Decizia civilă nr. 9/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 9/R/2013
Ședința publică din data de 7 ianuarie 2013 Instanța este compusă din: PREȘEDINTE - M. C. B.
JUDECATOR - D. H. JUDECĂTOR - V. L. O. GREFIER - DP
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta SC N. C. S. G. împotriva sentinței civile nr. 17363/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj- Napoca, în contradictoriu cu intimata SC P. E. S. C. -N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei, Moise Călin G., cu împuternicire dată pentru semnarea recursului promovat, depusă la acest termen de judecată, asistat de d-na avocat Mureșanu Sorana, cu delegație de substituire, în substituirea d-lui avocat Brehar C., cu împuternicire avocațială, ambele depuse la acest termen de judecată, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul art. 159 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs.
Reprezentanta recurentei depune dovezile de achitare a taxelor judiciare de timbru în cuantum de 398 lei și timbrul judiciar de 5 lei aferente recursului și în cuantum de 11 lei și timbrul judiciar de 5 lei, datorată fondului cauzei. De asemenea, depune recursul promovat de recurentă, semnat de către d-l avocat Brehar C. .
T. ul constată că recursul este legal semnat de mandatarul societății recurente.
Reprezentanta recurentei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, ce are ca obiect plata sumei de 11.402,22 lei reprezentând utilități neachitate de către chiriașul SC P. E. S. pentru spațiul ce face obiectul contractului de închiriere nr.19/_, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului și recursului. În susținere, arată că instanța de fond a făcut aplicare greșită a disp.art.46 Cod comercial și ale art.225 Cod procedură civilă, având în vedere următoarele aspecte: deși instanța de fond reține în considerente că pretențiile recurentei sunt nedovedite pe motiv că singurele mențiuni olografe de pe chitanțele care atestă faptul că plățile au fost făcute nu de către intimată, ci de către recurentă, nu ar fi însoțite de ștampila furnizorului la care s-a făcut plata, în fapt toate chitanțele depuse la dosar, poartă în dreptul mențiunilor olografe precizate, ștampila furnizorului în cauză, precum și semnătura reprezentantului recurentei.
De asemenea, susține că la soluționarea pe fond a cauzei s-au ignorat o serie de dovezi certe care au rol de a proba pretențiile recurentei, respectiv contractul de închiriere nr.19/_, facturile fiscale, înscrisuri sub semnătură privată, chitanțe care atestă plata utilităților în cauză. În concluzie, rezultă faptul că debitul referitor la plata utilităților eferente spațiului pentru perioada ianuarie 2011-august 2011 era datorat de către intimată, precum și faptul că recurenta a efectuat plata acestui debit, având pe cale de consecință drept de regres împotriva intimatei.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 17363/14 septembrie 2012 pronuntata de Judecatoria C.
N. in dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta SC
N. C. S., în contradictoriu cu pârâta SC P. E. S., ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între părți a fost încheiat contractul de locațiune nr.19/_ încheiat pe o perioada de 3 ani, până la_, în temeiul căruia reclamanta s-a obligat sa închirieze un spațiu pârâtei. Prin art.4 alin.2 s-a stabilit o chirie de 5000 lei+TVA/lunar, stabilindu-se totodată ca achitarea fiecărei facturi să se facă in termen de 10 zile calendaristice de la data emiterii facturii. De asemenea, prin art.8 alin. d din Contract, pârâta s-a mai obligat să plătească utilitățile consumate conform facturilor și în termenele stabilite. Prin Actul adițional la contract, nr.2 s-a stabilit ca începând cu data de_ și până la finalul contractului să se perceapă o chirie de 3500 lei+TVA, celelalte clauze contractuale rămânând neschimbate. Atât contractul, cat si actul adițional au fost acceptate prin semnătură si ștampilă de ambele părți. Prin Ordonanța civilă nr. 4619/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, s-a admis in parte cererea formulată de către reclamanta SC N. C. S. în contradictoriu cu pârâta SC P. E. S. și s-a ordonat pârâtei sa plătească reclamantei suma de 25969,36 lei reprezentând rest chirie datorata. A fost respins ca neîntemeiat petitul privind plata utilităților.
În drept, potrivit art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părți. După cum s-a subliniat în literatura juridică de specialitate, acest text formulează așa-numitul principiu al forței (puterii) obligatorii a actului juridic exprimat în vechiul adagiu latin: pacta sunt servanda, adică pactul (convenția) trebuie respectat. Instanța a reținut că în temeiul contractului părților pârâta avea obligația plății contravalorii utilităților (art.8 lit.d din contract). Prin acțiunea formulată, reclamanta urmărește obținerea contravalorii utilităților neachitate de pârâtă și pe care susține reclamanta că le-a achitat în contul pârâtei. Pentru a face dovada acestor susțineri, reclamanta a depus o serie de facturi fiscale emise de furnizori. Cu toate acestea, instanța nu a conferit acestor facturi fiscale valoarea probatorie scontată de reclamantă și avută în vedere de art. 46 C.com., în vigoare la data înțelegerii între părți. Astfel, instanța a reținut că din chitanțele atașate la dosarul cauzei rezultă că plata s-a făcut de către societatea pârâtă, singurele mențiuni că plata ar fi fost efectuată de către reclamantă fiind olografe și neînsoțite de vreo ștampila a pârâtei sau a furnizorului, sau de data la care aceste însemne au fost efectuate. În ceea ce privește lipsa răspunsului pârâtei la interogatoriul formulat și comunicat de către reclamantă, instanța, în lipsa unor alte probe, nu a reținut dispozițiile art. 225 C.pr.civ.
Pe cale de consecință, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea în pretenții formulată de reclamanta SC N. C. S. în contradictoriu cu pârâta SC P. E. S. . Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta a căzut în pretenții instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC N. C. S., solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a disp. art.46 Cod com. și ale art.225 C.pr.civ. Astfel, s-a arătat că pretențiile recurentei au fost respinse ca neîntemeiate pe motiv că chitanțele atașate la dosarul cauzei ar atesta doar o plată efectuată de către intimată, singurele mențiuni că plata ar fi fost efectuată de către recurentă fiind olografe și neînsoțite de vreo ștampilă a intimatei sau furnizorului sau de data la care aceste însemne au fost efectuate. Mai mult, în ciuda probatoriului watt depus la dosarul cauzei, care trebuia coroborat și cu prezumții legale, instanța de fond nu a înțeles să facă aplicarea prev. art.225 C.pr.civ., nici măcar în cel mai restrâns sens de apreciere, respectiv lipsa răspunsului intimatei la interogatoriu drept un început de dovadă scrisă.
Totodată, recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, întrucât deși în considerentele a reținut că pretențiile recurentei sunt nedovedite pe motiv că singurele mențiuni olografe de pe chitanțe care atestă faptul că plățile au fost făcute nu de către intimată, ci de către recurentă, nu ar fi însoțite de ștampila furnizorului la care s-a făcut plata, în fapt toate chitanțele depuse la dosarul cauzei poartă în dreptul mențiunilor olografe precizate ștampila furnizorului în cauză, precum și semnătura reprezentantului recurentei. De asemenea, instanța de fond a ignorat și faptul că recurenta deține chitanțele care atestă plata utilităților în original și purtând semnătura reprezentantului societăți, chiar dacă aceste chitanțe sunt emise pe numele intimatei, aspect care determină prezumția că platan s-a făcut de către posesorul chitanței, precum și faptul că nu a intervenit remiterea de datorie în condițiile art.1138 C.civ.
Totodată, au fost ignorate în mod neîntemeiat o serie de dovezi certe care au rol de a proba în condițiile prevăzute de art.46 Cod comercial pretențiile recurentei. Astfel, conform înscrisului sub semnătură privată intitulat "Contract de închiriere nr.19/_ ";, în temeiul art.8 lit.d intimata chiriașă avea obligația de a achita utilitățile aferente spațiului pe durata contractului, obligație asumată pe bază de semnătură și reconfirmată prin anexa la contract care atestă citirea contoarelor și consumurile de la care se va face în continuare facturarea utilităților pe numele chiriașului. Facturile fiscale prezentate, înscrisuri sub semnătură privată, atestă o obligație scadentă în sarcina intimatei, toate facturile referindu-se la perioada contractuală în care intimata avea obligația plății utilităților. Aceste facturi sunt aferente spațiului închiriat de către intimată, respectiv punct de consum str.E. Zola nr.5, iar utilitățile au fost în mod efectiv utilizate de către intimată, așa cum rezultă din citirea contoarelor efectuată la predarea spațiului închiriat coroborat cu indexul de pe contor la data facturării utilităților.
Recurenta a mai arătat că chitanțele care atestă plata utilităților sunt emise pe o dată ulterioară ieșirii din spațiu a chiriașului, respectiv_ ,_ ,_ . Mai mult, acestea poartă mențiunea olografă a achitării lor de către o altă persoană, conformată în mod oficial de către furnizor prin aplicarea ștampilei acestuia și
asumată prin semnătură de către reprezentantul societății. Astfel, rezultă în mod indubitabil faptul că debitul referitor la plata utilităților aferente spațiului pentru perioada ianuarie 2011-august 2011 era datorat de către intimată, precum și faptul că recurenta a efectuat plata acestui debit, având pe cale de consecință drept de regres împotriva intimatei.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art.225 C.pr.civ., deoarece a apreciat că în lipsa altor probe, alta decât interogatoriul, nu se pot reține în cauză prevederile acestui articol. Or, în cauza dedusă judecății probele reprezentând înscrisuri sunt concludente în ceea ce privește pretențiile recurentei, pertinente și utile soluționării cauzei. Intimata nu a depus întâmpinare, decăzând astfel din dreptul de a mai invoca orice alte probe în apărarea sa, nu a răspuns la interogatoriu și nu s-a prezentat în instanță atât la judecarea cererii pe calea ordonanței de plată, cât și pe calea dreptului comun, toate aceste aspecte trebuind coroborate între ele, putându-se socoti aceste împrejurări ca un început de dovadă scrisă a pretențiilor recurentei.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Între recurenta SC N. C. S., în calitate de locatoare, si intimata SC P. E.
S., în calitate de locatară, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 19/_, constatat prin înscris însusit de ambele părti prin semnătură necontestată si stampilă, având ca obiect închirierea unui spatiu de către intimată în schimbul plătii de către aceasta a chiriei aferente către recurentă. Termenul de închiriere a fost initial stabilit pentru perioada_ -_ .
Potrivit art. 8 din contractul încheiat între părti, intimatei îi revenea si obligatia de a suporta lunar plata utitlitătilor consumate conform facturilor, stabilindu-se că plata acestor costuri se socoteste de la data semnării procesului verbal de predare-primire si se va face de către intimată prin ordin de plată sau numerar. Procesul verbal de predare-primire a spatiului închiriat a fost încheiat la_, în cuprinsul acestuia fiind mentionate datele de consum de la acea dată a contoarelor de energie electrică si gaz, si acest proces verbal fiind însusit de intimată sub semnătură necontestată si stampilă.
Recurenta a depus la dosarul de fond copia certificată a mai multor chitante, făcând astfel dovada plătii de către aceasta a utilitătilor în cuantum total de 11.402,22 lei, aferente spatiului închiriat de intimată si unei perioade în care termenul de închiriere stabilit prin contractul încheiat între părti nu se împlinise. Astfel, potrivit chitantei nr. 97028/_ a fost achitată suma de 2821 lei pentru gaz reprezentând parte din contravaloarea facturii nr. 10308918141/_, potrivit chitantei nr. 97007/_ a fost achitată suma de 5000 lei pentru gaz reprezentând parte din contravaloarea facturii nr. 10308918141/_, potrivit chitantei nr. 203676406/_ a fost achitată suma de 2785,37 lei pentru energie electrică reprezentând contravaloarea facturilor nr. 2201057822/_, nr. 2201141859/_ si nr. 2201015825/_, iar potrivit chitantelor nr. 2128659 - 2128667 din_ a fost achitată în total suma de 795,85 lei pentru apă-canal, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 3091815/_, nr. 3094076/_, nr. 3096613/_, nr. 3099276/_
, nr. 3102000/_, nr. 3104880/_, nr. 3107802/_, nr. 3110738/_ si nr.
3113696/_ emise de C. pania de apă Somes SA.
Fată de depunerea de către recurenta reclamantă a copiilor certificate ale acestor dovezi de plată la dosar, tribunalul retine că aceasta a dovedit împrejurarea
că ea este cea care a făcut plătile mentionate în aceste chitante, de vreme ce aceasta se află în posesia acestor dovezi de plată, în acest sens fiind dispozitiile art. 1138 Cod civ. Astfel, doar în măsura în care pârâta intimată ar fi fost în posesia acestor chitante, ar fi fost justificată aprecierea primei instante în sensul că aceste chitante nu ar avea valoarea probatorie invocată de către reclamantă. În acest sens, tribunalul retine că nu prezintă relevantă faptul mentionării intimatei ca plătitor în cuprinsul acestor chitante, de vreme ce aceasta era utilizatorul spatiului închiriat, relevant fiind faptul că nu aceasta se afla în posesia acestor dovezi de plată, fiind justificată prezumtia simplă în sensul că cel care are posesia chitantei este chiar persoana care a făcut plata, în spetă recurenta.
Totodată, tribunalul retine că în cauză se impune a se face aplicarea prevederilor art. 225 Cod proc.civ. fată de nedepunerea de către pârâta intimată a răspunsului la interogatoriul formulat de către reclamantă recurentă la fond si comunicat acesteia, lipsa răspunsului intimatei la interogatoriu coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu înscrisurile depuse la dosar având valoarea probatorie mai sus arătată, raportat si la împrejurarea că desi legal citată, intimata nu a depus întâmpinare, nu s-a opus admiterii actiunii si nu a contestat situatia de fapt invocată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată. Prin urmare, în baza art. 225 Cod proc.civ., tribunalul va retine ca fiind recunoscute de către intimată aspectele cu privire la care s-au adresat întrebări acesteia în cadrul interogatoriului propus de către reclamantă, respectiv faptul că aceasta nu a achitat contravaloarea utilitătilor aferente spatiului închiriat, pentru care s-au emis facturile mai sus mentionate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, raportat la prevederile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc.civ., coroborat cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., va admite recursul declarat de recurenta SC N. C. S. in contradictoriu cu intimata SC P. E.
S., impotriva sentintei civile nr.17363/14 septembrie 2012 pronuntata de Judecatoria
C. N. in dosarul nr._, pe care o va modifica in intregime, in sensul ca, în baza art. 969 Cod civ., va admite actiunea civila formulata de reclamanta SC N. C.
S. in contradictoriu cu intimata SC P. E. S. si, in consecinta, va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 11.402,22 lei reprezentand contravaloarea utilitatilor achitate de reclamanta pentru spatiul ce face obiectul contractului de locatiune nr.19/31 iulie 2008.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât recurenta a avut câștig de cauză, tribunalul va obliga intimata sa plateasca recurentei suma de 800,12 lei reprezentand cheltuieli de judecata la fond, din care 795,12 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 5 lei timbrul judiciar, achitate de reclamantă la fond aferent cererii de chemare în judecată, si va obliga intimata sa plateasca recurentei suma de 402,56 lei reprezentand cheltuieli de judecata in recurs, din care 397,56 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 5 lei timbrul judiciar, achitate de recurentă în recurs, în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta SC N. C. S. in contradictoriu cu intimata SC P. E. S., impotriva sentintei civile nr. 17363/14 septembrie 2012
pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosarul nr._, pe care o modifica in intregime, in sensul ca admite actiunea civila formulata de reclamanta SC N. C. S. in contradictoriu cu intimata SC P. E. S. si, in consecinta, obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 11.402,22 lei reprezentand contravaloarea utilitatilor achitate de reclamanta pentru spatiul ce face obiectul contractului de locatiune nr. 19/31 iulie 2008.
Obliga intimata sa plateasca recurentei suma de 800,12 lei reprezentand cheltuieli de judecata la fond si suma de 402,56 lei reprezentand cheltuieli de judecata in recurs.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER | ||
M. C. B. | D. | H. V. L. În concediu de odihnă | O. | DP | În concediu de odihnă |
semnează locțiitor presedinte | semnează grefier șef |
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 2ex./_
Judecător fond: C. S. N. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 98/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 118/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
