Decizia civilă nr. 84/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 84/2013
Ședința publică din data de 14 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M.
GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul M. P. D. împotriva Sentinței civile nr.6018/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata P. L. R. I. SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr.202/2010, în conformitate cu art.159¹ alin.4 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, raportat la disp. art. 2 pct. 3 C.pr.civ. coroborat cu art. 402 alin. 2 C.pr.civ.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat, însă necomunicat, deoarece a fost depus doar într-un singur exemplar.
Se constată faptul că pentru acest termen de judecată recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 97 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind returnată cu mențiunea "afișat"; încă din data de_, dată de la care recurentul avea posibilitatea să achite taxa de timbru și timbrul judiciar.
Tribunalul, constatând faptul că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, invocă din oficiu excepția netimbrării recursului și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
Deliberând constată,
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.6018/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă cererea de repunere în termenul legal privind formularea contestației la executare. A fost respinsă excepția tardivității contestației la executare, invocată de intimată și respinsă, ca neîntemeiată contestația la executare, formulată de contestatorul M. P. D., în contradictoriu cu intimata Porche L. R. I. S.A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de_, S.C.P.E.J. Andronesi V. n D. și Andronesi D. a M. a întocmit și transmis o adresă în dosarul execuțional 522/2011 prin care P.F.I. M. P. D. a fost înștiințată că i-a fost poprit contul deschis la Banca Transilvania S.A. - Sucursala B. Năsăud, în vederea recuperării sumei de 20.904, 72 lei reprezentând sume datorate în temeiul contractului de leasing financiar nr. 9056002/135194 și cheltuieli de executare.
Această înștiințare i-a fost comunicată contestatorului la o adresă la care acesta nu mai locuia de mai mulți ani, aspect confirmat de martorul M. I., audiat în cauză (f.27), care personal a luat corespondența trimisă pe numele contestatorului și i-a înmânat-o acestuia la data de_, astfel că, raportat la data și modul la care acesta a intrat în posesia comunicării executorului judecătoresc, în temeiul disp.art.103 din C.proc.civ., instanța l-a repus pe contestator în termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare și a respins excepția tardivității introducerii contestației, invocată de intimată.
1
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că intimata, în calitate de locator/proprietar și finanțator, a încheiat cu contestatorul M. P. D. - persoană fizică independentă - cum de altfel acesta s-a semnat și ștampilat - contractul de leasing nr. 9056002/135194 având ca obiect dreptul de folosință a autovehiculului marca AUDI A4, serie șasiu WAUZZZ8K49A133050, număr de înmatriculare_ (f.2-13 din dosarul execuțional).
De la data încheierii contractului de leasing și după achitarea avansului, contestatorul nu a mai respectat termenele scadente pentru plata ratelor de leasing și primelor de asigurare, deși art. 6 pct. 6.4. din contractul de leasing prevede în mod expres faptul că: "Ratele de leasing și primele de asigurare trebuie sa fie plătite în conturile specificate de către Locator si/sau Broker pe facturile emise, cel mai târziu în a -15-a zi calendaristica de la data facturării", astfel, ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de plată a ratelor restante la termenul scadent și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, intimata a inițiat procedura executării silite în vederea recuperării debitului restant în valoare de 18.591,72 lei, reprezentând rate de leasing restante, rate prime de asigurare casco restante și factura RCA emisa și neachitata conform contractului de leasing nr. 9056002/135194.
Contestatorul consideră că se impune anularea actului de executare întrucât nu ar exista nici un raport juridic între creditoarea - intimată și Persoana Fizică Independentă M. P. D., ci între creditoarea - intimată și persoana fizică M. P. D. .
Aceste apărări formulate de contestator în cadrul contestației de față nu au fost reținute de instanță.
Pe ultima filă din contractul de leasing nr.9056002/135194 (f.13 din dos.exec.), contestatorul s-a semnat și a ștampilat ca M. P. DPF.I.
De asemenea, adresa de înștiințare cu privire la înființarea popririi, a fost adresată lui M.
P. DPF.I. (f.38 din dos.exec.), iar pe dovada de primire a procesului-verbal de predare de la fila 40 din dosarul execuțional, a fost menționat la destinatar, tot M. P. DPF.I., astfel că susținerile contestatorului, în sensul că între creditoarea-intimată și Persoana Fizică Independentă
M. P. D. nu există nici un raport juridic, sunt neconforme cu realitatea.
Oricum, referitor la susținerile contestatorului cu privire la separația patrimoniului unei persoane fizice față de cel al unei persoane fizice independente, instanța a reținut că raportul juridic dintre intimată și contestator s-a născut sub incidența vechiului Cod Civil, în care nu era prevăzută în mod expres separația de patrimonii, contestatorul nefăcând dovada existentei unei separații a patrimoniului, astfel că acesta este obligat sa răspundă față de datoriile contractate cu întregul patrimoniu, referirile făcute de acesta cu privire la activitățile dependente și cele independente neputând conduce la concluzia incidenței separației de patrimonii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul M. P. D. , solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare.
În motivare s-a arătat că potrivit sentinței civile nr.6277/2012 s-a respins contestația la executare pe motivul ca raportul contractual este intre P. L. R. I. SA si PFI (persoana fizica independenta) M. P. D. . La ultimul termen de judecata din dosarul_ s-a specificat ca nu contestă raportul contractual ci faptul că executarea, respectiv poprirea contului bancar s-a făcut pe PFA (persoana fizica autorizata) M. P. D. care reprezintă o formă juridică total diferită față de PFI. Intre PFA M. P. D. si P. L. R. I. SA nu există nici un fel de raport contractual. PFI si PFA reprezintă 2 entități juridice diferite, prima (PFI) având cui (CNP- ul persoanei fizice M. P. D. (1. ) reprezentând o forma de persoana fizica cu dreptul de a deduce anumite cheltuieli iar a doua (PFA) având cui: 24267311 reprezentând o forma de persoană juridică având certificat de înregistrare la Registrul Comerțului. P. rirea contului de PFA M. P. D. s-a făcut în mod abuziv, între P. L. R. I. SA și PFA M. P. D. neexistând nici un fel de raport contractual.
Modul în care P. L. R. I. SA a intrat in posesia contului bancar al PFA M. P.
D. și a codului de înregistrare fiscală, a fost datorită unor facturi plătite către P. L. R. I. SA din contul de PFA M. P. . Intre PFI M. P. D. si PFA M. P. D. s-a făcut un contract de comodat ca pe parcursul activității PFA M. P. D. să poată folosi la rândui autoturismul și să poată deduce anumite facturi din cheltuielile aferente activității.
2
Actul de executare este nefondat și astfel solicită ridicare popririi contului de PFA M. P.
D. și restituirea sumelor de bani care au fost poprite, plus cheltuielile de judecată.
Pentru primul termen de judecată din data de_, văzând prev. art.11 alin.1 cu referire la art.2 alin.2 din Legea nr.146/1997, tribunalul a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 97 lei și timbrul judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Cum în ședința publică din_ tribunalul a constatat că aceste taxe nu au fost achitate, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului, astfel că față de dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.9 din OG nr.32/1995, cunoscut fiind principiul plății anticipate a taxelor judiciare de timbru, urmează a fi admisă excepția cu consecința anulării recursului formulat de recurentul M. P. D. împotriva sentinței civile nr.6277/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul M. P. D., domiciliat în B.
, cartier S., nr.1L, jud. B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr.6277/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
D. E. L. | L. | T. | B. | A. | P. M. |
GREFIER,
M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
Jud. fond:B. V.
3
| ← Decizia civilă nr. 176/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 160/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
