Decizia civilă nr. 134/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 134/R/2013
Ședința publică din data de_ .
Completul este constituit din: PREȘEDINTE - D. D. JUDECĂTOR - F. M. JUDECĂTOR - I. P. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului declarat de recurenta B. C. R. S. . în contradictoriu cu intimatul P. M. F., împotriva sentinței civile nr. 3223/_, pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei T., cauza având ca obiect în prima instanță, contestație la executare.
Se constată că dezbaterea în fond a recursului a avut loc în ședința publică din data de_, iar concluziile părților și mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată care face parte integrantă din această decizie. De asemenea se constată că intimatul a înregistrat la dosar în data de_, concluzii scrise.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.3223/_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de intimată, ca neîntemeiată și a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorul P. M. F. în contradictoriu cu intimata B. C.
R. SA, constatându-se caracterul abuziv al art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 200864777/_ având următorul conținut "După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5"; și fiind anulate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 653/2011 al BEJ Manchevici Marin. Totodată, au fost respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate de contestator.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 399 (3) c.pr.civ. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Din interpretarea dispozițiilor art. 399(3) c.pr.civ. reiese că, contestația la executare prin care se formulează apărări de fond contra titlului executoriu este inadmisibilă ori de câte ori legea prevede o altă cale de atac specială în acest sens, presupunând condiții procedurale speciale de exercitare referitoare la termen, calitate procesuală, procedură de judecată. Astfel, legislația în materie prevede căi speciale de atac în cazul titlurilor în materie fiscală, proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, bilelor la ordin.
Referitor la contractele de credit bancar și accesoriile acestora, legea nu reglementează o cale specială în cadrul căreia acestea să poate fi contestate, iar consacrarea opiniei potrivit căreia, în această situație, partea are la îndemână
calea acțiunii în anulare pe calea dreptului comun ar duce la lipsirea de orice efecte a dispozițiilor art. 399 al. 3 c.pr.civ. Aceasta, în condițiile în care, fără excepție, titlurile executorii care nu sunt emise de instanțe și pentru care legea nu prevede o cale specială de atac, pot fi atacate potrivit dreptului comun.
Nici Legea nr. 193/2003 nu reglementează o cale de atac specială de atac referitoare la contractele de credit, astfel încât caracterul abuziv al acestora poate fi analizat de instanță în cadrul procedurii prevăzute de art. 399 al. 3 c.pr.civ.
În consecință, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de intimată, aceasta fiind respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că la data de_ între contestator în calitate de împrumutat și intimată în calitate de împrumutător a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 200864777/2008 prin care s-a acordat un împrumut în valoare de 190.000 euro, pe o perioadă de 300 de luni.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din contract, la data încheierii acestuia, dobânda curentă este de 7,4% pe an și este fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, iar după această dată dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5.
Pentru garantarea restituirii creditului, părțile au încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1168/_ de BNP Druia M. .
Prin adresa nr. 4702609255/_ contestatorul a fost înștiințat de intimat cu privire la faptul că, începând cu data de_, la creditul acordat în data de_ în valoare de 190.000 euro dobânda curentă a fost modificată, noul procent de dobândă aplicabil fiind de 10,4% pe an.
Totodată, în data de_, intimata a întocmit actul adițional nr. 1457/2010 la contractul de credit nr. 200864777/2008 prin care se modifică prevederile pct. 5 din contractul de credit acesta urmând a avea următorul conținut " Începând cu data de_ dobânda fixă de 7,4% pe an a devenit variabilă, nivelul acesteia la acea dată fiind de 9,9% pe an. Nivelul dobânzii curente este de 9,9% pe an. Dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă un punct procentual. Actul adiționat nu a fost semnat de către contestator, acesta făcând mențiunea " nu sunt de acord";.
Urmare a sesizării formulate de contestator, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor C. a sancționat intimata prin procesul verbal de constatare a contravenției seria 0024812 nr._ /_, stabilind totodată ca măsură întocmirea unui act adițional la contractul de credit nr. 200864777/2008 în care să fie menționată dobânda pentru a 13-a lună, modul în care a fost calculată și formula de calcul a acesteia pe viitor, act adițional prin care să se consființească acordul părților conform art. 12 din contractul inițial.
Intimata a mai întocmit un act adițional semnat de contestator cu obiecțiunile prezentate în adresa înaintată băncii la data de_ .
La data de_ intimata B. C. R. prin mandatar SC CEE COLLECT ROMÂNIA SRL s-a adresat executorului judecătoresc Manchevici Marin în vederea punerii în executare a titlului executoriu contract de credit nr. 200864777/2008 prin care debitorul P. Mihai F. este obligat să achite debitul total de 237,172,86 euro.
Prin încheierea civilă nr. 2438/2011 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr._ a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu
contract de credit nr. 200864777/2008, contractul de ipotecă nr. 200864777/B/_, act adițional nr. 1457/_ la contractul de credit.
La data de_ executorul judecătoresc a comunicat contestatorului somația prin care i s-a pus în vedere să achite în termen de 15 zile de la primire sumele de 19.455,29 lei, 237.172,86 euro, reprezentând debit și cheltuieli de executare în baza titlurilor executorii contract de credit nr. 200864777/2008, contractul de ipotecă nr. 200864777/B/_, act adițional nr. 1457/_ la contractul de credit.
Potrivit dispozițiilor art. 399 (1)Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
După cum s-a arătat mai sus, având în vedere că, în prezenta cauză titlul executoriu este reprezentat de un contract de credit bancar, în cadrul contestației la executare pot fi invocate apărări de fond împotriva titlului executoriu, care a fost analizat de instanță în acest cadru procesual.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori o clauză contractuală "care nu a fost negociată direct (adică dacă a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv) cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților";.
Potrivit Curții de Justiție a U.E sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13 se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate față de un furnizor în ceea ce privește puterea de negociere, nivelul de informare, împrejurări care îl conduc la semnarea condițiilor impuse de cealaltă parte (furnizor/vânzător), astfel că adeziunea la clauzele abuzive nu creează obligații pentru consumator, iar instanța națională este obligată să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Din analiza convenției de credit încheiate de părți reiese că la art.5 se prevede că după primele 12 luni "dobânda curentă este formata din dobânda de referința variabilă, care se afișează la sediile BCR la care se adăuga 1 ,50". Se constată astfel că această clauză cuprinde elemente abuzive în sensul că lasă la manifestarea de voința unilaterală a băncii posibilitatea de a interveni la modificarea ratei dobânzii curente în funcție de dobânda de referința variabilă fără a fi rezultatul de voința a ambelor parți. Împrumutatul este astfel prejudiciat în drepturile sale în măsura în care nu se inserează niciun fel de element concret privind referința la care se face trimitere atunci când este vorba de dobânda variabilă. Prin neindicarea elementelor care permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii, această clauză încalcă prevederile legale în
materie, fiind de natură a produce împrumutatului grave prejudicii materiale. Modificarea unilaterală a dobânzii nu poate fi justificată prin schimbările intervenite pe piața monetară, împrumutatul neavând posibilitatea de a verifica în ce măsură banca a schimbat dobânda inițială în temeiul unor criterii obiective ori subiective.
Contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse de acesta fiind prestabilite de către împrumutător, iar împrumutatul ( consumator) nu a avut posibilitatea de a negocia clauza din contract cu privire la dobândă, fiindu-i impusă de către bancă. Conform dispozițiilor art. 4 al. ultim din Legea nr. 193/2000 îi revenea băncii obligația de a dovedi că a negociat în mod
direct această clauză cu consumatorul, ceea ce nu s-a întâmplat. Totodată, dobânda este un element esențial într-un contract de credit bancar, iar orice clauză nelegală cu incidență asupra dobânzii afectează normala desfășurare a raporturilor contractuale.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, instanța a constatat caracterul abuziv al art. 5 teza finală din contractul de credit pentru persoane fizice nr. 200864777/_ având următorul conținut "După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5";.
În privința solicitării ca instanța să dispună, sub sancțiunea daunelor conform art. 13 din Legea nr. 193/2000 modificarea contractului, s-a reținut că, textul de lege menționat de contestator este situat în capitolul III al Legii, intitulat "Organele abilitate pentru constatarea contravențiilor și soluționarea litigiilor";. Or, în prezenta cauză, având ca obiect contestație la executare, nu sunt aplicabile dispozițiile legale ce reglementează răspunderea contravențională a comerciantului în materia clauzelor abuzive.
Din modul de formulare a contestației la executare, astfel cum a fost succesiv precizată, rezultă fără echivoc faptul că au fost contestate actele de executare silită efectuate în dosarul nr.653/2011 al BEJ Manchevici Marin, contestatorul explicând pe larg faptul că, suma pentru care este executat silit nu reprezintă debitul real, în condițiile în care nivelul dobânzii a fost modificat unilateral de către bancă. Totodată, prin înscrisul depus la data de_ menționează că, din moment ce contestă contractul, i se pare normal să poată contesta consecința acestuia, respectiv titlul executoriu. În condițiile în care se contestă consecințele contractului de credit, reiese că, se contestă și actele de executare silită efectuate în baza acestuia.
Instanța a constatat că sumele pentru care a fost începută urmărirea silită împotriva contestatorului cuprind și sume calculate în baza unor clauze constatate ca fiind abuzive. Din dosarul nr. 653/2011 al BEJ Manchievici Marin rezultă că, urmărirea silită are la bază nu numai titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 200864777/2008, ci și actul adițional la acesta nr. 1457/_ prin care s-a modificat de către intimată unilateral art. 5 din contractul de credit privitor la dobândă. Contestatorul nu a semnat respectivul act adițional, însă cu toate acestea intimata a stabilit debitul datorat prin raportare la dobânda prevăzută în acest act.
Astfel, creanța pentru care a fost începută urmărirea silită împotriva contestatorului nu are caracter cert, în condițiile în care cuprinde sume calculate în temeiul unei clauze constatate ca fiind abuzivă, motiv pentru care, în baza art. 404 al. 1 c.pr.civ. instanața a anulat actele de executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 653/2011 al BEJ Manchevici Marin.
Referitor la pretențiile contestatorului privind obligarea intimatei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, s-a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
Conform dispozițiilor art.998 cod civil "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
Instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 11.1 din contractul de credit încheiat de părți, orice neînțelegere, rezultând din executarea acestuia, se va rezolva pe cât posibil pe cale amiabilă, iar în cazul în care soluționarea amiabilă nu este posibilă, litigiul se supune spre soluționare instanțelor judecătorești de drept comun. Neînțelegerile dintre părți referitoare la interpretarea și aplicarea contractului au apărut începând cu anul 2009, iar contestatorul în calitate de împrumutat al unei sume de 190.000 euro în baza
contractului de credit încheiat la data de_ a înțeles ca, începând cu data de_ să nu mai achite nicio rată în contul creditului. Este adevărat că, nemulțumit fiind de modalitatea de derulare a contractului a adresat numeroase sesizări băncii și chiar Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului C., însă văzând că nu este posibilă reglementarea amiabilă a diferendului, avea la îndemână suficiente remedii procedurale pentru a solicita angajarea răspunderii contractuale a băncii.
Instanța a apreciat că, în prezenta cauză, contestatorul ( în calitate de parte a unui contract) nu a făcut dovada faptului că a fost prejudiciat pe tărâm delictual ca urmare a faptului că a fost raportat la biroul de credit și nu a primit răspuns din partea băncii la sesizările efectuate, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 998 c.civ. pentru obligarea intimatei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale.
Prezenta cauză vizează titlul executoriu și actele de silită efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 653/2011 al BEJ Manchevici Marin, iar capătul de cerere privind obligarea intimatei să îl scoată pe contestator de pe lista Biroului de credit poate fi soluționat, în urma administrării probatoriului specific, doar în cadrul unui litigiu având ca obiect obligație de a face, în care să figureze ca parte și SC Biroul de Credit SA.
Față de considerentele de mai sus, instanța a admis în parte contestația la executare, a constatat caracterul abuziv al art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 200864777/_ având următorul conținut "După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5"; și a anulat actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 653/2011 al BEJ Manchevici Marin, fiind respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta
B. C. R. SA, solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și respingerea contestației la executare.
În motivarea recursului recurenta a arătat că sentința civila nr. 3223/29 iunie 2012 a fost pronunțata cu incalcarea competentei altei instanțe (art. 304 pct. 3 coroborat cu art. 105 alin. 1 Cod procedura civila) si cu incalcarea formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila (art. 304 pct. 5 Cod procedura civila) :
In lumina art. 399 alin. 4 Cod procedura civila "In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare apărări de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac";.
Textul este de stricta interpretare, adică, daca este prevăzuta de o lege un alt tip de acțiune pentru a se obține pretențiile expuse, partea nu are deschisa calea contestației la titlul in cadrul contestației la executare. Sfera noțiunii de "alta cale de atac"; nu se restrânge doar la normele speciale de drept, ci include si normele dreptului comun. Astfel, in virtutea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 193/2000, "Consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila.";
Insasi contestatorul face vorbire despre alta cale de atac, modalitatea pusa la dispoziție de legiuitor pentru înlăturarea unor eventuale cauze abuzive
- Legea nr. 193/2000. Prin urmare, insasi contestatorul invoca "alta cale de atac"; pentru reglementarea juridica a unor eventuale "clauze abuzive";.
Existenta unei alte cai de atac constituie un fine de neprimire pentru analizarea titlului executoriu in cadrul cai de atac a contestației la executare. Din aceste considerente, B.C.R. S. . a invocat inadmisibilitatea analizării si constatării existentei sau inexistentei unor eventuale clauze abuzive in cadrul unei contestații la executare indreptate impotriva formelor de executare silita.
Modalitatea de redactare a art. 399 alin. 4 Cod procedura poate eventual induce in eroare o persoana fara pregătire juridica, din aceasta perspectiva fiind surprinzătoare soluția instanței de judecata.
In cadrul caii de atac a recursului, având in vedere incidența prescriptelor art. 3041Cod procedura civila, a fost reiterată apărarea făcuta in fata primei instanțe si anume aceea de inadmisibilitate a judecării in cadrul unei contestații la executare a unei cererii având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, fundamentat pe prevederile Legii nr. 193/2000, deoarece "se pot invoca in contestația la executare apărări de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac";.
Chiar in ipoteza in care instanța de fond ar fi apreciat ca admisibil demersul judiciar al contestatorului, a omis sa stabilească caracterul evaluabil sau neevaluabil in bani al capătului de cerere, respectiv in ipoteza in care ar fi apreciat ca a fost investita de către contestator, pe langa petitul privind constatarea caracterului abuziv al pct. 13 din contractul de credit (neevaluabil in bani) si cu un alt petit - constatarea caracterului abuziv al pct. 5 din contractul de credit, se impunea in mod imperativ stabilirea valorii obiectului cererii, dandu-se eficienta dispozițiilor art. 112 alin. 1 pct. 3, tinand cont si de sancțiunea prevăzuta de art. 133 alin. 1.
Procedând in aceasta maniera, Judecătoria Turda si-a depășit si a incalcat competenta materiala procesuala, intrucat potrivit art. 2 alin.1 lit.b C.pr.civ. "T. ul judeca in prima instanța procesele si cererile in materie civila al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepția cererilor de imparteala judiciara, a cererilor in materia succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar";.
Totodată, și prevederile art. 2 din Legea nr. 146/1997 au fost omise de instanța de fond, iar conform acestora "(1) Acțiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel _: (11) Dispozițiile alin. (1) se aplica in mod corespunzător si cererilor privind declararea nulității, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum si cererilor privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pârtilor in situația anterioara este scutita de taxa de timbru daca este accesorie cererii privind declararea nulității, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial. (2) In cazul contestației la executarea silita, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contesta sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferenta acestei contestații nu poate depasi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestata";.
Mai mult chiar, calea de atac pentru cererile de constatare a caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit nu este recursul ci apelul, având in vedere art. 2821 alin.1 Cod procedura civila "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date in prima instanța in cererile introduse pe cale
principala privind pensii de intretinere, in litigiile al căror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea pârtilor, profesioniști sau neprofesionisti, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor in evacuare, a celor referitoare la "înregistrările in registrele de stare civila si luarea masurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite in procesele penale si in alte cazuri prevăzute de lege";.
Procedând in aceasta maniera, judecând in cadrul unei contestații la executare o cerere de constatare a caracterului abuziv a unor clauze contractuale (mai ales in lipsa determinării valorii obiectului cauzei), prima instanța a incalcat prevederile art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, lipsind părțile de un grad de jurisdicție pus la dispoziție de lege, generând un "omisso media", intrucat hotărârea pronunțata cu privire la contestație se da fara drept de apel (art. 402 alin. 2 Cod procedura civila).
Vătămarea pricinuita partilor prin nerespectarea formelor legale si lipsirea de dreptul la apărare in cadrul apelului, cale de atac cu caracter devolutiv, nu poate fi înlăturata decât prin casarea hotărârii si trimiterea spre rejudecare. Deci, sentința civila atacata incalca formele de procedura prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Recurenta a mai arătat că prin sentința civila nr. 3223/29 iunie 2012, instanța a acordat mai mult decât i s-a cerut (art. 304 pct. 6 Cod procedura civila). Astfel, s-a arătat că intimatul P. nu a solicitat instanței de judecata sa constate caracterul de clauza abuziva a pct. 5 din contractul de credit, ci doar cel al pct. 13 din contractul de credit. Intr-adevar, in cadrul primelor note de ședința depuse in 12 martie 2012, contestatorul face vorbire, in explicitarea motivelor pentru care solicita suspendarea executării silite, respectiv intelege sa demonstreze reaua - credința a băncii, despre dobânda contractuala, prezentând demersurile pe care le-a intreprins si dezbătând climatul politico- economic. De asemenea face vorbire si despre alte "clauze înșelătoare"; precum si despre "comision ilegal";.
Insa, aceste note de ședința pot fi privite ca niște apărări in scopul susținerii capetelor de cerere cu a căror soluționare a investit instanța - lămurirea, înțelesului si aplicării titlului executoriu, respectiv anularea art. 13 al Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 200864777 încheiat la data de_ .
Instanța de judecata nu a fost investita cu soluționarea o cerere de constatare a caracterului de clauza abuziva a pct. 5 din contractul de credit.. Modificarea unei cereri de chemare in judecata cu care a fost investita instanța nu se poate face din oficiu si nu se poate face in lipsa (măcar) a unei punerii in discuția partilor a unei extinderi a motivelor de fapt si de drept a contestației. In caz contrar se aduce atingere principiului contradictorialitatii si al dreptului de apărare al partilor, in special al intimatului, care afla despre intențiile instanței de judecata doar după ce aceasta a procedat la modificarea cererii de chemare in judecata si a temeiului juridic al cererii si a si pronunțat hotărârea, paratul (si chiar reclamantul) neavand posibilitatea sa isi facă apărările raportat la noul cadrul procesual definit.
Rezulta o situație clara de încălcare a art. 6 pct. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care impune, fara echivoc, necesitatea existentei unui proces echitabil, realizat prin asigurarea respectării principiilor fundamentale, precum contradictorialitatea si dreptul la apărare al partilor.
Principiul rolului activ al judecătorului nu poate incalca principiul disponibilității partilor. In virtutea rolului activ, judecătorul nu are dreptul de a se substitui reclamantului/ contestatorului si de a modifica limitele cererii de
chemare in judecata stabilite in cuprinsul acțiunii, introducând noi capete de cerere.
Împrejurarea ca nu a inteles sa isi modifice cererea de chemare in judecata este atestata de precizarea la contestație pe care o depune ulterior, la_, in cuprinsul căreia reiterează aceleași capete de cerere ca si cele din contestația inițiala.
In ceea ce privește incalcarea si greșita aplicarea legii pe care o regăsim in cuprinsul sentința civila nr. 3223/29 iunie 2012 (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila) recurenta a arătat că articolul 5 din Contractul de credit bancar in discuție prevede ca imprumutul este acordat cu o dobânda curenta la data acordării creditului de 7,4% pe an, fixa in primele 12 luni si variabila ulterior. După expirarea perioadei de 12 luni, dobânda curenta este formata din dobânda de referința variabila, care se afișează la sediile BCR la care se adaugă o marja fixa de 1 punct procentual.
Clauzele contractuale stabilesc astfel, fara echivoc, o modalitate determinabila de calcul a dobânzii. Dobânda variabila aplicabila acestui tip de contract de credit a fost aplicata in conformitate cu cele stipulate in contract si cu prevederile legale in materie.
B. C. R. avea la data contractării creditului de către imrumutati, o oferta variata in ceea ce privește tipurile de credit, cu condiții diferite de dobânda aplicabile creditelor. Opțiunea de a alege un anumit produs, cu un anumit tip de dobânda a revenit in exclusivitate clienților.
Astfel, B. C. R. a pus la dispoziția împrumutatului produse cu ambele tipuri de dobânda variabila (dobânda variabila stabilita de banca in funcție de costul resurselor de creditare si dobânda variabila stabilita in funcție de un indice de referința LIBOR/EURIBOR), astfel incat acesta a fost liber sa opteze intre cele doua tipuri de dobânda.
Esențial este că, chiar fara o analiza aprofundata a structurii produselor bancare, este evident ca noțiunea de dobânda variabila este distincta de cea de indice de referința. Altfel spus, cele doua noțiuni nu sunt sinonime si deci nu este admisibila o confuzie intre ele.
Punctul 5 din convenția de credit, nu prevede ca dobânda curenta variază in funcție de un indice de referința (Euribor in acest caz). In mod neechivoc, dispoziția contractuala invocata, stipulează ca dobânda curenta este variabila in funcție de dobânda de referința variabila care se afișează la sediile BCR. Aceasta nu este altceva decât dobânda de referința variabila practicata de
B. C. R., care se afișează la sediul acesteia.
In sensul celor de mai sus, s-a pronunțat si I. intr-o decizie de speța recenta - Decizia nr. 2450/_ pronunțata in dosar nr._: "dobânda de referința variabila nu este sinonima si nu se confunda cu indicele Euribor.., or pct. 5 din contractul de credit prevede ca dobânda curenta este variabila in funcție de dobânda de referința variabila _.";
Noțiunea de dobânda variabila este una generica si evoca nu numai faptul ca dobânda nu este fixa pe durata rambursării creditului, ci si faptul ca aceasta poate fi modificata in funcție de anumite criterii. In cadrul acestei noțiuni generale, in practica bancara s-au utilizat doua tipuri de dobânzi variabile, asa cum am arătat mai sus: dobânda variabila in funcție de dobânda de referința variabila a băncii, dobânda variabila in funcție de indicele de referința Euribor sau Libor.
Daca părțile ar fi avut in vedere indicele de referința Euribor, ar fi trebuit ca pct. 5 din contractul de credit sa fie formulat in sensul ca dobânda variază in funcție de acesta, fiind totodată necesar sa se indice si intervalul de variație
a acestui indice (Euribor 6 M-adica 6 luni sau 3M, sau 12M), valoarea acestui indice fiind diferita in funcție de intervalul de timp la care acesta se raportează.
Prin urmare, trebuie făcuta distincția intre dobânda care variază in funcție de dobânda de referința a băncii si dobânda care variază in funcție de indicele de referința Euribor.
Astfel ca, in cazul acestui tip de credite, in care dobânda variază in funcție de dobânda de referința a băncii, aceasta din urma se stabilește in funcție de costul resurselor de creditare ale băncii, spre deosebire de ipoteza in care dobânda variază in funcție de indicele de referința, a cărei evoluție este independenta de politica de creditare a băncii.
Costul resurselor de creditare este determinat in funcție de următoarele elemente obiective: indicele de referința EURIBOR/LIBOR (care este doar un element), costul cu rezerva minima obligatorie si costurile de lichiditate. Toate aceste costuri se stabilesc si au la baza Reglementari ale BNR, fiind determinate pe baza unor indicatori obiectivi si a unor formule de calcul.
Modul de calcul al dobânzii de referința variabila a BCR are la baza elemente obiective, ce tin de situația pieței financiar-bancare la un moment dat si nu poate fi discreționar intrucat regulile comerciale ce tin de concurenta cu alte instituții financiar bancare, nu permit un alt mod de abordare a acestei probleme. Nivelul dobânzii de referința BCR este stabilit in funcție de o serie de factori care se iau in considerare la calcularea acesteia: evoluția dobânzii indicative de pe piețele internaționale, astfel incat sa reflecte costurile de refinantare ale băncii; primele de lichiditate asociate termenelor scurte sau lungi de creditare; costul datorat riscului de tara asociat pieței locale pe piețele internaționale; costurile asociate rezervelor minime obligatorii pentru sursele in valuta atrase, care banca trebuie sa le blocheze la BNR; costul generat de contribuția la fondul de garantare a depozitelor; modificările reglementarilor legale care conduc la costuri suplimentare pentru banca.
In condițiile crizei financiare si economice internaționale, creșterea de către banei a dobânzilor la credite cu dobânda variabila, in funcție de dobânda de referința a băncii s-a datorat impactului pe care criza a avut-o asupra creșterii costurilor cu rezerva minima obligatorie (la baza căreia a stat decizia BNR) si a costurilor de lichiditate.
Prin urmare, intotdeauna dobânda de referința a băncii este mai mare decât indicele de referința EURIBOR. De aceea, in practica bancara, atunci când dobânda variabila se stabilește in funcție de dobânda de referința a băncii, marja este foarte mica (ca si in speța, doar 1 punct procentual). Atunci când dobânda variabila se stabilește in funcție doar de indicele de referința EURIBOR/LIBOR, marja este cu mult mai mare.
Instituțiile de credit sunt cele care stabilesc procentul de dobânda aplicabil imprumuturilor din oferta lor de creditare, pe care urmează sa le acorde clienților sai, iar legiuitorul nu a impus o limitare a acestuia, astfel cum nu a impus nici o micșorare a costurilor creditelor aflate in derulare.
In ceea ce privește finanțarea in euro a creditelor pe teritoriul României, aceasta se realizează, in principal, de pe piața internaționala. Piața interna nu oferă aceasta posibilitate raportat la deficitul de cont curent general de realitățile economice (populația României consuma mai mulți bani decât economisește). Rata dobânzii pe piața interbancara internaționala la tranzacțiile in euro (EURIBOR) reprezintă etalonul pentru costul de finanțare in euro (cu scadenta pana la un an) si se formează zilnic in urma tranzacțiilor de volume mari intre câteva dintre cele mai mari banei internaționale, cu risc foarte scăzut (aproximativ 40 de instituții financiare). Acesta este cel mai redus
cost de finanțare in euro si are un caracter exclusivist, fiind accesibil numai pentru băncile foarte mari.
Băncile comerciale din România nu se finanțează pe piețele internaționale la o rata a dobânzii scăzuta. La costul banilor, se adaugă o prima care acoperă riscul specific de tara, prima ce poate fi aproximata prin CDS (Credit Defeault Swap) si care se regăsește, inclusiv, in costul fiecărei banei din România. Prima e perceputa de instituțiile financiare internaționale care sunt puse sa isi asume riscul de tara.
Cel mai elocvent exemplu pentru înțelegerea costurilor de creditare ii reprezintă costul de finanțare guvernamentala (titluri de stat in euro). O
instituție privata dintr-o tara nu se poate finanța pentru nevoile activității de creditare la un cost mai mic decât statul. Titlurile de stat denominate in euro emise de România, cu scadenta cea mai apropiata -luna mai 2012 - sunt tranzactionate la 4,6%. In similar, un titlu de stat emis de Germania se tranzactioneaza la o rata a dobânzii de 0,5%. Diferența este data de riscul de tara. In aceste condiții, dictate de piața, este firesc ca costul unui credit acordat in Germania sa fie mult mai scăzut fata de cel al unui acordat in România.
Determinarea unilaterala a cuantumului dobânzii este permisa de prevederile Legii 193/2000, conform cărora se prevăd doua condiții negative si una pozitiva, a căror îndeplinire cumulativa poate conduce la constatarea existentei unei clauze abuzive: sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile partilor ca o consecința a abuzului,sa nu fi fost negociata și sa nu se asocieze cu definirea obiectului principal al contractului.
Clauzele de la art. 5 din contractul de împrumut reglementează posibilitatea Băncii de a ajusta rata dobânzii in funcție de variațiile semnificative de pe piața financiara. Aceste clauze nu indeplinesc niciuna din cele trei condiții cumulative. Clauzele reglementate la art. 5 au fost negociate. La incheierea Contractului de credit, clienților Băncii li se comunica Condițiile Generale si se discuta si se negociază Condițiile Speciale, care conțin si obligațiile cele mai importante ale clienților. Exemple de clauze care sunt negociate prin Condițiile Speciale: clauzele referitoare la moneda creditului, la perioada de utilizare, la perioada de gratie, dar si la rata dobânzii. Toate aceste clauze sunt diferite de la un client la altul, in funcție de opțiunea sa si de posibilitățile sale economico - financiare.
Referitor la faptul ca dispozițiile cuprinse in aceasta clauza au fost asumate de către clienți, Curtea de Apel B. a statuat intr-o cauza similara:
"Nu este intemeiata nici critica referitoare la caracterul abuziv al clauzei care da dreptul băncii intimate de a modifica procentul de dobânda. Nu se poate susține ca aceasta modificare se realizează fara acordul consumatorului, cată vreme aceasta posibilitate este prevăzuta in contractul dintre parii si, deci, asumata de parti prin semnarea contractului. Pe de alta parte, prin semnarea contractului împrumutatul si garanții sai si-au dat acordul cu privire la modificările ce pot fi aduse procentului de dobânda, nemaifiind vorba, deci, de o modificare unilaterala, abuziva, in sensul reglementat de Legea nr. 193/2000, ci de o modificare realizata cu acordul prealabil al împrumutatului, acord exprimat in acest sens la semnarea contractului."; - Decizia nr. 77 din 13 Februarie 20082.
Unul dintre elementele importante pe care părțile ii negociază este moneda creditului (aceasta fiind aleasa exclusiv de către client), determinând o mare parte a cuantumului costurilor Băncii si, implicit, un anumit cuantum al ratei dobânzii.
Având in vedere ca împrumutatul - contestator au semnat contractul de credit si a stabilit, impreuna cu reprezentantul Băncii, condițiile speciale aferente convenției, nu se poate considera ca aceste clauze nu au fost negociate, fiind obligatorii pentru parti.
In același timp, nu se poate susține lipsa de negociere la semnarea contractului, cat timp din intreaga paleta de oferte si tipuri de credite puse la dispoziția clienților, P. M. F. a ales acest tip de credit.
Clauzele reglementate de art. 5 nu creează un dezechilibru intre drepturile si obligațiile partilor. Pentru a putea caracteriza existenta unui dezechilibru semnificativ intre cele doua parti cauzat de existenta clauzei de modificare a dobânzii, instanța trebuie sa demareze analiza prin stabilirea exacta a obiectului contractului.
Fiind un contract de credit, obiectul acestuia este punerea la dispoziție a unor sume de bani, pentru o anumita perioada de timp, in schimbul unui anumit preț. Prețul este format din dobânda si din comisioane, iar dobânda cuprinde costurile pe care B. le are pentru a putea pune la dispoziție suma imprumutata pentru o perioada indelungata de timp.
Analiza nu poate conduce instanța decât la concluzia ca nu exista un dezechilibru intre cele doua prestații. Efectele acestei constatări sunt cuprinse in chiar Legea nr. 193/2000, la punctul 1, litera a.) din Anexa legii:
"Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul cărora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii platibile de către consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivație intemeiata, in condițiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curând posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.";
Deoarece prevederile clauzei de la art. 5 stabilesc posibilitatea Băncii de a modifica rata dobânzii numai in cazul modificării costurilor resurselor de creditare nu se va putea retine existenta vreunui abuz caracterizat de insasi existenta clauzei.. S-a menționat ca prevederile contractuale nu îngrădesc in nici un mod posibilitatea clienților de a solicita rezilierea contractului, conform dispozițiilor prevăzute in art. 1020 si 1021 din Codul Civil, cu toate consecințele ce decurg din exercitarea acestei opțiuni. "Asa fiind, nu putem aprecia existenta unor clauze abuzive in contractul de credit bancar, de vreme ce sunt modificări ale ratei dobânzii sau comisioane despre care sa nu se fi convenit prin clauze clare, asumate de parti _" - Curtea de Apel B., Decizia comerciala nr. 340/_ .
Clauzele referitoare la rata dobânzii se asociază cu obiectul principal al contractelor de credit. O clauza abuziva este aceea care modifica echilibrul contractual, de cele mai multe ori, in mod imperceptibil, sau greu perceptibil pentru consumator. Or, in situația art. 5 nu ne aflam intr-o astfel de situație, deoarece aceste clauze fac parte din chiar "esența obiectului"; contractului de credit încheiat.
Art. 4 al Directivei nr. 93/13/CEE (care a fost transpusa de către Legea 193/2000) a exclus clauzele privind prețului contractului de la controlul caracterului abuziv, prin alin. 2: "Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil";.
Dispoziția corespunzătoare din Legea 193/2000 este cuprinsa in art. 4 alin 6: "E. luarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea
obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj ușor inteligibil.";
Conform art. 3 litera g) si i) din Directiva 2008/48, Dobânda anuala efectiva ("DAE";) reprezintă costul total al creditului care este format din "toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legătura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de creditor...".
Prețul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie sa il ia in calcul atunci când încheie un contract. Prin urmare, clauzele referitoare la dobânda, la comisioane sau la costuri, fie ca acestea din urma sunt percepute la termen sau anticipat, sunt elemente care formează costul total al creditului. Acest cost, impreuna cu marja de profit a Băncii, formează prețul contractului de credit, acesta din urma reprezentând componenta esențiala a obiectului contractului de credit de consum. Netranspunerea acestor prevederi in dreptul intern a fost sancționată de către CJUE in Decizia Comisia c. Regatul Olandei din 10 mai 2001 (C-144/99), prin care CJUE a statuat in sensul in care "neadoptarea legislației naționale, actelor si masurilor normative si administrative necesare pentru transpunerea integrala a dispozițiilor art. 4 alin. 2 si 5 din Directiva 93/13, reprezintă o încălcare a obligațiilor din aceasta Directiva de către Regatul Olandei";- par. 22. Din considerentele acestei decizii reiese faptul ca, in opinia CJUE este necesara o aplicare unitara a prevederilor acestui articol, atât la nivelul legislativ- normativ, cat si la cel judiciar. Aceasta a fost și opinia exprimata de Curtea Suprema a Marii Britanii în cauza The Office of Fair Trading (Respondents) v Abbey National pic & Others (Appellants), în care instanța a decis ca acele comisioane bancare percepute pentru depășirea limitei de creditare, reprezintă o componenta esențiala a considerației băncilor, făcând astfel parte din obiectul contractului de credit. Curtea concluzionează asupra faptului ca dispozițiile naționale referitoare la controlul caracterului abuziv, nu li se aplica acestor clauze. O clauza abuziva este aceea care modifica echilibrul contractual, de cele mai multe ori, in mod imperceptibil, sau greu perceptibil pentru consumator, iar in ceea ce privește clauza de la art. 5 din contractul in discuție, facand parte chiar din "miezul obiectului contractului perfectat.
Rata dobânzii este elementul cheie despre care B. isi informează Clienții de la primul contact referitor la încheierea unui contract de credit, fiind principalul criteriu al reglării concurentei intre banei. In consecința, modalitatea de determinare a acesteia nu poate fi analizata din perspectiva clauzelor abuzive, in acest sens convergand atât dispozițiile din legislația naționala, cat mai ales prevederile comunitare.
Prin urmare, dobânda nu pot face obiectul analizei Legii 193/2000, intrucat se refera la conținutul obiectului propriu-zis al contractului.
Modalitatea in care instanța a inteles sa soluționeze dosarul, prin constatarea caracterului abuziv al tezei finale a art. 5 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 200864777/_ - "După aceasta data, dobânda curenta este formata din dobânda de referința variabila, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5 p.p.";, generează transformarea creditului dintr-un credit cu dobânda variabila intr-un credit cu dobanda fixa.
Astfel se incalca in mod flagrant dispozițiile art. 969 Cod civil, voința partilor care au perfectat un contract cu o dobânda variabila si nu cu o dobânda fixa.
Or, instanța nu se poate substitui partilor si nu poate înlocui o clauza contractuala, stabilind, in absenta unei negocieri, care ar trebui sa fie prețul pentru acordarea creditului, preț care trebuie aplicat si suportat cu efect retroactiv.
Aceasta cu atât mai mult cu cat, astfel cum s-a detaliat pe larg in cele de mai sus, dobânda constituie unul dintre elementele esențiale ale contractului de imprumut.
Aceasta stare de fapt este menita sa realizeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, instanța substituindu-se creditorului si stabilind, in absenta unor minime fundamente economico - financiare, care este costul cu care instituția financiara trebuie sa acorde credite clienților sai.
Referitor la reținerea de către instanța, in considerente despre existenta unui proces - verbal de constatare a contravenției de către ANPC seria 0024812 nr._ /_ in legătura cu modalitatea de modificare a dobânzii in cazul creditului acordat contestatorului, menționam ca acest proces - verbal a fost atacat de către banca, plângere inregistrata sub dosar nr._ al Judecătoriei T., prin urmare nu putem discuta despre vreo măsura care trebuie adusa la îndeplinire de către profesionistul bancar, in absenta unei hotărâri judecătorești irevocabile; pana atunci constatările organului de control fiind contestate sub aspectul legalității si temeiniciei lor.
Prin întâmpinare, intimatul P. M. F. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Turda astfel cum a fost pronunțată si, in plus, datorita constatării caracterului abuziv al art.5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.200864777/_, sa se dispună anularea contractului intrucat nu au fost eliminate aceste clauze abuzive si sa fie obligată recurenta la plata despăgubirilor în suma de 500.000 euro conform art.6 si 7 din Legea 193/2000. De asemenea, intimatul solicită instanței sa anuleze "Publicațiile de vânzare imobiliara"; emise de către BEJ Manchevici Marin la datele de_ ,_ si_, intrucat toate actele de executare in dosarul 653/2011 au fost anulate prin sentința civila nr.3223/2012 data de Judecătoria Turda.
In motivele expuse de recurenta se arata la pct.II ca instanța a acordat mai mult decât i s-a cerut, susținere nereală, intrucat atunci când a solicitat anularea pct. 13 din contractul de credit, intimatul s-a referit de fapt la anularea executării, aceasta executare fiind consecința faptului ca, in opinia creditorului, intimatul nu și-a îndeplinit obligațiile din contract, insa la rândul acestuia, intimatul a demonstrat instanței ca a fost de buna-credinta si datorita climatului economic nefavorabil care i-a afectat veniturile, a cerut o renegociere a unor clauze din contract, in special nivelul dobânzii. Insa BCR încălcând anumite articole din contract si dând dovada de rea-credinta l-a convins pe intimat sa-și schimbe atitudinea fata de executarea acestui contract si sa invoce caracterul abuziv al art.5, cu care acesta nu a fost de acord nici la semnarea acestuia insa a fost pus in fata faptului împlinit si a sperat ca nu se va ajunge la un asemenea conflict. Așadar, intimatul nu a introdus o acțiune in instanța inainte de somația de executare silita intrucat a așteptat un răspuns de la creditor pentru a putea relua plățile in baza unei înțelegeri amiabile. Insa, asa cum s-a mai arătat, punctul 11.1 din "Condițiile generale de creditare"; in care se precizează ca "orice neînțelegere, rezultând din interpretarea si/sau executarea prezentului contract, se va rezolva pe cat posibil, pe cale amiabila"; nu este la fel de important pentru partenerul profesionist ca si art.5 referitor la dobânda, deci poate fi neglijat sau incalcat.
De asemenea, intimatul a arătat că nu a avut cunoștință despre faptul că soldul creditului a fost declarat scadent, intrucat nu i s-a comunicat acest lucru. Conform art.9.3 din "Condițiile generale de creditare" banca are dreptul "de a declara soldul creditului scadent imediat, indiferent de graficul de rambursare si, ca urmare, sa ia orice măsura pe care o considera necesara pentru a-si recupera pagubele cauzate in acest mod, cu condiția notificării prealabile a împrumutatului" La pct.III al motivelor insasi BCR recunoaște ca avea la acea data mai multe tipuri de credit, cu condiții diferite de dobânda, insa faptul ca i-a pus la dispoziție intimatului atât varianta cu dobânda variabila stabilita de banca si cea cu dobânda variabila in funcție de un indice de referința LIBOR/EURIBOR nu este adevărat, acestuia punandu-i-se la dispoziție spre analiza doar varianta cu dobânda variabila, începând din alt 2- lea an, ca fiind formata din indicele EURIBOR 6M+2,5%. Intimatul a contestat verbal chiar in momentul semnării contractului ca varianta actuala nu este aceeași cu cea propusa si studiata anterior de către acesta, dar fiind forțat de
împrejurări (a făcut cheltuieli cu evaluarea imobilului, a înregistrat ipoteca de rang I si a refinantat un alt credit) a semnat aceasta varianta, intrucat i s-a promis ca nu va fii nici o diferența intre acest tip de dobânda si cea care are indice de referința EURIBOR.
Recurenta face o analiza a dobânzilor practicate si a resurselor ei de creditare si arata ca întotdeauna dobânda de referenta a băncii este mai mare decât indicele EURIBOR, fara a spune cu cat mai mare si de ce aceasta "dobânda de referința" nu urmează cursul EURIBOR, adică atunci când acesta scade sa scadă si dobânda de referința si invers, când creste EURIBOR aceasta sa crească. Mai arata intimata ca Legea 193/2000 "prevede 2 condiții negative si una pozitiva" a căror îndeplinire cumulativa poate duce la constatarea existentei clauzei abuzive. Prima condiție este sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile partilor. Acest dezechilibru este evident deoarece facand un calcul la o dobânda pe care am solicita-o eu de EURIBOR+2,5% si eliminarea comisioanelor de gestiune (care au fost anulate de nenumărate instanțe care au dat hotărâri împotriva BCR), costul creditului pentru cele 287 rate ramase ar fii fost de aproximativ 75.000 euro, iar conform actului adițional propus de BCR cu o dobânda de EURIBOR+8,76% si un comision de gestiune lunar de 95 euro, costul creditului ar fii ajuns la 352.446,72 euro. Cea de a doua condiție este ca clauza sa nu fi fost negociata. BCR susține ca au fost negociate clauzele art. 5. Într-adevar au fost negociate, in sensul ca a fost asigurat ca aceasta dobânda va tine cont de dobânda pieței, adică va fi raportata la un indice tip EURIBOR, ori, după cum s-a arătat pana acum de nenumărate ori, nici vorba de asa ceva, indiferent de ce se imtampla in piața, dobânda de referința a băncii a fost crescătoare.
Analizând hotăîrârea atacată prin prisma motivelor de recurs și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041 și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Un prim motiv de recurs se refera la aceea ca hotararea instantei de fond a fost pronunțata cu incalcarea competentei altei instanțe (art. 304 pct. 3 coroborat cu art. 105 alin. 1 Cod procedura civila) si cu incalcarea formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 c.pr.civ.
T. ul apreciaza ca aceste critici sunt nefondate, retinand in primul rand ca, existenta posibilitatii de a se recurge la o actiune de drept comun, nu exclude posibilitatea formularii de aparari de fond cu privire la titlul executoriu
, conform art. 399 alin. 4 Cod procedura civila . In acelasi sens se retine ca dispozitia referitoare la aceea ca,,legea sa nu prevada in acest scop o alta cale
de atac";se restrânge, contrar celor afirmate de catre recurenta, doar la normele speciale de drept, Astfel, T. ul considera ca inadmisibilitatea invocata de catre recurenta, nu opereaza in speta.
In ceea ce priveste afirmatia referitoare la aceea ca s-ar fi impus stabilirea valorii obiectului cererii, in raport de care, Judecătoria Turda si-a depășit si a incalcat competenta materiala procesuala, pronuntand o hotarare "omisso media "; in conditiile in care calea de atac pentru cererile de constatare a caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit nu este recursul ci apelul, T. ul retine in primul rand ca, in conformitate cu prev. art. 2 alin. 2 taxa aferenta contestatiei la executare nu poate depasi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestata, iar apoi ca obiectul acestui litigiu este o contestatie la o executare pornita in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca. In consecinta si aceste critici ale recurentei sunt nefondate, raportat la obiectul litigiului dedus judecatii.
Referitor la critica ce vizeaza faptul ca prima instanta a acordat mai mult decât i s-a cerut (art. 304 pct. 6 Cod procedura civila
), fiind adusa atingere principiului contradictorialitatii si al dreptului de apărare al partilor,T. ul apreciaza ca si aceasta este nefondata.
In acest sens T. ul retine ca prima instanta de judecata, in baza rolului sau activ, in mod intemeiat a stabilit care este natura celor invederate de catre contestator, respectiv daca acesta invoca si aparari de fond impotriva titlului executoriu si care sunt acestea, avand in vedere inscrisul inregistrat la data de_ 2 (f. 24-29), care a fost comunicat cu intimata recurenta si a fost calificat de catre instanta ca o completare a cererii (f. 67,83).
In ceea ce priveste critica care vizeaza temeinnicia de fond a hotararii recurate ,T. ul retine ca s-a constatat caracterul abuziv al art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 200864777/_ având următorul conținut "După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5";. In acest context T. ul observa ca potrivit dispozițiilor art. 5 din contract, la data încheierii acestuia, dobânda curentă este de 7,4% pe an și este fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, iar după această dată dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea înseși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Consiliului European nr. 93/13/_ privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
T. ul reține că potrivit dispozițiilor art.4, al. 2 din legea nr. 193/2000
"o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard
preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piața produsului sau serviciului respective, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol"; faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens";.
În speta T. ul apreciaza că art. 5 teza finală nu a fost negociata direct cu intimatul (potrivit disp. art. 4, al. 3 din Legea nr. 193/2000, sarcina probei îi revenea băncii) în sensul dispozițiilor legale arătate, având în vedere că aceste contracte sunt preformulate, standard, astfel ca pentru a nu fi abuzive clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul reclamanților consumatori și contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților si prin urmare aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere .
Pe de altă parte T. ul reține că în jurisprudența sa - Hotărârea din_ în cauza Caja de Ahorras y Monte de Piedad de Madrid C-484/08, nepublicată, pct. 32-, Curtea de Justiție a reținut că " astfel, chiar dacă clauza privind DAE poate fi analizată ca intrând sub incidența excluderii prevăzute de art. 3 din Directiva 93/13, trebuie amintit că, deși clauzele prev. de art. 4, al. 2 din Directiva 87/102 intră în domeniul reglementat de Directiva 93/13, nu sunt scutite totuși de aprecierea caracterului lor abuziv decât în măsura în care instanța națională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de vânzător/furnizor în mod clar și inteligibil";.
Prin urmare, chiar dacă dobanda se include în noțiunea de preț, clauzele ce se referă la acesta pot fi analizate sub aspectul caracterului lor abuziv dacă nu sunt redactate în mod clar și inteligibil, situație față de care instanța constată că sunt neîntemeiate susținerile recurentei, potrivit cărora analiza acestei clauze ,din perspectiva caracterului abuziv, ar fi exclusă de plano.
Conform art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 200864777/_ având următorul conținut "După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5";. T. ul retine ca prin Conditiile generale de credit ,care constituie anexa la contractul de credit, la art. 4.2 se prevede ca ,, pe parcursul derularii creditului, nivelul dobanzii curente variabile se modifica in functie de evolutia dobanzii variabile de referinta BCR /dobanzii administrate/indicelui de referinta LIBOR/EURIBOR/BUBOR"; (f. 31-verso).
T. ul apreciaza ca aceasta clauza art. 5 teza finală nu este redactata clar si inteligibil,si ca nu se poate retine ca intemeiata afirmatia recurentei, in sensul ca prin Clauzele contractuale se stabilestl, fara echivoc, o modalitate determinabila de calcul a dobânzii. Aceasta concluzie a T. ului se bazeaza in concret pe modul in care este redactata clauza art. 5 teza finala, care in urma coroborarii cu dispozitiile art. 4.2 din Conditiile generale de credit, nu conduc la o viziune clara si inteligibila asupra modului de calcul al dobanzii variabile.
Desigur, asa dupa cum afirma recurenta, opțiunea de a alege un anumit produs, cu un anumit tip de dobânda, revine in exclusivitate clienților, iar un credit cu o dobanda variabila in mod evident este diferit de unul cu dobanda variabila, insa in opinia T. ului este de necontestat ca modul de calcul al dobanzii variabile trebuie sa fie unul clar si neechivoc pentru consumator. Referitor la acest aspect T. ul apreciaza ca in speta, nu se poate pretinde ca
un consumator sa distinga care ar fi modul de calcul al dobanzii variabile, respectiv ,, dobanda curenta variabila"; si ,, dobânda de referința variabila";, aspect care, prin modul de redactare al clauzei in discutie, ramane doar la nivel de subtilitate bancara.
Faptul ca recurenta expliciteaza acum ca exista in practica bancara doua tipuri de dobânzi variabile: o dobânda variabila in funcție de dobânda de referința variabila a băncii si o dobânda variabila in funcție de indicele de referința Euribor sau Libor, nu poate in opinia T. ului sa determine temeinicia acestui recurs.
In concluzie,T. ul apreciaza ca in mod corect prima instanta a considerat ca este vorba despre o clauză care cuprinde elemente abuzive în sensul că lasă la manifestarea de voința unilaterală a băncii posibilitatea de a interveni la modificarea ratei dobânzii curente ,iprumutatul fiind prejudiciat în drepturile sale în măsura în care nu se inserează niciun fel de element concret privind referința la care se face trimitere atunci când este vorba de dobânda variabilă.
In baza tuturor considerentelor deja expuse, T. ul va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta SC B. C. R. SA
împotriva sentinței civile nr. 3223/_, pronunțată de către Judecătoria Turda în dosar nr._, pe care o va menține în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta SC B. C.
R. SA împotriva sentinței civile nr. 3223/_, pronunțată de către Judecătoria Turda în dosar nr._, pe care o menține în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
D. M. D. F. | -IANCU M. | I. | P. F. B. |
Red.DMD/MM
2 ex./_
Judecător fond: O. G. Olimpia, Judecătoria Turda, județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 138/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 107/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
