Decizia civilă nr. 1172/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1172/R
Ședința publică din 22 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. I.
J. ecător S. O.
J. ecător A. C. O.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă S.
R. DE R., cu sediul în B., sector 1, str. G. B., nr. 60-64, împotriva sentinței civile nr. 5696 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în contradictoriu intimata SC M. - C. S., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea intimatei av. Bindea A. I., recurenta fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la data de_ s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de intimata SC M. - C. S., împuternicire avocațială -av. Bindea A. I. și dovada achitării onorariu avocațial.
Reprezentanta intimatei solicită amânarea judecării cauzei la un alt termen de judecată și comunicarea întâmpinării cu recurenta.
Deliberând, instanța apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării cu recurenta, sens în care va respinge solicitarea reprezentantei intimatei.
Reprezentanta intimatei arată că nu formulează cereri, nici nu invocă motive prealabile.
Deliberând, instanța reținând că nu s-au formulat cereri, nici nu s-au invocat chestiuni prealabile, raportat la actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul părților în dezbaterea cauzei.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică pentru considerentele expuse prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 5696 din_ Judecătoria Baia Mare a respins excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâta M. - C. S. și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâta M. - C. S. și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R. DE R., cu sediul în sector 1 B., str. G. B., nr.60-64 în contradictoriu cu pârâta
M. - C. S., cu sediul în Șomcuta Mare, B. nr. 140,jud. M., având ca obiect pretenții, obligând reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
In considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta S. R. de R.
, cu sediul în B., este conform legii proprii de organizare și funcționare, serviciul public autonom de interes național.
În litigiul dedus judecății, reclamanta pretinde astfel obligarea pârâtei în temeiul art. 40 al. 3 din Legea nr. 41/1994 modificată, la plata contravalorii taxei pentru serviciul de radiodifuziune.
Potrivit art. 40 al. 3 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii";.
Din cuprinsul acestor reglementări se constată, fără echivoc, faptul că obligația achitării unei asemenea taxe revine doar acelor persoane juridice care au calitatea de beneficiari ai unui asemenea serviciu.
În speță, reclamantei, în temeiul art. 1169 Cod civil, s-a reținut că îi revine obligația de a dovedi faptul că societatea pârâtă este beneficiar al serviciului de radiodifuziune, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o.
Un alt argument în susținerea existenței obligației reclamantei de a dovedi calitatea de beneficiar a pârâtei cu privire la serviciul de radiodifuziune, îl constituie și Decizia nr. 297/_ a Curții Constituționale, prin care s-a reținut că nu contravin Legii fundamentale prevederile art. 40 al. 3 din Legea nr. 41/1994, care prevăd obligația persoanelor juridice române sau străine cu sediul în România, de a plăti în calitate de beneficiari, o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune.
Astfel, s-a relevat că dispozițiile art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc faptul că veniturile proprii ale Societății Române de R. provin, între altele, și din taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, dar așa cum rezultă din cuprinsul al. 3 al acestui articol, care a și făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, asemenea taxe sunt datorate de către subiectele de drept menționate, numai în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
În susținerea cererii deduse judecății reclamanta a invocat și prevederile art. 5 al. 1din H.G. nr. 977/2003 precum și art. 6 al. 1 și 2 din aceeași hotărâre de guvern, dispoziții legale ce vizează modalitatea de încasare a unor asemenea taxe, precum și obligația plății penalităților de întârziere în caz de neplată la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune.
Și aceste prevederi legale trebuie interpretate în același sens ca și cele ale Legii nr. 41/1994, în aplicarea căreia a fost adoptată H.G. nr.977/2003.
Prin raportare la dispozițiile art. 274 C.pr. civ. instanța a obligat pe reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în speță s-a putut reține culpa procesuală a acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta
S. R. de R. B. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii pe care a formulat-o, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a arătat că plata taxei radio de către persoanele juridice reprezintă în fapt o aplicare a dispozițiilor constituționale care guvernează dreptul la informare al cetățenilor prin asigurarea resurselor de finanțare a principalelor mijloace de informare, art. 31 din Constituție.
Dispozițiile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 prevăd în mod legal faptul că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune în calitate de beneficiari ai acestor servicii";.
Prin conținutul art. 40 alin. 3 legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, indiferent dacă acestea dețin sau nu receptoare radio.
Prin urmare s-a arătat că toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile au prezumată calitatea de beneficiar conform art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 fără a se putea da o altă interpretare termenului de beneficiar, cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul de lege este constituțional.
În drept au fost invocate prev.art. 304 ind.1 C.pr.civilă, art. 304 pct.9 C.pr.civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, a înscrisurilor de la dosar, tribunalul reține următoarele:
Dispozițiile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 stabilesc obligativitatea plății serviciului public de radiodifuziune exclusiv în sarcina persoanelor juridice care beneficiază de acest serviciu.
În mod corect prima instanță a reținut că prin înscrierea automată a taxei de radiodifuziune în facturile emise cu scopul de a încasa prețul datorat de destinatarul facturii pentru serviciile de furnizare a energiei electrice nu se face dovada calității de beneficiar al serviciului de radiodifuziune.
Recurenta-reclamantă nu a dovedit că societatea pârâtă este beneficiar al serviciului de radiodifuziune și implicit nu a dovedit că are de recuperat o creanță de la aceasta.
Pentru aceste considerente tribunalul va înlătura criticile aduse hotărârii, apreciindu-le neîntemeiate și va menține această hotărâre ca fiind temeinică și legală.
În consecință, recursul va fi privit ca nefondat și respins ca atare potrivit art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. R. DE R.
, cu sediul în B., sector 1, str. G. B., nr. 60-64, împotriva sentinței civile nr. 5696 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M. .
Obligă recurenta să plătească intimatei SC M. - C. S., cu sediul în
, nr.140, jud. M. ,suma de 500 lei RON, cheltuieli de judecată în recurs. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
V. I.
S.
O.
C.
O.
G. ier,
H.
Red. O.S. / Tred. A.H.
_ ex.2
J. ECĂTOR LA FOND C. C. P.
| ← Decizia civilă nr. 26/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 292/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
