Decizia civilă nr. 1171/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1171/R
Ședința publică din 22 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. I.
J. ecător S. O.
J. ecător A. C. O.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă S.
DE R., cu sediul în B., sector 1, str. G. Berthelor, nr. 60-64, împotriva sentinței civile nr. 3761 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimata SC O. I. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza lămurită și o reține în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 3761 din_ Judecătoria Baia Mare a respins acțiunea formulată de reclamanta S. R. de R., cu sediul în B., str. G. B., nr. 60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. I. S.R.L., cu sediul în S. M., str. P. V., nr. 51, județul M., având ca obiect pretenții.
In considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 794,05 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si penalități de întârziere.
Potrivit art. 40 al. 3 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii";.
Raportat la aceste dispoziții legale instanța a reținut că pentru a se putea pretinde contravaloarea serviciului public de radiodifuziune este necesar ca
acest serviciu sa fi fost efectiv prestat pârâtei. Obligația achitării taxei pentru serviciul public de radiodifuziune revine doar persoanelor juridice care au beneficiat de aceste servicii. Calitatea de beneficiar se impune a fi dovedită.
În cauză nu s-au propus probe în dovedirea calității de beneficiar a pârâtei si nu s-a dovedit calitatea de beneficiar a pârâtei.
In temeiul art. 1169 Cod civil, îi revenea reclamatei obligația de a dovedi faptul că pârâtă este beneficiară a serviciului de radiodifuziune, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o.
Un argument în susținerea existenței obligației de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune condiționat de calitatea de beneficiar a acestui serviciu, îl constituie și Decizia nr. 297/_ a Curții Constituționale, în motivarea căreia se reține că obligația prevăzută de dispozițiile art. 40 alin.
3 din Legea nr. 41/1994 este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective.
Potrivit art. 6 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003 "pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere";.
S-a constatat că pârâta nu datorează taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și având în vedere caracterul accesoriu al penalităților de întârziere, se reține ca pârâta nu datorează nici aceste penalități.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta
R. de R. B. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii pe care a formulat-o, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a arătat că plata taxei radio de către persoanele juridice reprezintă în fapt o aplicare a dispozițiilor constituționale care guvernează dreptul la informare al cetățenilor prin asigurarea resurselor de finanțare a principalelor mijloace de informare, art. 31 din Constituție.
Dispozițiile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 prevăd în mod legal faptul că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune în calitate de beneficiari ai acestor servicii";.
Prin conținutul art. 40 alin. 3 legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, indiferent dacă acestea dețin sau nu receptoare radio.
Prin urmare s-a arătat că toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile au prezumată calitatea de beneficiar conform art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 fără a se putea da o altă interpretare termenului de beneficiar, cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul de lege este constituțional.
În drept au fost invocate prev.art. 304 ind.1 C.pr.civilă, art. 304 pct.9 C.pr.civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, a înscrisurilor de la dosar, tribunalul reține următoarele:
Dispozițiile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 stabilesc obligativitatea plății serviciului public de radiodifuziune exclusiv în sarcina persoanelor juridice care beneficiază de acest serviciu.
În mod corect prima instanță a reținut că prin înscrierea automată a taxei de radiodifuziune în facturile emise cu scopul de a încasa prețul datorat de destinatarul facturii pentru serviciile de furnizare a energiei electrice nu se face dovada calității de beneficiar al serviciului de radiodifuziune.
Recurenta-reclamantă nu a dovedit că societatea pârâtă este beneficiar al serviciului de radiodifuziune și implicit nu a dovedit că are de recuperat o creanță de la aceasta.
Pentru aceste considerente tribunalul va înlătura criticile aduse hotărârii, apreciindu-le neîntemeiate și va menține această hotărâre ca fiind temeinică și legală.
În consecință, recursul este nefondat și va fi respins ca atare potrivit art.
312 alin. 1 C.pr.civilă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. R. DE R.
, cu sediul în B., sector 1, str. G. Berthelor, nr. 60-64, împotriva sentinței civile nr. 3761 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
V. I.
S.
O.
C.
O.
G. ier,
H.
Red. I.V. / Tred. A.H.
_ ex.2
J. ECĂTOR LA FOND D. E. S.
| ← Decizia civilă nr. 577/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 833/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
