Decizia civilă nr. 118/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ N. 118/2013
Ședința publică din data de 18 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
Pe rol soluționarea apelului promovat de debitoarea SC L. I. P.
C. SA PRIN ADMINISTRATOR J. C. T. împotriva sentinței civile nr. 1777 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. _
*, în contradictoriu cu pârâții C. S. N. 2 B. M., A. H. -antrenor C. nr.2 B. M., S. ANA mama elevei S. T. L., M. L. tatăl elevei sportive M. C. A., B. G. mama sportive B. R. I., C. M. tatăl elevei sportive C. A. A., R. A. L. tatăl elevei sportive R. R.
, B. M. mama elevei sportive B. I., R. A. M., S. T. L., M.
C. A., B. R. I., R. R. A., C. A. A., B. I., având ca obiect - pretenții.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.777 din 18 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâtul A. H. precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de pârâtul R. A. L. .
S-a respins acțiunea promovată de reclamanta SC L. I. P. C. SA B., prin administrator judiciar C. T., în contradictoriu cu pârâții: C. S. N. 2 B. M., A. H., S. ANA, M. L., B. G., C. M.
, R. A. L., B. M., R. A. M., S. T. L., M. C. A. ,
B. R. I., R. R. A., C. A. A. și B. I. .
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului R. A. L. suma de
1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta prin administrator judiciar și-a fundament în drept acțiune pe dispozițiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, invocându-se însă, pe de altă parte, nerespectarea obligațiilor contractuale inserate în cuprinsul contractelor de angajament aflate în dosarul nr._ și potrivit cărora C. ul S. Școlar nr. 2 B. M. s-a obligat să acorde dezlegări pentru sportivele pregătite numai cu acordul reclamantei, acestea obligându-se să nu semneze un alt contract sau acord scris fără consimțământul și acordul scris al reclamantei.
A reținut instanța de fond că reclamanta tinde prin acțiune obligarea în solidar a pârâților să returneze totalitatea cheltuielilor efectuate de către aceasta în legătură cu pregătirea sportivelor pârâte, iar potrivit art. 1093 din vechiul C.pr.civ., obligația este solidară din partea debitorilor când toți s-au obligat la același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, or, în situația de față, reclamanta invocă o pretinsă încălcare a obligațiilor contractuale de către pârâți, obligații distincte care nu derivă însă dintr-o singură convenție ci sunt asumate de fiecare pârât în parte, în nume propriu printr-un contract de angajament.
S-a mai reținut că deși s-a invocat nerespectarea unor obligații stabilite printr-un contract preexistent, reclamanta a invocat ca temei juridic al cererii introductive dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală, ignorându-se regula instituită de jurisprudență potrivit căreia în cazul în care între părți a existat un contract din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de ales fiind aceea a răspunderi contractuale.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. L. I. P. C. S.A. B.
, prin administrator judiciar C. T., a declarat recurs, recalificat în apel
, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului, reclamanta arată că instanța de fond a acordat prioritate principiului disponibilității, în condițiile în care instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, aceasta având posibilitatea ca după ce a pus în discuția părților aceea chestiune de drept, să schimbe calificarea juridică pe care reclamantul a dat-o cererii sale.
Arată apelanta că instanța de fond a omis să pună în discuția părților necesitatea schimbării temeiului juridic invocat prin acțiunea introductivă și, cu toate acestea, a respins-o tocmai pentru acel motiv.
Susține apelanta că s-a încălcat principiul rolului activ al instanței cât și principiul contradictorialității, partea reclamantă neputând să își exprime punctul de vedere asupra necesității schimbării temeiului legal al acțiunii și să prezinte argumentele față de problemele puse în dezbatere.
Se mai susține din partea apelantei că instanța de fond nu a soluționat în fond cauza, nefiind discutată temeinicia pretențiilor raportat la probele administrate în cauză, instanța de fond limitându-se în pronunțarea hotărârii exclusiv pe greșita încadrare juridică a cauzei.
Pârâtul A. H. a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.28).
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Reclamanta a invocat ca temei juridic al acțiunii introductive dispozițiile art. 998, art. 1000 alin. 1 și art. 1003 din vechiul C.pr.civ. și a depus la dosar în probațiune, în susținerea pretențiilor, acte scrise ce permit calificarea ca fiind acte contractuale ce stabilesc drepturi și obligații în sarcina părților semnatare.
Practic, între temeiul juridic al acțiunii introductive indicat ca fiind cel al răspunderii civile delictuale și înscrisurile depuse în probațiune ce permit concluzia existenței unor raporturi juridice bilaterale între reclamantă și pârâții chemați în judecată, există o contradicție.
În încheierea din ședința publică din 4 martie 2013 (f.106, dosar fond) este menționat că instanța de fond acordă părților prezente cuvântul pe fondul cauzei, rămânând deci în pronunțare asupra fondului.
Sintagma "fondul cauzei"; este circumscrisă situației de rezolvare a raporturilor dintre părți în substanța lor, respectiv de verificare a temeiniciei sau
2
dimpotrivă a netemeinicie pretențiilor formulate în cadrul cererii de chemare în judecată.
În realitate, cu prilejul analizării cererii de chemare în judecată în sentința ce face obiectul prezentului apel, instanța de fond nu a procedat la analiza pe fond a pretențiilor ci a avut în vedere contradicția cuprinsă în cererea de chemare în judecată dintre indicarea temeiului juridic al răspunderii civile delictuale și susținerile părții reclamante întemeiate pe probele cu înscrisuri depuse la dosar, referitoare la existența unor înțelegeri de natură contractuală între părțile litigante.
Un prim aspect ce se impune a fi sesizat în prezenta cauză din perspectiva art. 129 alin. 4 C.pr.civ., este că instanța de fond nu a solicitat părții reclamante să lămurească contradicția existență între motivarea cererii introductive și temeiul juridic indicat în justificarea pretențiilor patrimoniale formulate.
De asemenea, nu rezultă din conținutul încheierii de ședință din data de_ sau din cele anterioare că instanța ar fi pus în discuția contradictorie a părților chestiunea controversată menționată anterior.
În condițiile art. 129 alin. 5 C.pr.civ., instanța de fond avea posibilitatea de a lămuri aspectele menționate înainte de a acorda părților cuvântul în privința fondului cauzei, deoarece aspectul clarificării temeiului juridic al acțiunii introductive reprezintă o chestiune ce trebuie abordată înainte de soluționarea fondului cauzei.
Practic, deși instanța de fond a rămas în pronunțare pe fond, nu a analizat cu prilejul emiterii hotărârii substanța pretențiilor deduse judecății, ci doar a avut în vedere o excepție de inadmisibilitate a acțiunii introductive generată de neconcordanța menționată anterior.
În această situație, în condițiile art. 297 alin. 1 C.pr.civ., se va admite apelul declarat de reclamanta S.C. L. I. P. C. S.A. B., se va anula hotărârea apelată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv T. ui Maramureș.
Pentru a hotărî în privința trimiterii cauzei spre rejudecare, față de
interdicția legală, Curtea a avut în vedere că instanța de fond, deși a arătat că rămâne în pronunțare pe fondul pretențiilor, nu a soluționat în realitate fondul cauzei, ci doar s-a limitat a analiza pretențiile reclamantei din perspectiva indicării unui temei juridic ce vine în contradicție cu susținerile din cererea de chemare în judecată și cu conținutul înscrisurilor depuse în probațiune.
În rejudecare, instanța va trebui să pună în discuția contradictorie a părților clarificarea temeiului juridic al acțiunii introductive și să califice ea însăși acțiunea introductivă în raport de susținerile părții și de înscrisurile depuse și doar mai apoi, după respectarea principiului contradictorialității și al disponibilității în privința reclamantei care va fi prima întrebată care este în realitate temeiul juridic al acțiunii sale, se va pronunța asupra acțiunii introductive, pe excepție sau pe fond, după cum va rezulta în urma desfășurării activităților menționate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamanta S.C. L. I. P. C. S.A. B.
, împotriva sentinței civile nr. 1.777 din 18 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș, pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
3
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | G. | , | ||||
D. | M. | M. | H. | D. | C. |
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. P. .
4
| ← Decizia civilă nr. 9/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 59/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
