Sentința civilă nr. 584/2013. Somație de plată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.584/2013
Ședința publică din data de_ Completul compus din: PREȘEDINTE: D. M. D.
Grefier: A. Vlaic
Pe rol fiind cererea de emitere a somației de plată formulată de către creditoarea SC E. M. S. în contradictoriu cu debitoarea SC C. I. S., în temeiul OUG nr.5/2001.,
La apelul nominal făcut în cauză, la ambele strigări, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat de către creditoare, în temeiul art.242 din C.pr.civ., judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.
De asemenea, se constată că la data de 25 februarie 2013, s-a înregistrat la dosar, din partea creditoarei, o cerere de amânare a cauzei, prin care se solicită acordarea unui termen de două luni, pentru o eventuală soluționare pe cale amiabilă a litigiului, iar la data de 26 februarie 2013, din partea aceleiași părți, dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii, în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
Instanța, deliberând asupra cererii de amânare formulată de către creditoare, o respinge ca neîntemeiată, cu raportare la principiul celerității și urgența ce se impune în procedura de soluționare a unor astfel de cereri, ținând cont și de faptul că doar una dintre părți dorește amânarea în vederea soluționării amiabile a litigiului, nefiind solicitată de către ambele părți.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității cererii, raportat la temeiul de drept invocat, respectiv OUG nr.5/2001, având în vedere contractul de subcontractare de care se prevalează creditoare, de faptul că ambele părți erau profesioniști și comercianți la data încheierii raportului juridic și raportat la faptul că la data formulării cererii de emitere a somației de plată era în vigoare și OUG nr.119/2007 și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 4 februarie 2013 sub nr. de mai sus, creditoarea SC E. M. S. a chemat-o în judecată pe debitoarea SC C. I. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie somată debitoarea să-i achite suma de 192.732 lei reprezentând contravaloare facturi, la plata sumei de 238.475,18 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de _
, conform contractului încheiat nr.261/_ și a acordului încheiat la data de _
1
, la plata sumei de 66.044,34 euro la cursul BNR din ziua plății, reprezentând garanții conform contractului încheiat, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat, în esență, că a încheiat cu debitoarea contractul nr.261/_ prin care creditoarea s-a obligat să presteze lucrări conform contractului. Lucrările au fost efectuate conform contractului încheiat, însă debitoarea nu a plătit la termen facturile emise de către creditoare. La data de_ s-a încheiat acordul de cedare de creanță între SC MOBITELCO S., SC C.
I. S. și SC E. M. S., prin care debitoarea se obliga să preia și să achite toate datoriile față de creditoare în contul SC MOBITELCO S., în termen de 180 de zile, însă acest acord nu a fost respectat de către debitoare.
Ca temei de drept al cererii au fost invocate prevederile OG nr.5/2001.
Debitoarea, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
În ședința publică din data de 26 februarie 2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cererii de emitere a somației de plată.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține intrarea în vigoare la data de 31 octombrie 2007 a OUG nr. 119/2007, care reglementează o procedură specială, asemănătoare celei a somației de plată guvernată de dispozițiile OG nr. 5/2001, aplicabilă contractelor comerciale, definite de art. 1 pct. 1 din OUG nr. 119/2007 ca fiind contractele încheiate între comercianți ori între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preț, constând într-o sumă de bani. Instanța reține că raporturile dintre părți consemnate în convenția încheiată la data de_ au natură comercială, ambele părți fiind comercianți, încadrându-se conform art. 4 teza I raportat la art. 3 pct. 1 C.com, în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 119/2007, act normativ care exclude aplicabilitatea OG nr. 5/2001 pentru contractele comerciale definite de art. 1 pct. 1 din OUG 119/2007.
Concluzia instanței în sensul înlăturării de către OUG nr. 119/2007 a aplicabilității dispozițiilor OG nr. 5/2001 rezultă din faptul că OUG nr. 119/2007 transpune în dreptul intern prevederile Directivei 2000/35/CE a Parlamentului E. pean și a Consiliului privind combaterea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale, act normativ comunitar care, conform jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților E. pene exprimată în decizia pronunțată în cazul Costa c/a ENEL, are forță juridică superioară normelor dreptului pozitiv român. Contradicția dintre actul normativ de transpunere în dreptul intern a Directivei 2000/35/CE a Parlamentului E. pean și a Consiliului și OG nr. 5/2001 rezultă din sfera comună de aplicare: creanțele certe, lichide și exigibile rezultate din contractele comerciale și, respectiv, din finalitățile diferite ale celor două acte normative: astfel, ordonanța de plată pronunțată în aplicarea dispozițiilor OUG nr. 119/2007 este o hotărâre judecătorească cu deplină autoritate de lucru judecat pentru pretențiile admise ale creditorului, care asigură tranșarea cu autoritate de lucru judecat și cu celeritate a litigiului, strict pe baza probelor scrise, conform obiectivelor Directivei 2000/35/CE a Parlamentului E. pean și a Consiliului, în timp ce ordonanța conținând somația de plată emisă în aplicarea dispozițiilor OG nr. 5/2001 nu are autoritate de lucru judecat pe fondul raporturilor juridice deduse judecății, debitorul împotriva căruia au fost admise pretențiile creditorului putând declanșa
2
un nou proces, pe fond, în cadrul căruia s-ar repune în discuție aceleași raporturi juridice, aspect care contravine obiectivelor Directivei 2000/35/CE a Parlamentului
E. pean și a Consiliului, care stabilesc necesitatea clarificării definitive și rapide a diferendelor comerciale. În concluzie, tribunalul reține că, în conformitate cu dispozițiile art. I-6 din Tratatul fundamental, care consacră forța juridică superioară a dreptului comunitar față de dispozițiile legislației naționale române, OUG nr. 119/2007 a înlăturat aplicarea dispozițiilor OG nr. 5/2001 în ceea ce privește litigiile având ca obiect pretențiile derivate din contractele comerciale, astfel cum acestea sunt definite în art. 1 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, iar soluționarea acestor litigii în conformitate cu dispozițiile OG nr. 5/2001 a devenit, de la data de 31 octombrie 2007, inadmisibilă, creditoarei nemaifiindu-i deschisă această procedură pentru recuperarea creanței.
Pe cale de consecință, raportat la temeiul de drept al cererii invocat de către creditoare, ținând cont de considerentele mai sus reținute, instanța apreciază cererea formulată ca fiind inadmisibilă și pe cale de consecință urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția invocată din oficiu și în consecință:
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de creditoarea SC E. M. S., cu sediul în Z., str.P. nr.1, bl.SMA, ap.5, jud.Sălaj, în contradictoriu cu debitoarea SC C. I. S., cu sediul în C. -N., str.T. T. nr.47, C. T.
, etaj 1, jud.C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. D. A. VLAIC
Red.DMD/MM 2 ex./_
3
| ← Decizia civilă nr. 126/2013. Somație de plată | Decizia civilă nr. 12/2013. Somație de plată → |
|---|
