 euro, insa prescris la data formulării acțiunii de către reclamanta.
Concluzia instanței de fond, raportat la depozițiile celor doi martori, este greșita, întrucât nu s-a dovedit existenta unui raport de împrumut intre intimata- reclamanta și societate, cel mult intre intimata-reclamanta și persoana fizica F.
pe care aceasta I-a recunoscut, în sensul ca a primit la inceputul anului 2007 (ian.-feb.) suma de 9000 euro.
Așa cum rezulta și din celelalte probe administrate, reclamanta S. Toana nu a creditat niciodată societatea, aspect dovedit chiar și cu registrul contabil al societății în care sunt evidențiate toate operațiunile financiar-contabile ale firmei din perioada 2007-2008, operațiuni ca apar ca fiind făcute exclusiv de asociații firmei, nicidecum de către terțe persoane.
În ceea ce privește Raportul de expertiza contabila judiciara efectuat în cauza, învederam onoratei instanțe de apel ca prin acesta s-au identificat doar sumele de bani intrate în societate cu titlu de creditare de la asociata F. D., nefăcând în sine dovada susținerilor reclamantei S. I. cu privire la creditările afirmate de aceasta.
Mai arată faptul ca raportul de expertiza financiar contabila nu confirma nici identitatea intre sumele retrase de reclamanta din banca și sumele cu care asociata F. D. a creditat S. O. T. S., neexistând identitate nici cu privire la datele pretinse de reclamanta cu privire la moemntul ereditarii.
Astfel:
reclamanta susține ca la data de_ ar fi creditat firma cu suma de
10.000 euro, insa în contabilitate este operata suma de 9.000 euro cu titlu de creditare asociat F. D. :
la data de_ reclamanta susține ca ar fi creditat firma cu suma de
6.500 euro, insa la acea dala nu s-a înregistrat în contabilitate o astfel de operațiune, fiind evidențiata la data de_ creditarea firmei cu suma de 5.000 euro de către asociata F. D. ;
- reclamanta susține ca la data de_ a creditat firma cu suma de
5.000 euro, operațiune care de asemenea nu se regăsește evidențiata în registrele societății, fiind identificata la data do_ o operațiune de creditare a firmei de asociata F. D. cu suma de 7.000 curo;
- cu privire la suma de 6.500 euro cu care reclamanta afirma ca a creditat firma la data de_, nici aceasta nu se regăsește în evidentele contabile ale societății, la data de_ fiind operata o operațiune de creditare în suma de
euro de către parata F. D. .
Totodată, criticam hotărârea atacata sub aspectul considerentelor instanței de fond exprimate cu privire la faptul ca parații nu au recunoscut primirea banilor de la reclamanta, catalogând aceasta atitudine ca fiind de-a dreptul de rea-credința.
Învederam onoratei instanțe de apel ca nu am fost niciodată Întrebați în cursul procesului de reclamante prin interogator cu privire la proveniența banilor cu care a fost creditata societatea în anul 2007, și nici nu am fost interogați de către instanța în virtutea rolului activ cu privire la aceasta chestiune, astfel incat instanța de fond nu putea în mod legal sa stabilească reaua-credința a paraților raportat la faptul ca nu am recunoscut primirea banilor.
Potrivit disp. art. 1899 C.civ. vechi buna-credința se prezuma întotdeauna, iar reaua-credința trebuie invocata și dovedita de partea adversa, iar nu presupusa așa cum a procedat instanța de fond.
Cu toate ca subsemnata apelanta F. D. nu am fost întrebata nici de reclamante și nici de instanța din oficiu cu privire la proveniența sumelor de bani cu care am creditat societatea arat ca la începutul anului 2007 am deținut suma de 34000 euro în baza unui contract de împrumut încheiat cu rudele mele din Ungaria.
Toate considerațiile instanței de fond cu privire la pretinsa reaua-credința a subsemnaților apar astfel ca fiind tendențioase și totodată neîntemeiate.
Având în vedere cele de mai sus, valoarea probanta pe care instanța de fond a acordat-o registrului contabil ai societății, aceea de început de dovada scrisa cu privire la existenta împrumutului dintre reclamanți și firma, este nejustificata; este inadmisibil ca operațiuni financiare de peste 1. lei (28000 euro) sa fie dovedite cu probe indirecte, incerte și ambigue.
S-a dovedit în cauza ca reclamanta S. I. era angajata în S. O.
T. S., cu atribuții însemnate în cadrul firmei având brevet de turism cu atribuții în contractarea serviciilor de turism.
Astfel, reclamanta S. I. cunoștea cu mult înainte momentul în care trebuiau plătite serviciile de turism extern ce erau contractate de societate, astfel încât putea profita de astfel de informații și sa se prevaleze de ele în favoarea sa.
Cu privire la prezumțiile judiciare aplicate în cauza, arată că raționamentul juridic pe care instanța de fond si-a întemeiat hotărârea, respectiv faptul cunoscut al retragerii din banca a sumelor de bani de către reclamanta, nu poate conduce la convingerea ca sumele de bani respective sunt cele care au fost operate în contabilitatea firmei, având în vedere ca prin raportul de expertiza contabila judiciara efectuat în cauza nu s-a dovedit ca exista coincidenta intre sumele de bani retrase de reclamanta și pretins Împrumutate, cu sumele de bani evidențiate în contabilitatea societății ca și ereditari ale asociaților ; nu exista coincidenta nici intre momentul retragerii sumelor de bani din banca și data în care au fost efectuate creditările.
Având în vedere toate aceste aspecte, învederam onoratei instanței ca registrului de evidenta contabila a societății nu-i poate fi conferita valoarea probanta a unui început de dovada scrisa în sensul art.1197 C.civ vechi aplicabil în cauza în privința dovedirii raportului juridic de creditare, așa cum în mod greșit a stabilit instanța de fond.
Cu atât mai mult este nejustificata aceasta concluzie a instanței de fond cu cat" registrul societății nu se coroborează cu celelalte probe de la dosar, nedovedind existenta raportului dc împrumut intre reclamanta S. I. și S.
O. T. S.
Cu privire la cererea de suspendare a executării vremelnice a Sentinței comerciale nr.2755/_ pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj pana la judecarea apelului, va solicitam admiterea acesteia pentru următoarele motive:
Societatea comerciala O. T. S. este o societate care are ca obiect principal de activitate efectuarea serviciilor de transport de persoane în tara și în străinătate.
Astfel, deține contracte cu furnizori de servicii de turism, asigurând transportul grupurilor de persoane la destinațiile turistice.
O execuție silita îndreptata împotriva firmei la început sezonului estival, ar aduce firma, în incapacitate de plata și totodată imposibilitatea onorarii angajamentelor contractate pana acum.
Executarea sumei de 28.500 euro înainte de soluționarea apelului va duce societatea la imposibilitatea plații salariilor și a furnizorilor, precum și la imposibilitatea achitării ratelor bancare, toate finalizând cu paralizarea activității firmei.
Un astfel de blocaj de activitate nu este de dorit, cu atât mai mult cu cat societatea are de onorat obligații contractuale asumate. Potrivit actelor contabile și înscrisurilor pe care le depunem rezulta atât situația financiara a societății, cat și obligațiile pe care le are, o execuție vremelnica ar aduce firma în colaps economic.
Cu toate ca în soluționarea cererii dc suspendare instanța nu face o examinare a fondului cauzei, chiar și superficiala, rugam onorata instanța sa aibă în vedere ca o aparenta a susținerilor noastre cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate este dovedita prin faptul ca instanța a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv 28.500 euro și nu 28.000 euro, precum și din faptul ca toate probele care au stat la baza pronunțării Sentinței comerciale nr.,2755/2011, care are caracter executoriu, sunt indirecte, așa cum rezulta din însăși hotărârea atacata. Construcția juridica pe care instanța de fond si-a argumentat hotărârea este bazata numai pe probe indirecte și prezumții, în condițiile în care nu a existat un raport juridic intre firma și reclamanta, probele fiind ambigue și incerte.
Recurenta mai arată ca în situația câștigării apelului de către subscrisa S.
O. T. S. o întoarcere a executării împotriva reclamantei S. I. ar fi extrem de problematica și anevoioasa, existând riscul sa numai putem identifica nici un bun ori suma de bani în patrimoniul reclamantei la data formulării unei eventuale cereri de întoarcere a executării.
Însăși reclamanta S. I. a arătat prin acțiune ca suma de 28.000 euro aparține celeilalte reclamante M. V., fiind retrasa din conturile celei din urma, pe :ale de consecința urmând a-i fi restituita lui M. victoria.
În esența, începerea executării silite împotriva S. O. T. S. ar pune- o în imposibilitatea de a-si desfășura activitatea, dat fiind ca are de efectuat plați către furnizori și prestatori de servicii, rate bancare, are de îndeplinit obligații contractuale asumate fata de societățile partenere din turism, precum și fata de proprii, angajați.
Consideră ca este îndeplinita ipoteza unui drept ce s-ar putea păgubi și a înlăturării unei pagube iminente asupra patrimoniului firmei, care nu s-ar mai putea repara.
S. O. T. S. solicită instanței să fixeze cauțiunea pentru soluționarea cererii de suspendare a executării vremelnice a Sentinței comerciale nr.2755/2011 a Tribunalului Comercial C. .
Prin întâmpinarea înregistrată la data de intimata S. I.
, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea încheierii de ședința din data de_ și a Sentinței comerciale nr.2755/_ pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj în dos.nr._ ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecata. În motivarea apelului intimata consideră ca în mod legal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei SC O. T. SRL,
pentru următoarele motive:
Așa dupa cum am Învederat de la început în acest dosar, intenția pârtilor a fost ca subsemnata sa avansez sumele de bani pe care le deținea bunica mea în cont în vederea ereditarii activității societății S. O. T. S. De asemenea, subsemnata S. I., fiind angajata societății în acele momente, am văzut ca de fiecare data sumele de bani acordate de subsemnata au fost Înregistrate în contabilitatea societății de către F. D. cu titlu de creditare societate.
Sumele cu care subsemnata am creditat societatea au fost folosite, de fiecare data, pentru achitarea unor obligații scadente ale societății fata de un partener grec, pentru achiziționarea de pachete turistice.
Aceste susțineri au fost pe deplin probate în fata instanței de fond prin înscrisurile depuse la dosar, prin Raportul de expertiza contabila efectuat în cauza și prin probele testimoniale administrate.
Pentru toate aceste motive, rezulta vădit ca societatea SC O. T. SRL deține calitate procesuala pasiva în prezenta cauza, soluția instanței de fond fiind pe deplin legala.
Consideră ca în mod legal instanța de fond a dispus respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, pentru următoarele motive:
Susținerile apelanților ca prima transa de împrumut ar fi fost acordata în lunile ianuarie-februarie 2007 sunt total nereale și nedovedite în cauza, în realitate prima transa de împrumut, în cuantum de 10.000 euro fiind acordata în data de_ . Din aceasta suma de 10.000 euro, suma de 9.000 euro a fost înmânata direct în mana partenerului grec în numele S. O. T. S. pentru achitarea Facturii din data de_, iar diferența de 1.000 euro a fost cheltuita pentru deplasarea în Grecia. Următoarele transe de bani au fost înmânate apelanților în data de_ - suma de 6500 euro,_ - suma de 5000 euro și în data de_ - suma de 6500 euro. De fiecare data acești bani au fost solicitați pentru acoperirea în parte sau total a Facturilor corespunzătoare către partenerul grec, din datele de_ ,_ și_, depuse la dosar.
Aceste susțineri au fost pe deplin probate de probațiunea administrata în cauza și în special de concluziile Raportului de expertiza contabila efectuat în cauza.
Așadar, raportat la data acordării primei transe de împrumut,_ și la data înaintării acțiunii prin Posta,_, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune. în plus, în Contractul de împrumut încheiat intre părți pentru acea prima transa de împrumut, dispărut din biroul societății ( "in mod fericit") era stipulata ca și scadenta a acelei prime transe de bani, sfârșitul anului 2007. Prin urmare și raportat la acest aspect se impunea respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiune, care oricum ar fi putut viza exclusiv prima transa de împrumut.
Pe fondul cauzei, consideram ca în mod legal și temeinic a dispus instanța de fond admiterea acțiunii, probațiunea administrata în cauza dovedind pe deplin susținerile subsemnatei intimate-reclamanta. Astfel:
- proba tehnica de specialitate administrata în cauza - expertiza contabila - a confirmat susținerile subsemnatei privind creditarea societății S. O. T. S.
, cu cele patru transe de împrumut, la datele indicate, care corespund pe deplin cu datele de ridicare a sumelor de bani din Banca de către subsemnata S.
I. (conform extraselor de cont depuse la dosar) precum și faptul ca aceste sume de bani au fost folosite în interesul societății, pentru achitarea Pachetului de servicii turistice către partenerul grec - Paralia Tours, conform Facturilor fiscale emise de către acesta.
Este cert, așa după cum a reținut și dl. expert asistent Baciu Ion, ca societatea comerciala nu a procedat la o înregistrare în contabilitate, în mod corect, conform legii, a acestor sume de bani, trebuind sa emită Dispoziții de Încasare valuta (conform modelului anexa la expertiza contabila), insa răspunderea pentru aceste deficiente revine administratorului societății comerciale F. D., care avea tot interesul sa înregistreze o situația care sa-i fie avantajoasa.
Oricum, raportat la concluziile Raportului de expertiza contabila și la disp.art.52 Cod comercial care prevede ca "registrele comercianților, chiar neținute în regula, fac proba, contra lor", în mod corect au fost reținute aceste Înregistrări în contabilitatea societății comerciale parate-apelante ca o proba în contra apelantei și în susținerea poziției subsemnatei reclamanta.
- probele testimoniale administrate în cauza au confirmat, de asemenea, susținerile subsemnatei. Atât contabila societății, M. C. A. cat și un fost angajat al societății, din perioada ereditarii societății de către subsemnata, A.
B., au arătat ca era un fapt cunoscut în societate ca S. I. aducea bani de acasă pentru creditarea societății, pentru plata unui pachet de servicii către un partener grec, ca banii primiți de la subsemnata au fost Înregistrați de către contabila în contabilitatea societății cu titlu de creditare din partea administratoarei-asociat F. D. .
De asemenea, ambii martori aveau știința despre purtarea unei discuții intre reclamanta și F. D. în legătura cu restituirea împrumutului.
Coroborând depozițiile testimoniale administrate în cauza, cu concluziile Raportului de expertiza contabila și cu răspunsurile la Interogator a pârtilor din prezenta cauza, rezulta, vădit, reaua-credința a apelanților și realitatea susținerilor subsemnatei, instanța de fond dispunând în mod legal admiterea acțiunii.
În plus, a subliniat și subliniază următoarele aspecte, acestea fiind edificatoare cu privire la starea de fapt reala dintre părți:
Subsemnata S. I. am cunoscut fam. F., prin intermediul soțului meu, angajat în societatea acestora. în toamna anului 2006 mi s-a solicitat sa se angajeze și intimata la societatea pârâtă, întrucât doreau extinderea activității societății în domeniul turismului, iar subsemnata dețineam brevet de turism
{condiție esențiala pentru autorizarea activității de agenție de turism) - acest aspect a fost recunoscut, de altfel, de către parata F. D. prin răspunsul la Interogator (rasp.intreb.1).
La începutul anului 2007, având în vedere ca parații nu dețineau un capital pentru a impulsiona demararea activității de turism a societății și era evident ca aceasta activitate nu evolua pozitiv în lipsa unor pachete de servicii contractate direct, am fost de acord, în condițiile în care și pârâții o ajutaseră pe intimată anterior cu un mic împrumut cu ocazia nuntii acesteia, sa îi ajut și sa-i ceară bunicii ei suma de bani necesara societății paraților. Bunica acesteia
tocmai moștenise un teren în cursul anului 2006, care a fost vândut, iar suma de bani rezultata a fost depusa la banca pe numele bunicii, aspect cunoscut apelanților.
Ca urmare a acestei înțelegeri, a scos din banca, în prima etapa suma de
euro, cu care intimata împreuna cu pârâta F. D. și soțul ei, au plecat în Grecia (aspect confirmat și de către parați prin Răspunsurile la Interogator) și a constatat în mod direct un pachet de servicii de turism în numele societății parate, Încheind un Contract și achitând cu titlu de avans suma de 9.000 de euro. Diferența de 1000 euro a fost cheltuita cu deplasarea și cazarea noastră în Grecia, nefiind înregistrata, se pare, în contabilitate.
După revenirea în tara, a mai ridicat din Banca și am mai achitat din bani proprii în favoarea partenerului grec încă 3 rate de plata, avansând în total (inclusiv avansul) suma de 28.000 euro, suma cu care am creditat astfel societatea parata. Parata F. D. a Încheiat cu subsemnata S. I. un înscris pentru suma inițiala de 9.000 euro, prin care recunoștea primirea sumei pentru societate, fiind aplicata stampila societății la rubrica împrumutat și se obliga sa restituie și personal aceasta suma pana la finele anului 2007. Acest contract a fost încheiat în doua exemplare, însă aceasta l-a lăsat la plecarea în concediul de maternitate intr-un dosar la sediul societății parate și a dispărut.
În momentul în care a solicitat restituirea împrumutului acordat, având nevoie de acești bani pentru cumpărarea unei locuințe mai mari, întrucât a născut gemeni, spre surprinderea și groaza noastră totala, parații au avut o atitudine echivoca și ambigua, neasumându-și nici un termen precis pentru restituirea sumelor datorate, pe care subsemnata nu le-am pretins pana atunci tocmai datorita relațiilor apropiate cu apelanții.
A avut totala încredere în apelanți, total nejustificat, după cum au dovedit- o evenimentele ulterioare, considerând ca intre prieteni și colegi de serviciu nu trebuie neapărat Încheiate contracte scrise, obligațiile morale fiind mai presus.
Pentru toate motivele invocate solicită respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, C. ea reține următoarele:
Cu referire la cererea incidentală din apel vizând suspendarea executării vremelnice C. ea a reținut că apelanții nu mai urmăresc să obțină această facilitate și astfel nu au mai susținut o atare cerere, încât instanța de apel este dispensată pentru a mai pronunța o soluție pe acest aspect.
Cât privește apelul declarata de pârâții persoane fizice F. D. și F.
J. C. ea reține că aceștia nu prezintă interes pentru a cerere și obține reformarea hotărârii primei instanțe.
În adevăr, persoana nemulțumită de hotărârea primei instanțe, pentru a putea exercita dreptul de apel, trebuie, între altele, să justifice un interes, adică un folos practic care l-ar putea obține prin reformarea sentinței atacate în sensul urmărit prin cererea de apel. Aceasta presupune că persoana în cauză a căzut, total sau parțial, în pretenții, ca urmare a judecării în fața primei instanțe.
În speță, se constată că deși prin încheierea din_ (f. 44 dos. fond) prima instanță respinge excepția lipsei calității procesuale pasive față de acești doi pârâți, apelanți în această fază procesuală, pe considerentul că aspectul privind împrumutul dintre reclamanta S. I. și cei doi pârâți este o chestiune de fond, cu prilejul soluționării acțiunii prima instanță s-a pronunțat exclusiv asupra acțiunii reclamantei față de pârâta SC O. T. SRL C. -N. .
Din această perspectivă, premisa declarării apelului, respectiv nemulțumirea părții care a căzut în pretenții nu există în cauză chiar dacă vorbim de o neregularitate procedurală, astfel că apelul acestora se vădește a fi lipsit de interes și va fi respins ca atare. Aceasta cu atât mai mult cu cât
reclamanta, care într-adevăr vădea un interes nu a formulat la rândul ei apel criticând omisiunea instanței de a rezolva cererea de chemare în judecată și sub aspectul raportului de drept procesual față de pârâții persoane fizice.
C. ea mai are în vedere că aspectul privind omisiunea nepronunțării asupra unor cereri cu care este investită instanța conform art. 2802adin codul de procedură civilă nu mai poate fi invocat pe calea apelului ori recursului. Cu toate acestea, C. ea are în vedere că textul art. 2802adin Codul de procedură civil a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, respectiv prin art. 1 pct. 25. Trebuie notat însă că Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 iar prin art. XXII alin. 2 s-a prevăzut că dispozițiile legale procedurale, între care se află expres menționat și art. art. 2802ase aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
Or, în speță se observă că sesizarea instanței a avut loc la data de 15 martie 2010 deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2010, deci aspectul criticat în apel poate fi evaluat de instanță ca motiv de apel.
Față de cele ce precedă, C. ea reține că motivul de apel privind omisiunea și cel al greșitei soluționării a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților apelanți se lovește de absența dovedirii unui folos practic, câtă vreme acești pârâți nu au căzut în pretențiile reclamantei.
Pe cale de consecință, așa cum s-a relevat mai sus, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză prin efectul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 se va respinge apelul ca fiind lipsit de interes.
2. În ceea ce privește apelul declarat de pârâta SC O. SRL C. -N., C. ea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția li8psei calității procesuale pasive tranșată prin încheierea din_ trebuie observat că aceasta se identifică cu necesitatea rezolvării pe fond a cauzei deoarece persoana față de care se pretinde dreptul alegat trebuie dovedit că este parte în contractul ce face obiectul izvorului obligației. Or, o atare probă, în lipsa unui înscris preconstituit poate fi făcută în anumite circumstanțe și cu alte probe mai ales că sub aspect probator sunt aplicabile și dispozițiile art. 46 din Codul Comercial de la 1887.
Chiar dacă instanța a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive în maniera reflectată în încheierea atacată, C. ea are în vedere ulterior că aceasta a administrat probe pentru a se clarifica dacă pretențiile alegate de reclamante sunt fondate și totodată a se stabili dacă există o răspundere contractuală din parte pârâtei.
Așa fiind, o vătămare a drepturilor procesuale ale apelantei nu poate fi reținută ca fondată.
Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune în sens material trebuie observa că din probatoriu a rezultat că împrumutul a fost acordat în tranșe prima dintre acestea fiind la data de_ iar acțiunea fiind înregistrată la data de_, se constată că termenul de trei ani nu a fost împlinit.
Cu privire la critica conform căreia instanța a dat mai mult decât s-a cerut,
C. ea reține că aceasta este fondată deoarece rezultă cu evidență că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 28.000 euro iar prima instanță a acordat suma de 28.500 euro fără ca reclamantele să fi solicitat expres printr-o modificare a câtimii obiectului valoric al pretențiilor și fără ca instanța să justifice pertinent care este rațiunea pentru care a procedat astfel.
Din această perspectivă, C. ea reține că apelul este fondat, sentința urmând a fi conform art. 296 din Codul de procedură civilă parțial schimbată cu
privire la diminuarea sumei acordate de instanță de la 28.500 euro la suma de
28.000 euro cât s-a cerut prin acțiunea introductivă.
C. ea reține că în speță nu poate fi vorba de o simplă eroare materială deoarece nu se întrevede ipoteza unei greșeli de clacul sa a trecerii eronate a sumei de bani câtă vreme din silogismul judiciar nu se are în vedere că de pildă ar fi trecut în considerente suma corectă iar în dispozitiv o altă sumă ori pur și simplu ar fi confundat dintr-o simplă eroare matematică suma solicitată.
Câtă vreme instanța a argumentat că acțiunea este întemeiată în întregime pentru suma de 28.500 euro deși era solicitată suma de 28.000 euro, eroare este una de judecată și nu poate fi îndreptată decât pe calea apelului.
Mai mult, dacă s-a plecat de la teza conform căreia în cauză era vorba de o eroare materială intimata ar fi avut posibilitatea ca până la intentarea apelului ori soluționarea acestuia să învestească prima instanță cu o atare cerere, or acest demers nu a fost utilizat.
Astfel că aceasta nu poate paraliza apelul limitat la această diferență acordat în plus numai pe teza existenței ipotezei erorii materiale.
Starea de fapt reținută de prima instanță din care rezultă obligația pârâtei de a restitui împrumutul este pe deplin dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză. Chiar dacă se susține că pentru împrumutul acordat părțile au încheiat un înscris (reclamanta) iar că un astfel de înscris nu a fost încheiat niciodată și că sursa banilor intrați în contul societății sunt din aportul asociaților (pârâta) cert este că datorită raporturilor de muncă în care erau implicate părțile și a premisei de la care s-a plecat pentru plata sumelor de bani către partenerul extern, un înscris era mai puțin probabil să fi fost întocmit. Aceasta decurgând chiar și din încrederea cu care reclamanta a fost cooptată în societate și aportul acesteia la dezvoltarea obiectului acesteia în sectorul turism extern.
Pe cale de consecință, dat fiindcă raportul juridic de obligații a fost încheiat între o persoană fizică și una juridică, societate comercială, sunt aplicabile și dispozițiile art. 46 din Codul comercial de la 1887.
Față de ansamblul probelor administrate, depoziții de martori, interogatorii, alte înscrisuri, raportul de expertiză contabilă și prezumțiile simple ale magistratului, C. ea reține că încercarea de a se dovedi că toate plățile și respectiv intrările de capital în conturile asociației în perioada de referință a litigiului așa cum rezultă și din expertiza contabilă validează pe deplin teza reclamantei și infirmă și teza pârâtei.
Că este așa, rezultă și din maniera în care au fost menționate sumele de bani în contul societății fără ca pârâta, comerciant profesionist, prin reprezentații săi să evidențieze clar că respectivele sume de bani sunt încasate cu titlu de împrumut de la asociați ori ca aport de la aceștia.
Dimpotrivă, comparând datele de debitare a contului personal al reclamantei, respectiv cu valoarea nominală a sumelor retrase cu datele la care tranșele de împrumut și apoi de plată s-au operat în contul pârâtei se constată o relație logică.
Mai precis este puțin probabil ca din întâmplare sau pură coincidență exact la datele la care au fost retrase sumele de bani din contul reclamantei asociații pârâtei să crediteze contul societății cu împrumuturi proprii pentru satisfacerea obligațiilor de plată către partenerul extern la care un aport esențial la adus însăși reclamanta.
Toate acestea coroborate au condus și instanța de apel la concluzia certă că starea de fapt reținută de prima instanță este pe deplin probată și corespunde adevărului.
De aceea aceste critici ale pârâtei vor fi înlăturate ca fiind neîntemeiate.
Fiind găsiți în culpă procesual apelanții vor fi obligați în solidar să plătească reclamantei intimate S. I. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale raportat la limitele admiterii apelului, incidente fiind dispozițiile art. 274 și art. 276 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelul declarat de pârâta SC O. T. SRL împotriva sentinței civile nr. 2755/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o schimbă parțial, în sensul diminuării sumei de 28.500 euro, la suma de 28.000 euro.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge ca lipsit de interes apelul declarat de pârâții F. D. și F. J. în contra aceleiași sentințe.
Obligă pe apelanți să plătească în solidar, suma de 1500 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
M. D.
JUDECĂTOR,
U.
GREFIER,
T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. I. PĂCURAR
| ← Decizia civilă nr. 831/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 84/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
