Decizia civilă nr. 122/2013. Reziliere contract
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 122/R/2013
Ședința publică din data de_ Completul este constituit din: PREȘEDINTE - N. K. JUDECĂTOR- D. D. JUDECĂTOR - F. M. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta S.C. A. C.
în contradictoriu cu intimata SC P. S. împotriva sentinței civile nr. 22777/2012, pronunțată la data de_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, cauza având ca obiect în prima instanță, reziliere contract.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se constată lipsa părților iar la a doua strigare se prezintă în reprezentarea intereselor intimatei, d-na avocat Onofrei C. Luca, cu împuternicire avocațială depusă la acest termen la dosar, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intimata a înregistrat la dosar în data de_, întâmpinare la recursul declarat.
Reprezentanta intimatei arată că nu are cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
ul, nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentantului intimatei, cuvântul pentru dezbaterea cauzei pe fond.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii în integralitate a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată și prezintă spre vedere factura și chitanța care au fost depuse în copii conforme cu originalul, în fața instanței de fond, respectiv factura și chitanța aflate în copii conforme cu originalul la filele 47 și 48 din dosarul instanței de fond. De asemenea depune factura și chitanța care atestă plata onorariului avocațial, în recurs.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.22777/2012 pronunțată la data de 19 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă exceptia nelegalei timbrari și a fost anulată actiunea civila formulata de reclamanta SC
A. C. S., in contradictoriu cu parata SC P. S., ca fiind nelegal timbrata, reclamanta fiind obligată să-i achite paratei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 20 al. 1 si 2 din Legea 146/1997 republicata, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, neindeplinirea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru pana la termenul stabilit de instanta in acest scop sanctionandu-se
cu anularea actiunii.
Totodata, art. 9 din OG nr. 32/1995 dispune ca in cazul cererilor netimbrate corespunzator cu timbru judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
In speta, instanta a stabilit ca pentru solutionarea prezentei actiuni, reclamanta datoreaza o taxa judiciara de timbru in cuantum de 1.612,52 lei, conform dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. e) din L. nr. 146/1997 si respectiv timbru judiciar in valoare de 5 lei, conform disp. art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 si, fata de faptul ca la data inregistrarii actiunii reclamanta a achitat numai o taxa judiciara de 20 lei si timbru judiciar in valoare de 0,45 lei, s-a dispus citarea reclamantei cu mentiunea ca pana la termenul de judecata din data de_ sa faca dovada achitarii diferentei de taxa judiciara de timbru in cuantum de 1.592,52 lei si respectiv a diferentei de timbru judiciar in valoare de 4,55 lei, sub sanctiunea anularii actiunii.
La termenul de judecata sus-mentionat, instanta a constatat ca obligatia stabilita in sarcina reclamantei nu a fost indeplinita, motiv pentru care a apreciat ca exceptia nelegalei timbrari este intemeiata si in consecinta, in baza disp. art. 137 C.pr.civ., art. 20 al. 2 din Legea nr. 146/1997 si art. 9 din OG nr. 32/1995, a dispus admiterea acesteia, procedand la anularea actiunii, iar in baza disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civ, a obligat reclamanta sa achite paratei cheltuielile de judecata ocazionate, respectiv suma de 2.000 lei, reprezentand onorar avocatial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC A. C. S., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în principal, în sensul respingerii solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată acordate intimatei.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond i-a acordat pârâtei cheltuielile de judecată fără ca acestea să fie justificate, având în vedere că până la momentul închiderii dezbaterilor și primirea concluziilor părților intimata nu a depus dovada cheltuielilor de judecată solicitate. În codul de procedură civilă există un singur tip de acte ce pot fi depuse după închiderea dezbaterilor, în perioada în care s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii, respectiv concluzii scrise, cuprinzând detalierea concluziilor susținute oral în fața instanței. În aceste condiții, fiind evident că acolo unde
legiuitorul a permis părților să depună înscrisuri aceasta a fost în mod expres menționat, recurenta apreciază că este nelegală admiterea solicitării intimatei de a i se acorda dreptul de a depune înscrisurile justificative ale cheltuielilor de judecată după închiderea dezbaterilor, susținerea concluziilor și închiderea ședinței de judecată.
S-a arătat că chiar dacă solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată are caracterul unei cereri accesorii, acestei solicitări nu i se poate stabili, în lipsa unei derogări expres prevăzute de lege, un caracter diferit de al celorlalte cereri. Prevederile Codului de procedură civilă nu se pot interpreta în sensul că pentru justificarea cheltuielilor de judecată nu se impune exigența probării, respectiv obligativitatea depunerii înscrisului justificativ, în termenul prevăzut de lege - până la închiderea dezbaterilor. Mai mult, acest înscris a fost depus în copie, care nu îndeplinește exigențele legale ale art.112 alin.2 C.pr.civ., respectiv nu este certificată pentru conformitate.
Recurenta a mai arătat că cel de al doilea aspect de nelegalitate a hotărârii atacate privește acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată, deși acestea nu sunt integral justificate de prestarea serviciilor de asistență juridică. Astfel, prin împuternicirea depusă la dosarul de fond reprezentantul
convențional al intimatei a justificat mandatul acordat pentru reprezentare în dosar, fiind incluse astfel, în mod generic, toate activitățile necesare - redactarea întâmpinării, reprezentare în fața instanței de judecată pentru administrarea probelor, susținerea poziției procesuale și a cuvântului pe fondul cauzei. or, din întreaga activitate pentru care s-a achitat onorariul de 2.000 lei reprezentantul intimatei a realizat doar redactarea întâmpinării și reprezentare la un singur termen de judecată, motiv pentru care recurenta apreciază că onorariul de 2.000 lei nu este justificat raportat la activitatea prestată în dosarul cauzei pe fond, fiind necesar ca acesta să fie diminuat astfel încât să corespundă activității efectiv realizate în cauză.
Prin întâmpinare, intimata SC P. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că cheltuielile de judecată care i-au fost acordate au fost pe deplin justificate. Astfel, obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată suportate de către intimată, reprezentând onorariu avocațial, a fost solicitată în mod legal la termenul de judecată din data de_, după cum reiese clar și din cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată. La același termen de judecată s-a solicitat amânarea pronunțării pentru a putea fi depuse documentele justificative ale cheltuielilor solicitate. Instanța de fond, după deliberare. în mod temeinic și legal a admis cererea de amânare a pronunțării pentru data de_, până la această dată urmând a fi depuse documentele justificative în discuție. Drept urmare, la data de_ printr-o adresă de înaintare au fost depuse la Registratura Judecătoriei C. -N. documentele doveditoare ale cheltuielilor de judecată solicitate, în cuantum de 2.000 lei, respectiv factura seria STA, nr. 0017 și chitanța seria CH, nr. 0011. Aceste documente au fost depuse în copie cu mențiunea "conform cu originalul";, fiind totodată semnate și ștampilate de către reprezentanta pârâtei-intimate, deci certificate pentru conformitate. In acest context, susținerile recurentei-reclamante în sensul că aceste documente ar fi fost depuse în copie, respectiv că nu ar fi îndeplinite exigențele legale ale art. 112, C. proc. Civ nu sunt reale.
De asemenea, intimata a arătat că nu pot fi catalogate drept nejustificate cheltuielile de judecată acordate doar datorită faptului că documentele doveditoare au fost depuse la dosar ulterior închiderii dezbaterilor. Instanța de fond, în mod legal, a admis cererea și a amânat pronunțarea hotărârii, acordând pe această cale un termen pentru a putea fi depuse la dosarul cauzei documentele justificative. Mai mult decât atât, în acest sens există o vastă practică judiciară, instanțele amânând pronunțarea unei hotărâri pentru a putea fi depuse documente justificative ale cheltuielilor de judecată solicitate și nu doar pentru depunere de concluzii scrise, așa cum precizează recurenta- reclamantă.
Referitor la cel de-al doilea aspect de nelegalitate sesizat de către recurenta-reclamantă, intimata consideră că nu poate fi primit un astfel de motiv, acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată fiind justificată de prestarea serviciilor de asistență juridică, iar o reducere a acestor cheltuieli fiind inadmisibilă. Onorariul avocațial a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile,
vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante. Articolul 274, alin. 3 din C. proc. civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului avocațial de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului. Dispozițiile acestui articol permit instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat. Textul face referire și la "tabloul onorariilor minimale";, care nu mai există în prezent, trimiterea fiind astfel superfluă. Așadar, criteriile ce trebuie avute în vedere de către instanță pentru a stabili dacă se impune sau nu aplicarea prevederilor art. 274, alin. 3 din C. proc. civ. sunt valoarea pricinii și munca prestată de către avocat.
In speță, munca îndeplinită de avocat a constat în: studiul dosarului, calificarea situației juridice, acordarea de consultanță juridică, studiul legislației aplicabile și a literaturii de specialitate, redactarea unei întâmpinări mai ample și respectiv reprezentarea la termenul de judecată din data de _
. În aceste condiții, se apreciază că recurenta-reclamantă în mod eronat minimizează munca prestată de către reprezentantul intimatei-pârâte doar la
"redactarea întâmpinării și reprezentare la un singur termen de judecată"; fiind mai mult decât evident faptul că în spatele redactării unui document ce urmează a fi depus la instanță stă o muncă de studiu și interpretare a avocatului. Astfel, în niciun caz punctul de pornire al muncii prestate de către avocatul intimatei-pârâte nu poate fi considerat cel al redactării întâmpinării. Totodată, reprezentarea la un singur termen de judecată s-a datorat tocmai culpei recurentei-reclamante, care deși a fost legal citată cu mențiunea ca până la termenul de judecată din data de_ să facă dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.592.52 lei și respectiv a diferenței de timbru judiciar în valoare de 4.55 lei, sub sancțiunea anulării acțiunii, aceasta nu a procedat în consecință. Ca atare, faptul că, în cadrul pregătirii apărării, reprezentantul intimatei-pârâte a înțeles să invoce cu prioritate excepția nelegalei timbrării a acțiunii, iar netimbrarea corespunzătoare a acțiunii de către recurenta-reclamantă a condus la anularea cererii și, astfel, la scurtarea duratei procesului nu poate conduce la concluzia că pârâta a convenit cu apărătorul său plata unui onorariu exagerat. Aceasta cu atât mai mult cu cât excepția netimbrării nu este una care să poată fi întrevăzută din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Intimata a arătat că diligenta depusă de avocat în verificarea legalității taxei judiciare de timbru datorate în cauză și ridicarea excepției insuficientei timbrări nu pot fi invocate tocmai împotriva părții care a beneficiat de această apărare. In măsura în care s-ar proceda la reducerea cheltuielilor de judecată acordate, constând în onorariul plătit avocatului, intimata-pârâtă s-ar afla în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpă de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat, o asemenea situație neputând fi admisă, nefiind nici echitabilă și nici legală. Faptul că avocatul intimatei-pârâte a determinat, exclusiv în limitele prerogativelor legale și statutare, conferite profesiei de avocat, soluționarea cauzei "la un singur termen de judecată"; nu reprezintă un motiv de reducere a onorariului avocațial, diligenta profesională a apărătorului intimatei-pârâte
conducând la soluționarea prin anularea ca netimbrată a acțiunii civile formulate de către S.C. A. C. S.R.L..
S-a menționat că motivările și raționamentele susținute mai sus sunt confirmate nu doar de literatura de specialitate, ci și de practica judiciară, existând numeroase decizii de speță în acest sens, inclusiv ale Înaltei Curții de Casație și Justiție.
In concluzie, intimata consideră că instanța de fond a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 274, alin. 3 din C. proc. civ., respectiv de valoarea pricinii și de munca depusă de avocat, și, în mod corect, a apreciat că nu se impune aplicarea dispozițiilor acestui articol în sensul diminuării cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, și a acordat în întregime aceste cheltuieli.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor artt.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
In fata instantei de fond, parata (intimata) a solicitat, cu ocazia dezbaterilor din data de_, obligarea reclamantei(recurente) la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial,după cum reiese din cuprinsul încheierii de ședință( f. 45), insa nu a probat cuantumul acestora inainte de inchiderea dezbaterilor in cauza, solicitand amanarea pronuntarii pentru a depune inscrisurile doveditoare(f. 47-48).
Conform art. 167 alin. 2 C.pr.civ. in vigoare la data cererii, dovezile sunt administrate inainte de inceperea dezbateriilor asupra fondului, iar art. 256 alin. 1 c.pr.civ. reglementeaza in sensul ca dupa sfarsitul dezbaterilor, judecatorii delibereaza,, coroborat cu art. 260 alin. 1 c.pr.civ. potrivit caruia, daca instanta nu poate hotara deindata, va amana pronuntarea.
Intemeiat pe aceste dispozitii legale, tribunalul apreciaza ca in mod nelegal prima instanta a amanat pronuntarea hotararii pentru a se face dovada cuantumului cheltuielilor de judecata, iar precedentul judiciar pe care il invoca in aparare intimata nu poate avea o relevanta reala in speta, pentru ca legea procedurala nu-i acorda aceasta relevanta.
In consecinta, tribunalul va retine ca aceasta critica a recurentei este intemeiata, in baza considerentelor mentionate deja.
T. ul retine si faptul ca solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată are caracterul unei cereri accesorii, astfel ca ea trebuie pusa in discutia partilor si judecata in conditii de contradictorialitate.
Conform art. 274 alin.1 c.pr.civ. vechi, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
Art. 274 alin. 3 c.pr.civ. vechi, permite judecatorului sa micsoreze cuantumul onorariilor avocatiale, in conformitate cu acelea prevazute in tabloul onorariilor minimale, atunci cand vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mari fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat. O astfel de masura trebuie insa solicitata tot pana la inchiderea dezbaterilor in cauza, ceea ce aduce un argument in plus la faptul ca trebuie probat cuantumul cheltuielilor de judecata odata cu solicitarea acestora, pentru ca cererea sa se judece in conditii de contradictorialitate si sub aspectul cuantumului acestor cheltuieli.
Altfel, partea adversa ,in speta reclamanta-recurenta, ar fi practic lipsita de posibilitatea de-a invoca in fata primei instante prevederile art. 274 alin. 3 c.pr.civ.vechi, in conditiile in care nu cunoaste care este cuantumul cheltuielilor de judecata, iar art. 316 coroborat cu art. 294 alin. 1 c.pr.civ. vechi, interzic formularea de cereri noi direct in recurs.
Pentru toate motivele expuse, tribunalul apreciaza ca fiind intemeiat recursul declarat de recurenta SC A. C. S., în contradictoriu cu intimata SC P. S. ,împotriva sentinței civile nr.22777/2012, pronunțată de către Judecătoria C. N., la data de 19 noiembrie 2012, în dosarul nr._ si il va admite ca atare.
Instanta de control judiciar va modifica in parte hotararea recurata, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a reclamantei SC A.
C. S. la plata cheltuielilor de judecată, urmand a menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurenta SC A. C. S. în contradictoriu cu intimata SC P. S. împotriva sentinței civile nr.22777/2012, pronunțată de către Judecătoria C. N., la data de 19 noiembrie 2012, în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a reclamantei SC A. C.
S. la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
N. K. D. M. | D. | F. | -IANCU M. F. | B. |
Red.DMD/MM 2 ex./_
Judecător fond: M. Lazăr, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Sentința civilă nr. 8/2013. Reziliere contract | Decizia civilă nr. 518/2013. Reziliere contract → |
|---|
