Sentința civilă nr. 4841/2013. Reziliere contract
| Comentarii |
|
Cod operator 4240
R. TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4841
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
Președinte: M. H. - judecător
G. ier: D. H.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de către reclamantul M.
M., domiciliat în B. M., str. O., nr. 4/57, în contradictoriu cu pârâta SC
O. R. SA, cu sediul în B., B-dul L. C., nr. 51-53, sector 1, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
T., procedând la verificarea competenței potrivit art. 131 alin. 1 din Noul cod procedură civilă apreciază întemeiată excepția de necompetență materială invocată de către pârâtă prin întâmpinare și reține cauza în pronunțare pe excepție.
T.
Asupra cererii de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului M. la data de_ sub nr. de mai sus, reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta SC O.
R. SA a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună rezilierea Contractului de prestări servicii nr. 41731481/_, încheiat cu pârâta, având ca obiect un abonament de telefonie fixă și un abonament de internet, în valoare totală de 13 euro/lună cu TVA inclus și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 228,83 lei, achitată până în prezent, în baza contractului a cărei reziliere o solicită, precum și a sumelor care vor fi achitate în timpul derulării procesului.
În motivarea cererii se susține că în fapt, la data de_, reclamantul s-a prezentat la sediul O. Shop R. situat în B. mare, B-dul B., nr. 4, pentru a obține unele informații cu privire la posibilitatea instalării unui telefon fix și a unui abonament de internet la domiciliul său.
Deși reclamantul, și-a exprimat dorința de a nu semna încă acel contract, justificat de faptul că avea în derulare un alt Contract cu Romtelecom pentru cele două servicii solicitate, iar încetarea furnizării serviciilor de la Romtelecom se putea face numai după 30 de zile de la solicitarea de renunțare a clientului. Operatorul O. a insistat însă să semneze Contractul, întrucât așa abonamentul la Romtelecom este achitat cu o lună în avans. Așa fiind, în aproximativ 10 minute a fost semnat Contractul, fiindu-i transmis totodată atât aparatul de telefonie fixă, cât și modemu-ul pentru internet, neavând posibilitatea fizică de a citi Contractul înainte de a fi semnat, întrucât era foarte mare aglomerație în acea locație și a fost totodată asigurat că, orice problemă se va ivi, va fi rezolvată imediat.
Această stare de fapt, dovedește faptul că, niciuna din clauzele contractuale nu au fost negociate direct cu consumatorul, îndeplinindu-se astfel condițiile prevăzute la pct. 1, litera "b2 din Anexa la Legea nr. 193/2000.
În anexa la Contract având denumirea "Clauze Contract de Bază";, la pct. 8 (încetarea Contractului), litera "c"; este înscrisă posibilitatea denunțării unilaterale a Contractului la solicitarea clientului, ceea ce i se pare absolut corect, însă completarea ulterioară în sensul obligării clientului la plata abonamentului pentru toate cele 24 de luni rămase până la expirarea Contractului, i se pare total incorectă și abuzivă, ceea ce duce practic la o îmbogățire fără just temei a prestatorului, dovada fiind faptul că nu a utilizat niciodată și nu utilizează nici în prezent niciunul din serviciile prevăzute în Contract, aceste servicii fiindu-i asigurate în continuare de Romtelecom. Dovadă în acest sens este factura emisă de O. R. SA la data de_ pe care o depune la dosar.
Justificat de faptul că, la aspectele invocate cu privire la existența unor clauze abuzive dar și imposibilitatea reală în derularea Contractului, este nevoit să solicite în temeiul art. 7, din legea nr. 193/2000 rezilierea Contractului, cu obligarea pârâtei de a-și ridica aparatul de telefonie fixă și modem-ul pentru internet, cât timp, la cererea sa au refuzat să o facă, iar apoi, să restituie toate sumele de bani achitate.
În drept se invocă art. 113, pct. 8 și art. 192, art. 194 Cod procedură civilă, Legea nr. 193/2000.
La data de_ pârâta SC O. R. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat cu precădere excepția necompetenței materiale și teritoriale a T. ui M. iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
În motivarea excepției de necompetență invocate pârâta susține că potrivit art. 107 Cod procedură civilă care constituie regula în materia competenței teritoriale cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat
se face la instanța sediului principal. Sediul principal este situat în B., sectorul 1 iar conform art. 9 din clauzele contractuale, parte integrantă a contractului, litigiile dintre părți în legătură cu contractul sunt de competența instanței din B. .
În ceea ce privește competența materială pârâta susține că este o cerere evaluabilă în bani a cărei valoare este sub 200.000 lei, instanța competentă fiind judecătoria.
Pe fond, pârâta susține că reclamantul nu a apelat Serviciul Clienți O. (408 pentru verificări tehnice date) pentru a reclama nefuncționarea serviciului internet. Totodată, deși a fost invitat cu laptopul și modemul deținut în shop B.
M. pentru a se efectua probe suplimentare, clientul a refuzat să se prezinte pentru teste.
Cererea reclamantului este nefondată, întrucât nu există o neexecutare imputabilă O. R. care să justifice solicitarea reclamantului. În baza prevederilor contractuale agreate de către părți, denunțarea lor înainte de termen de către reclamant presupune plata de despăgubiri egale cu valoarea abonamentului activ pe fiecare număr înmulțit cu restul lunilor rămase până la expirarea perioadei minime contractuale aferente fiecărui abonament.
Conform art. 10, alin. 3 din Clauzele contractuale de bază, reclamantul a citit și a fost de acord cu contractul și nu a avut alte modificări față de cele deja incluse în contract.
Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la data de_ (f. 51 - 52) reclamantul a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale în temeiul art. 109, art. 113, alin. 1, pct. 8 și art. 116 Cod procedură civilă. Se formulează totodată și apărări de fond în legătură cu cererea.
Instanța a soluționat cu precădere în temeiul art. 131 - 132 și art. 245 - 248 Cod procedură civilă excepția de necompetență materială și teritorială invocată procedural de către pârât prin întâmpinare.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, excepție de procedură cu caracter absolut, instanța constată că cererea formulată de către reclamant este evaluabilă în bani, acesta solicitând rezilierea unui contract de prestări servicii și restituirea sumei de 228,3 lei.
Potrivit art. 94, pct. 1, lit. j, Cod procedură civilă, instanța competentă material să judece în primă instanță cererea este în baza criteriului valoric judecătoria iar nu tribunalul.
Sub aspectul competenței teritoriale instanța constată că potrivit art. 126, alin. 2 Cod procedură civilă";În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.";
Reclamantul a invocat ca și temei juridic al cererii sale protecția drepturilor sale în calitate de consumator, respectiv caracterul abuziv al
clauzelor actului pe care susține că l-a încheiat cu pârâta în temeiul Legii speciale nr. 193/2000.
Pârâta a invocat clauza convențională atributivă de competență inserată în art. 9 din Condițiile contractuale, parte integrantă a actului juridic încheiat de către părți prin care s-au stabilit raporturile contractuale, clauză în conformitate cu care litigiile dintre părți în legătură cu contractul sunt de competența instanței din B. .
Fiind stipulată în însăși actul juridic încheiat de către părți și a cărui reziliere o solicită reclamantul pentru pretinsa conduită culpabilă a pârâtei ulterioară datei la care s-a semnat contractul, instanța constată ineficiența clauzei atributive de competență întrucât .
Pe cale de consecință, în temeiul art. 113, alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă se constată incidența acestei norme de competență alternativă de care reclamantul era îndreptățit să se prevaleze conform art. 116 Cod procedură civilă și care permite sesizarea, atrăgând și competența instanței de la domiciliul reclamantului alături de instanța de la sediul pârâtului.
Pentru aceste considerente instanța va admite excepția de necompetență materială și va declina competența în favoarea Judecătoriei B. M., competentă și sub aspect teritorial să soluționeze cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția de necompetență materială invocată de către pârât.
Declină în favoarea Judecătoriei B. M. competența de soluționare a cererii formulate de către reclamantul M. M., cu domiciliul în B. M., str.
O., nr. 4/57, în contradictoriu cu pârâta SC O. R. SA, cu sediul în B.
, B-dul L. C., nr. 51-53, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte G. ier
M. H. D. H.
Red. M. H. - _
T. red. D.H. - _
2 ex.
| ← Încheierea civilă nr. 2885/2013. Reziliere contract | Sentința civilă nr. 2510/2013. Reziliere contract → |
|---|
