Decizia civilă nr. 129/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 129/2013
Ședința publică din data de 25 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamanta SC U. C. SA împotriva sentinței civile nr. 1583 din data de_, pronunțat de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SC R.
E. SRL și pârâta I. T. C. S., având ca obiect - pretenții.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ apelanta SC U. C. SA a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.583 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantei SC R. E. SRL și, în consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC R. E. SRL C. -N., ca fiind formulată de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă.
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC U. C. SA C. -N., în contradictoriu cu pârâta SC I. T.
C. SA C. -N. .
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale a reclamantei SC R. E. SRL, instanța de fond a reținut că cererea de chemare în judecată este fundamentată pe drepturi derivate din calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu, reclamanta arătată pretinzându-se proprietar ca urmare a divizării SC U. C. SA. astfel, din probele aflate însă la dosar (f.118- 128), s-a reținut că, în urma divizării, reclamanta SC U. C. SA a transmis
fracțiuni din patrimoniul său, reclamantei SC R. E. SRL și SC UNMET C. SRL, aceasta din urmă dobândit și dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu (f.120-121).
În concluzie, a apreciat tribunalul, reclamanta SC R. E. SRL nu justifică legitimare procesuală activă, întrucât nu este în măsură să justifice existența, în patrimoniul său, a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, care ar fi putut, eventual, justifica pretențiile sale.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin sentința comerciala nr. 3456/_ pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj, rămasa irevocabila prin decizia nr. 437/_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. _
, pârâta I.C.P.T T. C. S. a fost obligata sa evacueze spațiul ocupat fără just temei și să plătească reclamantei de rândul 1 o suma pentru lipsa de folosința a acestuia.
De asemenea, prin sentința comercială nr. 278/C/_ pronunțata de Tribunalul Pitești, rămasa irevocabila prin decizia nr. 2849/_, pronunțată
Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, s-a admis calitatea de posesor de buna-credință a I. T. C. S., operand în mod retroactiv accesiunea imobiliara artificiala în beneficiul S. U. -C. SA.
Este real că prin cea de-a doua sentință, s-a constatat că pârâta a fost de bună credință, însă desigur, la momentul construirii, cunoscut fiind faptul că instanța învestită cu o cerere având ca obiect accesiunea, verifică existența bunei/relei credințe la momentul construirii, însă ulterior acestui moment teza bunei credințe, în condițiile în care pârâta a aflat că construit pe terenul altuia, nu mai poate fi susținută.
În plus, instanța de fond a mai reținut că pârâta a fost evacuată pentru lipsa unui titlu și a acordului reclamantei privind folosința imobilului, aspect care, de asemenea, este de natură să probeze că pârâta, ocupând fără drept un imobil aparținând reclamantei, săvârșește o faptă ilicită. Astfel, din această perspectivă, reținând faptul că principiul îmbogățirii fără justă cauză are la bază un fapt juridic licit, acesta nu poate constitui temei legal pentru a justifica pretențiile reclamantei derivând din săvârșirea unei fapte ilicite.
Concluzionând, instanța de fond a reținut că acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză poate constitui temei al unei cereri de chemare în judecată, doar în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care pretinde că și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite. În consecință, ea are un caracter subsidiar, fiind limitată la situațiile în care nu există, un alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului. În speță însă, un astfel mijloc, este reglementat de dispozițiile art.998-999 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S. U. C.U.G. S. C. -N. a declarat apel
, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și, în consecință, obligarea intimatei la plata echivalentului în lei de la data pronunțării hotărârii a sumei de 77.730,40 euro, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că fost proprietar exclusiv al imobilului-teren cu suprafața de 1758 mp, pe care a fost ridicata construcția
"Hala de productie-pulberi metalice" cu aceeași suprafața, imobil situat în mun.
C. -N., B-dul M. nr. 1 (jud. C., nr. top. 16382/9, înscris în cartea funciara nr. 1. sub A+15. Încă din anul 1993 pârâta I. T. C. S. a montat în acest imobil echipamente industriale (stație de pulberi), care au funcționat strict în beneficiul său, lipsind proprietara terenului de posesia si folosința reclamantei fără a exista un just temei.
În aceste condiții, arată reclamanta, a solicitat pe cale judiciară obligarea pârâtei la plata unei sume echivalente cu însărăcirea sa, constând în lipsirea de folosința acestui teren, I.C.P.T T. C. S. a fost obligata să evacueze spațiul ocupat fără just temei si sa plătească reclamantei o suma pentru lipsa de folosința a acestuia. Cu toate acestea, pârâta nu a evacuat acest spațiu, bunurile
ce ocupau imobilul în discuție ocupând în continuare imobilul. Ulterior, s-a admis calitatea de posesor de bună-credință a I. T. C. S., operand în mod retroactiv accesiunea imobiliara artificiala în beneficiul S. U. -C. SA și doar din acest moment, determinându-se situația juridica dintre părti, se poate considera ca pârâtul nu a mai folosit bunurile reclamantei în folos propriu. Cu alte cuvinte, proprietarul terenului, halei, dar si al bunurilor instalate în acest loc a fost lipsit de folosința acestora cel puțin până în momentul pronunțării deciziei nr. 2849/_ .
Reclamanta a mai arătat că a fost proprietar al imobilului încă din anul 1993, din momentul divizării, respectiv_, dar nu l-a folosit datorită intimate
2
care a construit echipamente industriale fără acordul său și fără a plăti vreo indemnizație pentru această folosire, .
În raport de cele de mai sus, reclamanta susține că este incident în cauza principiului îmbogățirii fără justă cauza, reglementat expres în art. 1345 din noul Ce civil, motiv pentru care este îndreptățită la suma de 77.730,40 euro ca și compensație a lipsei de utilizare a terenului pentru ultimii 3 ani în care a fost lipsită de folosința terenului, respectiv din data de_ până în data de_ .
Reclamanta a mai arătat că prin sentința civilă nr. 278/2009 a Tribunalul Comercial Argeș s-a constatat calitatea de constructor de bună-credință pentru
S. I. T. C. S., aspect recunoscut de către aceasta chiar prin întâmpinarea depusă la dosar.
Susține apelanta că a existat o însărăcire a sa, corelativ cu îmbogățirea intimatei, proprietarul fiind obligat să-l despăgubească pe constructor pentru materialele și munca sa sau sporul de valoare al imobilului, dar, în același timp, și constructorul este obligat să-l despăgubească pe proprietarul terenului pentru lipsa de folosință a imobilului pe care s-a construit, pentru perioada până la care acesta a reintrat în folosința sa.
Susține apelanta că doar în data de 28 septembrie 2001, când s-a pronunțat decizia nr. 2849/2011 a Curții de Apel C., există certitudine cu privire la buna-credință a constructorului, proprietarul terenului neputându-i solicita acestuia demolarea construcțiilor.
Mai arată apelanta în finalul motivării apelului că accesiunea imobiliară artificială operează retroactiv, însă dreptul de opțiune al proprietarului terenului se exercită efectiv doar atunci când se cunoaște care a fost atitudinea constructorului la momentul edificării construcțiilor, până în acel moment atributele dreptului de proprietate asupra terenului fiind parțial paralizate de incertitudinea ce planează asupra situației sale juridice.
Pârâta I. T. C. S. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea apelului, în considerarea argumentelor avute în vedere și de către instanța de fond (f.10).
Apelanta S. U. -C. S. C. -N. a depus un răspuns la întâmpinare (f.20) în care a reiterat cele arătate în motivarea apelului.
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
În justificarea juridică a pretențiilor sale patrimoniale, reclamanta a invocat principiul îmbogățirii fără just cauză, arătând că prin lipsa de folosință pe care a fost nevoită să o suporte, s-a produs o însărăcire în patrimoniul său, în condițiile în care pârâta folosind terenul proprietatea reclamantei, pe care a edificat construcția proprietatea sa, s-a îmbogățit fără just titlu cu o sumă egală cu contravaloarea chiriei pe care ar fi trebuit să o plătească reclamantei cu titlu de contravaloarea utilizare teren.
Verificarea temeiniciei acțiunii introductive a determinat, în sarcina instanței de fond, necesitatea verificării condițiilor de admisibilitate a cererii de chemare în judecată întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Un prim aspect ce trebuie reținut este acela că toate condițiile identificate în jurisprudență și în doctrină de admisibilitate a unei cereri întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, sunt condiții cumulative, neîndeplinirea uneia dintre ele putând determina respingerea acțiunii.
A cercetat instanța de fond în mod corect modul de îndeplinire a condiției caracterului licit al faptului juridic ce a determinat, pe de o parte, însărăcirea reclamantei, iar pe de altă parte, îmbogățirea pârâtei.
Probele administrate în fața instanței de fond au relevat faptul că pârâta a construit pe terenul proprietatea reclamantei.
3
Prin sentința comercială nr. 278/2009 a Tribunalului Pitești, pronunțată în dosarul nr._ s-a admis calitatea de posesor de bună-credință a pârâtei, operând în mod retroactiv accesiunea imobiliară artificială în beneficiul reclamantei.
Hotărârea judecătorească menționată anterior a analizat conduita pârâtei în raportul cu reclamanta până la data pronunțării, stabilind deci că pe acel interval pârâta, în calitate de constructor, a fost de bună-credință.
Fiind relevat faptul că pârâta a construit pe terenul reclamantei, după pronunțarea acelei hotărâri, nu se mai poate aprecia că pârâta a avut o conduită de bună-credință, aspectele de bază ale faptelor materiale cu consecințe juridice săvârșite de către cele două părți devenind publice.
Pentru viitor, subsecvent pronunțării hotărârii menționate, pârâta nu mai are calitatea de posesor de bună-credință, săvârșind un fapt ilicit de ocupare a terenului aparținând unui terț, cunoscând ca efect al hotărârii menționate, că reclamanta este proprietara terenului.
Se constată așadar, după cum corect a reținut și instanța de fond, că în mecanismul juridic al îmbogățirii fără justă cauză, susținut de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, nu este îndeplinită cerința bunei-credințe și deci a unui fapt licit ce ar putea determina îmbogățirea/însărăcirea.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge apelul formulat și se va păstra în întregime hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge apelul declarat de reclamanta S. U. C.U.G. S. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 1.583 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
D. M.
JUDECĂTOR,
F. T.
GREFIER,
D. C.
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./5 ex. Jud.fond: N. Koșa.
4
| ← Decizia civilă nr. 339/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Încheierea civilă nr. 1961/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
