Decizia civilă nr. 12/2013. Somație de plată
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.12/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - D. D. JUDECĂTOR- N. K. GREFIER - A. VLAIC
Pe rol fiind apelul formulat de către apelanta SC M. G. S. împotriva sentinței civile nr.3454/2012 pronunțată la data de_ de către Judecătoria Turda în dosarul nr._, privind și pe intimata SC D. C.
S. prin lichidator judiciar P. R. IPURL, având ca obiect în primă instanță somație de plată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta apelantei, d-na avocat Sicoe Daiana, în substituirea d-lui avocat Cenuse Anton și în reprezentarea intereselor intimatei, d-l avocat Grădinaru Cosmin.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la data de 14 martie 2013 s-a înregistrat la dosar, din partea apelantei, dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului, în cuantum de 2.803 lei și timbre judiciare în cuantum de 5 lei.
Reprezentanții părților prezente arată că nu au alte cereri în probațiune.
Instanța, în urma deliberării, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților în dezbateri judiciare.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de emitere a somației de plată astfel cum a fost formulată și precizată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele arătate în scris.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța reține cauza în pronunțare, în baza actelor și a probelor aflate la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civilă nr. 3454/2012 pronunțată la data de_ Judecătoria Turda a admis cererea formulata de reclamanta S.C D. C.
S.R.L prin lichidator judiciar P. R. IPURL în contradictoriu cu parata S.C
M. G. S.R.L fiind obligată parata la plata catre reclamanta a sumei de 199.690,26 lei pretentii .
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că între reclamanta si parata s-a încheiat contractul de subantrepriza nr. 1029/_
, avand ca obiect realizarea de lucrari de fatade - placare cu eternit in vederea realizarii proiectului nr. 030207/2007, imobile locuinte S+P+4E+5R, situat in Otopeni str. Eroilor nr. 5H jud. Ilfov.
La data de_ s-a emis factura D. 271 pentru suma de 199.690,26 lei reprezentand contravaloare lucrari conform situatiei din _
, factura pe care parata a acceptat-o fiind semnata de primire de catre reprezentantul sau dar contravaloarea sa nu a fost achitata .
Instanța de fond a reținut ca atat contractul de subantrepriza invocat de reclamanta cat si factura din data de_ este încheiat respectiv este emisa anterior datei de intrare în vigoare a noului cod civil .
Potrivit prev. art 969 C civ conventiile legal încheiate au putere de lege între partile contractante .
Avand în vedere ca factura fiscala emisa pentru contraloarea lucrarilor efectuare de reclamanta conform situatiei din data de_, a fost acceptata de parata beneficiara prin semnarea acesteia valorand o acceptare la plata, în temeiul considerentelor expuse si raportat la prev. art. 46 si art. 59 C. com. si art. 102 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009, instanta a admis cererea formulata si a obligat parata la plata sumei de 199.690,26 lei pretentii .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta S.C. M. G. S., solicitând instanței casarea acestei sentințe, iar pe fond, rejudecand cauza, respingerea cererii astfel cum a fost formulata si precizata.
În motivare apelanta a arătat că în motivarea sa, instanța de fond a retinut ca atâta contractul cat si factura emisa de către reclamanta a fost semnat, respectiv factura a fost emisa înainte de intrarea in vigoare a noului cod civil. Ca si consecința, a considerat instanța ca sunt aplicabile disp. art. 969 Cod Civil, potrivit căruia convențiile legal încheiate au putere de lege intre partile contractante. Deși acest principiu de drept este corect apreciat, instanța de fond nu a cercetat clauzele contractuale si nu a ținut seama de apărările formulate prin întâmpinare si ulterior prin notele de ședința.
Apelanta solicita ca tribunalul sa retina următoarele aspecte, ce nu au fost analizate de către instanța de fond:
Astfel, cum a precizat prin întâmpinare, reclamanta din prezenta cauza nu si-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract Exceptio non adimpleti contractus). Aceasta excepție, invocata ca si apărare de fond, da dreptul oricăreia din părțile unui cotract bilateral, sinalagmatic, de a refuza îndeplinirea obligațiilor pe care si le-a asumat, atâta vreme cat cealaltă parte nu-si îndeplinește propriile sale obligații.
Este o măsura preventiva la dispoziția debitorului, putând fi valorificata chiar in caz de neexecutare parțiala si chiar daca creditorul nu este in întârziere, cu atât mai mult cu cat natura contractului impune o ordine anume in executarea obligațiilor corelative.
Pentru obligația de a preda un lucru excepția de neexecutare îmbracă forma dreptului de retentie, când debitorul lucrului a făcut cheltuieli in legătura cu acesta privind depozitarea, conservarea, asigurarea etc si care trebuie sa fie rambursate de către creditor.
Apelanta mai arată ca excepția de neexecutare poate fi invocata pana la executarea obligației corelative, ceea ce, in cazul de fata, nu s-a îndeplinit nici pana in prezent.
Potrivit art. 11.3 din contract, subantreprenorul avea obligația să anunțe cu privire la terminarea lucrărilor si ambele parti, sa încheie procesul verbal la terminarea lucrărilor. In situația in care procesul verbal este semnat cu obiectiuni din partea antreprenorului general, in temeiul art. 11.2 lit.c din contract, coroborat cu 15.2, daca subantreprenorul nu va remedia in timpul stabilit erorile de execuție, sau daca întârzie in efectuarea acestora,
S.C. M. G. S. isi rezerva dreptul de a continua lucrarea cu alta societate
sau de a aplica penalități. In ambele situații, conform contractului, sumele de bani se rețin din cele datorate subantreprenorului. In ambele situații, conform contractului, sumele de bani se rețin din cele datorate subantreprenorului.
Apelanta mai arată că instanța a reținut ca factura emisa de către reclamanta a fost acceptata de către societate, având semnătura de primire. Acest motiv nu este temeinic, iar instanța de fond nu reținut apărările astfel cum au precizate in intamipnare, respectiv, potrivit art. 6.2 din contract, este obligată sa plătească costurile lucrărilor numai in măsura in care eventuale intarzieri la plata nu apar din culpa sa. Beneficiarul constructiei nu a achitat nici pana in prezent facturile finale, astfel ca nu din vina sa plata către subantreprenor a fost întârziata. In cursul anului 2010, S.C. VITRA REAL ESTATE S.R.L., beneficiarul final al construcției, a demarat o procedura de divizare a societății, conform proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial nr. 194/_ și a actului adițional la proiectul de divizare publicat în Monitorul Oficial al României nr. 530/_ . In urma divizării, S.C. EUSTIS REAL ESTATE S.R.L. a preluat datoria S.C. VITRA REAL ESTATE
S.R.L. către recurentă. In prezent S.C. EUSTIS REAL ESTATE S.R.L. se afla in faliment, dosar nr._, aflat pe rolul Tribunalului București, iar apelanta este înscrisa ca si creditor in aceasta procedura.
In concluzie, având in vedere faptul ca instanța de fond nu reținut ca creanța pretinsa de către SC D. C. S. este afectata de doua condiții, astfel cum a precizat in motivele de fapt ale prezentei cereri de apel, solicita casarea sentinței civile nr. 3454, pronunțata de către judecătoria T. la data de 0_ in dosarul nr._, iar pe fond, rejudecand cauza, solicita respingerea cererii astfel cum a fost formulata si precizata.
Intimata S.C. D. C. S.R.L, prin întâmpinarea a solicitat respingerea recursului arătând că cele doua motive de recurs se exclud reciproc, deoarece neexecutarea contractului de către societatea noastră ar fi determinat antreprenorul sa nu semneze factura din care rezulta lucrările efectuate, recunoaștere care a fost urmata de confirmarea extrasului de cont, operație contabila efectuata intre cele doua societăți comerciale.
Or, in cazul in care lucrarea nu ar fi fost finalizata, beneficiarul final nu ar fi avut ce lucrări sa achite si era suficient ca, in fata instanței de fond sa se dovedească acest aspect, precum si faptul ca noi, subantreprenorii, am fost de acord sa încasam diferența de plata doar in măsura in care beneficiarul final isi respecta obligațiile .
Societatea apelanta, nu a produs nicio proba in acest sens, facand simple afirmații cu trimitere la contractul de subantrepriza 1029/_ . Nu se face vorbire de obligațiile asumate de fiecare parte prin contractul sus amintit ci isi justifica neindeplinirea obligației de plata invocând un contract in care intimata nu a fost parte.
Plata lucrărilor efectuate de noi in baza contractului nr. 1029/_ nu poate fi condiționată de încasările pe care antreprenorul general le avea de făcut de la beneficiarul final, deoarece înțelegerea părtilor nu a cuprins o astfel de clauza. Art.6.2 din contract ce reglementează obligația de plata prevede expres acest lucru.
Potrivit art. 8 din contractul de subantrepriza plata urma sa se facă in
5 zile de la data facturării, după ce in prealabil, situațiile de lucrari erau verificate de antreprenorul general si aprobate in maxim 2 zile in condițiile in care nu erau obiectiuni.
Având in vedere faptul ca apelanta nu face dovada susținerilor sale referitoare la neexecutarea contractului de către intimată, la obligația sa de
plata condiționată de executarea plații de către beneficiarul final, se apreciază ca motivele invocate vizează doar temeinicia hotărârii apelate si nu legalitatea acesteia, situație in care solicită respingerea recursului.
In cazul in care se apreciază ca motivele invocate vizează legalitatea hotărârii se solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legala, deoarece s-a reținut in mod corect de către aceasta instanța ca in cauza societatea apelanta se face vinovata de nerespectarea obligațiilor contractuale, fiind incidente disp. art.969 Cod civ, art.46 si 59 C com.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 8 decembrie 2011 și are ca obiect pretenții derivate din raporturi juridice desfășurate între părți în anul 2008.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Codul comercial din 1887, ca lege specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
Între părți s-a încheiat la data de_ un contract de subantrepriză, apelanta având calitatea de antreprenor general, în timp ce intimata era subantreprenor, obligându-se în această calitate să realizeze lucrările de fațadă, respectiv placare în conformitate cu documentația de execuție, în timp ce antreprenorul general, s-a obligat, conform art. 6.2 din contract, să asigure plata lucrărilor pe toată durata execuției, conform prevederilor contractului, în măsura în care eventualele întârzieri apărute nu reprezintă culpa sa (f.14 dosarul nr._ ).
Din conținutul clauzei asumate de către părți prin art. 6 pct. 2 din contract, expusă anterior, tribunalul nu poate reține că aceasta sprijină apărarea apelantei în sensul că înlătură temporar obligația sa de plată către antreprenor. Dimpotrivă, clauza, așa cum a fost redactată, este contrară punctului de vedere exprimat de către apelantă în cuprinsul apelului, acesta asumându-și obligația să plătească costurile lucrărilor în măsura în care eventualele întârzieri la plată nu apar din culpa sa. Așadar, o eventuală neplată a beneficiarului construcției, nu dă dreptul apelantei de a refuza plata subantreprenorului în temeiul acestei clauze.
Cât privește excepția de neexecutare a contractului, tribunalul reține că aceasta a fost invocată pur formal, fără ca apelanta să indice obligațiile asumate de către intimată pe care aceasta nu și le-ar fi îndeplinit și care ar determina un refuz justificat a plății contravalorii facturii.
În ceea ce privește creanța pretinsă prin cererea dedusă judecății, tribunalul reține că în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3-4 C.proc.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, respectiv creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu
ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
Factura emisă în temeiul contractului încheiat între părți, constituie înscrisuri sub semnătură privată care, în conformitate cu dispozițiile art. 46 C.com., aplicabil în cauză față de data nașterii raporturilor dintre părți, în măsura în care sunt acceptate la plată, fac dovada obligațiilor comerciale pe care le constată. Astfel, această factură face dovada, atât a prestării serviciilor evidențiate în cuprinsul ei, cât și a existenței obligației de plată a apelantei și a întinderii exacte a acestei obligații.
Acceptarea la plată a facturii respective rezultă din semnarea facturii de către un prepus al apelantei, reflectând acceptarea obligației de plată respective. În plus, tribunalul reține că apelanta a confirmat extrasul de cont la_ recunoscându-și expres obligația de plată a sumei de 199.690,26 lei (f.5 dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. ).
Față de toate considerentele reținute, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și, având în vedere și disp. art. 969 C.civ., în temeiul disp. art. 296 C.pr.civ., va respinge ca nefundat apelul declarat de apelanta SC M. G. S. împotriva sentinței civile nr. 3454/2012, pronunțată de Judecătoria Turda la data de 4 septembrie 2012 în dosarul nr._ .
În temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, apelanta va fi obligată să achite intimatei suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial (f.18).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC M. G. S. cu sediul în T., str. L., nr. 12, bl.C1, ap.5, jud. C. în contradictoriu cu intimata SC D. C. S. prin lichidator judiciar P. R. cu sediul în P.
, str. V. nr. 3, bl.33K, et.8, ap.21, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3454/2012, pronunțată de Judecătoria Turda la data de 4 septembrie 2012 în dosarul nr._ .
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
D. D. | N. | K. A. | VLAIC |
Red.4.ex. NK/LU/_
Judecător fond: Ana Aldea Judecătoria Turda
| ← Sentința civilă nr. 584/2013. Somație de plată | Decizia civilă nr. 25/2013. Somație de plată → |
|---|
