Decizia civilă nr. 118/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 118/R/2013
Ședința publică din data de_ Completul este constituit din: PREȘEDINTE - N. K. JUDECĂTOR- D. D. JUDECĂTOR - F. M. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta SC F. E.
în contradictoriu cu intimații C.N.A.D.N.R. SA prin D. R. D. ȘI P. C. și B. S. R. M., împotriva sentinței civile nr. 18567/2012, pronunțată la data de_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, cauza având ca obiect în prima instanță, contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-na avocat Suciu R. I., lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intimata C.N.A.D.N.R. SA prin D. R. D. ȘI P. C. a înregistrat la dosar în data de_, întâmpinare.
ul, din oficiu ridică excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului având în vedere natura titlului în temeiul căruia s-a pornit executarea silită, excepție pe care o pune în discuția reprezentantei recurentei.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea excepției ridicate din oficiu.
T. ul reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a T. ului Specializat C. .
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că, prin sentința civilă nr.18567/2012, pronunțată de Judecătoria C. N., la data de 28 septembrie 2012, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. F. E.
S.R.L. în contradictoriu cu intimații C.N.A.D.N.R. S.A. - prin D. R. de
D. si P. C. și Biroul Executorului Judecătoresc S. R. M. .
În considerentele hotărârii pronunțate, prima instanță a reținut că s-a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu, constând în procesul-verbal de contravenție, ce a stat la baza demarării executării silite de către intimatul Biroul Executorului Judecătoresc S. R. M. în dosarul execuțional nr. 633/2012.
De asemenea, s-a reținut că în conformitate cu art. 399 alin. 1 și 3 C.proc.civ., împotriva titlului executoriu se pot invoca apărări de fond doar în măsura în care acesta nu este emis de o instanță judecătorească. În ipoteza în care titlul executoriu este emis de o instanță judecătorească, pe calea
contestației la executare se pot invoca doar motive ce țin de lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, ipoteză care însă nu este valabilă în speță de față, ținând seama de argumentele conturate de către
contestatoare în cuprinsul cererii introductive de instanță. Același alin. 3 al art. 399 C.proc.civ., stabilește că împotriva titlului executoriu se pot formula apărări de fond, numai în măsura în care pentru contestarea acestuia legiuitorul nu a stabilit o cale de atac separata.
Or, in cauza, din examinarea actelor dosarului execuțional nr. 633/2012 al B. S. R. M., instanța de fond a reținut că titlul executoriu este dat de procesul-verbal de contravenție seria R11 nr. 0121744/_, emis de intimatul C. S.A., prin care s-a angajat răspunderea contravenționala a contestatoarei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, modificată și completată, fiindu-i aplicată o amendă contravențională în sumă de 250 lei, precum și stabilită o despăgubire în cuantum de 28 euro (f. 25). Pentru contestatoarea titlului executoriu - proces- verbal de contravenție, legiuitorul a reglementat plângerea contravențională, conform OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, de care însa societatea contestatoare nu a înțeles să uzeze.
Așadar, ținând seama ca împotriva titlului executoriu este deschisă o cale de atac speciala reglementata de OG nr. 2/2001, prima instanță a apreciat că analizarea criticilor de nelegalitate și netemeinicie relative la acesta nu poate fi realizata în cadrul contestației la executare, conform art. 399 alin. 3 C.proc.civ. Această concluzie vizează atât amenda contravențională, cât și despăgubirea fixată în sarcina contestatoarei prin procesul-verbal amintit, iar pentru a se obține ineficiența mențiunii cu privire la obligația contestatoarei de a achita despăgubirea de 28 euro, petenta avea posibilitatea de a formula plângere contravențională, în cadrul căreia urma a fi analizate motivele de nelegalitate și netemeinicie formulate.
De asemenea, instanta de fond a avut în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat contestatoarei în mod legal prin afișare, conform art. 27 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește motivele conturate de către contestator în susținerea contestației la executare și reținând că nu s-au invocat motive de nelegalitate ale executării silite demarate în contra sa (nelegalitate intrinseca a actelor de executare), instanța de fond a reținut că demersul judiciar al contestatorului este nefondat.
Astfel, instanța a constatat ca somația execuțională a fost emisă cu respectarea 387 C.proc.civ., reprezentând un act de executare prin care s-a demarat procedura de executare silita împotriva debitoarei contestatoare pentru o creanța certa, lichida si exigibila, decurgând din titlul executoriu constând în proces-verbal de contravenție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC F. E. S., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea pronunțată nu a ținut cont de noile modificări legislative cu privire la tariful de despăgubire prevăzute de OG nr.15/2002 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, aplicate până la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 pentru modificarea OG nr.15/2002.
Astfel, începând cu data de 27 iulie 2012nu se va mai menționa în procesul verbal și în înștiințarea de plată tariful de despăgubire, fiind eliminat. Este înlăturată obligația de plată a acestui tarif prev. de art.8 alin.3 din OG nr.15/2002.
Referitor la cauzele introduse anterior datei de 27 iulie 2012, aflate pe rolul instanțelor de judecată cu privire la tariful de despăgubire, recurenta a arătat că se anulează prin prevederea expresă din Legea nr.144/2012.
S-a mai arătata că, autoturismul a circulat pe drumurile publice fără rovigneta valabilă și a fost sancționată contravențional cu amendă care a și fost achitată, mai puțin tariful de despăgubire care s-a dovedit o taxă abuzivă, fiind înlăturată prin Legea nr.144/2012.
În acest sens, recurenta a invocat dispozițiile art.12 din OG nr.20/2001, potrivit cărora dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a actului normativ.
Recurenta a arătat de asemenea că prima instanță nu a analizat titlul, respectiv procesul verbal de contravenție care este nul absolut pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în conformitate cu dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001.
În final, recurenta a arătat că, în baza noilor modificări legislative, procesul verbal lovit de nulitate absolută nu poate constitui titlu executoriu.
Prin întâmpinare, intimata C.N.A.D.N.R. SA prin D. R. D. ȘI P. C. a solicitat respingerea recursului.
Verificându-și din oficiu competența, prin prisma dispozițiilor art.1591alin.4 C.pr.civ., la termenul de judecată din data de 25 februarie 2013, tribunalul specializat, a ridicat excepția necompetenței sale materiale.
Analizând excepția necompetenței materiale, tribunalul specializat o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:
Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, competența materială de recurs a celor trei tribunale comerciale, era reglementată de dispozițiile art. 2 pct. 3, raportate la cele ale art. 2, pct. 1, lit. a și art. 1 C.proc.civ., care diferențiau între procese și cereri în materie civilă și procese și cereri în materie comercială, toate coroborate cu dispozițiile art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, care prevedeau că tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează, dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 prevăzând expres faptul că se pot înființa secții sau complete specializate pentru cauze comerciale.
Desigur, din punctul de vedere al dreptului material, criteriile de delimitare între cauzele civile și comerciale se regăseau în dispozițiile art. 3 C.com., care se refereau la actele de comerț obiective, art. 4 C.com., care se refereau la actele de comerț subiective și art. 7, art. 9 și art. 56 C.com., care defineau comercianții și condițiile de incidență a jurisdicției comerciale.
Codicele de comerț din 1887, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 10 mai 1887 a fost abrogat, cu excepția unor articole care nu prezintă relevanță în prezenta speță, prin dispozițiile art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011.
Același act normativ, Legea nr. 71/2011, prin art. 223 prevede expres faptul că doar procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.
Dat fiind faptul că cererea dedusă judecății a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de 22 aprilie 2012, după data intrării în vigoare a noului Cod civil, dispozițiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 nu sunt aplicabile.
În consecință, se impune verificarea aplicabilității dispozițiilor art. 227 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.
În acest context se impune analiza noțiunii de "lege specială"; la care se referă art. 227 din Legea nr. 71/2011, precum și stabilirea modului de aplicare în timp a dispozițiilor acestei norme.
Dat fiind faptul că Legea nr. 71/2011 a fost adoptată pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul apreciază că singura interpretare posibilă a noțiunii de "lege specială"; trimite la toate celelalte acte normative care se găsesc, față de Noul Cod Civil, în relația normă specială - normă generală. Aplicarea în timp a acestor dispoziții are, desigur, în vedere momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, legile speciale fiind actele normative arătate în cuprinsul prezentului aliniat care au rămas neabrogate în urma intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011.
În consecință, T. ul Specializat C. ar fi competent să soluționeze prezentul recurs doar în măsura în care hotărârea atacată ar fi o hotărâre pronunțată în primă instanță în materia profesioniștilor.
Obiectul prezentului litigiu este o contestație la executare care vizează creanțe născute în urma săvârșirii unei fapte de natură contravențională. Or, actele vizate de contestația dedusă judecății nu sunt de natură să atragă competența de soluționare a instanței specializate întrucât nu vizează un titlu executoriu în materia profesioniștilor, fiind lipsit de relevanță faptul că una dintre părți este un profesionist.
În același sens, tribunalul reține și considerentele deciziei nr. XV/5 februarie 2007, interpretate mutatis mutandis, potrivit cărora în considerarea principiului specializării, este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie administrativ fiscală, recursul să se îndrepte la secția de contencios administrativ a instanței competente, neputând fi primit punctul de vedere conform căruia, atunci când este vorba despre o contestație la executare propriu-zisă, natura litigiului rămâne fără relevanță, aceasta cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca, într-o atare contestație, să se invoce și apărări de fond, a căror natură să fie indiscutabilă.
Având în vedere considerentele reținute, în temeiul art.1591alin.2 coroborat cu art.2 pct.3 C. pr. civ., tribunalul specializat va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului, în favoarea T. ului C. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. și, în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta SC F. E. S. împotriva sentinței civile nr.18567/28 septembrie 2012,
pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., în favoarea T. ului C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
N. K. D. D. | F. M. | F. B. |
Thred. NK 2 ex./_
Judecător fond: G. -R. F. -Hîngan Judecătoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 160/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 68/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
