Decizia civilă nr. 580/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Comentarii

0

R O M Â N I A

T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._

Cod operator date cu caracter personal 11553

Decizia civilă nr. 580/R/2013 Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: I. P. JUDECĂTOR: E. B. JUDECĂTOR: V. -L. G. GREFIER: S. M.

Pe rol fiind examinarea recursurilor formulate de către recurenții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice B. ești și CEC B. SA B. ești, Sucursala C. -N.

, împotriva sentinței civile nr. 5819/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca, în data de 26 martie 2013, dată în contradictoriu și cu intimații R. M., R.

V. și R. O., având ca obiect, în primă instanță, pretenții.

La apelul nominal se prezintă, în reprezentarea intereselor recurentei CEC B. SA Sucursala C., consilierul juridic Negruțiu Nina, cu delegație depusă la acest termen, intimata R. M. și reprezentanta intimaților, avocatul Luca Ana M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar la filele 27 și 36.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-au înregistrat la dosar, în data de 8 noiembrie 2013, din partea recurentului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice B. ești o cerere prin care se invocă excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. de a soluționa prezentul recurs și în data de 31 octombrie 2013, din partea intimaților, o întâmpinare la recursul formulat de către recurentul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice B. ești și întâmpinare la recursul formulat de către recurenta CEC B. SA Sucursala C. -N., în câte două exemplare.

T. ul comunică reprezentantei recurentei CEC B. SA Sucursala C. -N. un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimați.

T. ul pune în discuția părților excepția nelegalei timbrări a recursului formulat de către pârâta CEC B. SA, invocată de către intimați prin întâmpinare.

Reprezentanta intimaților solicită admiterea excepției. Taxa judiciară de timbru stabilită de către instanța de fond pentru soluționarea cererii a fost de 2.513 lei. Prin raportare la situația veniturilor familiei intimaților, aceștia au fost scutiți de plata sumei 1.257,5 lei, iar plata diferenței de taxă a fost eșalonată pe parcursul a 10 luni. Suma datorată de către recurentă pentru exercitarea căii de atac este de 1.257,5 lei și nicidecum suma de 612,5 lei, motiv pentru care solicită admiterea excepției insuficienței timbrări, cu consecința anulării recursului formulat.

Având cuvântul, reprezentanta recurentei CEC B. SA Sucursala C. -N. solicită respingerea recursului. Apreciază că recursul este legal timbrat.

T. ul respinge excepția insuficienței timbrări a recursului promovat de către recurenta CEC B. SA Sucursala C. -N., invocată de către intimați, având în vedere că taxa judiciară de timbru datorată în calea de atac se calculează doar la suma contestată nu la întreaga valoare a obiectului dosarului de fond. Suma stabilită de către instanță ca trebuind să fie achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, a fost plătită

T. ul pune discuție excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat

C. de a soluționa prezentul recurs, invocată de către intimatul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Reprezentanta intimaților solicită respingerea excepției. T. ul Specializat C. este competent să soluționeze prezentul recurs prin raportare la calitatea recurentei CEC B. SA Sucursala C. .

Reprezentanta recurentei CEC B. SA Sucursala C. lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.

T. ul respinge excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. de a soluționa prezentul recurs, invocată de către intimatul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât litigiul are o natură comercială, având în vedere calitatea specială a părților în special a CEC B. SA Sucursala C. -napoca, ce este o societate comercială și având în vedere și obiectul litigiului.

Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentant recurentei CEC B. SA Sucursala C. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. OUG nr. 156/2007 se referă la despăgubirea persoanelor fizice care au constituit la CEC depozite în vederea achiziționării de autoturisme, ceea ce nu este cazul în speță. Între CEC B. și intimați s-a instituit un contract de depozit, apreciind că recurenta nu a încălcat obligațiile contractuale. Pe de altă parte, nu este vina băncii faptul că intimații nu s-au folosi de aceste depozite în timp util, drept pentru care aceste depozite au fost declarate inactive, urmare a denominării monedei naționale. Aceste depozite au avut valori derizorii și ca urmare acestea au fost trecute la conturi inactive și au fost comisionate cu 0,1 % și până la urmă au dispărut. Instanța de fond, în mod greșit a admis efectuarea unei expertize în scopul stabilirii valorii actualizate și indexate a unor sume care practic nici nu mai existau, iar pe de altă parte, banca nu se angajează față de niciun client pentru depozitele constituite să le înapoieze sumele depuse în funcție de fluctuațiile puterii de cumpărare. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Totodată, solicită admiterea recursului promovat de către recurentul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice B. ești.

Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului formulat de către recurenta CEC B. SA Sucursala C. ca fiind neîntemeiat, cu consecința menținerii dispozițiilor hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinice și legale, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Așa cum a arătat și în cuprinsul întâmpinării, între intimați și recurentă există un depozit valabil care produce efecte. Prin circulara internă a băncii, afișată la sediul recurentei, nu se pot modifica dispozițiile legale în vigoare la momentul încheierii contractului de depozit și dealtfel, nu pot fi ignorate obligațiile părților de a-și aduce la cunoștința orice modificări intervenite în derularea raporturilor contractuale. A făcut o paralelă cu dispozițiile OUG nr. 156/2007, nu și-a întemeiat pretențiile pe aceste dispoziții legale, arătând că în urma condamnărilor României la CEDO, guvernul României a adoptat această ordonanță de urgență, prin care au fost despăgubite persoanele care au constituit depozite în vederea achiziționării de autoturisme Dacia. Pe același considerent, nu poate fi ignorată situația similară a intimaților care au depus sume de bani în vederea realizării de economii. Toate criticile formulate de către recurentă sunt nefondate prin raportare la faptul că a avut cunoștință de existența acestei cauze, de mersul dezbaterilor și că s-a dispus efectuarea raportului de expertiză. Recurenta nu-și poate invoca propria pasivitate pe parcursul judecării fondului și nu poate solicita desființarea unei hotărâri dată cu aplicarea corectă a legii, câtă vreme nu s-a opus efectuării raportului de expertiză și nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize. Cu privire la recursul promovat de către recurentul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, apreciază că este nefondat conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare. Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata R. M. învederează instanței faptul că după perioada de după Revoluție, S. Român a indexat toate valorile pe care le avea în subordine. CEC-ul fiind în subordinea statului român trebuia să reevalueze sumele fără cererea formulată de către intimați. Prin expertiza efectuată în cauză, primește o valoare de șase ori mai mică decât suma depusă la CEC.

T. ul reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Prin sentința civilă nr. 5819/2013 pronunțată la data de 26 martie 2013 Judecătoria C. N. a admis cererea formulată și precizată de către reclamanții R.

M., R. V. și R. O., în contradictoriu cu pârâta CEC B. C. -N. și cu pârâtul

S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, fiind pârâții, în solidar, să restituie reclamanților suma de 8502,62 lei, ce reprezintă suma indexată cu nivelul indicilor prețurilor de consum, depusă de către reclamanți la CEC începând cu anul 1978.

De asemenea au fost obligați pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată astfel: suma de 1225 lei - taxă de timbru, suma de 1725 lei - onorariu expert, și suma de 1000 lei - onorariu avocațial.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că reclamanții au depus la CEC Sucursala C. începând cu anul 1978 suma totală de 47.600 lei, așa cum rezultă din livretele CEC atașate la dosar: nr._ 37 din data de_ 1 - titular R. M. ,_ 00 din data de_ - titular R. V. ,_ 01 din_ 8

- titular R. V. ,_ 59 DIN_ - titular R. V. ,_ 72 din data de _

• titular R. l V. ,_ 11 din data de_ - titular R. O. ,_ 17 din _

• titular R. V., fiecare din ele cu câte un sold de 6800 lei (f.7-13).

În data de_ (f.67) și data de_, pârâta SC CEC B. SA, le-a comunicat reclamanților faptul că prin Legea nr. 348/_, începând cu data de_ s-a trecut la denominarea monedei naționale, fapt pentru care soldurile în lei vechi au fost convertite în lei noi. Li s-a comunicat de asemenea faptul că libretele reclamanților au trecut din luna august 2005 în grupa produselor bancare inactive, cu dobânda la vedere, la care s-a perceput comision de administrare lunară de 0.10 lei, și că la momentul respectiv produsele bancare ale reclamanților erau cu sold zero.

În drept, potrivit art. 1604 C. civil, depozitarul trebuie să înapoieze tot acel lucru ce a primit, iar potrivit art. 1616 C.civil, depozitarul trebuie să restituie deponentului îndată ce s-a reclamant, chiar atunci cînd s-ar stipula prin contract un anumit termen pentru restituirea lui.

Prin Legea nr.66/1996, Casa de Economii și Consemnațiuni, persoană juridică română de drept privat, s-a reorganizat in societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic statul român. Potrivit art.4 din acest act normativ, sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii și Consemnațiuni pe instrumente de economisire, precum și dobânzile și câștigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat. Acestea se restituie la cererea titularilor sau a reprezentanților legali ai acestora. Drepturile de creanță asupra sumelor depuse, dobânzilor și câștigurilor sunt imprescriptibile.

Prin OUG nr. 156/2007, la art. 1 s-a stabilit de către legiuitor ca persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii și Consemnațiuni C. - S.A., precum și cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., în vederea achiziționării de autoturisme, au dreptul să obțină despăgubiri bănești dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale Casei de Economii și Consemnațiuni C. - S.A., respectiv ale Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial. La art. 2 din același act normativ, s-a stabilit și modul de calcul al despăgubirilor, prin indexarea cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de Statistică, din care se deduce dobânda legală bonificată de Casa de Economii și Consemnațiuni C. - S.A. pe perioada în care a fost acordată. Art. 3 alin. 1 prevede faptul că sumele reprezentând despăgubirea prevăzută la alin. 2 se asigură de către M. Economiei și F. .

Pe de altă parte, conform art. 16 alin.1 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Principiul egalității nu înseamnă uniformitate juridică, așa încât, dacă la situații de fapt asemănătoare trebuie să corespundă un tratament juridic egal, la situații de fapt diferite tratamentul juridic poate fi diferit. Violarea principiului egalității apare atunci când se aplică un tratament juridic diferențiat unor situații de fapt asemănătoare, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție vădită între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.

O discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, constă în tratarea în mod diferit, fără o justificare obiectivă și rațională, a unor persoane aflate în situații

comparabile (cauza Willis împotriva Regatului Unit, nr. 36042/97, § 48, CEDH 2002- IV). În plus, lista care cuprinde art. 14 prezintă un caracter indicativ și nu limitativ (a se vedea cauzele Engel și ații împotriva Țărilor de Jos, hotărârea din 8 iunie 1976, Seria A nr. 22, p. 30, § 72 și Rasmussen împotriva D. emarcei, hotărârea din 28 noiembrie 1984, Seria A nr. 87, p. 13, § 34).

Or, din moment ce, spre deosebire de reclamanți, alți deponenți au beneficiat de despăgubiri, în cazul de față nu s-a identificat niciun motiv de natură a justifica o astfel de discriminare. Apărările pârâtei CEC B. nu pot fi primite, aceasta neinvocând niciun motiv care să justifice aplicarea unui alt tratament reclamanților față de ceilalți deponenți care au primit despăgubiri în baza OUG nr. 156/2007.

Față de aceste prevederi legale, principii constituționale și convenționale, instanța de fond a reținut că pentru a nu fi tratați în mod diferit, și reclamanților trebuie să le fie aplicate prevederile legale mai sus enunțate cu privire la despăgubirile persoanelor care au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii și Consemnațiuni

C. - S.A..

In aceste sens, instanța a arătat că prin raportul de expertiză depus la dosar (f.174-190), expertul contabil Apostol D. C., răspunzând obiectivului propus prin expertiză, și anume să se stabilească valoarea actualizată și indexată a sumei de 47.600 lei, evidențiată în cuprinsul celor 7 librete CEC aflate la dosarul cauzei, cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de Statistică, de la data depunerii sumelor și până la data de_, a stabilit ca aceasta este de 8502,62 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta CEC B. S.A. solicitând admiterea recursului si modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii ca nefondate, cu cheltuieli de judecata.

În motivare recurenta a arătat că hotărârea pronunțata este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de Procedura Civila, respectiv, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat intelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul de Procedura Civila.

In fapt, prin Sentința Civila nr. 5819/2013, pronunțata in dos, nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca s-a admis acțiunea in pretenții formulata de reclamanții R. M., R. V. si R. O., in contradictoriu cu CEC B. SA si S. R. prin M. F., si a dispus obligarea in solidar a paraților, sa restituie reclamanților suma de 8502,62 lei ce reprezintă suma indexata cu cu nivelul indicilor preturilor de consum, depusa de către reclamanți la CEC incepand cu anul 1978 si a obligat parații sa plătească reclamanților suma de 3.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecata si cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare (_ ).

Judecătoria Cluj-Napoca a constatat decăderea paratei (CEC B. ) din dreptul de a mai depune intampinare, motiv pentru care prin incheierea din data de_ a decis ca excepțiile invocate de către parata prin intampinare nu vor mai fi puse in discuție.

Având in vedere faptul ca, prin citația emisa la_ recurenta a fost citată in calitate de parat, pentru termenul de judecata din data de_ cu mențiunea de depune intampinare, in data de_ a formulat intampinare, comunicata instanței cu posta. Apreciază ca neimputabile Băncii unele disfunctionalitati ale serviciului de registratura al instanței sau ale poștei. Deși se retine de către instanța de fond ca intampinarea a ajuns la dosar odată cu răspunsul la interogatoriu in data de_, recurenta solicită sa se constate ca aceasta s-a pronunțat prin incheierea din data de_ (constatând decăderea paratei din dreptul de mai depune intampinare), deci ulterior depunerii la dosarul cauzei a întâmpinării.

De asemenea, recurenta apreciază ca pe tot parcursul derulării acestei cauze, nu a fost indeplinita procedura cu celalalt parat in cauza, respectiv S. R. prin M.

F. .

Prin întâmpinarea depusa, recurenta arată că solicita respingerea pretențiilor reclamanților R. M., R. V. si R. O. fata de CEC B. SA Sucursala C. -N. si

1. R. prin M. F., fata de următoarele considerente:

   Prin cererea de chemare in judecata, reclamanții solicitau "obligarea paraților, in solidar, la restituirea sumei de 47.600 lei depusa la CEC incepand cu anul 1978,

   suma indexata cu nivelul indicelui de inflație calculat, de la data depunerii pana in ziua restituirii efective", cu cheltuieli de judecata.

   Pe cale de excepție a invocat excepția netimbrarii cererii de chemare in judecata si lipsa procedurii prealabile a concilierii directe prevăzute de art. 720¹C.pr.civ, excepții care nu au mai fost puse in discuție. Pe rolul Judecătoriei C. -N., in dosar nr._, având aceleași parti si același obiect, instanța a admis excepția nelegalei timbrări si a anulat cererea de chemare in judecata ca nelegal timbrata. In prezenta cauza, instanța de fond, fara a tine seama de acesta, a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar, a dispus scutirea reclamantei de plata taxei judiciare, dispunând eșalonarea plații restului te taxa in 10 rate lunare.

   Pe fondul cauzei, recurenta arată că prin aplicarea prevederilor Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale, incepand cu_, sumele aflate pe libretele mai sus menționate au fost convertite in noua unitate monetara.

   Potrivit prevederilor Circularei C. nr. 48/_, aprobata in ședința Consiliului de Administrație al C. S.A. din data de_, in cazul produselor bancare a căror valoare nominala este mai mica de 10 RON si pe care nu au fost efectuate operațiuni de depunere/restituire timp de un an, valoarea soldului existent pe acestea se virează intr-un cont colector.

   Respectivele conturi colectoare reprezintă conturi ale clientelei-pesoane fizice, in care se reflecta, in funcție de criteriile anterior enumerate, valoarea produselor bancare inactive cu caracter omogen.

   Din aceste conturi sunt permise numai operațiuni de lichidare a produselor bancare inactive, la solicitarea titularului, cu plata soldului si a dobânzilor cuvenite pana la data lichidării, inclusiv.

   Începând cu luna august 2005, in conformitate cu prevederile Circularei C. aprobata in ședința Comitetului de Direcție al C. S.A din data de_, pentru produsele de economisire inactive înregistrate in conturile colectoare deschise la sucursale, conturile se vor debita lunar cu valoarea comisionului in cuantum de 0,1 RON cont/luna, pana la data la care valoarea comisionului datorat va fi egala cu soldul contului.

   In conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 979/2005, prin care a fost aprobat Statutul CEC. SA, Consiliul de Administrație al băncii aproba normele metodologice interne de reglementare a domeniilor de activitate in care sunt cuprinse principiile generale si regulile de baza ale domeniilor respectiv (art. 20(1) lit. i), iar Comitetul de Direcție aproba nivelul ratelor dobânzilor, comisioanelor si spezelor bancare, practicate de banca (art. 24 lit. I).

   Prevederile mai sus menționate au fost reiterate si in Regulamentul de organizare si funcționare al C. S.A, cap.II pct. 2 si 3.

   Raportul juridic existent între client și bancă este de natură contractuala și îmbracă forma unui contract de depozit ale cărui condiții de încheiere și derulare sunt stabilite prin acte normative sau norme de lucru, care reglementează activitatea C.

   1. și a căror necunoaștere nu poate fi invocată, fie în baza principiului potrivit căruia nimănui nu-i este permis a invoca necunoașterea legii, fie pentru faptul ca, în domeniul bancar, contractele încheiate de către banca cu clienții sai, în desfășurarea obiectului de activitate, sunt contracte de adeziune, la încheierea cărora clienții aderă nu numai la condițiile expres prevăzute în ele, ci și la condițiile generale de afaceri ale băncii stabilite prin norme proprii, opinie acceptată atât de practica judiciară cât și de doctrină.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin 2 din Norma Metodologica nr. 16/1984, a C. S.A., "restituirea sumelor in numerar si a dobânzilor se face la solicitarea titularului, oricând in cursul anului", aceste dispoziții aflandu-se în concordantă cu prevederile art. 1616 C.civ. potrivit cărora "depozitul trebuie sa se restituie deponentului îndată ce s-a reclamat, chiar când s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restituirea lui".

De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 1604 C.civ. "Depozitarul trebuie să înapoieze tot acel lucru ce a primit. Un depozit de bani, când depozitarul, conform art. 1602, făcuse întrebuințare de dânsul, trebuie să se restituie în acele

monede în care s-a făcut, atât în cazul de sporire, cât și în acela de scădere a valorii lor."

Recurenta arată ca sumele de bani au fost la dispoziția titularilor libretelor, aceștia având ) posibilitatea de a le retrage, oricând, impreuna cu dobânda aferenta, insa nu si-au exercitat acest drept.

De asemenea, imprejurarea ca prin apariția Legii nr. 348/2004 s-a procedat la convertirea sumelor aflate pe librete in noua unitate monetara, nu poate fi imputata băncii si nici nu poate profita reclamantului, acesta având cunoștința despre faptul ca, prin convertire, sumele de pe librete au devenit derizorii.

Totodată, banca nu avea nici o obligație in ceea ce privește instiintarea clienților cu privire la acest aspect, dat fiind faptul ca prevederile acestui act normativ au fost făcute publice prin mass-media, au fost publicate in Monitorul Oficial si nimeni nu poate invoca necunoașterea legii in apărarea sa.

Trecerea sumelor in conturile colectoare precum si perceperea comisionului de administrare au fost operate in temeiul reglementarilor interne ale C. S.A., adoptate in conformitate cu dispozitiile Statutului C. S.A. aprobat prin ordin al Ministrului F. si au fost aduse la cunoștința clienților prin afișare in toate unitățile băncii.

Banca nu avea nicio obligație in sensul informării clientului cu privire la caracteristicile esențiale ale instrumentelor de economisire, fata de aspectul ca acestea sunt aduse la cunoștința clientului anterior depunerii sumelor de bani, iar clientul este cel care optează pentru o forma sau alta de economisire.

Nu in ultimul rând, banca nu poate fi sancționată pentru dezinteresul manifestat de titulari fata de sumele aflate pe librete, având in vedere faptul ca pe aceste instrumente nu a mai fost efectuata vreo operațiune o perioada foarte indelunqata de timp, motiv pentru care au si fost incadrate in categoria conturilor inactive.

Recurenta mai arată că depozitele reclamanților s-au lichidat, ca urmare a denominarii si a aplicării comisioanelor practicate de banca.

Asa cum a arătat mai sus, in mod corect si legal, s-au aplicat instrumentelor de economisire prevederile Circularei aprobate in ședința Consiliului de Administrație al CEC din data de_ privind înregistrarea in contul colector si prevederile Circularei aprobate in ședința Comitetului de Direcție al CEC din 0_ privind comisionul de 0,1 lei/luna care se aplica pana la data la care valoarea comisionului datorat va fi egala cu soldul contului, data la care contul se va închide.

Așadar, in aceste condiții s-au lichidat si depozitele reclamanților, in urma denominarii si fiind aplicat comisionul indicat.

După cum a precizat mai sus, potrivit Ordinului nr. 979/2005 (aplicabil la acea data), prin care a fost aprobat Statutul C. S.A., Consiliul de Administrație al băncii aproba normele metodologice interne de reglementare a domeniilor de activitate in care sunt cuprinse principiile generale si regulile de baza ale domeniilor respectiv (art. 20(1) lit. i), iar Comitetul de Direcție aproba nivelul ratelor dobânzilor, comisioanelor si spezelor bancare, practicate de banca (art. 24 lit. I).

Reclamanții nu pot invoca necunoașterea practicării de către banca a comisioanelor atât timp cat acest lucru este stipulat in acte normative publicate in Monitorul Oficial al României.

Mai mult, reclamanții nu si-au exercitat dreptul de a inceta raportul juridic contractual cu banca deși avea aceasta posibilitate, ceea ce echivalează cu acordul dat acestor condiții si efectelor ce decurg din derularea contractului.

In alta ordine de idei, banca nu s-a obligat sa restituie sumele depuse in funcție de fluctuațiile puterii de cumpărare. Banca nu compensează si nu indexează sumele de bani pentru a le păstra puterea de cumpărare din momentul depunerii. In acest sens este si practica CEDO.

Astfel, prin Hotărârea din 10 iulie 2001 prin care s-a soluționat cererea nr. 34746-97 formulata de Asociația si Liga pentru Protecția Cumpărătorilor de autoturisme împotriva României, CEDO a statuat ca nu este "o obligație generala a S. lor de a menține, printr-o indexare sistematica puterea de cumpărare a sumelor depuse la anumite organisme bancare sau financiare" si nici "de a menține constanta puterea de cumpărare a sumelor liber depuse la anumite organisme bancare sau

^financiare" iar titularii, vazand "eroziunea capitalului economisit datorita inflației" apăruta "ca urmare a tranziției la economia de piața", puteau "in orice moment sa obtina rambursarea economiilor lor plus dobânda."

Având in vedere faptul ca banca si-a respectat intrutotul obligațiile contractuale nu se poate retine răspunderea sa contractuala.

In sensul celor de mai sus, s-a pronunțat si Judecătoria sectorului 3 B. ești, intr-o speța similara, prin Sentința civila nr. 2836/2005, reținând ca nu poate fi angajata răspunderea civila delictuala a CEC, care are posibilitatea de a retrage anumite instrumente de economisire, titularul de libret având posibilitatea lichidării acestuia, si nici răspunderea civila contractuala, nefiind vorba de o încălcare a obligațiilor contractuale.

Prin urmare, hotărârea instanței de fond privind admiterea pretențiilor reclamanților referitoare la "obligarea paraților, in solidar, la restituirea sumei depusa la CEC incepand cu anul 1978, suma indexata cu nivelul indicelui de inflație calculat, de la data depunerii pana in ziua restituirii efective", este netemeinica si nelegala.

Referitor la expertiza contabila efectuata in cauza, având ca obiectiv "stabilirea valorii actualizata si indexata a sumei de 47.600 lei, evidențiata in cuprinsul celor 7 librete CEC aflate la dosarul cauzei, cu indicii preturilor de consum comunicați de Institutul de Statistica, de la data depunerii sumelor - anul 1978 pana la data de_ ", recurenta arată că a apreciat ca aceasta a fost dispusa de către instanța, in scopul stabilirii cuantumului taxei judiciare de timbru, potrivit art. 2 din Legea 146/1997 si ari 32/1995, deși art. 20 al. 1 din Legea 146/1997, stabilește ca "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", așadar inainte ca instanța sa cerceteze temeinicia pretențiilor formulate, așadar, antepronuntandu-se asupra fondului cauzei.

Asa cum a arătat, prin sentința civila nr. 3608/2010 din_, a Judecătoriei

C. -N. in dosar nr._, privind cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta R. M. in contradictoriu cu CEC B. SA Sucursala C. -N. si S. R. prin M. F., s-a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare in judecata si a fost anulata.

In situația in care, instanța a dispus efectuarea expertizei contabile in scopul stabilirii valorii actualizata si indexata a sumei cu indicii preturilor de consum, cu intenția de a obliga parații la restituirea sumei rezultate din expertiza, recurenta apreciază ca se aflat in situația unei antepronuntari, netinandu-se seama de apărările sale si admițând cererea reclamanților inainte de cercetarea cauzei.

Deoarece a fost pusă in fata faptului implinit, a trebuit sa formuleze obiectiuni la raportul de expertiza, prin care a arătat ca depozitele reclamanților s-au lichidat, ca urmare a denominarii si a aplicării comisioanelor practicate de banca. Conform celor arătate in întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale, incepand cu_, sumele aflate pe libretele anexate la cererea de chemare in judecata au fost convertite in noua unitate monetara.

Potrivit prevederilor Circularei C. nr. 48/_, aprobata in ședința Consiliului de Administrație al C. S.A. din data de_, in cazul produselor bancare a căror valoare nominala este mai mica de 10 RON si pe care nu au fost efectuate operațiuni de depunere/restituire timp de un an, valoarea soldului existent pe acestea se virează intr-un cont colector.

In conformitate cu anexele la prezentul raport, valoarea in RON pentru cele 7 librete este de: 7,32 lei, 3,96 lei, 3,6 lei, 3,46 lei 3,10 lei, prin urmare mai mica de 10 RON.

Pentru produsele de economisire inactive inregistrate in conturile colectoare deschise la sucursale, conturile s-au debitat lunar cu valoarea comisionului in cuantum de 0,1 RON cont/luna, pana la data la care valoarea comisionului datorat a fost egala cu soldul contului.

Prin urmare, nu se poate calcula actualizarea si indexarea unor sume inexistente.

Pe de alta parte, banca nu s-a obligat sa restituie sumele depuse in funcție de fluctuațiile puterii de cumpărare. Banca nu compensează si nu indexează sumele de

bani pentru a le păstra puterea de cumpărare din momentul depunerii. In acest sens este si practica CEDO.

Prin cererea formulată la data de 8 noiembrie 2013 pârâtul S. roman prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat in baza delegației existente la dosarul cauzei prin Direcția Generala Regionala a F. Publice C. -N., a invocat pe cale de excepție necompetenta materiala a T. ului Comercial C. de a soluționa prezentul recurs si pe cale de consecința solicita declinarea cauzei in favoarea instanței competente respectiv, Tribunalul Cluj-Sectia civila, instanța competenta sa soluționeze recursul promovat de instituția noastră si CEC B. - Sucursala C. -N. impotriva sentinței civile nr._ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca in fond, in baza prevederilor art.2 alin.3 din Codul de procedura civila, având in vedere ca in speța au de-a face cu acțiunii civila in despăgubiri.

Intimații R. M., R. V. si R. O., prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului formulat ca fiind neîntemeiat, cu consecința menținerii dispozițiilor hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinice si legale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare intimații au arătat că prin motivele de recurs se solicita modificarea sentinței atacate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulata de intimați, pe considerentul lipsei calității procesuale pasive.

Intimații apreciază ca in mod corect a apreciat instanța fondului ca recurentul are calitate procesuala pasiva, dispunând si obligarea acestuia la plata sumelor solictate de către intimați, intrucat prin Legea nr. 66/1996, Casa de Economii si Consemnatiuni, persoana juridica romana de drept privat, s-a reorganizat in societate bancara pe acțiuni, cu acționar unic statul roman.

Totodată, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 66/1996 sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii și Consemnatiuni pe instrumente de economisire, precum si dobânzile si câștigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat. Acestea se restituie la cererea titularilor sau a reprezentanților legali ai acestora. Drepturile de creanța asupra sumelor depuse, dobânzilor si câștigurilor sunt imprescriptibile.

Mai mult, prin OUG nr. 156/2007, act normativ prin care a fost instituita procedura de acordare a despăgubirilor pentru persoanele fizice care au constituit depozite la CEC in vederea achizitionării de autoturisme, la art. 3 se arata ca suma reprezentand despăgubirea este acordata de M. Econimiei si Finatelor in conformitate cu prevederile legislației in vigoare privind datoria publica.

Astfel, chiar daca CEC a fost privatizata si, in prezent, este o instituție bancare de drept privat fiindu-i aplicabila legislația bancara, nu poate fi ignorant faptul ca la momentul la care au constituit depozitele si la momentul la care se susține ca depozitele lor au fost trecute intr-un cont colector, respectiv la_, statul R. era unicul acționar al CEC si garanta plata sumelor constituite in depozite de intimați - la acel moment Legea nr. 66/1996 fiind in vigoare.

Acest aspect reiese si din cuprinsul libretelor in care sunt consemnate sumele depuse si dobânzile, unde pe ultima fila se arata ca statul garantează plata acestor sume.

Prin întâmpinarea depusă de intimați la data de 31 octombrie 2013 a solicitat pe cale de excepție anularea recursului ca fiind insuficient timbrat și respingerea recursului formulat ca fiind neîntemeiat, cu consecința menținerii dispozițiilor hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinice si legale, cu cheltuieli de judecată, arătând că, referitor la excepția invocata: potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 147/1997 cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorata la suma contestata, in cazul cererilor si acțiunilor evaluabile in bani.

Taxa judiciara de timbru stabilita de către instanța fondului pentru soluționarea cererii intimaților a fost de 2.513 lei. Prin raportare la situația veniturilor familiei lor, au fost scutiți de plata sumei 1257,5 lei, iar plata diferenței de taxa a fost esalonta pe parcursul a 10 luni.

In aceste condiții, este evident ca suma datorata de recurenta pentru exercitarea caii de atac este de 1.257,5 lei si nicidecum suma de 612,5 lei, motiv

pentru care se solicita admiterea excepția insuficientei timbrări, cu consecința anularii recursului formulat.

Pe fondul cauzei, intimați apreciază legala si temeinica hotărârea instanței fondului. Astfel, intimați arată că sunt lipsite de fundament criticile recurentei potrivit cărora ar fi depus in termen legal intampinare, cată vreme, asa cum rezulta din actele existente la dosarul cauzei intampinarea a fost depusa in data de_, odată cu răspuns la interogatoriul luat acesteia, neexistand nicio dovada privind depunerea intampinarii in termenul legal, prin posta, asa cum susține recurenta.

Prin raportare la acest aspect, recurenta a fost decăzuta din dreptul de a mai invoca excepții si propune probe insa, oricum, problema legalei timbrări a cererii de chemare in judecata a fost tranșata prin solutionarea cererii de ajutor public judiciar, iar procedura prealabila a fost indeplinita, la dosarul cauzei fiind depusa corespondenta dintre subsemnați si recurenta, prin care aceasta din urma arata ca nu pot fi restituite sumele solicitate de noi, intrucat acesta s-au devalorizat si au fost trecute in conturi inactive (fila 67-69).

Nu este real faptul ca nu a fost indeplinita procedura de citare cu S. R. prin

M. F., cată vreme acesta a depus la dosarul cauzei intampinare, i-a fost comunicat raportul de expertiza efectuat in cauza si chiar s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul din_ in vederea comunicării răspunsului la obiectiuni.

Nu are relevanta faptul ca a mai existat un litigiu intre părți, având in vedere ca in cadrul acelui litigiu nu a fost abordat fondul problemei, acțiunea intimaților fiind anulata ca nelegal timbrata.

Intimații mai arată că asa cum recunoaște si recurenta in cuprinsul motivelor de recurs, intre intimați si aceasta s-a incheiat un contract de depozit neregulat, prin care recurenta si-a asumat obligația ca la cererea lor sa restituie sumele constituite in depozit, sume la care se adaugă dobânda aferenta.

Dat fiind faptul ca in temeiul contractului de depozit intimații sunt in continuare titulari ai conturilor deschise pe numele lor, apreciază ca avu dreptul de a obține in orice moment restituirea sumelor depuse si consemnate in cuprinsul libretelor aflate la dosarul cauzei, astfel cum in mod corect a reținut instanța fondului.

Trecând de argumentele existentei unui contract valabil de depozit, care nu a fost desființat pana in momentul de fata, este imperios necesara restituirea sumei rezultate ca urmare a calculelor efectuate de expertul desemnat in cauza, si prin raportare la jurisprudenta CEDO, care prin Hotărârea pronunțata la data de_ privind cererea nr. 34746-97 formulata de Asociația pentru Protecția Cumpărătorilor de Autoturisme, Liga pentru Protecția Cumpărătorilor de Autoturisme si alții vs. România, a statuat ca se impune restituirea sumelor constituite de reclamanți in depozite C. cu câștiguri in autoturisme, in caz contrar aducandu-se atingere dreptului de proprietate garantat de art. 1 Protocolul nr. 1 anexa la C.E.D.O., potrivit căruia privarea de un bun proprietate personala se poate face numai pentru o cauza de utilitate publica, cu respectarea principiului proportionalitatii.

Drept urmare, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 156/2007 prin care au fost despagubite persoanele care au constituit depozite la C. prin restituirea sumelor constituite in depozite actualizate cu indicele de inflație. In aceste condiții, pentru identitate de rațiune, intimații apreciază ca in mod corect s-a dispus restituirea sumelor depuse de intimați, sume actualizate cu indicele de inflație, asa cum au fost calculate prin raportul de expertiza efectuat in cauza.

C. B. recunoaște ca avea, in temeiul contractului de depozit neregulat, obligația de a păstra si restitui sumele depuse de impreuna cu dobânzile aferente, insa susține ca aceste conturi nu mai exista datorita Circularei aprobate de ședința Consiliului de Administrație al C. din data de_ . Din punctul intimaților de vedere un astfel de document nu justifica desființarea unui contract de depozit valabil incheiat, care poate inceta fie prin voința pârtilor, fie la termen, fie in alte modalități, dar nicidecum prin voința unilaterala a recurentei, care nici măcar nu le-a adus la cunoștința acest aspect.

Prin Circulare interne nu pot modificate dispozițiile legale in vigoare la momentul incheierii contractului de depozit si, de altfel, nu pot fi ignorate obligațiile părtilor de a-si aduce la cunoștința orice modificări intervenite in derularea

raporturilor contractuale. Recurenta avea obligația sa îi informeze asupra comisionului practicat cu privire la sumele depozitate de subsemnați, intrucat intre parti, contractul este legea acestora, efectele sale fiind guvernate de pe principiul forței obligatorii.

Referitor la obligația restituirii depozitelor, intimații arată ca este important de reținut demersul S. ui R. inca din anul 2007, când prin Legea nr. 146/2007 (in prezent abrogata de O.U.G. nr. 156/2007) a reglementat dreptul persoanelor fizice care au depus la CEC diverse sume de bani pana in 1990 in vederea achiziționării de autoturisme Dacia, de a obține despăgubiri egale cu suma depusa la CEC indexata cu nivelul indicelui de inflație, calculat de la data depunerii pana in ziua achitării.

Or, cată vreme prin acesta dispoziție legala si ulterior prin OUG nr. 156/2008 s-a instituit cadrul legal pentru acordarea efectiva, de urgenta, a despăgubirilor in cazul persoanelor care au constituit depozite la CEC in vederea achiziționării de autoturisme, apreciem ca nu poate fi ignorata situația similara a intimaților care au depus aceste sume de bani in vederea realizării de economii.

De asemenea, intimații arată că inteleg sa facă referite si la hotărârea CEDO Cauza Blidaru impotriva României din_ (Cererea nr. 8695/02), intr-o cauza similara arata ca o privare de proprietate se poate justifica numai daca se demonstrează in special ca a intervenit dintr-o cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege, orice ingerința in beneficierea dreptului de proprietate trebuie sa corespunda criteriului de proporționalitate. In plus, chiar presupunând ca s-ar putea demonstra ca privarea de proprietate a servit unei cauze de interes public, Curtea considera ca echilibrul just nu a fost păstrat si ca reclamanta a suferit o sarcina speciala si exorbitanta din moment ce a fost privata nu numai de valoarea reactualizata a depozitului sau bancar, ci si de orice despăgubire in aceasta privința, motiv pentru care s-a constat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Trebuie remarcat faptul ca recurenta a folosit banii aproximativ 30 de ani, iar la momentul la care au consitutit depozitele "Casa de Economii si Consemnatiuni a Republicii P. ulare R. e" era unica instituție autorizata sa primească sume spre consemnare, asa cum statua art. 3 din Decretul nr. 371/1954 (in prezent abrogat), astfel incat, nu aveau posibilitatea sa opteze intre mai multe instituții finaciare pentru depozitarea economiilor lor.

Intimații mai arată că sumele pe care le solicita reprezintă economiile de o viata ale lor, sume de care au o imperioasa nevoie pentru acoperirea tratamentului medicamentos foarte costisitor pe care R. M. si R. V. il urmează, fiind absurda explicația recuretei potrivit căreia ca la momentul de fata sumele depuse ar fi inexistente, ca au fost denominate, cată vreme parata a folosit atatia ani banii lor.

In aceste condiții, este evident ca in mod corect judecătorul fondului a dat eficienta dispozitiilor legale privind contractul de depozit si jurisprudentei C.E.D.O., prin acordarea posibilității reale a deponenților de a-si recupera sumele depuse Ia C. pe considerentul ca sunt in continuare titulari de cont si proprietari ai sumelor de bani depuse.

Intimații au mai arătat că, criticile recurentei in ceea ce privește raportul de expertiza sunt aberante, in speța nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru calcul taxei de timbru, intrucat aceasta a fost calculata anterior acordării cuvântului pe probe. Atunci când intr-o cauza se încuviințează efectuarea unei expertize contabile pentru calcul sumelor pretinse de reclamanți nu se poate susține ca judecătorul s-a antepronuntat in cauza, intrucat acesta are obligația de a cerceta cauza sub toate aspectele (atât susținerile reclamanților cat si cele ale paraților) si de a administra probatoriul aferent, in vederea aflării adevărului.

Recurenta avea cunoștința de existenta acestei cauze, de mersul dezbaterilor, astfel incat nu poate susține ca "a fost pusa in fata faptului implinit" prin efectuarea raportului de expertiza contabila. De altfel, daca recurenta aprecia ca raportul de expertiza este greșit intocmit avea posibilitatea sa solicite efectuarea unei contraexpertize, in condițiile in care judecătorul fondului, la termenul la care s-a depus răspunsul la obiectiuni, a intrebat reprezentata recurentei daca intelege sa solicite efectuarea unei contraexpertize, iar răspunsul a fost nu.

Intimații apreciază ca recurenta nu-si poate invoca propria pasivitatea pe parcursul judecării fondului si nu poate solicita desființarea unei hotărâri data cu aplicarea corecta a legii, cată vreme nu s-a opus efectuării raportului de expertiza si nu a solicitat efectuare unei contraexpertize.

Analizând recursul declarat de recurentul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin prisma probatoriului administrat și a motivelor de recurs, tribunalul reține următoarele:

Recurentul a criticat soluția primei instanțe în ceea ce privește calitatea sa procesuală, apreciind că nu poate fi obligat în solidar cu recurenta SC CEC B. S.A. la plata sumelor de 8.502,62 lei, precum și a cheltuielilor de judecată, cheltuieli apreciate de recurentă ca fiind în cuantum exagerat.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a recurentului, tribunalul reține că din analizarea dispozițiilor OMF nr.528/_ privind Regulamentul privind normele de baza in legătură cu operațiile pe libretele de economii, art.17, 18 si 20 din HG nr.888/1996 si art.27 din HG nr.1602/2002 pentru aprobarea Statutului CEC rezultă că depunerile populației la CEC au caracter voluntar si se primesc cu respectarea strictă a principiului libretului consimțământ al depunătorilor. Instrumentele de economisire emise de CEC in contrapartida preluării oricărui disponibil bănesc au înscrise de fiecare data o valoare nominala exprimata in forma bănească, negociabilă sau nu, purtătoare de dobânda sau nu. Rata dobânzii pe fiecare instrument de economisire si modul de acordare a acesteia, in numerar sau sub forma de câștiguri, se stabilesc de către Consiliul de Administrație CEC.

Prin art.21 din Statutul CEC din 1958 s-a stabilit că pentru sumele depuse, CEC plătește titularilor dobânzi anuale sau câstiguri, cuantumul dobânzilor fiind stabilit de catre Consiliul de Ministri, iar potrivit art.24 alin.2 din NM nr.16/1984, restituirea sumelor in numerar si a dobânzilor se face la solicitarea titularului, oricând in cursul anului. Dupa anul 1990 prin Legea nr.58/1998 - Legea bancara, depozitul a fost definit ca fiind suma de bani încredintata in urmatoarele conditii: sa fie rambursata in totalitate, cu sau fara dobânda sau orice alta facilitate, la cerere sau la termen convenit de catre deponent cu depozitarul.

Conform art. 2 din Decretul nr. 371/1958, sumele de bani depuse de C. pe libretele de economii, pe consemnațiuni C. cu cistiguri sau sub alte forme de economisire sunt garantate de stat.

Prin Legea nr.66/1996 a fost abrogat actul normativ anterior menționat, iar Casa de Economii si Consemnatiuni, persoana juridica româna de drept privat, s-a reorganizat in societate bancara pe actiuni, cu actionar unic statul român (art. 1). Potrivit art.4 din acest act normativ, sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni pe instrumente de economisire, precum si dobânzile si câstigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat. Acestea se restituie la cererea titularilor sau a reprezentantilor legali ai acestora. Drepturile de creanta asupra sumelor depuse, dobânzilor si câstigurilor sunt imprescriptibile.

Așadar, în condițiile în care reclamanții au efectuat depuneri la CEC în perioada 1981-1987, contrar susținerilor recurentului, tribunalul reține că acesta are calitatea procesuală pasivă în cauză, având calitatea de garant față de deponenți.

Este real faptul că OUG nr. 156/2007 face trimitere doar la despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.

-S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, însă judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art. 20 alin.(2) din Constituția, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, iar, pe de altă parte, în sensul art. 148 alin.(2) din Constituție, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudențele comunitare.

În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător al C.E.D.O., are obligația de a asigura efectul deplin al normelor acestei Convenții, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte intervenția legiuitorului pentru abrogarea sau modificarea ei.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a dat eficientă jurisprudenței Curții, statuând asupra faptului că nici art. 16 alin. 1 din Constituție și nici art. 14 din

Convenție nu permit discriminarea unor persoane aflate în situații comparabile, astfel că nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că prima instanța ar fi statuat asupra altor măsuri reparatorii.

Prin urmare, fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești, în sensul art. 304 pct.4 C.proc.civ., prima instanța de fond a reținut în mod corect că OUG nr. 156/2007 instituie o discriminare, încalcă și contravine practicii C.E.D.O. în situații juridice similare.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, tribunalul reține, pe de o parte, că acestea sunt justificate cu înscrisurile depuse la dosar, iar pe de altă parte, taxele judiciare nu pot fi cenzurate de către instanță, rămânând în discuție doar onorariul expertului și onorariul avocațial. În ceea ce privește onorariul expertului Apostol D. camelia, tribunalul reține că recurentul nu a avut obiecțiuni în fața primei instanțe și că acesta este pe deplin justificat. Nici onorariul avocațial achitat de către reclamanții intimați nu este exagerat, așa cum afirmă recurentul, acesta fiind pe deplin justificat de actele întocmite și complexitatea cauzei, astfel că si aceste critici sunt nefondate.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, cu majoritate de voturi, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul declarat de recurentul

S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 5819/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr. 19._ al Judecătoriei C.

-N. .

Analizând recursul declarat de recurentul

SC CEC B. S.A. prin SUCURSALA C. prin prisma motivelor invocate, precum si a dispozițiilor art. 304, 304¹si 312 Cod procedura civila, tribunalul, cu majoritate de voturi

, constată că nu subzistă nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și nici cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recursul urmând să fie respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează

:

Contrar susținerilor recurentei, tribunalul observă că aceasta a primit citația în data de_ (f. 15 dosarul Judecătoriei C. -N. ), termenul de judecată fiind stabilit pentru data de_, iar întâmpinarea a fost depusă și înregistrată la dosar abia la data de 6 ianuarie 2012 (f. 109-113). Deși recurenta a afirmat că a trimis întâmpinarea prin serviciile poștale înainte de termenul din data de_, nu a depus nici o dovadă în acest sens, din înscrisurile depuse până la data judecării recursului rezultând doar faptul că întâmpinarea a fost înregistrată la registratura instanței, odată cu răspunsul la interogator.

Înscrisul depus la fila 124 din dosar nu face dovada în acest sens, nefiind menționat nici numărul de dosar și nici numele intimaților din care să poată fi trasă concluzia clamată de recurentă și nici faptul că ar fi fost predat plicul cu actele Judecătoriei C. -N. . De altfel, tribunalul observă că acesta este un borderou emis de o firmă de curierat, nu de serviciile poștale, așa cum a afirmat recurenta.

În aceste împrejurări, în mod corect a reținut prima instanță că incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 C.pr.civ., aplicându-i sancțiunea decăderii. În plus, tribunalul reține că, în conformitate cu art. 720 indice 4 alin. 2 C.pr.civ., recurenta era obligată să depună întâmpinare, litigiul fiind de natură comercială.

Prin urmare, stând în pasivitate, depunând întâmpinarea cu nerespectarea dispozițiilor legale mai sus menționate, recurenta nu își poate invoca propria-i culpă în recurs.

Lipsă procedurii de citare cu recurentul S. ROMÂN prin M. F. nu poate fi invocată de către acest recurentu, nu de către SC CEC B. S.A., astfel că nici această critică nu poate fi primită.

În ceea ce privește excepția prematurității cererii ca urmare a neîndeplinirii procedurii concilierii directe, tribunalul reține că aceasta este o excepție relativă care putea fi invocată decât până la primul termen de judecată, prin întâmpinare, art. 109 alin. 3 C.pr.civ., statuând expres faptul că se aplică sancțiunea decăderii în ipoteza în care este invocată ulterior. De altfel, prin instituirea procedurii prealabile s-a urmărit degrevarea instanțelor de judecată, ținându-se cont de Recomandarea nr. 86 (12) a Comitetului Miniștrilor din statele membre UE cu privire la măsurile de prevenire și reducere a volumului de lucrări la instanțe.

Nici criticile referitoare la netimbrarea cererii nu pot fi primite, instanța de fond pronunțându-se la data de_ asupra cererii formulate de către reclamanți privind acordarea ajutorului public judiciar, în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de 1257,5 lei și eșalonării sumei de 1255,5 lei. Din actele dosarului instanței de fond rezultă că aceștia au achitat ratele lunare stabilite prin această încheiere, astfel că sunt vădit nefondate susținerile recurentei. De altfel, în ipoteza în care reclamanții nu ar fi achitat aceste rate, sancțiunea nu ar fi fost anularea cererii, ci executarea silită a reclamanților și recuperarea de către unitatea administrativ teritorială a taxelor neachitate.

În ceea ce privește soluția pronunțată de prima instanță pe fondul cauzei, tribunalul reține că este de necontestat depunerea la CEC a sumelor indicate de către intimați prin cererea de chemare în judecată și faptul că recurenta avea calitatea de depozitar. Așa cum a reținut și prima instanță, în această calitate, recurenta are obligația să restituie deponentului ,,tot ceea ce s-a primit";. Este real faptul că nu recurenta avea obligația să îi încunoștințeze pe intimați cu privire la denominarea din anul 2004, însă recurenta este ținută șă restituie ceea ce a depozitat, iar în conformitate cu art. 2 din Decretul nr. 371/1958, sumele de bani depuse de C. pe libretele de economii, pe consemnațiuni C. cu câștiguri sau sub alte forme de economisire sunt garantate de stat.

Recurenta nu a dovedit că i-ar fi informat pe intimați aspra prevederilor Circularei CEC nr. 48/0_ aprobată în ședința Consiliului de Administrație al CEC din data de_, circulară conform căreia sumele depuse de ei urmau să fie virate intr-un cont unic colector. Circulara anterior menționată de care se prevalează recurenta este un act intern, nu are valoare de lege și nu li se poate pretinde intimaților să o cunoască. Mai mult, atâta timp cât acest act intern modifica unilateral contractele de depozit încheiate cu intimații, recurenta avea obligația să aducă la cunoștința intimaților deponenți prevederile acesteia.

Nu sunt pertinente nici susținerile referitoare la perceperea comisionului de administrare ,,în temeiul reglementărilor interne ale CEC SA";, aceasta fiind o altă modalitate de modificare unilaterală a contractelor de depozit ale intimaților, modificare la care aceștia nu rezultă că au consimțit.

Afișarea acestor comisioane la ușa unității bancare, pe lângă faptul că nu a fost dovedită, nu asigură o reală comunicare o modificărilor aduse de recurentă contractelor de depozit. In plus, nu a dovedit recurenta că ar fi convenit cu intimații în sensul că tăcerea acestora, respectiv lipsa unui răspuns într-un anumit termen la orice modificare adusă de bancă contractelor, este considerată acceptare a noilor condiții.

Atâta timp cât depozitele erau pe termen nedeterminat, recurenta nu avea dreptul să declare inactive conturile intimaților și nici să procedeze la radierea lor, aceasta fiind ținută de restituirea sumelor depozitate.

În ceea ce privește restituirea sumelor actualizate depuse de către intimați, așa cum s-a reținut în cele ce preced, tribunalul reiterează că în mod corect prima instanță a dat eficientă jurisprudenței CEDO, înlăturând discriminarea instituită prin OUG nr. 156/2007, obligând recurenții la restituirea sumelor actualizate depuse de intimați în perioada_ -_ .

Sunt vădit nefondate și formulate cu rea credință susținerile recurentei în sensul că expertiza contabilă a fost dispusă în vederea determinării taxei judiciare de timbru, din încheierea pronunțată în ședința publică din_ rezultând cu claritate faptul că judecătorul de la instanța de fon și-a exercitat rolul activ așa cum prevede art. 129 C.pr.civ. și a pus în discuție efectuarea acestei expertize cu scopul de a determina cu certitudine pretențiile reclamanților intimați, aceștia indicând în acțiunea înregistrată în anul 2011 faptul că solicită suma de 47.600 lei. La data la care s-a dispus efectuarea expertizei, taxa de timbru era stabilită prin raportare la valoarea indicată de reclamanții intimați, așa cum prevede art. 3 din Legea nr. 146/1997. De asemenea, la data la care s-a dispus expertiza, instanța de fond soluționase prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de_, cererea formulată de către reclamanții intimați privind acordarea ajutorului public judiciar (f. 65, 138 dosarul instanței de fond).

Nu pot fi primite nici susținerile recurentei în sensul că prin administrarea probei cu expertiza tehnică instanța de fond s-ar fi antepronunțat, prin ordonarea acestei probe dându-se eficiență dispozițiilor art. 129 alin. 5 C.pr.civ..

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 312 alin. 1 teza II C.pr.civ., tribunalul, cu majoritate de voturi, va respinge ca fiind vădit neîntemeiat recursul declarat de către recurenta SC CEC B. S.A. prin SUCURSALA C. împotriva sentinței civile nr. 5819/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 26 martie 2013 în dosarul nr. 19._, sentință pe care o va menține în întregime.

În baza art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a recurenților, urmează a-i obliga, în solidar, să plătească intimaților R. M., R. V. și R. O., suma de

1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs constând în onorar avocațial (f. 38)

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, cu majoritate de voturi, ca neîntemeiate, recursurile formulate de către recurenții S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și SC CEC B.

S.A. prin SUCURSALA C. împotriva sentinței civile nr. 5819/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 26 martie 2013 în dosarul nr. 19._, dată în contradictoriu cu intimații R. M., R. V. și R. O. .

Obligă recurente, în solidar, să plătească, în favoarea intimaților, în solidar, suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată, în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2013.

JUDECĂTOR		JUDECĂTOR			GREFIER
E. B.	V.	L. -G.	S.	M.

Red./E.B./2 ex./_

Cu opinia separată a judecătorului I. P., în sensul admiterii recursurilor și modificării hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Consider că analogia făcută între cei care au depus la CEC, înainte de Revoluție, pe libretele de economii, cu dobândă, diferite sume de bani și cei care au făcut acest lucru în vederea achiziționării de autoturisme Dacia, nu poate fi făcută. Cele două instrumente de economisire au caracteristici diferite: în primul caz, cei care au adoptat această formă de economisire urmau să beneficieze doar de o dobândă fixă, acordată pentru perioada de timp pentru care a fost constituit acel depozit, pe când în cel de-al doilea caz, depozitul era constituit în vederea obținerii unui autoturism Dacia, la finalul perioadei contractuale. Deci, în primul caz, banii puteau fi retrași la fiecare termen de scadență, în cel de-al doilea caz, scopul constituirii depozitului era atins doar când acesta devenea scadent iar deponentul urma să primească un autoturism Dacia în schimbul banilor. Nu există niciun tratament diferențiat sau care să poată fi considerat ca fiind discriminatoriu, în urma apariției OUG nr. 156/2007, deoarece în cea de-a doua situație, în urma schimbării regimului în anul 1989, a privatizării producătorului autohton de autoturisme Dacia, a creșterii inflației și a prețului acestor autoturisme, cei față de care nu li s-a împlinit termenul la sfârșitul căruia urmau să beneficieze de un autoturism Dacia, nu mai puteau obține de acel autoturism. Aceasta a fost și rațiunea instituirii măsurilor reparatorii față de acestă categorie specială de deponenți, prin OUG nr. 156/1997, tocmai pentru a fi respectat dreptul de proprietate a acestor persoane și în cele din urmă, înseși

prevederile contractului încheiat inițial între aceste persoane fizice și o entitate juridică, în acel moment controlată în totalitate de către S. Român. Măsurile reparatorii edictate în favoarea unei categorii speciale nu pot fi extinse, prin analogie, față de toți cei care au constituit depozite la CEC, înainte de 1989. Cele două premise de la care se pleacă nu sunt asemănătoare, astfel că întreaga argumentație a opiniei majoritare în sensul apariției unei discriminări, nu poate fi acceptată. Din contră, de o discriminare s-ar fi putut vorbi în situația în care cei față de care termenul la care ar fi trebuit să beneficieze de un autoturism Dacia s-ar fi împlinit, după Revoluție, iar ei nu ar mai fi primit mașina iar cei cărora depozitele constituite pentru o anumită perioadă de timp ar fi ajuns la scadență după Revoluție ar fi putut să-și recupereze banii, cu dobânda aferentă prevăzută în contract. Deci, pentru o categorie de deponenți S. Român și-ar fi îndeplinit obligațiile așa cum s-a contractat inițial, pe când față de cealaltă, nu.

Faptul că reclamanții au stat în pasivitate până acum și nu s-au preocupat de recuperarea banilor și desființarea depozitelor constituite, deși au avut extrem de multe termene la care puteau face acest lucru, nu poate fi imputabil recurenților. De asemenea, nici faptul devalorizării depozitelor nu poate fi pus în sarcina recurenților. Inflația este un fenomen economic ce este suportat de către întreaga societate din țara în care el se manifestă. Nu a existat, în contractele încheiate între părți, nicio clauză prin care CEC s-ar fi obligat să restituie, la scadență depozitul actualizat cu rata inflației. Nicio dobândă, penalitate, rata inflației, nu poate fi pusă în sarcina recurenților, deoarece aceștia nu i-au împiedicat pe intimați, niciodată să ceară desființarea depozitelor. Singurii vinovați de situația creată sunt intimații care din dezinteres, neștiință sau chiar intenționat au stat în pasivitate o perioadă extrem de lungă de timp, pentru ca acum să ceară restituirea depozitelor constituite, cu despăgubirile aferente, prevalându-se de așa-zisa nerespectare de către S. Român a dreptului de proprietate, invocând, bombastic, jurisprudența CEDO și încălcarea anumitor drepturi contituționale.

Actuala CEC B. SA, pe bună dreptate, pentru a nu rămâne cu o mulțime de depozite active, marea lor majoritate având o valoare derizorie și de care nu s-a mai interesat nimeni, a luat măsura păstrării acestora, pe o perioadă nedeterminată de timp, în schimbul unui comision, până când respectivele depozite vor fi ajuns la valoarea zero, când evident, urma să fie închise. În acest mod procedează toate instituțiile de credit, fiind evidentă absurdă, păstrarea unor depozite pentru o durată de timp infinită, deoarece titularii lor nu s-au mai interesat de ele din diferite motive (neglijență, deces, dezinteres etc.). Această situație putea fi cunoscută foarte ușor de către deponenți dacă ar fi vrut, cu adevărat, să se preocupe de banii lor, Circulara C. nr. 48/_, aprobată în ședința Consiliului de Administrație al C. S.A. din data de_, fiind publicată și adusă la cunoștința oricui interesat, care s-ar fi prezentat la ghișeele băncii pentru a obține informații.

Judecător, I. P.

← Sentința civilă nr. 796/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Încheierea civilă nr. 3105/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Decizia civilă nr. 71/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 95/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 387/2013. Acțiune în pretenții comerciale Sentința civilă nr. 796/2013. Acțiune în pretenții comerciale Încheierea civilă nr. 3105/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 345/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 26/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 1172/2013. Acțiune în pretenții comerciale