Decizia civilă nr. 138/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 138/2013
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către apelantele PENITENCIARUL GHERLA și S. K. S. împotriva sentinței civile nr.546/_, pronunțate de către Judecătoria Gherla, în dosarul nr._
, cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei S. KAIAK S.
, d-nul avocat Gaziuc T., cu împuternicire avocațială existentă la dosar, f. 20, lipsind reprezentantul apelantei PENITENCIARUL GHERLA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 18 octombrie 2013, din partea apelantei S. K. S., întâmpinare, în două exemplare, prin care se solicită respingerea apelului, ca nefondat.
La interpelarea T. ului de a preciza dacă are cereri de formulat, reprezentantul apelantei S. K. S. solicită, în probațiune, încuviințarea probei cu efectuarea unei contraexpertize pentru a se stabili profitul pe care urma să îl realizeze partea ce o reprezintă în intervalul 1 iunie 2009 - 31 mai 2010, în baza cifrelor aflate la dosar, respectiv cifra de afaceri comunicată de către pârâtă în perioada în care a fost utilizatorul spațiului și datele stabilite în caietul de sarcini privind adaosul comercial maxim practicat de utilizatorul spațiului pentru bunurile care urmează să se vândă în acel spațiu.
Solicitându-i-se să precizeze ce anume contestă prin raportare la expertiza efectuată în fața instanței de fond, reprezentantul apelantei S. K.
arată că expertiza nu corespunde realității din mai multe perspective. Cu titlu exemplificativ, reprezentantul S. K. S. arată că expertul desemnat să efectueze raportul de expertiză a scăzut din valoarea vânzărilor totale comunicate de către pârât valoarea de 19%, adică a TVA - ului or, TVA- ul este deductibil, adică în momentul în care se achiziționează un produs se plătește TVA-ul, în momentul în care se vinde un produs se încasează TVA-ul, iar în momentul în care se achită TVA-ul la stat se achită diferența dintre TVA-ul achitat și cel încasat. Un alt exemplu, expertul scade din totalul profitului realizat o serie de cheltuieli care nu au nici o legătură cu această situație, impozitul pe venit în cuantum de 16%, or obiectivul expertizei era stabilirea profitului brut.
ul, deliberând asupra solicitării în probațiune formulate de către reprezentantul apelantei S. K. S. privind efectuarea unei contraexpertize, urmează a o respinge, raportat la obiecțiunile formulate de către apelanta S. K. S. la raportul de expertiză și la motivele de apel.
Nemaifiind cereri de formulat, T. ul declară închisă faza probatorie și acordă reprezentantului apelantei S. K. S. cuvântul
asupra apelului declarat de aceasta și, ulterior, asupra apelului declarat de PENITENCIARUL GHERLA.
R. ul apelantei S. K. S. solicită admiterea apelului, anularea, în parte, a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată și obligarea pârâtei la plata sumei de 2. ,4 lei, reprezentând venituri nerealizate de către societatea K. S. ca urmare a privării de utilizarea spațiului și a echivalentului în lei a sumei de 5950 euro, constând în onorariul avocațial aferent fazei fondului.
În susținerea apelului, reprezentantul apelantei S. K. S. arată că instanța de fond a apreciat greșit starea de fapt, respectiv între reclamantă și pârâtă a fost încheiat un contract de închiriere pentru un spațiu, ulterior unei licitații la care a participat reclamanta. Fără a fi anulată licitația sau contractul de închiriere, apelantei S. K. S. nu i s-a permis utilizarea spațiului și, mai mult, în acel spațiu, o altă societate comercială își desfășura activitatea. Din această perspectivă, reprezentantul apelantei S. K. S. apreciază că prejudiciul a fost dovedit, respectiv partea ce o reprezintă este prejudiciată cu același profit pe care l-a obținut utilizatorul spațiului în aceeași perioadă.
În ceea ce privește apelul declarat de către apelanta PENITENCIARUL GHERLA, solicită respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civila nr. 546/2013 pronuntata la data de 30 aprilie 2013, Judecatoria G. a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptia nelegalei timbrari, exceptia prematuritatii cererii, exceptia puterii de lucru judecat si exceptia nulitatii contractului de locatiune, invocate de catre paratului Penitenciarul Gherla. A admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamanta S. K. S. impotriva paratului PENITENCIARUL GHERLA pe care l-a obligat sa plateasca reclamantei suma de 2000 lei, cu titlu de despagubiri, reprezentand parte din cheltuielile de judecata suportate in dosarul nr._ al T. ului Comercial C., respingand restul cheltuielilor de judecata pretinse. A respins ca neintemeiata cererea de obligare a paratului la plata echivalentului in lei a sumei de 50.000 euro reprezentand venit nerealizat si la plata dobanzii legale calculate in temeiul OUG nr.13/2011. A fost obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 174 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut faptul ca actiunea a fost legal timbrata la primul termen de judecata din data de _
, cu suma de 7894 lei taxa judiciara de timbru si 10 lei timbre judiciar cum a fost stabilit de instanta la inregistrarea actiunii, motiv pentru care a respins ca neintemeiata exceptia nelegalei timbrari.
Analizand exceptia inadmisibilitatii promovarii actiunii, invocata de paratul Penitenciarul Gherla, instanta a apreciat ca inadmisibilitatea este o aparare de fond ce nu poate fi invocata pe cale de exceptie, datorita efectului spre care tinde aceasta, respectiv respingerea actiunii. Avand in vedere ca inadmisibilitatea nu este reglementata intre exceptiile prevazute in Codul de Procedura Civila, iar incadrarea ei artificial intre exceptiile de procedura ar ingradi accesul liber la justitie a reclamantului prin neexaminarea fondului dreptului invocat in sustinerea cererii sale, instanta a apreciat ca
inadmisibilitatea nu este o exceptie ci poate fi doar solutia la care instanta ajunge cand se pronunta pe fond. Pe fond instanta a apreciat ca actiunea este admisibila, intrucat reclamanta justifica un interes prin cererea de reparare a unui pretins prejudiciu care l-a suportat in urma neexecutarii culpabile a contractului de catre parata.
Cu privire la puterea de lucru judecat din sentinta comerciala nr.2826/_ a T. ului Specializat C. si deciziile instantelor superioare in caile de atac, instanta a apreciat ca in nici una din aceste hotarari judecatoresti nu a fost analizat pe fond litigiul dintre parti, prin sentinta comerciala nr. 2826/_ a T. ului Specializat C. actiunea fiind anulata ca netimbrata, iar prin decizia Curtii de Apel C. si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a fost respins apelul si respectiv recursul impotriva acestei sentinte, motiv pentru care instanta a respins si exceptia puterii de lucru judecat.
Intrucat reclamanta a notificat parata atat prin notificarea din data de_ cat si prin notificarea din data de_, fiind evidenta imposibilitatea solutionarii conflictului dintre parti pe cale amiabila prin mediere sau prin conciliere directa, instanta a respins ca neintemeiata si exceptia prematuritatii actiunii.
Cu privire la exceptia nulitatii contractului de locatiune, pentru vicierea consimtamantului paratului Penitenciarul Gherla, instanta a apreciat ca aceasta exceptie priveste o nulitate relativa care poate fi invocata numai in termenul general de prescriptie de trei ani de la incheierea contractului, aceasta exceptie fiind invocata pentru prima data la termenul din_ in timp ce contractul a fost incheiat la data de_ . De asemenea cererea de anulare a contractului de locatiune incheiat de catre parti trebuia solicitata pe cale reconventionala, intrucat pe cale de exceptie poate fi invocata doar nulitatea absoluta care doar se constata si nu trebuie pronuntata ca si anularea contractului ce era de competenta T. ului Specializat C., motiv pentru care instanta a respins exceptia nulitatii contractului de locatiune, invocate de catre paratului Penitenciarul Gherla.
Pe fond, instanta a constatat ca intre reclamanta si parat a fost incheiat contractul nr. U/30725/_ avand ca obiect inchirierea a doua puncte comerciale destinate comercializarii de produse alimentare si nealimentare catre persoanele private de libertate in magazinele situate in incinta P. ui G. . Chiria a fost stabilita la suma de 30 euro/mp pe luna fara TVA calculata la cursul BNR din ziua facturarii, valoarea totala a contractului fiind de 34.783,20 euro fara TVA. Durata contractului a fost de 12 luni respectiv din data de_ -_ . In cuprinsul aceluiasi contract au fost prevazute la pct.11 sanctiuni pentru neindeplinirea culpabila a obligatiilor astfel: 11.2 In cazul in care din vina sa exclusiva locatorul nu isi onoreaza obligatiile in termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acestuia ii revine obligatia de a plati ca penalitati, o suma echivalenta cu o cota procentuala din plata neefectuata potrivit punctului 11.1.
Prin cuprinsul actiunii, prin notele de sedinta, cat si prin sustinerile facute in fata instantei, reclamantul a invocat in drept atat dispozitii din vechiul cod civil cat si din Noul Cod Civil, intemeindu-si actiunea initial pe raspunderea civila contractuala, iar ulterior pe dispozitiile art.889 din Codul Civil privitor la legatul singular si pe dispozitiile art. 1349 din Noul Cod Civil referitor la raspunderea civila delictuala, creand o reala confuzie asupra temeiurilor de drept invocate in sustinerea actiunii.
Avand in vedere ca raportul juridic dintre parti a luat nastere la data incheierii contractului de locatiune in data de_ si trebuia sa inceteze la data de_, anterior intrarii in vigoare a Noului Cod Civil, instanta a stabilit ca legea aplicabila partilor este Vechiul Codul Civil, iar din motivarea actiunii unde se invoca fapta ilicita si din notele de sedinta depuse pe parcursul prezentului proces, instanta a apreciat ca temeiul juridic pe care reclamanta isi intemeiaza actiunea este cel ale raspunderii civile delictuale si nu pe cel al raspunderii contractuale. Intrucat reclamantul nu isi intemeiaza actiunea pe raspunderea contractuala, acesta nu poate invoca existenta unei culpe in neexecutarea contractului de catre parat, contract pe care nici reclamanta nu l-a executat intrucat nu a platit niciodata chiria in valoare de 34.783,20 euro si nici nu a probat ca a fost gata sa o plateasca, aceasta neconsemnand niciodata pretul contractului la dispozitia paratului, astfel ca potrivit dispozitiilor art. 998-999 din Codul Civil, nu exista nici o fapta ilicita savarsita din culpa de catre parata.
Din concluziile raportului de expertiza contabila judiciara efectuata de d-na expert Lenard D. I. rezulta ca prin nederularea contractului dintre parti, reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu, ci mai mult daca ar fi derulat contractul in conditiile unei chirii de 29,5 euro/mp. ar fi realizat o pierdere de 46.722,96 lei.
Intrucat nu a fost probata existenta nici unei fapte ilicite, iar din raportul de expertiza contabila judiciara rezulta ca reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu, instanta a considerat ca reclamanta nu a probat nici una dintre conditiile raspunderii delictuale, motiv pentru care in temeiul art.1169 din Codul Civil, a respins ca neintemeiata cererea de obligare a paratului la plata echivalentului in lei a sumei de 50.000 euro reprezentand venit nerealizat si la plata dobanzii legale calculate in temeiul OUG nr.13/2011.
Cu privire la petitul de obligare a paratei la plata sumei de 9520 lei si 5950 euro, cu titlu de despagubiri reprezentand parte din cheltuielile de judecata suportate in dosarul nr._ al T. ului Comercial C., instanta a apreciat ca in cazul in care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecata partea le poate cere si pe calea unei actiuni separate intemeiate pe dispozitiile art. 998 din Codul Civil in termen de 3 ani de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii prin care i s-a dat castig de cauza.
Instanta a apreciat ca prin promovarea actiunii ce a facut obiectul dosarului_ (acvirat la prezentul dosar) in care a fost pronuntata sentinta comerciala nr. 2826/_ a T. ului Specializat C., chiar daca a fost anulata ca netimbrata actiunea, reclamanta a fost nevoita sa-si angajeze un aparator calificat care a formulat intampinare, interogatoriu si care s-a prezentat in fata instantei la termenul la care s-a pus in discutie anularea ca netimbrata a actiunii, astfel ca parata este in culpa prin netimbrarea actiunii si trebuie sa repare prejudiciul cauzat reclamantei prin angajarea aparatorului.
Cu privire la cuantumul onorariului aparatorului ales instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 274 al.3 din Codul de Procedura Civila. Fara a aduce atingere clauzelor contractului de asistenta juridica, instanta a redus cuantumul onorariului avocatial solicitat cu titlu de cheltuieli de judecata, apreciind disproportionalitatea acestuia in raport cu limitele pricinii, motiv pentru care a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 2000 lei, cu titlu de despagubiri reprezentand parte din cheltuielile de judecata suportate in dosarul nr._ al T. ului Comercial C., respingand restul cheltuielilor de judecata pretinse.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel apelanta S. K. S., solicitand admiterea apelului si anularea in parte a hotararii atacate; admiterea cererii de chemare in judecata asa cum a fost formulata si precizata si obligarea paratei la plata unor despagubiri in valoare totala de 2.
,4 lei si 5950 EURO echivalentul in lei la data efectuarii platii reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in dosar nr._ si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, apelanta a aratat ca instanta de fond a gresit in aprecierea starii de fapt, iar in cauza sunt incidente elementele raspunderii civile delictuale si sunt intrunite conditiile declansarii acestei raspunderi in sarcina paratei. Astfel, prejudiciul suferit consta in faptul ca o perioada de un an de zile nu a putut utiliza spatiul asupra caruia avea un contract de inchiriere care i-a fost atribuit in baza unei licitatii. Societatea care a desfasurat activitatea in spatiu fara a avea un titlu in acest sens a realizat un profit, profit de a carui realizare apelanta a fost privata. Fapta ilicita consta intr-o inactiune a paratului si anume refuzul acestuia de a-i pune la dispozitie spatiul inchiriat, desi avea aceasta obligatie in baza contractului incheiat cu apelanta si in baza rezultatelor licitatiei organizate de parat pentru atribuirea in folosinta a acestui spatiu.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu este evident, avand in vedere ca datorita refuzului paratului de a-i preda spatiul, nu a putut desfasura activitate in acest spatiu, iar societatea care a desfasurat activitate in acest spatiu a realizat un profit. Este evident ca in speta exista si culpa paratului in producerea prejudiciului, intrucat daca paratul isi indeplinea obligatia de predare a spatiului, apelanta nu avea nici un prejudiciu.
In ceea ce priveste valoarea prejudiciului, apelanta considera ca a fost o rea-credinta din partea expertului desemnat in cauza in ceea ce priveste calcularea profitului nerealizat de ea.
Pentru a putea stabili exact valoarea profitului nerealizat, trebuia sa se determine adaosul comercial mediu care putea fi practicat de apelanta in spatiul comercial, iar acesta se putea face foarte simplu, si experta avea la dispozitie toate elementele. Astfel printr-un calcul simplu se putea stabili ca adaosul mediu pentru vanzarile in spatiul comercial al paratului este de 20%. Valoare totala a vanzarilor pe perioada solicitata de apelanta si comunicata de parat a fost de 1.713.727,58 lei, iar profitul aferent aceste sume este de 342.745,5 lei. Din valoarea bruta rezultata se scade valoarea chiriei pe care trebuia sa o achite paratului, conform celor stabilite in contract si de altfel singurul calcul corect efectuat de experta (143.284,07 lei - chirie) se ajunge la o valoare de 199.461,4 lei - profit brut. Acesta era calculul simplu pe care trebuia sa-1 faca expertul pentru a stabili valoarea profitului nerealizat de apelanta, valoare din care ea trebuia sa achite catre statul roman taxele si impozitele stabilite de legislatia in vigoare, adica TVA si impozit pe profit.
Ca si exemplu al necorectitudinii raportului efectuat in cauza este urmatoarea situatie. Din valoarea vanzarilor totale comunicate de catre parat, expertul scade valoarea de 19 %, adica a TVA-ului aferent acestei cifre, ceea ce din punct de vedere economic si fiscal nu este corect. TVA-ul este deductibil, iar in cazul in care un produs se cumpara cu TVA acest TVA se deduce.
In ceea ce priveste cel de al doilea petit al actiunii referitor la cheltuielile de judecata pe care le-a avut in dosarul nr._, apelanta considera ca si aici instanta a apreciat gresit. Dosarul nr._ s-a judecat pe parcursul a doi ani si a avut trei grade de jurisdictie, iar la
instanta de fond s-au administrat foarte multe probe si activitatea avocatului care a reprezentat societatea in cauza a fost de un volum foarte mare. Suma care a fost pretinsa de apelanta ca si cheltuieli de judecata in acel dosar a fost pentru reprezentarea intereselor sale pe parcursul derularii litigiului in instanta la toate gradele de jurisdictie si apreciaza ca nu este exagerat, avand in vedere obiectul litigiului si perioada cat acest a durat.
Impotriva aceleiasi hotarari a declarat apel si apelantul Penitenciarul Gherla solicitand modificarea in parte a hotararii atacate, in sensul respingerii cererii reclamantului cu privire la aspectele criticate.
Apelantul arata ca in mod nelegal instanta de fond a respins exceptia puterii lucrului judecat cu privire la cheltuielile de judecata din dosarul cu nr._, invocata prin intampinare.
Desi a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la cheltuielile de judecata mentionate mai sus, instanta de fond a respins-o pe motivul ca
"nu a fost analizat pe fond litigiul dintre parti", or el nu a invocat autoritatea lucrului judecat cu privire la fond ci cu privire la cheltuielile de judecata, pentru care s-au pronuntat toate instantele, atat cea de fond cat si instantele de apel si de recurs. In Decizia Inaltei Curti de Casatie sl Justitie nr.4080/2011 pronuntata in dosarul cu nr._, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de S. K. S.R.L G., se mentioneaza fara echivoc ca "..desi parata (nr. S. K. .S.R.L) a cerut obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, la dosar nu a fost depusa nici o dovada a efectuarii acestor cheltuieli, contractul de asistenta juridica depus la dosar la fila 112 neputand constitui dovada platii sumelor de bani mentionate in cuprinsul sau, cu atat mai mult cu cat onorariu avocatial a fost stabilit in euro";.
Apelantul a mai aratat ca in mod gresit instanta de fond a apreciat, in ceea ce priveste petitul de obligare a paratei la plata sumei de 9520 lei si 5950 euro, cu titlu de despagubiri reprezentand parte din cheltuielile de judecata suportate in dosarul nr._ al T. ului Comercial C., ca in cazul in care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecata, partea le poate cere si pe calea unei actiuni separate..". Art. 274 da dreptul partii care a castigat sa solicite cheltuielile de judecata, or cererea intimatei a fost respinsa la toate instantele de judecata; sunt intrunite elementele autoritatii de lucru judecat, respectiv identitatea de parti, obiect si cauza, conform disp. art. 1201 Cod civil, intrucat in prezentul dosar s-au solicitat aceleasi cheltuieli in cuantum de 9520 lei si 5950 euro, cheltuieli solicitate si in cealalta cauza, intre aceleasi parti, si avand aceeasi cauza, respectiv cheltuieli de judecata in dosarul mentionat mai sus. Apelantul a mai aratat ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi in ambele actiuni, iar principiul puterii lucrului judecat, rezultand din disp. art. 1201 Cod civil, impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat avand acelasi obiect, aceeasi cauza si purtat intre aceleasi parti, chiar cu pozitii procesuale inversate, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti.
In prezenta speta in mod irevocabil, chiar prin decizia I.C.CJ in raport de care apelantul a invocat autoritatea de lucru judecat, s-a retinut, cu putere de lucru judecat, ca nu se acorda cheltuieli de judecata pentru fondul cauzei ce a format dosarul_ deoarece acestea nu au fost dovedite.
Penitenciarul Gherla, prin intampinarea formulata la apelul declarat de apelanta S. K. S.R.L, solicita respingerea apelului, aratand ca instanta de fond in mod corect a apreciat ca intemeindu-si actiunea pe raspunderea delictuala, reclamanta nu poate invoca existenta unei culpe in neexecutarea
contractului de catre parat, contract pe care nici reclamanta nu l-a executat intrucat nu a platit niciodata chiria in valoare de 34783, 20 euro si nici nu a probat ca a fost gata sa o plateasca, aceasta neconsemnand niciodata pretul contractului la dispozitia paratului, astfel ca potrivit art.998-999 C.civ., nu exista nici o fapta ilicita savarsita din culpa de catre parata.
Asa cum a aratat si in intampinarea depusa pe fond, din cauza faptului ca a fost indus in eroare de catre reclamanta cu privire la conditiile cerute de PENITENCIARUL GHERLA in documentatia de atribuire, contractul incheiat intre el si reclamanta a fost un contract nul. Asadar, in prezenta cauza nu erau intrunite nici conditiile raspunderii contractuale deoarece contractul nu a fost valabil incheiat, el fiind nul, iar efectele lui sunt de asemenea nule si nu poate fi vorba de vinovatie in cazul nerespectarii unui contract nul, neexistand un prejudiciu. De asemenea reclamanta nu a dovedit ca in conditiile nederularii contractului a fost pusa in situatia de a incerca un prejudiciu si nici in ce consta acesta, nu a facut dovada ca ar fi renuntat la alte contracte comerciale din cauza contractului incheiat cu apelantul intimat, sau ca din cauza acestuia a fost impiedicata in vreun fel sa-si desfasoare activitatea comerciala la toate punctele de lucru pe care sustine ca le detine. Totodata nu sunt indeplinite cele 4 conditii raspunderii contractuale. Faptul ca nu a existat nici un prejudiciu a fost dovedit si prin expertiza contabila efectuata.
In ceea ce priveste petitul referitor la cheltuielile de judecata, apelantul intimat arata ca isi sustine punctul de vedere exprimat in motivarea apelului promovat de el si solicita respingerea in totalitate a acestora.
Cu privire la contraexpertiza contabila solicitata in probatiune pentru determinarea profitului nerealizat de reclamanta pe perioada_ -_, apelantul intimat o considera ca fiind neconcludenta si tardiva deoarece conform art.212 C.proc.civ. "expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen dupa depunerea lucrarii", prin urmare solicita respingerea efectuarii acesteia.
Apelanta intimata K. S. a depus de asemenea intampinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul PENITENCIARUL GHERLA, aratand ca instanta de fond a apreciat corect ca nu exista autoritate de lucru judecat in ceea ce privesc pretentiile apelantei intimate SC
K. S.R.L referitoare la cheltuielile de judecata din dosarul nr._ avand in vedere ca nu s-a analizat fondul problemei. Astfel solicitarea apelantei intimate SC K. S.R.L de a fi obligata parata la plata cheltuielilor de judecata in acel dosar a fost respinsa nu pe motiv ca aceasta nu datoreaza aceste cheltuieli ci pentru faptul ca la dosar nu s-ar fi depus dovada cheltuielilor. Din acest punct de vedere nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat, atata timp cat nici o instanta nu s-a pronuntat pe fondul problemei, daca se datoreaza sau nu cheltuieli de judecata in dosar nr._
. Sustinerile paratului-apelant in memoriul de apel sunt total nereale, in dosar nr._ al T. ului Comercial C., actiunea formulata de Penitenciarul Gherla a fost respinsa, iar in aceste conditii, reclamanta este cazuta in pretentii. Asa cum a aratat mai sus, cererea de acordare a cheltuielilor de judecata in dosarul mentionat mai sus a fost respinsa pentru faptul ca aceste cheltuieli nu au fost dovedite la data pretinderii lor, ori la acest dosar a depus dovada acestor cheltuieli si instanta a apreciat ca paratul-apelant le datoreaza, doar ca a diminuat aceste cheltuieli nejustificat, iar acest aspect face obiectul apelului apelantei intimate K. S.
Analizand apelul declarat de apelanta SC K. SRL, prin prisma motivelor invocate, tribunalul retine urmatoarele
:
La data de_ s-a incheiat, in urma derularii unei proceduri de achizitii publice, intre apelantul parat PENITENCIARUL GHERLA si apelanta reclamanta SC KAIAK SRL un contract de locatiune avand ca obiect doua puncte comerciale situate in G., str.A. M. nr.4 jud.C., in suprafata totala de 96,62 mp, destinate comercializarii de bunuri si produse alimentare si nealimentare catre persoanele private de libertate in conditiile stabilite prin prezentul contract. Contractul s-a incheiat pe o perioada de 12 luni, respectiv_ -_, iar chiria aferenta spatiului a fost stabilita la suma de 30 euro/mp/luna fara TVA, calculata la cursul BNR din data facturarii.
Prin cererea de chemare in judecare inregistrata pe rolul T. ului Comercial C. sub nr._ la data de_, PENITENCIARUL GHERLA a solicitat in contradictoriu cu parata SC K. SRL anularea contractului de locatiune incheiat intre parti la data de_ si obligarea paratei la plata de daune interese, reprezentand contravaloarea chiriei pentru spatiile comerciale pe care reclamantul ar fi urmat sa o incaseze de la locatar incepand cu data de_ si pana la pronuntarea sentintei definitive. Prin sentinta comerciala nr.2826/_, Tribunalul Comercial Cluj a anulat aceasta actiune ca netimbrata.
Prin aceeasi sentinta s-a retinut ca desi paratul a cerut obligarea reclamantului PENITENCIARUL GHERLA la plata cheltuielilor de judecata, la dosar nu a fost depusa nicio dovada a efectuarii acestor cheltuieli de catre parata, contractul de asistenta juridica depus la dosar la fila 112 neputand constitui dovada platii sumelor acolo trecute, cu atat mai mult cu cat onorariul avocatial a fost stabilit in euro.
Impotriva sentintei mentionate s-a declarat apel de catre parata SC
K. SRL, iar calea de atac a fost respinsa de Curtea de Apel C. prin decizia civila nr.70/_ pronuntata in dosarul nr._ . In considerentele acestei decizii s-a retinut de catre instanta de control judiciar ca prima instanta a retinut in mod corect ca la momentul solutionarii cauzei, desi paratul a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, nu a depus nicio dovada a efectuarii acestor cheltuieli de catre parata, contractul de asistenta juridica depus la dosar la fila 112 neputand constitui dovada platii sumelor de bani. Ca urmare, s-a retinut de catre curte ca prima instanta a dezlegat in mod corect chestiunea litigioasa legata de acordarea cheltuielilor de judecata, apelul declarat in cauza fiind nefondat.
Recursul declarat de catre parata SC K. SRL a fost de asemenea respins, prin decizia civila nr.4080/_ pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie. In considerentele deciziei, instanta suprema a retinut in esenta ca in mod legal instanta de apel a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, ocazionate de prestatia avocatului in fata primei instante, in conditiile in care justificarea acestor cheltuieli a fost facuta cu o fotocopie a contractului de asistenta juridica, care face dovada raportului juridic dintre client si avocat si nu poate fi opus tertilor.
Ulterior, reclamanta SC K. SRL a promovat actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei G. sub nr._, ce face obiectul cauzei de fata.
Un prim aspect criticat de apelanta SC K. SRL a privit gresita solutionare de catre prima instanta a capatului de cerere privitor la despagubirile solicitate de reclamanta, pentru repararea pretinsului prejudiciu cauzat de paratul PENITENCIARUL GHERLA prin refuzul de a-i pune la dispozitie spatiul inchiriat.
Raspunderea delictuala a unei persoane presupune intrunirea mai multor conditii, deduse din dispozitiile art.998-999 Cod civil (1864), in vigoare la data savarsirii pretinsei fapte ilicite pe care reclamanta si-a intemeiat pretentiile. Astfel, partea interesata trebuie sa faca dovada unei fapte ilicite savarsite de partea careia ii opune pretentiile sale, adica a unei fapte care sa contravina dispozitiile legale in vigoare sau normelor de convietuire sociala, in masura in care reprezinta o continuare a prevederilor legale in vigoare si contureaza insasi continutul, limitele si modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege si care sa aduca atingere dreptului subiectiv sau interesului legitim al unei persoane. Totodata, partea interesata trebuie sa probeze prejudiciul pe care sustine ca l-a incercat, constand in rezultatul pagubitor al faptei ilicite savarsita de o alta persoana, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si culpa celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Pentru a fi antrenata in sarcina unei persoane raspunderea civila delictuala, este asadar necesara dovedirea unei fapte ilicite, prin care sa fie adusa o atingere normelor dreptului obiectiv. Cand insa intre partile in litigiu a fost incheiat anterior un contract, in baza caruia partea interesata pretinde despagubiri, sustinand o neexecutare lato sensu a contractului incheiat, o eventuala raspundere a partenerului sau contractual va putea fi invocata si probata in principiu numai in conditiile raspunderii civile contractuale, iar nu delictuale. Inadmisibilitatea optiunii intre cele doua tipuri de raspundere civila: delictuala si contractuala, in ipoteza in care intre autorul prejudiciului si ce pagubit exista un contract, a carui neexecutare s-a concretizat in producerea prejudiciului, a fost consacrata in doctrina si jurisprudenta, fiind admisa implicit si in decizia de indrumare a Plenului fostului T. Suprem nr.11/_, in considerarea urmatoarelor argumente. Raspunderea civila delictuala reprezinta dreptul comun al raspunderii civile, iar raspunderea civila contractuala este o raspundere cu caracter special, derogatoriu. In conditiile in care partile au incheiat o conventie, cocontractuantul prejudiciat poate obtine despagubiri numai in baza si in limtele stabilite prin contract, acesta reprezentand legea partilor. Prin actul juridic mentionat, partile au ales sa se supuna unor reguli stabilite de ele, prin care se prevad drepturi si obligatii. Ca urmare, oricare dintre parti este obligata si constransa, in baza contractului, sa se supuna aceluiasi regim contractual, iar in litigiile generate de neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a acestuia pot sa actioneze in baza raspunderii cu caracter special - raspunderea contractuala, iar nu cea delictuala.
Prin prisma acestor considerente, se constata ca reclamanta apelanta SC K. SRL a chemat in judecata paratul PENITENCIARUL GHERLA, solicitand despagubiri pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin omisiunea paratului de a-i pune la dispozitie spatiul inchiriat conform contractului de locatiune din_, invocand asadar o neexecutare a acestui contract de catre partenerul sau contractual. In fata primei instante, reclamanta a invocat prin notele de sedinta depuse la dosar data de_ raspunderea civila delictuala, temei juridic pe care l-a reiterat si prin apelul declarat in cauza, stabilind in mod ferm cadrul procesual, inclusiv din perspectiva cauzei juridice a actiunii. Sub aspectul starii de fapt, reclamanta si-a intemeiat insa pretentiile pe fapta paratului, constand in refuzul de predare a spatiilor comerciale ce au constituit obiect al contractului de locatiune incheiat, asadar pe neexecutarea obligatiilor contractuale asumate de parat.
In raport de starea de fapt descrisa de reclamanta si de motivele actiunii, se constata ca reclamanta ar fi putut invoca exclusiv raspunderea contractuala ca temei juridic al actiunii promovate impotriva paratului, aceasta urmarind repararea unui pretins prejudiciu ce i-ar fi fost cauzat de parat prin neexecutarea contractului incheiat de parti. Cu toate acestea, temeiul pe care reclamanta si-a intemeiat actiunea si pe care l-a afirmat in mod ferm l-a reprezentat raspunderea civila delictuala, desi reclamanta nu avea in contextul analizat, pentru motivele prezentate anterior, deschisa calea unei asemenea actiunii. Ca atare, se constata ca actiunea reclamantei era inadmisibila si in mod corect a fost respinsa de catre prima instanta, care a retinut ca intrucat reclamantul nu isi intemeiaza actiunea pe raspundere contractuala, aceasta nu poate invoca existenta unei culpe in neexecutarea contractului de catre parat, iar sub aspectul raspunderii civile delictuale nu a fost facuta dovada unei fapte ilicite savarsite de parat.
Cat priveste sustinerile reclamantei cu privire la erorile continute de raportul de expertiza intocmit in cauza referitoare la intinderea prejudiciului pe care sustine ca l-ar fi incercat si gresita apreciere de catre prima instanta referitoare la necesitatea efectuarii unei contraexpertize, acestea nu vor mai face obiectul analizei, in conditiile in care s-a retinut ca actiunea prin care reclamanta a urmarit repararea unui prejudiciu ca urmare a neexecutarii de catre parat a contractului incheiat de parti, actiune intemeiata pe raspunderea civila delictuala, nu era admisibila, orice discutie cu privire la determinarea unui anumit prejudiciu devenind irelevanta.
Cel de al doilea aspect criticat in apel se refera la modul de solutionare a capatului de cerere prin care s-a solicitat de catre reclamanta obligarea paratului la plata despagubirilor in cuantum de 9520 lei si 5950 euro reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in dosarul nr._, reclamanta sustinand ca in mod gresit prima instanta a facut aplicarea prevederilor art.274 al.3 Cod procedura civila, admitand numai in parte acest capat de cerere si acordandu-i despagubiri intr-un cuantum diminuat fata de cel solicitat. Modul de solutionare a acestui petit al actiunii a fost criticat si de paratul PENITENCIARUL GHERLA, acesta sustinand ca ar fi trebuit respins acest capat de cerere, ca urmare a admiterii exceptiei autoritatii de lucru judecat, astfel ca principiul neagravarii situatiei apelantului in propria cale de atac, consacrat de dispozitiile art.296 Cod procedura civila, nu este operant in sensul dorit de reclamanta SC K. SRL. Analiza pe fond a acestui motiv de apel nu se mai impune, tribunalul retinand, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse in continuare, ca apelul declarat de paratul PENITENCIARUL GHERLA este intemeiat, in mod gresit prima instanta respingand exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata cu privire la acest capat de cerere.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul, in temeiul dispozitiilor art.296 Cod procedura civila, apreciaza ca apelul declarat de apelanta SC K. SRL impotriva sentintei civile nr.546/_ pronuntata de Judecatoria G. in dosarul nr._ este nefondat si se impune a fi respins ca atare.
Analizand in continuare apelul declarat de apelantul PENITENCIARUL GHERLA, prin prisma motivelor invocate, tribunalul retine urmatoarele
:
Prin al treilea capat de cerere al actiunii promovate, reclamanta SC
K. SRL a solicitat obligarea paratului la plata unor despagubiri constand in cheltuieli de judecata efectuate in dosarul nr._ . Cu privire la acest petit, paratul a invocat exceptia puterii de lucru judecat, aratand ca asupra
acestor cheltuieli de judecata s-au pronuntat atat prima instanta, cat si instantele de apel si recurs in dosarul mentionat.
Autoritatea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art.1201 Cod civil (1864) raportat la art.230 al.1 din Legea nr.71/2011 si art.166 Cod procedura civila (1865), in vigoare la data promovarii actiunii) si aceea de prezumtie, mijoc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art.1200 pct.4, art.1202 al.2 Cod civil (1864) raportat la art.230 al.1 din Legea nr.71/2011). Primul aspect se analizeaza asadar ca o exceptie procesuala de fond, absoluta si peremptorie, care impiedica judecarea unei actiuni ulterior solutionarii acesteia de catre o prima instanta, in mod irevocabil, asigurand astfel eficacitatea deplina a hotararii judecatoresti pronuntate in primul litigiu. Cel de al doilea aspect se analizeaza de obicei ca efect pozitiv al puterii de lucru judecat si presupune ca intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, aspectul dezlegat prin prima hotarare sa fie considerat ca reflectand realitatea si sa nu poata fi contrazis.
Desi paratul a invocat exceptia puterii de lucru judecat, in mod indubitabil s-a referit la exceptia autoritatii de lucru judecat, reglementata de art.166 Cod procedura civila, care de altfel a fost si analizata ca atare de catre prima instanta. Prima instanta de fond a respins aceasta exceptie, retinand ca prin niciuna dintre hotararile pronuntate in dosarul nr._ nu a fost analizat pe fond litigiul dintre parti, ci actiunea promovata in acel litigiu a fost anulata ca netimbrata.
Examinand apelul declarat de apelantul PENITENCIARUL GHERLA, se constata ca in mod just s-a sustinut de catre acesta ca aprecierea primei instante a fost eronata, exceptia fiind invocata cu privire la cheltuielile de judecata efectuate in acel litigiu, iar nu cu privire la fondul raportului juridic litigios dintre parti. Astfel, asa cum s-a aratat mai sus, actiunea ce a format obiectul dosarului nr._ a fost anulata de catre prima instanta, ca efect al admiterii exceptiei nelegalei timbrari, solutia ramanand irevocabila ca urmare a neexercitarii caii de atac de catre partea indreptatita, respectiv de catre PENITENCIARUL GHERLA, reclamant in acel litigiu.
Conform sentintei comerciale nr.2826/_ pronuntate de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._, parata SC K. SRL a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, depunand copia unui contract de asistenta juridica incheiat de aceasta parte cu avocatul mandatat in cauza. Prima instanta nu a acordat cheltuielile de judecata solicitate, argumentand prin aceea ca la dosar nu a fost depusa nicio dovada a efectuarii acestor cheltuieli de catre parata, contractul de asistenta juridica depus la dosar la fila 112 neputand constitui dovada platii sumelor acolo trecute, cu atat mai mult cu cat onorariul avocatial a fost stabilit in euro.
Apelul declarat de parata SC K. SRL, care a privit exclusiv acest aspect, ca si recursul promovat ulterior, au fost respinse ca nefondate de catre instantele de control judiciar, acestea retinand ca problema cheltuielilor de judecata a fost solutionata in mod corect de catre prima instanta, copia contractului de asistenta juridica neputand proba efectuarea unor asemenea cheltuieli de catre partea parata, acest inscris avand relevanta probatorie numai in raporturile dintre partile care l-au incheiat, dar neputand fi opus unor terte persoane. Ca urmare, cele trei hotarari judecatoresti pronuntate in dosarul mentionat au transat chestiunea cheltuielilor de judecata pretins efectuate cu ocazia solutionarii dosarului nr._ si solicitate de catre
parata SC K. SRL, toate cele trei hotarari analizand aceasta problema, care a fost astfel solutionata in mod irevocabil.
Elementele autoritatii de lucru judecat, respectiv identitatea de parti in aceeasi calitate, identitatea de obiect si identitatea de cauza, se regasesc pe deplin in prezenta cauza, conducand la solutia admiterii exceptiei invocate de catre paratul PENITENCIARUL GHERLA. Astfel, sumele de 9520 lei si 5950 euro au fost pretinse de la paratul PENITENCIARUL GHERLA de catre SC K. SRL cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate in dosarul nr._
, reprezentand onorariu avocatial, fiind formulata in mod expres in acest sens o cerere in dosarul nr._, consemnata in practicaua sentintei comerciale nr.2826/_ pronuntate de Tribunalul Comercial Cluj. Aceeasi cerere a fost ulterior formulata in dosarul nr._ al Judecatoriei G., reclamanta SC K. SRL solicitand aceleasi sume de bani si cu acelasi titlu, de la acelasi parat caruia i-a opus aceste pretentii in dosarul solutionat anterior.
Este real ca pot fi solicitate cheltuielile de judecata efectuate de o parte intr-un litigiu si pe calea unei actiuni promovate ulterior, cu titlu de despagubiri intemeiate pe raspunderea civila delictuala, insa pentru a fi admisibila o asemenea cerere este necesar ca acestea sa nu fi fost solicitate in procesul anterior sau instanta sa nu se fi pronuntat asupra acestora, ceea ce nu este cazul in speta de fata, dupa cum s-a aratat mai sus.
In conditiile in care cererea privitoare la aceste cheltuieli de judecata a fost anterior solutionata, retinandu-se ca reclamanta SC K. SRL nu a probat efectuarea unor asemenea cheltuieli, o astfel de cerere nu poate fi ulterior reiterata, opunandu-se exceptia autoritatii de lucru judecat. In acelasi context, se impune a se preciza ca nu poate fi primita sustinerea reclamantei din cuprinsul intampinarii depuse in apel in sensul ca nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, atata timp cat nici o instanta nu s- a pronuntat pe fondul problemei, daca se datoreaza sau nu cheltuieli de judecata in dosarul nr._, solicitarea sa anterioara fiind respinsa pe motiv ca la dosar nu s-a depus dovada cheltuielilor. In dreptul procesual roman, nu exista in contextul vechiului Cod de procedura civila, solutia respingerii unei actiuni civile ca nedovedite, ci doar ca nefondate. Lipsa sau insuficienta probelor nu conduce la o respingere a pretentiilor ca neprobate, ci ca neintemeiate, cu consecinta respingerii ulterioare a unei cereri de chemare in judecata identice intr-un alt litigiu, in care, prin ipoteza, ar putea fi produse produse probe noi. Aceste considerente sunt valabile si in ce priveste cheltuielile de judecata solicitate, pe calea unei cereri incidentale, intr-un prim litigiu, de catre partea care pretinde ca le-ar fi efectuat, respingerea unei asemenea cereri pe considerentul nedovedirii lor reprezentand o solutie pe fond, care transeaza in mod irevocabil aceasta problema litigioasa.
Pentru motivele expuse anterior, tribunalul apreciaza asadar ca se impune admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat, conform prevederilor art.166 Cod procedura civila (1865) si art.1201 Cod civil (1864), astfel ca in temeiul dispozitiilor art.296 Cod procedura civila, va admite apelul declarat de apelantul PENITENCIARUL GHERLA impotriva sentintei civile nr.546/_ pronuntata de Judecatoria G. in dosarul nr._, pe care o va schimba in parte, in sensul ca va admite exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parat si, in consecinta va respinge ca inadmisibila cererea formulata de reclamanta SC K. SRL in contradictoriu cu paratul PENITENCIARUL GHERLA de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata efectuate in dosarul nr._ si,in consecinta, in baza
prevederilor art.274 Cod procedura civila, cererea introductiva a reclamantei fiind respinsa, si cererea acesteia de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 174 de lei, urmand a fi mentinute in rest dispozitiile sentintei civile atacate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de apelanta SC K. S. împotriva sentintei civile nr. 546/_ pronuntata de Judecatoria G. în dosarul nr._ .
Admite apelul declarat de apelantul PENITENCIARUL GHERLA în contradictoriu cu intimata SC K. SRL împotriva sentintei civile nr.546/_ pronuntata de Judecatoria C. -Napoca în dosarul nr._, pe care o schimba în parte, în sensul ca admite exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parat si, în consecinta, respinge cererea formulata de reclamanta SC K. SRL în contradictoriu cu paratul PENITENCIARUL GHERLA de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 2000 de lei. Respinge cererea reclamantei de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 174 de lei.
Mentine în rest dispozitiile sentintei civile nr. 546/2013 a Judecatoriei G. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata în sedinta publica, azi, 18 noiembrie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATOR, | GREFIER, | ||
D. H. | M. | C. B. N. | N. |
Red./Dact./MCB/LU/2ex./_ Judecator fond: F. S. Judecatoria G.
| ← Decizia civilă nr. 48/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 672/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
