Decizia civilă nr. 31/2013. Acțiune în pretenții comerciale

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *

DECIZIA CIVILĂ NR. 31/2013

Ședința publică din data de 25 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: M. S.

GREFIER: V. D.

S-a luat în examinare, după casare cu trimitere, pentru pronunțare, apelul declarat de pârâta O. V. I. G. SA B. ( F. SC BCR A.

V. I. G. SA ) împotriva sentinței civile nr. 1628 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimații SC G. A. SA B., O. V. I. G. SA S. C. -N. și D. A., având ca obiect pretenții.

În data de_, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea apelantei O. V. I. G. SA B. .

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1628 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. A., excepție invocată de acest pârât.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC G. A. SA, în contradictoriu cu pârâtul D. A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului D. A. suma de

3.200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC G. A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC BCR A. SA S. C.

, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.

A fost admisă cererea de SC G. A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC BCR A. și în consecință:

A fost obligată pârâta SC BCR A. SA să plătească reclamantei suma de 109.779,56 lei cu titlul de despăgubiri, precum și la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 0,1% calculate asupra sumei de 109.779,56 lei, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 27 octombrie 2008 și până la data plății efective.

A fost obligată pârâta SC BCR A. SA să plătească reclamantei suma de 3.856,59 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

În considerente, s-a reținut că în data de 24 decembrie 2007, din culpa pârâtului D. A. s-a produs un incident rutier soldat cu avarierea autovehiculului cu numărul de înmatriculare CJ 0. . Acest autovehicul fiind

asigurat CASCO la reclamanta (polița seria K nr. 1. - fila 35), aceasta a achitat daunele produse, in valoare de 109.779,56 lei.

Potrivit art. 998-999 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudenta sa.

Astfel, din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PCA nr. 3121938 încheiat la_ de IPJ C., proces verbal față de care nu s-a făcut dovada faptului că a fost contestat în termenul legal și care în consecință se bucură de o prezumție de temeinicie și legalitate, reiese că fapta care a produs prejudiciul a fost săvârșită din culpa pârâtului D. A. .

Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv factura fiscală și proceselor verbal de constatare a daunelor, instanța a reținut că valoarea totală a prejudiciului cauzat autoturismului cu număr de înmatriculare CJ 0. se ridică la suma de 109.779,56 lei.

Potrivit Ordinului de plată nr. 10386/_ aflat în fotocopie la fila 12, reclamanta, în temeiul poliței de asigurare CASCO seria K nr. 1., a achitat contravaloarea prejudiciului cauzat, respectiv suma de 109.779,56 lei.

Potrivit art. 22 art. 1 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

Potrivit poliței de asigurare RCA seria RO/22/P22/KS nr. 000799749, la data producerii accidentului pârâtul D. A. era asigurat de răspundere civilă auto obligatorie la pârâta SC BCR A. SA.

Având în vedere acest fapt, reclamanta s-a adresat pârâtei asigurător SC BCR A. SA la 24 septembrie 2008 cu o cerere de reparare a prejudiciului, iar în subsidiar, în situația neefectuării plății a convocat-o pe aceasta la conciliere prealabilă, convocare recepționată de pârâtă la data de 25 septembrie 2008.

Potrivit art. 49 alin.1 și 2 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, fata de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, despăgubirile acordându-se indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât și în timpul staționarii.

Astfel, raportat la faptul că pârâtul D. A. deținea o poliță RCA valabilă la data producerii evenimentului rutier, răspunderea pentru repararea prejudiciului cauzat revine asiguratorului RCA, pârâta SC BCR A. SA.

Potrivit Ordinul CSA nr. 113/2006, în caz de neefectuare a plății în termenul arătat asiguratorul de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule va reactualiza cuantumul despăgubirii cu o cota procentuală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăților.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana care este titular a obligației în raportul juridic dedus judecății. De vreme ce prin acțiune se asigură protecția unui drept subiectiv civil apare ca fiind normal ca, pentru a putea exercita acțiunea, calitatea procesuală să coincidă cu calitatea de titular al obligației deduse judecății.

Excepția calității procesuale pasive este o excepție de fond, peremptorie și absolută și constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 răspunderea pentru repararea prejudiciului revine pârâtei SC BCR

A. SA, aceasta fiind titulara obligațiilor de plată instanța a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. A., acesta putând fi chemat în judecată în calitate de intervenient forțat și nu de pârât în această cauză,excepție invocată de acest pârât și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC G. A. SA în contradictoriu cu pârâtul D. A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că reclamanta a căzut în pretenții față de acest pârât, a fost obligată să plătească pârâtului D. A. suma de 3.200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.

Potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a societăților comerciale, astfel că în lipsa personalității juridice sau a unui mandat special de reprezentare, acestea nu pot sta în nume propriu în judecată, fie în calitate de reclamanți, fie în calitate de pârâți. Având în vedere dispoziția legală precizată, raportat și la faptul că în cauză nu s-a făcut dovada unui mandat special de reprezentare, tribunalul a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei SC BCR A. SA S. C. și în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.

Față de cele de mai sus, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC G. A. SA a obligat pârâta SC BCR A. SA să plătească reclamantei suma de 109.779,56 lei cu titlul de despăgubiri, precum și la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 0,1% calculate asupra sumei de 109.779,56 lei, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 27 octombrie 2008 și până la data plății efective.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta SC BCR A. SA cazând în pretenții, a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3.856,59 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. BCR A. V. I. G. SA,

solicitând modificarea sentinței in sensul respingerii tuturor pretentiilor G.

A. SA.

În motivarea apelului, s-a arătat că paratul D. A. recunoaste in apararea pe care a formulat-o in fata instantei de fond faptul ca la momentul incheierii politei RCA nu detinea certificatul de radiere a autoturismului nr. 340YV13, care ar fi trebuit sa-i fie trimis din Franta de numitul Rostas Ion. De asemenea, d-nul D. recunoaste faptul ca autoturismul in cauza nu era inmatriculat in Romania nici la data incheierii politei, nici la cea a producerii riscului asigurat.

Aceste imprejurari trebuie coroborate cu dispozitiile Ordinului CSA nr. 113133/2006, care la art. 29 lit. c) arata ca "raspunderea asiguratorului RCA incepe "din momentul platii primei de asigurare si al eliberarii documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrarii in vigoare a autorizatiei provizorii de circulatie sau a inmatricularii/inregistrarii vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmeaza a fi inmatriculate/inregistrate ori pentru care urmeaza sa se transfere dreptul de proprietate". Astfel, in conditiile in care insusi conducatorul auto raspunzator de producerea accidentului recunoaste ca autoturismul agresor nu era inmatriculat/inregistrat in Romania, este evident ca, asa cum prevede si Ordinul CSA indicat mai sus (act normativ cu putere de lege), raspunderea asiguratorului RCA nu era angajata

pe intreaga perioada cat asiguratul nu si-a inmatriculat masina. Astfel, aceasta raspundere nu era an~ajata nici la producerii accidentului.

Considera ca in mod eronat instanta de fond a omis sa aiba in vedere aceasta dispozitie legala, preluand practic in intregime apararile formulate de d-nul D. A. .

In fapt, acesta nu face altceva decat sa isi invoce propria culpa in ce priveste demersurile pe care trebuia sa le faca pentru inmatricularea autoturismului 340YV13.

Avand in vedere cele subliniate mai sus, considera ca suma solicitata de SC G. SA ar fi trebuit suportata de conducatorul auto vinovat de producerea accidentului, care de altfel nu a contestat aceasta vinovatie. Este adevarat ca, in mod normal, asiguratorul RCA suporta riscurile si acorda despagubiri in astfel de situatii, dar in speta noastra, avand in vedere tocmai faptul ca autoturismul agresor nu era inregistrat/inmatriculat in Romania, raspunderea asiguratorului RCA - BCR A. nu era angajata la data producerii evenimentului, motiv pentru care nu a fost efectuata plata. Aceste considerente au fost aduse la cunostinta si d-lui D. A. care, in prima instanta, s-a multumit sa le considere neintemeiate, fara vreun alt argument, instanta de fond preluand si folosind sustinerile domniei sale ca atare.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul D. A.

a solicitat respingerea apelului și pastrarea in totalitate a dispozitiilor sentintei comerciale nr 7730/2011.

În motivarea întâmpinării, intimatul arată, cu privire la valabilitatea la data de_ a politei de asigurare RCA emisa de apelanta, că Tribunalul Comercial Cluj in mod corect a retinut urmatoarele aspecte:

  • Polita de asigurare emisa de BCR A. VIG SA a produs efecte incepand cu ora 0.00 a zilei de_ asa cum se specifica in mod expres in cuprinsul acestui contract de asigurare.

    -Incheierea politei de asigurare pe numele intimatului a fost justificata de prevederile art 2 pct 6 lit. bsi art 3 din Ordinul 113133/2006 emis de CSA

  • Polita de asigurare incheiata de catre apelanta producea efecte desi autovehicolul era inmatriculatin Franta, in virtutea art 5 al 2 din Ordinul 113133/2006 emis de CSA si a art 1 din Ordinul 113141/2006 emis de CSA

    In esenta aceste texte normative prevad urmatoarele:

  • pentru autovehicolele inmatriculate intr-un stat membru (Franta este stat membru), biroul national al asiguratorilor de autovehicole din acel stat garanteaza plata despagubirilor catre persoanele pagubite (art 5 al 2 din Ordinul 113133/2006).

  • Asigurarea de frontieră are ca scop acoperirea prin asigurare a riscurilor de răspundere civilă pentru autovehiculele care aparțin altui stat și care pătrund pe teritoriul României fără a avea o asigurare RCA valabilă sau a căror asigurare expiră pe perioada șederii în România. După intrarea în vigoare a Acordului multilateral pentru România, pentru autovehiculele care au locul obișnuit de staționare într-un stat din Spațiul Economic European, inclusiv Elveția, eliberarea asigurării de frontieră nu mai este necesară. (art 1 din Ordinul 113141/2006).

La data de_ Romania a semnat "Acordul Multilateral intre birourile naționale ale asigurătorilor din Statele Membre ale Spațiului Economic European și a altor state asociate"; denumit pe scurt "Acordul Multilateral", acesta producand efecte pentru Romania incepand cu data de_, conform Deciziei 2007/482/CE, adoptată la 09 iulie 2007 și publicată În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 180/42 din 10 iulie 2007. Cu alte cuvinte,

incepand cu data de_ daca unui autovehicul inmatriculat intr-un stat membru al Acordului Multilateral pe perioada in care era folosit in Romania ii expira polita de asigurare de raspundere civila emisa in tara unde este inmatriculat, nu trebuia incheiata o polita de raspundere civila speciala de frontiera ci se putea incheia o polita obisnuita de tip RCA.

Cu privire la lipsa calitatii procesuale de parat a intimatului, arată că Tribunalul Comercial Cluj in mod corect a apreciat ca, avand in vedere existenta unei polite RCA incheiata pentu folosinta autovehicolului marca BMW inmatriculat cu nr 340YV13 si valabila la data de_, conform art.41 din Ordinul nr.113133/2006 emis de CSA, coroborat cu art.54 al.1 din Legea nr 136/1995 privind asigurarile in Romania, intimata reclamanta SC G. A. SA putea solicita sumele pe care le-a achitat asiguratului său doar de la societatea de asigurare la care era incheiata polita de asigurare de raspundere civila a intimatului, respectiv de la apelanta parata BCR A. VIG SA.

Prin întâmpinarea formulată, reclamanta SC G. A. SA

a solicitat respingerea apelului ca tardiv introdus și menținerea hotărârii instanței de fond, invocând faptul că în conformitate cu adresa de comunicare existentă la dosarul cauzei, sentința comercială nr.1628/2011 a fost primită de către reprezentanții BCR A. V. I. G. SA în data de_, iar ștampila poștei de pe plicul cu care a fost transmisă cererea de apel este de_, deci după expirarea termenului de 15 zile.

Apelul declarat a fost, inițial, respins ca tardiv, prin decizia civilă nr.210/_ a Curții de Apel C., casată prin decizia nr.3637/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție.

În rejudecarea apelului, s-a administrat proba cu interogatoriul intimatei

- reclamante, precum și cu interogatoriul intimatului - pârât.

Analizând sentința apelată în limitele apelului declarat, în temeiul dispozițiilor art.295 și 296 C.proc.civ., instanța constată următoarele:

Situația de fapt, astfel cum rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză, precum și din susținerile necontestate sub acest aspect ale părților, este următoarea:

Pârâtul Dărângă A. a cumpărat autoturismul cu numărul de înmatriculare 340YV13, înmatriculat în Franța, și pentru care, până la data

încheierii poliței RCA seria RO/22/P22/KS nr.000799749 -_, nu obținuse înmatricularea în România.

În data de_, conducând autoturismul respectiv, pârâtul a cauzat un accident rutier din care a rezultat avarierea autoturismului cu numărul de înmatriculare CJ 0., societatea la care acest autoturism era asigurat CASCO a acoperit daunele provocate din culpa pârâtului și apoi și-a exercitat dreptul de regres, pentru suma de 109.779,56 lei, împotriva societății la care acesta apărea ca fiind asigurat RCA conform poliței menționate, în temeiul art.22 alin.1 din Legea 136/1995.

Potrivit aceleiași polițe RCA în litigiu, anexată în copie cererii de chemare în judecată, perioada de valabilitate a poliței este_ -_ .

În cadrul apelului declarat, pârâta a invocat faptul că, potrivit art.26 alin.1 lit.c din Ordinul 113133/2006 emis de Comisia de Supraveghere a A. lor, răspunderea asiguratorului RCA începe din momentul plății primei de asigurare și al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data

intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului

, pentru vehiculele care urmează a fi înmatriculate/înregistrate ori pentru care urmează să se transfere dreptul de proprietate. Același moment al intrării în vigoare a poliței RCA este reiterat prin dispozițiile art.4 lit.c din Ordinul CSA nr.3108/2004.

Analizând textele legale invocate, coroborate și cu prevederile art.48¹ din Legea 136/1995, conform căruia, în vederea înscrierii în circulație, este obligatorie prezentarea dovezii existenței unei asigurări RCA, în condițiile legii, curtea reține că, într-adevăr, pentru a-și putea înmatricula autoturismul în România, pârâtul persoană fizică era obligat a încheia o poliță RCA, care, însă, nu putea avea ca dată de începere a perioadei de valabilitate o dată anterioară obținerii autorizației provizorii de circulație în România, astfel cum impun neechivoc dispozițiile art.26 alin.1 lit.c din Legea 136/1995.

Or, pârâtul Dărângă a recunoscut în cadrul interogatoriului administrat în fața instanței de apel că a obținut numerele provizorii doar ulterior producerii accidentului, respectiv doar în data de_ . Prin urmare, la data producerii avariei la autoturismul asigurat CASCO, asigurarea încheiată la BCR A. V. I. G. SA (actuală O. V. I. G. SA) de către conducătorul auto vinovat - pârâtul persoană fizică - nu se afla în perioada de valabilitate.

C. ea apreciază, contrar susținerilor reclamantei, că nu prezintă importanță faptul că pe înscrisul doveditor se afla înscrisă, ca dată de începere a perioadei de valabilitate, ziua de_, întrucât împrejurarea că brokerul de asigurare înscrie anumite date eronate în cuprinsul poliței nu înlătură aplicarea unui text legal care stabilește expres momentul începerii valabilității acesteia.

De asemenea, față de cadrul procesual stabilit de reclamantă sub aspectul părților, precum și al temeiului pretențiilor sale, nu sunt pertinente referirile cu privire la existența sau inexistența unei asigurări tip Carte verde care să fi fost încheiată în țara de proveniență a autoturismului condus de pârât, reclamanta urmărind recuperarea contravalorii daunei achitate pe seama asiguratului său CASCO doar de la pârât și de la asigurătorul înscris în polița de asigurare aflată în posesia acestuia.

Or, astfel cum instanța de apel a reținut în considerentele ce preced, polița RCA pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile nu intrase în vigoare potrivit legii, motiv pentru care pârâta nu putea fi obligată la plata sumei reprezentând dauna achitată de reclamantă pe seama pârâtului asigurat CASCO.

Pentru toate aceste considerente expuse, în temeiul art.296 C.proc.civ., curtea va admite apelul declarat de pârâta O. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 1628 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial C. pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu BCR A. SA (actuala O. V. I.

G. SA) ca neîntemeiată.

De asemenea, având în vedere că față de pârâtul Dărângă A. a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar reclamanta nu a declarat apel

împotriva acestei soluții, curtea va proceda în consecință, ținută fiind de limitele învestirii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII D E C I D E:

Admite apelul declarat de pârâta O. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr.1628 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial C. pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu BCR A. SA ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

GREFIER

C. P.

M.

S.

V.

D.

Red. C.P. dact. GC 5 ex/_

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 31/2013. Acțiune în pretenții comerciale