Decizia civilă nr. 62/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 62/2013

Ședința publică de la 19 Aprilie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.

Judecător G. -A. N. Grefier A. B.

	S-a luat în examinare	apelul declarat de pârâta apelant S. R.	C.
D.	S. ( F. SC P. T.	S. ) împotriva sentinței civile nr. 367/_	,

pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, privind și pe intimat SC R. S., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 18 aprilie 2013 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de apelantă, iar la 19 aprilie 2013 s-a înregistrat o cerere din partea intimatei.

Prin cererea formulată de intimată se solicită să se constate perimarea apelului în temeiul art. 248 și urm. raportat la art. 155 indice 1 C.pr.civ.

Curtea, referitor la cererea de constatare a perimării, constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 248 și urm. C.pr.civ., perimarea fiind o sancțiune care intervine când părțile, din vina lor, nu au stăruit în continuarea procesului.

Suspendarea soluționării apelului în baza art. 242 pct. 2 C.pr.civ. a intervenit în urma încheierii de ședință din_, însă acea încheiere a fost casată, pe motive de nelegalitate, de către Î.C.C.J., prin Decizia civilă nr. 390/_

, statuându-se că sancțiunea suspendării a fost greșit aplicată și drept consecință, s-a dispus continuarea judecății.

Curtea constată, drept urmare, că este ținută de respectarea prev. art.

311 și art. 315 C.pr.civ. și că părții apelante nu i se poate imputa, în aceste condiții, în care temeiul suspendării nu mai subzistă, pasivitatea sancționată de instituția perimării. Drept consecință, excepția perimării va fi respinsă.

Se constată că prin întâmpinarea intimatei a fost invocată excepția decăderii apelantei din dreptul de a motiva apelul pentru că motivele de apel nu s-au depus în termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate.

Curtea, după deliberare, respinge această excepție, fiind incidente prevederile art. 287 alin 1 p.3 și alin 2 C.pr.civ., precum și raportat la împrejurarea că neregularitatea invocată a fost acoperită până la prima zi de înfățișare.

Referitor la criticile din apel, Curtea rămâne în pronunțare asupra acestora, în baza înscrisurilor existente la dosar.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 367/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud s-a admis în parte acțiunea comercială intentată de reclamanta SC R. S. împotriva pârâtei SC P. T. S. devenită prin schimbarea denumirii în cursul procesului: SC R. C. DS, cu aceleași date de identificare și în consecință:

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 38.306 Euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând penalități contractule de întârziere și suma de 4.082 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la acest tribunalul sub numărul de mai sus, reclamanta S. R. S. B. a chemat în judecată pe pârâta S. P. T. S.

, solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume:
- 38.396 euro - reprezentând penalități de 0,l % pe zi de întârziere din valoarea contractului, calculate din data de ll.05.2007 și până la data îndeplinirii obligațiilor contractuale, prevăzute de art.l2 din contractul de vânzare-cumpărare nr.PWT 53/l_ ;
- contravaloarea prejudiciului adus societății prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale de instalare și predare a Stației de betoane, constând în beneficiul nerealizat, începând cu data de ll.05.2007 (termenul limită de predare conf.art.6 din contract), și până la data predării efective a stației, prejudiciu ce urmează să fie stabilit printr-o expertiză contabilă, cu cheltuieli de judecată.
  In motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că la data de l_ a fost încheiat la B., contractul de vânzare-cumpărare nr.PWT 53, având ca obiect o stație de betonare TEXNOKAT, pentru prețul de l79.000 EUR CIP, părțile înțelegându-se ca utilajul să fie predat și pus în funcțiune de către pârâta vânzătoare în termen de ll săptămâni de la data achitării avansului de l5 % din valoarea contractului.
  S-a susținut, în continuare, că pârâta vânzătoare a fost notificată de mai multe ori, cu adrese repetate, în lunile iulie-septembrie 2009, încercând o soluționare amiabilă a diferendului, dar abia la data de ll.l2.2007 pârâta a predat stația de betoane conform proceselor-verbale de predare-primire și punerea în funcțiune din acea dată, astfel că în temeiul prev.art.l2 din contract este îndreptățită să solicite penalități de 0,l % pe zi de întârziere, pentru perioada ll.05.2007 - ll.l2.2007, respectiv 38.306 Euro pentru 2l4 zile de întârziere iar pentru pierderile înregistrate prin neonorarea contractelor de livrare betoane, solicită obligarea pârâtei și la suportarea profitului nerealizat ce urmează să fie stabilit printr-o expertiză contabilă.
  Pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului B. Năsăud, care, prin încheierea din data de 05 mai 20l0 (f.l05), a fost respinsă de către instanța fondului, considerând că este legal sesizată și a aprobat, în probațiune, efectuarea unei expertize contabile, la solicitarea reclamantului.
  După efectuarea acestei prime expertize (f.l22-l29), reclamanta a formulat o precizare de acțiunii sale în sensul că pe lângă suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, de 38.306 E sau c/v în lei a solicitat ca pârâta să fie obligată și la plata sumei de 69.023 euro-echivalentul a 260.7l9 lei, reprezentând prejudiciul adus societății prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale la termen, constând din următoarele sume stabilite prin raportul de expertiză:
- 52.235 lei (echivalentul a l3.8l9 euro) - cheltuieli efectuate cu personalul angajat pentru Stația de betoane pentru perioada 0l.06.2007 - ll.l2.2007;
- 26.7l0 lei (echivalentul a 7066 euro la cursul de schimb din data de l5.l0.2008) - dobânda aferentă contractului de credit încheiat în vederea plății prețului stației de betoane;
- 6l.379 lei (echivalentul a l6.288 euro la cursul de schimb al BNR din l5.l0.2008) - dobânda totală achitată în perioada ll.05.2007 - ll.l2.2007 aferentă contractelor de leasing încheiate în vederea achiziționării utilajelor (3 autobetoniere, l încărcător frontal și l autopompă) pentru stația de betoane Baia Mare.
- l20.395 lei (echivalentul a 3l.850 euro la același curs de schimb valutar), reprezentând prejudiciul estimativ constând în profitul nerealizat ca urmare a nelivrării în termen a stației de betoane, achitând și taxa de timbru aferentă acestor pretenții.

In urma obiecțiunilor la primul raport de expertiză formulate de pârâtă, pe care instanța le-a apreciat ca fiind întemeiate în parte, întrucât prin răspunsul la obiecțiuni (f.l75-l85), expertul nu a lămurit toate aspectele contestate, prin încheierea din data de 09 aprilie 20l0 (f.l98), instanța a aprobat efectuarea unei contraexpertize contabile cu trei experți, la solicitarea pârâtei (f.193) cu participarea și a unui expert din partea acesteia.

Este de menționat că pârâta a criticat prima expertiză și pentru motive de formalitate (necitarea părților la efectuarea expertizei) ori lipsa de obiectivitate și imparțialitate a expertului, formulând și cerere de recuzare a acestuia în baza prev.art. 27 pct. 7 și 8 C.pr.civ, dar având în vedere că expertul a făcut dovada citării părților și că nu au fost aduse dovezi de către pârâtă cu privire la faptele imputate, prin încheierea din data de l5.0l.20l0 (f.l74) s-a respins cererea de recuzare a expertului Badea T., în condițiile art.204 C.pr.civ.

Examinând actele și lucrările dosarului

, inclusiv concluziile raportului de contraexpertiză semnat și de expertul propus de pârâtă (f.25l-260), precum și concluziile scrise formulate de părți (f.272 și 277-289), instanța a reținut următoarele:

La data de l_ a fost încheiat între părți contractul de vânzare- cumpărare nr. PWT 53/2007 având ca obiect o stație de betoane TEXNOKAT, prețul utilajului fiind de l79.000 euro, locul amplasării fiind Baia Mare (art.7).

Părțile au stabilit prin contract modalitatea de plată a prețului, respectiv plata unui avans de l5 % (26.850 euro + TVA) în termen de 2 zile de la semnarea contractului, 75 % (l34.250 euro + TVA) la avizarea din partea vânzătorului că marfa este pregătită de încărcare la producător, pe baza facturii proforma emisă de cumpărător și l0 % /l7.900 euro + TVA) în max.5 zile de la punerea în funcțiune (art.4).

Totodată, la art.5 a fost stabilit de comun acord ca termenul de livrare să fie de 9 săptămâni, cu condiția respectării prev.art.4 (privind plata prețului), iar la art.6 a fost prevăzut termenul de ll săptămâni de la plata avansului, pentru instalarea și punerea în funcțiune, probele tehnologice și instruirea operatorilor, cu condiția respectării de către cumpărător a unor cerințe inserate la alin.2-8, ale art.6 din contract. Se reține că la alin.6 a fost prevăzută obligația cumpărătorului de a obține aprobările și certificatele legale, autorizația de construire și alte autorizații, pregătirea locului de montaj conform cerințelor vânzătorului prevăzute în proiect, asigurarea cu energie electrică, apă și alte utilități, a detectoarelor de foc și a sistemului de stingere a incendiilor etc.

De asemenea, la alin.7 s-a prevăzut obligația cumpărătorului de a pune la dispoziția vânzătorului planul de amplasament pentru zona în care se va instala stația cu ridicările topografice aferente zonei de amplasament în termen de 7 zile de la semnarea contractului iar la alin.8 vânzătorul s-a obligat să furnizeze cumpărătorului planul de fundații pentru stație în termen de l5 zile de la recepția ridicărilor topografice. (a se vederea copie contract integral depus de pârâtă f.67- 73).

In contract a fost prevăzută la art.l2 Cap.VI (răspunderea contractuală) și o clauză penală potrivit căreia " întârzierea predării bunului față de termenul precizat în contract, din alte cauze decât forța majoră, atrage în sarcina vânzătorului penalități de întârziere de 0,1% pe zi din valoarea totală a bunului calculate de la împlinirea termenului de punere în funcțiune prevăzut de art.6 și până la data punerii în funcțiune în condițiile nerespectării de către părți a angajamentelor asumate prin contract. Valoarea penalităților poate să întreacă valoarea bunului. Întârzierea punerii în funcțiune din culpa cumpărătorului nu poate fi imputată vânzătorului și nu este purtătoare de penalități de întârziere";.

Rezultă din acest text că părțile au convenit asupra a două cauze de nerăspundere contractuală, respectiv forța majoră și culpa cumpărătorului.

În doctrina și practica judiciară s-a apreciat în mod constant și unanim daunele-interese (despăgubirile) sunt de două feluri: daune interese moratorii care reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligației și daune-interese compensatorii care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parțială a obligației.

Această clasificare este utilă deoarece despăgubirile (daunele-interese) moratorii se pot cumula cu executarea în natură a obligației pe când daunele compensatorii nu pot fi cumulate cu această executare, ele având tocmai menirea de a o înlocui.

În speță, cum obligația contractuală a fost îndeplinită de către pârâtă, reclamanta nu poate solicita decât daune-interese moratorii pentru îndeplinirea cu întârziere a obligației. Este adevărat că și daunele interese moratorii pot să cuprindă atât prejudiciul efectiv suferit (damnum emergens) cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

În ceea ce privește stabilirea (evaluarea) daunelor interese, este de principiu că aceasta poate fii judiciară ( prin hotărâre judecătorească), convenționlă (prin acordul de voință al părților) și legală (direct prin lege).

Se constată că în cauză, evaluarea daunelor interese s-a făcut convențional, prin includerea unei clauze penale la art.12 din contract, respectiv plata unor penalități de întârziere de 0,1% pe zi din valoarea contractului,

"calculate de la împlinirea termenului de punere în funcțiune prevăzut de art.6 și până la data punerii în funcțiune în condițiile nerespectării de către părți a angajamentului";.Clauza penală este reglementată de art.1066 -1072 Cod civil.

Reclamanta a apreciat că penalitățile contractuale se datorează, potrivit art.12 din contract de la data de_, dată la care s-a împlinit termenul de 11 săptămâni de la data achitării avansului de 15%( avansul s-a achitat cu OP nr.53/_, fapt necontestat de pârâtă și confirmat de raportul de contraexpertiză-pagina 255). Pentru această perioadă de întârziere, de 214 zile penalitățile de întârziere de 0,1% din valoarea contractului de 179.000 Euro, sunt de 38.306 Euro cât reclamanta a solicitat prin cererea inițială, de chemare în judecată.

Este de principiu că instanța de judecată nu poate nici micșora și nici majora suma stabilită în clauza penală însă în doctrină s-a apreciat că în măsura în care creditorul dovedește că a suferit o pagubă mai mare, el are dreptul la despăgubiri în completare pentru acoperirea integrală a prejudiciului, atunci când acesta nu a fost acoperit în întregime prin clauza penală.

Deși reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată și la plata altor prejudicii suferite (sume precizate prin precizarea de acțiune după efectuarea primei expertize contabile, la valoarea totală de 69.203 Euro, pe lângă penalitățile de întârziere nu este admisibil să se cumuleze penalitățile stabilite de părți cu

prejudiciile solicitate, eventual, așa cum s-a arătat, ar fi fost îndreptățită la diferența de la clauza penală până la totalul pagubei suferite.

Cu toate acestea, prin raportul de contraexpertiză contabilă s-a stabilit că prejudiciile totale suferite de reclamantă prin întârzierea punerii în funcțiune a utilajului, sunt în sumă totală de 50.841 lei( echivalentul a circa 12.105 Euro), conform concluziilor la obiectivele I-III, constând din:

12.021 lei cheltuieli de personal, conform contractului, în sumă de
12.021 lei
;
22.429 dobânda conform contractului de credit EXIMBANK pentru suma de 526.400 lei, pentru plata a 75 din preț, pe perioada_ -_
;
16.391,25 lei- dobânzi achitate anticipat, înainte de a determina venituri pentru perioada_ -_ .

Această sumă totală este mult mai mică decât clauza penală calculată și care reprezintă prejudiciul pe care părțile l-au prestabilit prin acordul lor de voință, astfel că daunele-interese moratorii la care este îndreptățită reclamanta sunt penalitățile de întârziere de 38.306 Euro, conform art.969 rap.la art.1069 al.2, art.1082, 1084 Cod civil, cu aplicarea art.12 din contractul părților.

Tribunalul și-a însușit concluziile contraexpertizei întrucât cei trei specialiști și-au motivat mai elaborat constatările lor, au făcut aprecieri cu privire la prejudiciile suferite de reclamantă cauzate strict întârzierii în executarea obligațiilor contractuale, concluzionând de asemenea, că în baza clauzei penale prin raportare la faptele dovedite, pârâta datorează penalități de întârziere de

Euro, apreciind că nu poate fi reținut ca prejudiciu un eventual profit nerealizat pe aceeași perioadă (obiectiv 4).
Fiind stabilit acest cadru legal și condițiile de admisibilitate ale clauzei penale, instanța a înlăturat apărările pârâtei cu privire la neîndeplinirea cerințelor răspunderii contractuale și existența cauzelor de nerăspundere constând din cazul de forță majoră și culpa creditorului.
În ceea ce privește îndeplinirea și dovedirea condițiilor răspunderii contractuale(prejudiciul, vinovăția debitorului, raportul de cauzalitate între forță și prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului), tribunalul a reținut următoarele:
În cazul în care părțile au prestabilit prejudiciul prin clauza penală înserată în contract la art.12, nu mai este necesară o evaluare judiciară a dunelor-interese prin instanța de judecată, nefiind admisibilă înlăturarea evaluării convenționale.
În ceea ce privește vinovăția debitorului aceasta rezultă în mod implicit din textul art.1082 Cod civil, debitorul fiind obligat la plata despăgubirilor nu numai atunci când acționează cu intenția de a-l păgubi pe creditor( "nu este rea-credință din parte-i";, dar și atunci când nu va dovedi existența"; clauzei străine"; care să nu-i fie imputabilă. Așadar, vinovăția în executarea cu întârziere ori neexecutare poate să constea în intenție sau într-o simplă culpă.
Pe de altă parte, din textul art.1082 și 1083 Cod civil, rezultă că în materie contractuală, vina debitorului este prezumată până la dovada existenței unei cauze străine, respectiv a forței majore sau cazului fortuit, fiind acceptat în literatura de specialitate că și culpa creditorului poate fi o cauză străină ce ar împiedica executarea ori ar genera întârzierea executării.
În speță, pârâta nu a făcut dovada existenței unui caz fortuit sau a forței majore în întârzierea îndeplinirii obligației contractuale însă a invocat culpa creditorului( reclamantei) constând în aceea că nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract( art.6 al.5) de a pregăti locul de montaj pentru instalarea stației de betoane în localitatea baia Mare, respectiv nu a făcut dovada finalizării
fundațiilor, în acest scop.
Cu toate acestea, așa cum a stabilit și raportul de contraexpertiză la obiectivul 5(f.258), împrejurarea că fundațiile utilajelor de la stația de betoane Baia Mare, înregistrate în contabilitate, SC R. S. în_ și_ ar fi cauzat întârzierea punerii în funcțiune din culpa cumpărătorului, nu poate fi stabilită de expertiză în situația când predarea-primirea bunului nu era finalizată nici la data de_, deși termenul de livrare preceda termenul de punere în funcțiune cu două săptămâni.
E. ul-parte a făcut o opinie separată subliniind că nu pot fi datorate penalitățile de întârziere în condițiile în care termenul de 11 săptămâni prevăzut la art.12 din contractul părților trebuie calculat de la data de_ când a fost înregistrată în contabilitate factura care atestă realizarea fundațiilor și se împlinește la data de_, dar stația a fost pusă în funcțiune mai devreme, respectiv la_ .
Instanța nu a putut accepta această opinie întrucât această nerealizare a fundațiilor de către reclamantă într-un anumit termen ar fi trebuit să constituie cauza determinantă pentru care pârâta nu și-a putut îndeplini obligația sa la
termen, respectiv să fi făcut dovada că utilajul și toate componentele principale i- au fost livrate de către furnizorul extern, că aceste utilaje au fost livrate reclamantei(oricum livrarea trebuie să se facă cu 2 săptămâni anterior punerii în funcțiune) și că punerea în funcțiune a utilajului a fost împiedicată din această cauză. Doar într-o atare situație dovedită s-ar fi putut reține culpa cumpărătorului.
În ceea ce privește punerea în întârziere a debitorului, tribunalul a apreciat că prin realizarea procedurii concilierii prealabile în care părțile, prin reprezentanții lor, și-au expus punctele lor de vedere cu privire la litigiu, consemnate prin procesele-verbale din datele de_ (f.27-29) și din_ (f.31), a fost îndeplinită și această condiție.
Față de toate aceste considerente, acțiunea precizată a reclamantei a fost admisă în parte, conform dispozitivului. În baza prev.art.274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.082 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar achitată pentru suma reprezentând penalitățile de întârziere solicitate prin acțiune, dovedite cu chitanțele anulate la dosar.
În ceea ce privește plata onorariilor pentru cele două expertize, aceste cheltuieli fiind sensibil egale, s-au compensat întrucât prima expertiză a fost plătită de reclamantă și contraexpertiza de către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC R. C. DS (fostă SC P. T. S. )
solicitând ca prin decizia ce se va pronunța în prezenta cauză să se dispună:
- În principal, admiterea apelului, cu consecința anulării Sentinței comerciale nr. 367/_ ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă și înaintarea cauzei către Tribunalul București în vederea soluționării acesteia în primă instanță;
- În subsidiar, în condițiile în care se va aprecia că Tribunalul B. - Năsăud a fost competent să soluționeze În primă instanță prezenta cauză, admiterea apelului, cu consecința schimbării În parte a Sentinței comerciale nr. 367/_, În sensul respingerii primului capăt de cerere din acțiunea formulată de S.C. R. S.R.L. ca neîntemeiat;
- obligarea intimatei-reclamante S.C. R. S.R.L. Ia plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu și avansate de pârâtă în ambele sale faze procesuale (fond și apel), în conformitate cu dispozițiile art. 298 C. proc. civ. raportate la cele ale art. 274 și urm. din același cod.

Cu titlu de chestiune prealabilă, se invocă, în primul rând, împrejurarea că reclamanta nu a timbrat legal cererea de chemare în judecată, la valoarea pretențiilor invocate prin precizarea de acțiune.

În opinia primei instanțe cererea de chemare în judecată formulată de S.c.

R. S.R.L. a fost legal timbrată prin achitarea unei taxe judiciare de timbru În cuantum de 4.081,84 RON pentru primul capăt de cerere (filele 6 și 79 din dosarul de fond) și prin achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de

4.185 RON pentru cel de-al doilea capăt de cerere constând în repararea prejudiciului cauzat intimatei-reclamate pe perioada_ -_ (fila 189 din dosarul de fond).

Având În vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 14 din Ordinul M. ui Justiției nr. 760/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată nu se timbrează, consideră că taxa judiciară de timbru ce se impunea a fi achitată de intimata-reclamantă trebuia să fie în cuantum de 10.866,61 RON (4.148,42 RON pentru primul capăt de cerere și 6.718,19 RON pentru cel de al doilea), drept pentru care instanța de control judiciar va trebui să pună în vedere S.c. R. S.R.L. să achite o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.599,77 RON.

Interpretând per a contrario dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit cărora "timbrul judiciar nu se aplică În cazurile În care nu se percepe taxa de timbru", având În vedere dispozițiile art. 3 alin. (2) teza finală din același act normativ și ținând cont de faptul că în fața primei instanțe intimata-reclamantă a depus timbre judiciare mobile în cuantum total de 5 RON, apreciază că instanța de control judiciar va trebui să pună în vedere

S.c. R. S.R.L. să depună timbre judiciare mobile în cuantum de 5 RON aferent celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea sa.

În ceea ce privește solicitarea pârâtei de admitere a apelului, cu consecința anulării Sentinței comerciale nr. 367 /_ ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă și înaintare a cauzei către Tribunalul București în vederea soluționării acesteia în primă instanță, apreciază că aceasta este întemeiată față de următoarele motive:

În cererile privitoare la obligații comerciale, reclamantul poate opta între patru instanțe deopotrivă competente, și anume: instanța domiciliului/sediului principal al pârâtului, instanța În circumscripția căreia a luat naștere obligația comercială, instanța locului plății sau instanța aleasă de părți.

În cazul contractelor încheiate prin corespondență, în vederea stabilirii momentului încheierii contractului legiuitorul român a consacrat teoria informațiunii sau cunoașterii acceptării, potrivit căreia convenția este socotită a fi Încheiată În momentul cunoașterii de către ofertant a acceptării ofertei, În acest sens fiind și dispozițiile art. 35 alin. (1) C com. În vederea stabilirii locului Încheierii contractului perfectat prin corespondență, literatura juridică de specialitate a apreciat în unanimitate că acesta coincide cu locul în care se află ofertantul și unde i-a fost adresată corespondența cu acceptarea.

Având În vedere cele anterior menționate, apreciază că prima instanță În mod greșit a reținut În considerentele Încheierii de ședință din data de_ că Tribunalul B. -Năsăud ar fi competent să soluționeze cererea de chemare În judecată formulată de intimata-reclamantă, Înlăturând fără temei susținerile S.C

P. T. S.R.L. potrivit cărora Contractul de vânzare-cumpărare nr. PWT 53/1_ a fost încheiat la B., prin corespondență.

Din Înscrisurile existente la dosarul cauzei (filele 99 și 100 din dosarul de fond) rezultă fără echivoc faptul că instanța În circumscripția căreia au luat naștere obligațiile comerciale ale părților era Tribunalul București. Astfel, este de

necontestat că Contractul de vânzare-cumpărare nr. PWT 53/1_ s-a perfectat prin corespondență, mențiunea făcută în cuprinsul paginii 5 a acestuia ("Prezentul contract s-a Încheiat la B. în 2 exemplare, câte unul pentru fiecare parte.") nepresupunând În mod absolut că acesta ar fi fost Încheiat Între persoane prezente.

Totodată, prezumția relativă ca această convenție ar fi fost perfectată la B. este răsturnată prin existența notei de transport Întocmite de serviciul de curierat, precum și de extrasul din registrul de corespondență al societății apelante (Anexele 5 si 6), care, coroborate, probează faptul că În data de_ a fost remis de S.C R. S.R.L. către S.C P. T. S.R.L. originalul Contractului de vânzare-cumpărare nr. PWT 53/1_ .

În ceea ce privește solicitarea pârâtei de admitere a apelului, cu consecința schimbării În parte a Sentinței comerciale nr. 367/_, În sensul respingerii primului capăt de cerere din acțiunea formulată de S.c. R. S.R.L. ca neîntemeiat, apreciază că aceasta este justificată luând În considerare următoarele argumente:

Pentru început, precizează faptul că pe parcursul soluționării pricinii În primă instanță Tribunalul B. -Năsăud a comis o serie de greșeli În ceea ce privește procedura urmată, greșeli se ce impun a fi corectate de instanța de control judiciar.

Astfel, în primul rând învederează faptul că prima instanță nu a făcut nicio referire cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii, atât în considerentele sentinței apelate, cât și În dispozitivul acesteia, excepție invocată de apelanta-pârâtă prin întâmpinare și care apreciază că se impunea a fi admisă cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Precizează că intimata-reclamantă a transmis către S.c. P. T. S.R.L. o convocare la conciliere În data de_, fără Însă a indica temeiul juridic al pretențiilor sale și fără a anexa Înscrisurile pe care se Întemeiau aceste pretenții.

În doctrina juridică În mod Întemeiat s-a statuat că respectarea prevederilor art. 720 ind. 1 alin. (2) C. proc. civ. impune cu necesitate existența unei identități Între pretențiile invocate În convocarea la conciliere și sumele solicitate prin cererea de chemare În judecată. Pe cale de consecință, o cerere de chemare În judecată nu va putea cuprinde alte pretenții decât cele menționate În convocarea la conciliere, cu excepția celor care se nasc ulterior convocării, dar În legătură cu sumele prezentate În actul de convocare.

Astfel, învederează faptul că cu ocazia întâlnirii dintre reprezentanții celor două societăți litigante din data de_ S.C. R. S.R.L. a reclamat o serie de pretenții noi împotriva S.c. P. T. S.R.L., pretenții față de care nu fusese îndeplinită procedura prealabilă a concilierii și, cu atât mai puțin, nu fuseseră indicate temeiurile de drept și anexate înscrisuri doveditoare.

În al doilea rând, învederează faptul că prima instanță a nesocotit În mod flagrant principiul contradictorialității, care trebuie să guverneze desfășurarea oricărui litigiu civil. Astfel, prin Încheierea de ședință din data de_ (fila 110 din dosarul de fond), Tribunalul B. -Năsăud, ulterior "desemnării" expertului

B. T. (același expert pe care intimata-reclamantă l-a solicitat În ședință publică a fi desemnat să efectueze expertiza), a pus În vedere reprezentantului convențional al S.C. R. S.R.L. să reformuleze obiectivele pentru expertiza ce fusese încuviințată, fără ca acestea să fie puse În discuția contradictorie a părților, conferind ab initio un caracter "extrajudiciar" expertizei administrate În cauză.

Cât privește soluția dată de Tribunalul B. -Năsăud în prezenta speță, apreciază că în mod greșit a reținut această instanță că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale în sarcina apelantei-pârâte, nefiind

probată existența unei fapte ilicite constând în neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției societății apelante.

Prima instanță, deși a reținut corect În considerentele sentinței apelate faptul că potrivit convenției părților Întârzierile În punerea În funcțiune a stației de betoane datorate culpei cumpărătorului (S.c. R. S.R.L.) nu atrăgeau În sarcina apelantei-pârâte obligația de a plăti penalități de Întârziere, totuși În mod neîntemeiat a înlăturat apărările S.c. P. T. S.R.L., considerând în mod greșit că această societate ar fi trebuit să facă dovada faptului că utilajul ce făcea obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. PWT 53/1_ i-a fost livrat de către furnizorul extern, că l-a livrat la rândul său către S.c. R. S.R.L. și că nerealizarea fundațiilor de către intimata-reclamantă a constituit cauza determinantă pentru care nu s-a putut pune la timp În funcțiune stația de betoane TEXNOKAT.

Din Înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă fără echivoc faptul că la data de_ fundațiile pe care urma a fi amplasată stația de betoane TEXNOKAT nu erau finalizate, drept pentru care nu i se poate imputa pârâtei nerespectarea termenului de punere în funcțiune a utilajului, în condițiile în care acesta nici măcar nu putea fi ansamblat. Referitor la cele reținute de prima instanță, potrivit cărora pârâta trebuia să facă dovada recepționării bunului de la furnizorul extern și a livrării sale către S.c. R. S.R.L., apreciază că aceste operațiuni nu afectau în vreun fel cauza de nerăspundere a societății apelante, În sensul Înlăturării sale, câtă vreme acest "angajament" al intimatei-reclamante nu a fost respectat.

Reclamanta intimată SC R. S. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea apelului declarant de SC R. C. DS (denumire veche SC

P. T. S. ).

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:

Totodată, la art.5 a fost stabilit de comun acord ca termenul de livrare să fie de 9 săptămâni, cu condiția respectării prev.art.4 (privind plata prețului), iar la art.6 a fost prevăzut termenul de 11 săptămâni de la plata avansului, pentru instalarea și punerea în funcțiune, probele tehnologice și instruirea operatorilor, cu condiția respectării de către cumpărător a unor cerințe inserate la alin.2-8, ale art.6 din contract. Se reține că la alin.6 a fost prevăzută obligația cumpărătorului de a obține aprobările și certificatele legale, autorizația de construire și alte autorizații, pregătirea locului de montaj conform cerințelor vânzătorului prevăzute în proiect, asigurarea cu energie electrică, apă și alte utilități, a detectoarelor de foc și a sistemului de stingere a incendiilor etc.

cumpărătorului planul de fundații pentru stație în termen de l5 zile de la recepția ridicărilor topografice. (f.67-73, dosar fond).

Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, S.C. R.

S.R.L. a remis societății apelante planul de amplasament cu ridicările topografice în data de_, cu o întârziere de 23 de zile față de termenul asumat prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. PWT 53/1_ . la rândul său, apelanta- pârâtă a transmis planurile pentru fundații către societatea intimată în data de_, solicitându-i totodată acesteia să o înștiințeze cu privire la data aproximativă de finalizare a fundațiilor (f. 40, dosar apel).

La data de_ societatea apelantă a transmis către S.C. R. S.R.L. o avizare scrisă prin care această din urmă societate era înștiințată că stația de betoane TEXNOKAT era pregătită de încărcare la producător, putând astfel a fi efectuată plata celei de a doua tranșe din prețul vânzării, respectiv 75% din valoarea contractului reprezentând 134.250 EUR + T.V.A.

În data de_ societatea intimată a transmis o notificare către S.C. P.

T. S.R.L. prin care îi aducea la cunoștință acesteia din urmă faptul că datorează penalități de întârziere în cuantum de 10.024 EUR în baza art. 12 din Contractul de vânzare-cumpărare nr. PWT 53/1_ . Ulterior, În data de_ ,

S.C. R. S.R.L. a convocat-o la conciliere pe societatea apelantă solicitându-i să- i comunice data la care va fi pusă în funcțiune stația de betoane, precum și să-i repare prejudiciul suferit constând în plata penalităților de întârziere și a profitului nerealizat.

Prin Adresa nr. 225/_ S.C. P. T. S.R.L. a învederat societății intimate că montarea și instalarea stației de betoane erau imposibil de efectuat în condițiile în care fundațiile pe care urma a fi amplasată stația nu erau încă realizate la data de_, drept pentru care a solicitat S.C. R. S.R.L. să-i comunice în scris data când vor fi finalizate fundațiile. Cu ocazia întâlnirilor dintre reprezentanții societății intimate și a celei apelante din datele de_ și_, ca urmare a convocării la conciliere transmise de S.c. R. S.R.L., părțile nu au ajuns la un consens cu privire la modul de rezolvare a diferendului ivit între ele.

Cât privește predarea și punerea în funcțiune a stației de betoane TEXNOKAT, ambele părți au relevat instanței că aceasta a fost livrată la_, fiind pusă în funcțiune în data de_, astfel cum rezultă din procesul-verbal de punere în funcțiune nr. 1810/_ încheiat între prepușii s.c. P. T.

S.R.L. și S.c. R. S.R.L.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. -Năsăud în data de _

, sub nr._, S.C. R. S.R.L. a chemat în judecată pe S.C. P. T. S.R.L., solicitând instanței de judecată obligarea acestei din urmă societăți la plata sumei de 38.306 EUR (reprezentând 141.732 RON) cu titlu de penalități în baza art. 12 din Contractul de vânzare-cumpărare nr. PWT 53/1_, precum și la repararea prejudiciului cauzat intimatei-reclamate constând în profitul nerealizat pe perioada_ -_, prejudiciu care urma a fi stabilit printr-o expertiză contabilă.

Ulterior administrării probei cu expertiza tehnică contabilă, la termenul de judecată din data de_ S.C. R. S.R.L. a înțeles să majoreze câtimea primului capăt de cerere din acțiunea sa de la 141.732 RON la 144.797 RON, precum și să-și precizeze cel de-al doilea capăt de cerere la valoarea de 260.719 RON.

Prin Sentința comercială nr. 367/_ Tribunalul B. -Năsăud a admis în parte cererea de chemare în judecată a intimatei-reclamante și a dispus obligarea apelantei-pârâte la plata sumei de 38.306 EUR, reprezentând penalități contractuale de întârziere, precum și la plata sumei de 4.082 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, considerându-se că daunele interese compensatorii nu pot fi cumulate cu executarea în natură a obligației asumate de vânzător.

Pârâta a declarat apel, invocând, cu titlu de chestiune preliminară, împrejurarea că la fond nu au fost legal timbrate pretențiile formulate, solicitându-se a se face aplicarea prev. art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997.

Curtea constată că nu se impune a se reține incidența în cauză a acestui text legal, din perspectiva faptului că intimata-reclamantă a înțeles să dea curs dispoziției instanței de apel privind depunerea diferenței de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar datorate pentru judecata la fond, la fila 30 din dosarul Curții regăsindu-se ordinul de plată care atestă achitarea sumei de

3.839.92 lei și a timbrului judiciar de 6 lei, care se adiționează sumelor care au fost achitate cu acest titlu cu ocazia judecății în fond. Ca atare, demersul reclamantei, astfel cum a fost precizat în fața tribunalului, a fost legal timbrat.

În ceea ce privește criticile referitoare la nelegala respingere a excepției de necompetență teritorială, invocată la fond, Curtea constată că soluția dată acestui incident procedural este corectă.

Astfel, deși se susține că actul din care derivă pretențiile reclamantei ar fi fost încheiat, în realitate, la sediul din B. al pârâtei, fiind vorba despre un contract încheiat prin corespondență, aceste apărări nu pot fi validate.

Aceasta întrucât în contract a fost inserată mențiunea expresă conform căreia: "Prezentul contract s-a încheiat la B. în 2 exemplare, câte unul pentru fiecare parte.", intimata relevând în mod corect că este vorba despre o stipulație care a fost însușită de ambele părți, prin semnarea, fără obiecțiuni, a actului.

Chiar dacă se relevă că este vorba despre o eroare, atestată de existența unor mijloace de probă care dovedesc contrariul, cu referire specială la existența notei de transport întocmite de serviciul de curierat, precum și de extrasul din registrul de corespondență al societății apelante (f. 43,44, dosar apel), Curtea va achiesa apărărilor intimatei conform cărora aceste înscrisuri nu sunt de natură să vină, prin ele însele și în contra mențiunilor exprese din contract, în sprijinul afirmațiilor apelantei.

Aceasta întrucât nota de transport nu face nici un fel de referire la documentul care a fost expediat, iar extrasul din registrul de corespondență reprezintă un înscris ce emană în mod unilateral de la pârâtă. Totodată, nu este exclusă situația ca, din varii motive, deși contractul să fi fost semnat la B., originalul acestuia să fie expediat pârâtei ulterior.

Ca atare, reclamanta s-a adresat, în baza prev. art. 10 alin. 4 și art. 12 C.pr.civ., instanței competente teritorial, nefiind combătute în mod pertinent susținerile conform cărora oferta de vânzare cat si acceptul final de cumparare "s-au intalnit" la B., fiind exprimat la sediul societății reclamante, in momentul în care au fost finalizate negocierile.

Curtea va constata că nu pot fi reținute nici argumentele privind inadmisibilitatea acțiunii, raportat la încercările repetate ale reclamantei de soluționare pe cale amiabilă a diferendului, acestea fiind, contrar susținerilor din

apel, inițiate și desfășurate în condiții de legalitate, în acord cu prev. art. 720 indice 1 C.pr.civ.

Astfel, intimata relevă că prin Adresa nr. 1006/_, in temeiul art. 720 indice 1 C.Pr.Civ., societatea reclamantă a convocat-o la conciliere pe SC P. T.

S., pentru data de_ . Convocarea a fost intocmita in baza art.720 indice 1 C.Pr.Civ. si comunicata paratei cu mai mult de 15 zile inaintea termenului stabilit pentru conciliere.

Prin Convocare s-a comunicat paratei care sunt toate pretentiile reclamantei, respectiv solicitarea de a livra statia de betoane, de a o monta, de a achita penalitatile de intarziere si de a achita contravaloarea prejudiciului nerealizat a societatii si toate celelalte cheltuieli avute de societate.

De altfel, prin adresa nr. 225/_, aceasta i-a comunicat ca se va prezenta la sediul societatii in data de_ in vederea incercarii de solutionare pe cale amiabila a situatiei.

Prin Adresa nr. 1035/_, reclamanta a solicitat inca o data paratei sa urgenteze demersurile de livrare a Statiei de Betoane deoarece termenul este depasit.

Apoi, în data de_, s-au prezentat la sediul societatii reclamante 2 reprezentanti si 1 avocat din partea SC P. T. S., intocmindu-se Procesul Verbal nr. 1122/_ . Deoarece parata nu a putut preciza data la care va livra Statia de Betoane în intregime, acestia s-au angajat ca vor comunica in scris un punct de vedere.

Prin adresa nr. 247/_, aceasta i-a comunicat intimatei faptul ca montajul statiei de betoane va începe in data de_, utilajul fiind functional in data de_ .

In data de_, s-a mai incercat inca o data concilierea, dar rezultatul a fost negativ, asa cum reiese si din Procesul verbal nr. 1225/_, încheiat cu reprezentanții paratei.

Ținând cont și de faptul că în aceste convocări s-a indicat ca temei al pretențiilor formulate contractul încheiat între părți, respectiv prev. art. 12, precum și valoarea penalităților de întârziere, calculate până la data notificării, iar celelalte sume au fost individualizate doar pe parcursul soluționării cauzei, urmare a efectuării raportului de expertiză contabilă, Curtea apreciază că excepția de inadmisibilitate a fost întemeiată pe argumente pur formale, care nu pot fi îmbrățișate.

De altfel, poziția primei instanțe în sensul netemeiniciei excepției, reiese implicit din soluția dată, care a analizat fondul raporturilor litigioase deduse judecății.

S-a indicat de către apelantă și că prima instanță a nesocotit în mod flagrant principiul contradictorialității, care trebuie să guverneze desfășurarea oricărui litigiu civil. Astfel, se relevă că prin încheierea de ședință din data de _

, Tribunalul B. -Năsăud, ulterior "desemnării" expertului B. T. (același expert pe care intimata-reclamantă l-a solicitat în ședință publică a fi desemnat să efectueze expertiza), a pus în vedere reprezentantului convențional al S.C. R.

S.R.L. să reformuleze obiectivele pentru expertiza ce fusese încuviințată, fără ca acestea să fie puse în discuția contradictorie a părților, conferind ab initio un caracter "extrajudiciar" expertizei administrate în cauză.

Nici aceste critici nu pot fi reținute, deoarece, pe de o parte, obiectivele expertizei contabile au fost indicate, de la bun început, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că ele au fost completate inițial oral în fața instanței, conform mențiunilor din aceeași încheiere de ședință la care face referire apelanta, dispoziția dată de tribunal fiind necesară în contextul în care nu exista un înscris care să facă referire exclusiv la aceste aspecte și care să

poată fi comunicat expertului. Ca atare, orice discuție privind caracterul extrajudiciar al acestui mijloc de probă nu se justifică.

Pe de altă parte, apelanta nici nu a indicat care ar fi folosul practic pe care l-ar obține prin validarea acestei apărări, în contextul în care din considerentele sentinței rezultă în mod explicit că tribunalul a înțeles să se raporteze exclusiv la concluziile contraexpertizei efectuate în cauză, la solicitarea pârâtei.

În ceea ce privește critica care se referă la fondul cauzei, apelanta susține că nu se impunea obligarea sa la plata sumei acordate de tribunal, pe considerentul că obligația sa nu a fost adusă la îndeplinire din culpa exclusivă a reclamantei, care nu și-a îndeplinit la termen propria sa obligație privind pregătirea locației unde urma să fie montată stația de betoane, prin finalizarea

fundațiilor.

Curtea nu va valida aceste apărări, iar pentru a dispune în acest sens, va lua de justețea apărărilor reclamantei-intimatei conform cărora conditiile raspunderii contractuale sunt întrunite in totalitate.

Conform art. 1073 C.Civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligatiunii, iar in caz contrar are dreptul la dezdaunare. Art.1082 C.Civil, prevede ca debitorul este osandit de se cuvine, la plata de daune interese pentru neexecutarea obligatiei sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este rea credinta din partea-i, iar art.1084 C.Civil prevede ca daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit, afara de exceptiile si modificarile mai jos mentionate (art.1085- 1090 C.Civil).

Suntem in situatia unor daune interese moratorii (pentru executarea cu intarziere a obligatiilor asumate, respectiv predarea statiei cu intarziere de 214 zile). Datele privind incheierea contractului (1_ ), a executarii acestuia: plata avansului (_ ), data predarii partiale a Statiei (_ ), sunt de necontestat, ele fiind evidențiate în acte ce emană de la ambele părți.

In doctrina si practica judiciara s-a apreciat in mod constant si unanim ca daunele interese moratorii reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul il sufera ca urmare a executării cu întârziere a obligației, situație in care se afla apelanta - parata.

In speta de fata, apelanta - parata si-a îndeplinit aproape in totalitate obligatiile asumate, astfel ca se pune problema stabilirii (evaluarii) daunelor interese, care in situatia de fata s-a facut conventional, prin includerea unei clauze penale în art. 12 din contract, prevăzându-se în sarcina pârâtei plata unor penalitati de intarziere de 0,1% pe zi din valoarea contractului "calculate de la implinirea termenului de punere in functiune prevazut de art.6 si pana la data punerii in functiune ".

Intimata relevă corect că penalitatile contractuale, potrivit art.12 din contract, se datoreaza incepand cu data de_ (data la care s-a implinit termenul de 11 saptamani de la data achitarii avansului de 15% cu O.P. nr.53/_ - aspect necontestat de parata si confirmat de raportul de contraexpertiza) si pana la data punerii in functiune a Statiei, respectiv data de_ . Pentru aceasta perioada de întârziere, de 214 zile, penalitatile de întârziere de 0,1% pe zi din valoarea contractului de 179.000 EUR, sunt de

38.306 EUR.

Suma de 38.306 EUR reprezinta prejudiciul pe care partile l-au stabilit prin acordul lor de vointa, astfel ca obligarea apelantei - parate la plata acestor daune interese moratorii, în temeiul art.969 rap.la art.1069 al.2, art.1082 si art.1084 C.Civ, cu aplicarea art.12 din contract, este legală.

In ceea ce priveste vinovatia debitorului aceasta rezulta implicit din textul 1082 C.Civil, debitorul fiind obligat la plata despagubirilor nu numai cand

actioneaza cu intentia de a-l pagubi pe creditor dar si atunci cand nu va dovedi existenta "cauzei straine" care sa nu-i fie imputabile. Pe de alta parte, din textul art.1082 si 1083 C.Civil, rezulta ca în materie contractuală, vina debitorului este prezumată până la dovada existenței unei cauze străine.

Sunt corecte și apărările intimatei legate de împrejurarea că apelanta parata nu a facut dovada existentei unei cauze străine si nici a culpei creditoarei- reclamante, invocate de aceasta în acord cu prevederile din teza finală a art. 12 din contract. Nu se poate însă reține incidența acestei clauze exoneratoare de răspundere, din perspectiva faptului că probațiunea administrată nu relevă că

întârzierea înregistrată s-ar fi datorat culpei exclusive a reclamantei. Astfel, chiar dacă este real faptul că fundațiile nu au fost finalizate în condiții optime, nu există elemente care să justifice concluzia conform căreia aceasta a fost unica cauză a nerespectării obligației vânzătoarei.

Mai mult, intimata subliniază că predarea-primirea Statiei nu era finalizata in totalitate nici la data de_, desi termenul de livrare precede termenul de punere in funcțiune. În plus, apelanta a confirmat prin mai multe adrese faptul ca in luna septembrie 2007 nu era livrată o mare parte din Statie.

Curtea achiesează statuărilor primei instanțe în sensul în care, pentru a fi incidentă teza de excepție inserată de părți, apelanta ar fi trebuit să dovedească faptul că a livrat in totalitate Statia in termenul stabilit si nu a putut

demara lucrările de punere in funcțiune din culpa cumpărătorului,

ceea ce nu s-a întâmplat.

Asa cum reiese din actele depuse la dosar de catre reclamantă, parata a livrat Statia partial in datele de:_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_, _

,_, aceasta fiind instalată si predată parțial in data de_ . După cum se poate observa, toate livrările parțiale au fost efectuate după data stabilită de predare,_ .

In aceste conditii, nu se poate invoca culpa societății reclamante, din moment ce parata nu a livrat Stația in termenul in care s-a angajat.

În acest context, de amintit este că, în baza art. 5 din contract, parata avea obligatia de livrare a Statiei de betoane in termen de 9 saptamani de la data achitarii avansului, iar conform art. 6, in urmatoarele 2 saptamani trebuia pusa in functiune Statia de Betoane, instruit personalul etc.

Ca atare, chiar dacă s-ar admite că stația nu a putut fi montată din culpa reclamantei, argumentele din apel nu explică de ce pârâta nu și-a îndeplinit, la termen, cel puțin obligația de a livra bunul ce a făcut obiectul contractului. Drept consecință, este justificată apărarea intimatei conform căreia daca pârâta ar fi făcut dovada faptului ca a livrat integral Statia de betoane in termen de 9 saptamani si ar fi fost in imposibilitate de a instala Statia si instrui personalul in următoarele saptamani, i-ar fi adus la cunoștință reclamantei acest aspect. Or, nu există nicio adresă în care să se facă astfel de referiri.

Ca atare, înscrisurile invocate în apel de către pârâtă, adresa nr. 225/_

S.C. P. T. S.R.L., planșele fotografice atașate acesteia și facturile fiscale emise de SC CHICOM S.R.L. către S.C. R. S.R.L. în datele de_ și_, prin care, în baza contractului nr. 63/_ încheiat între aceste două societăți, au fost facturate următoarele servicii: "fundații utilaje la stația preparare betoane Baia Mare" și "stâlpi susținere silozuri, bazine ape / depozit agregate, platforme și canalizare", nu sunt de natură să ducă la concluzia conform căreia sentința atacată ar fi netemeinică și nelegală.

De altfel, în privința facturilor anexate apelului, de reținut este și că data la care au fost facturate lucrările nu poate primi valențele pe care le sugerează apelanta, ea nefiind identică cu cea a realizării efective a acestora, aspect evidențiat și de faptul că ultima dintre acestea a fost emisă ulterior datei la care s-a raportat reclamanta în calculul penalităților,_ .

Ca atare, Curtea constată că, în lipsa oricăror dovezi concrete care să ateste că utilajul ar fi fost livrat pârâtei de către furnizorul extern și că aceasta l- ar fi livrat sau ar fi fost gata să-l livreze cumpărătoarei, în termenul convenit, apărarea din apel este invocată cu nesocotirea principiului conform căruia raporturile contractuale trebuie fie guvernate de principiul loialității și al bunei- credințe, care, în filozofia solidarismului contractual, se apreciază mai ales în viziunea sa dinamică, decât statică, părțile contractante fiind ținute de o sumă de obligații care le constrâng să ia în considerare deopotrivă și în mod reciproc realizarea interesului fiecăreia dintre ele, într-un spirit de cooperare și loialitate.

Numai în ipoteza în care apelanta și-ar fi executat scrupulos propriile sale obligații și ar fi dovedit că a întreprins ceea ce este posibil și necesar pentru a facilita derularea în bune condiții a raporturilor contractuale, s-ar fi putut aprecia că invocarea culpei reclamantei s-a făcut cu bună credință, în spiritul clauzei de nerăspundere inserate în contract, iar nu prin deturnarea acesteia de la finalitatea sa.

Cu alte cuvinte, atâta vreme cât nu s-a dovedit că neexecutarea contractului care îi este imputată are la origine încălcarea obligațiilor intimatei, în baza prev. art. 296 C.pr.civ., apelul declarat va fi respins ca nefondat. Deși

intimata a solicitat prin întâmpinare obligarea apelantei la cheltuieli de judecată, în lipsa unor documente justificative, Curtea nu a putu da curs acestei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge apelul declarat de SC R. C. DS (F. SC P. T.

), prin lichidator judiciar CII P. C. Florian, împotriva sentinței civile nr. 367/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. B.
Judecător,
1. -A. N.
  Grefier,
  1. B.

Red.M.B./dact.L.C.C.

4 ex./_ Jud.fond: I. U.

← Decizia civilă nr. 98/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Decizia civilă nr. 633/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Decizia civilă nr. 62/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 62/2013. Acțiune în pretenții comerciale