Decizia civilă nr. 138/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 138/2013
Ședința publică din data de 4 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. LAURA OROS JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: C. G. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-intimată SC S.
C. SRL împotriva încheierii pronunțate de către Judecătoria Turda la data de_ în dosarul nr._, privind și pe intimata C. R. CORNELIA și a recursului promovat de către recurenta C. R. CORNELIA împotriva sentinței civile nr. 4873/2012 pronunțată la data de 26 noiembrie 2012 în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda, privind și pe intimata SC S. C. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei-intimată SC S. C. SRL, domnul av. Bălosu Răzvan, cu delegație de substituire la fila 23 dosar și reprezentantul recurentei-contestatoare, domnul av. Ucu Faur.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentei-contestatoare depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și 5 lei timbru judiciar. De asemenea depune la dosar dovada achitării ratei aferente lunii februarie în cuantum de 161 Euro.
Instanța prezintă spre vedere reprezentantului recurentei-intimată înscrisul depus la dosar de către partea adversă.
Reprezentantul recurentei-intimată SC S. C. SRL și reprezentantul recurentei-contestatoare C. R. Cornelia învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes în ceea ce privește recursul formulat de către recurenta SC S. C. SRL împotriva încheierii de suspendare a executării silite pronunțate de către Judecătoria Turda la data de_ în dosarul nr._, având în vedere faptul că ulterior pronunțării acestei încheieri a intervenit soluționarea dosarului de fond în care a fost pronunțată incheierea.
Reprezentantul recurentei-intimată SC S. C. SRL confirmă faptul că ulterior promovării recursului instanța de fond a pronunțat hotărârea în speță, motiv pentru care apreciază că recursul formulat de către recurenta-intimată SC S. C. SRL a rămas fără obiect sau lipsită de interes cererea formulată de către societatea pe care o reprezintă.
Reprezentantul recurentei-contestatoare C. R. Cornelia lasă la aprecierea instanței admiterea sau respingerea excepției invocate din oficiu.
Instanța pune în discuție recursul promovat de către recurenta C. R. CORNELIA împotriva sentinței civile nr. 4873/2012 pronunțată la data de 26 noiembrie 2012 în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda.
Reprezentantul recurentei și reprezentantul intimatei învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, acordă părților cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe cale de consecință să se constate incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură, în sensul că legea a fost aplicată greșit. Sub aspect faptic, învederează instanței că probele care au fost administrate în speță atestă faptul că partea a întreaga sumă, la scadențele stabilite. Arată că acele restanțe care au fost depășite vizau zile nelucrătoare și susține că, sub aspectul respectării contractelor, a face o cesiune în baza nerespectării obligațiilor contractuale de către recurenta- contestatoare reprezintă o exagerarea, pentru că întârzierile au fost de o zi sau două și au fost justificate. Apreciază că, sub acest aspect, speța ar putea fi soluționată simplu pentru că nu au fost întârzieri, iar pe cale de consecință nu se justifică cesiunea. Sub aspect juridic, afirmă că speța comportă o discuție, în sensul că intimata-recurentă SC S. C. SRL este o societate comercială cu răspundere limitată, iar societățile cu răspundere limitată, dacă nu sunt autorizate în anumite condiții nu au cum să acorde credite întrucât pentru toate societățile de creditare are obligația să îndeplinească o anumită procedură de autorizare. Învederează instanței că banca i-a acordat părții pe care o reprezintă un credit, iar acest credit are caracteristicile unui credit bancar, iar la momentul la care s-a făcut cesiunea despre care a făcut vorbire și pe care o apreciază ca fiind nelegală, societatea de recuperare de creanță a preluat un credit bancar, credit bancar pe care-l justifică și rațiuni de ordin faptic, dat fiind faptul că partea adversă invocă atât plata creditorului, cât și plata dobânzilor și a așa ziselor penalități. Față de cele menționate învederează instanței că înțelege să-și pună întrebarea dacă are calitate intimata-recurentă SC S.
C. SRL să preia un credit bancar, în condițiile în care această societate nu are calitatea și nu are acreditarea necesară pentru a fi o societate care acordă credite. Susține că între timp a fost promulgată legea care interzice cămătăria și apreciază că partea adversă face în fapt un act nelegal prin recuperarea de creanțe întrucât această societate încasează venituri sunt specifice doar băncilor cu scop de creditare, motiv pentru care înțelege să invoce și principiul capacității de folosință al societăților comerciale. În concluzie, susține că cesiunea din speță este nelegală, iar pe cale de consecință intimata-recurentă nu are calitatea să încaseze o astfel de creanță. Sub aspect faptic, arată că atâta timp cât partea pe care o reprezintă a plătit toate ratele la timp, la dosar fiind depuse dovezi în acest sens, o executare din partea intimatei- recurentă SC S. C. SRL ar însemna o încasare de 2 ori a unei creanțe și încasarea unor sume de bani nedatorați, respectiv dobânzi și penalități. Învederează instanței că toate ratele scadente sunt la zi, iar în ceea ce privește întârzierile, arată că acestea au fost doar de 1-2 zile și s-au datorat doar faptului că datele scadente au fost zile nelucrătoare. Susține că acest aspect a fost constatat chiar și de către instanța de fond și reiterează aprecierea că, în fapt, partea adversă nu putea dobândi acest credit întrucât aceasta nu îndeplinește principiul capacității specialității de folosință. Pentru aceste motive, apreciază că recursul promovat de către partea pe care o reprezintă este fondat și solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, iar pe cale de consecință anularea tuturor formelor de executare efectuate de către intimata-recurentă SC S. C. SRL, precum și obligarea intimatei- recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei-recurentă solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca ca fiind temeinică și legală. Apreciază criticile formulate de către partea adversă hotărârii recurate ca nefiind întemeiate. Cu privire la întârzierile la plată pe care recurenta-intimată le-a avut, arată că în contractul de credit bancar nu se vorbește de vreo perioadă anumită
de întârzieri pentru a se putea declara scadent creditul, motiv pentru care apreciază că, în ipoteza în care clientul se află în culpă, indiferent dacă cu o zi sau cu mai multe zile, este dreptul societății creditoare de a declara scadent creditul. Apreciază acest aspect despre care ar fi trebui să vorbească reprezentantul recurentei-intimată, respectiv despre declararea scadentă a creditului pentru un caz de culpă, apreciind că problema vizând cesiunea de creanță neavând relevanță cu privire la raporturile juridice dintre părți. În ceea ce privește cesiunea de creanță, apreciază că aceasta este legală și este reglementată de către Codul civil, iar în fapt nu au fost încălcate nici un fel de dispoziții legale la momentul la care s-a cesionat creanța din speță. Învederează instanței că, pe de o parte, cedentul nu poate ceda mai multe credite decât cele instituite prin contractul de credit bancar, deci din acest punct de vedere raportul obligațional dintre debitor și ori care ar fi creditorul său, respectiv creditorul inițial sau un creditor cesionar, rămâne același, neputându-se transmite alte obligații decât cele care erau prevăzute prin contract. În ceea ce privesc plățile despre care se susține că le face debitorul în acest moment, apreciază că este pur alegerea debitorului de a se deplasa la ghișeul băncii și de a face aceste plăți, având în vedere faptul că în cadrul procedurii de executare în care partea adversă se află aceste plăți ar trebui consemnate la executorul judecătoresc. În ceea ce privește afirmația reprezentantului recurentei-intimată că practic această parte se află cu plata ratelor la zi, arată că la momentul la care creditul devine declarat scadent anticipat imputația plăților o face creditorul conform prevederilor contractuale și nu debitorul ca acesta să poate plăti la moment dorește și în ce cuantum dorește. Învederează instanței că acest aspect este reglementat în cadrul contractului de credit și orice sumă plătită de către debitor acoperă în primul rând dobânzile și penalități și abia apoi ratele. Afirmă că este dreptul băncii de a cesiona creanța, fiind un drept legal și opozabil debitorului, iar modalitatea de aducere la cunoștință a acestei cesiuni s-a efectuat prin înregistrarea în arhiva electronică a acestui fapt. În susținere înțelege să invoce prevederile Legii nr. 99/2006 și afirmă că în speță au fost întrunite toate condițiile pentru ca societatea pe care o reprezintă să pornească procedura de executare silită. În ceea ce privește susținerile părții adverse potrivit căra ar fi trebuit să existe consimțământul recurentei-intimate la momentul la care s-a încheiat contractul de cesiunea de creanță, arată că singurul efect pe care-l produce încunoștiințarea debitorului cu privire la existența acestei cesiuni este faptul că din acel moment el este ținut să facă plată creditorul cesionar și nu către creditorul cedent. Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul recurentei-intimate arată că partea pe care o reprezintă nu are nici o culpă, având în vedere faptul că data scadentă pentru plata ratelor la care s-au înregistrat întârzieri au picat în zi de duminică, iar instituția bancară nu are nici un ghișeu deschis, deci atâta timp cât banca nu are program de lucru partea pe care o reprezintă nu putea efectua plata ratelor la scadență. Învederează instanței că el nu a afirmat că partea adversă ar fi avut nevoie de acordul recurentei-intimate pentru încheierea contractului de cesiune, discuția juridică fiind în fapt modalitatea în care partea adversă putea să dobândească calitatea necesară cât timp societatea nu are cum să desfășoare activități peste obiectul de activitate și cât timp intimata-recurentă nu a fost autorizată să acorde credite, aceasta nu poate dobândi o creanță bancară purtătoare de dobânzi și purtătoare de penalități derivate dintr-un contract bancar. În concluzie, susține că intimata-recurentă nu are autorizație necesară pentru acordarea de credite, deci nu poate dobândi nici o plată a creanței.
Reprezentantul intimatei-creditoare, în contrareplică, arată că printre obiectele de activitate ale societății pe care o reprezintă este inclusă și activitatea care permite
recuperarea de creanțe, indiferent de natura acestor creanțe, iar în ceea ce privește imposibilitatea intimatei-recurente să acorde un credit bancar, confirmă că societatea nu a acordat un credit bancar prin cesiunea creanței din speță și nu este asimilată unei instituții bancare, respectiv nu s-a încheiat un contract de credit bancar între aceasta și recurenta-intimată.
Instanța, cu privire la excepția lipsei de interes în ceea ce privește recursul declarat de către recurenta SC S. C. SRL împotriva încheierii pronunțate de către Judecătoria Turda la data de_ în dosarul nr._ și cu privire la recursul declarat de către recurenta C. R. CORNELIA împotriva sentinței civile nr. 4873/2012 pronunțată la data de 26 noiembrie 2012 în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda, reține cauza în pronunțare, pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda, s-a dispus suspendarea executării silite începute în temeiul somatiei emise de Biroul executorului judecătoresc M. Morari în dosarul executional nr. 791/2011 pentru suma de 12.136,07 euro, până la solutionarea contestatiei la executare, ce forma obiectul dosarului nr._ .
Pentru a dispune în acest sens, prima instantă a retinut incidenta prevederilor art. 403 alin. 1 Cod proc.civ., văzând depunerea cuatiunii în cuantumul stabilit de instantă potrivit prevederilor art. 723 ind. 1 Cod proc.civ., precum si situatia invocată cu privire la achitarea creditului datorită întoarcerii executării silite, împrejurare ce ar impune cheltuieli suplimentare, pentru prevenirea unei pagube iminente sau prejudicii ce se vor putea cauza.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta SS C. S. ., solicitând modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării silite formulate de către intimata-contestatoare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că încheierea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. S-a arătat că afirmațiile nedovedite ale intimatei - contestatoare privind pretinsa achitare a ratelor de credit, precum și cea în sensul că eventuala admitere a contestației la executare ar presupune și întoarcerea executării nu reprezintă motive legale și suficiente pentru a justifica măsura gravă a suspendării executării silite.
Instanța de fond a acordat valoare absolută simplelor susțineri nedovedite ale intimatei - contestatoare, în sensul că aceasta ar fi achitat întocmai ratele de credit. S-a arătat că este imperios necesar ca împrumutații, clienți ai Băncii, să-și îndeplinească întocmai și la termen toate obligațiile contractuale pentru a nu intra sub incidența cazurilor de culpa, reglementate în Condițiile generale ale Contractului de credit. Prin urmare, faptul că ulterior neîndeplinirii culpabile a obligațiilor de plata a ratelor de credit, contestatoarea pretinde că ar fi achitat ratele la zi nu poate constitui un motiv întemeiat pentru suspendarea executării silite, ținând cont că aceasta și-a pierdut beneficiul rambursării eșalonate conform graficului agreat la încheierea contractului. Mai mult, nu s-ar putea aprecia în mod rezonabil așa cum reține prima instanță, că instanța ar fi obligată să dispună suspendarea executării silite pentru prevenirea unei prejudiciu ce s-ar putea cauza printr-o presupusă admitere a contestației ceea ce ar implica o întoarcere a executării silite.
Recurenta a apreciat că este exclus orice prejudiciu iminent, întrucât la acest moment instanța nu este în măsură să stabilească cu certitudine temeinicia pretențiilor intimatei - contestatoare. Prin aceasta instanța ignoră aparența de drept
care este în favoarea recurentei.Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite trebuia să conțină măcar o apreciere a instanței cu privire la aparența de drept în favoarea intimatei - contestatoare și motivarea reținerii acestei aparențe de drept. Or, motivele succint invocate prin contestația la executare, dar nedovedite nu pot crea o aparență de drept în favoarea intimatei - contestatoare și nici nu pot răsturna aparența de drept în favoarea recurentei. Aparența de drept este în favoarea creditoarei întrucât așa cum rezultă din adresele și dovezile de comunicare ale acestora, intimata - contestatoare a fost notificată atât cu privire la iminența declarării scadenței anticipate a întregului debit, urmând ca aceasta să piardă dreptul de rambursare eșalonată conform graficului agreat la semnarea Contractului de credit, cât și în ceea ce privește cesiunea creanței aferentă Contractului de credit încheiat.
Instanța de fond reține numai riscul unei presupuse vătămări a intimatei - contestatoare, fără să ia măcar în considerare riscul vătămării creditorului, risc evident în condițiile amânării realizării creanței sale. Or, presupusa vătămare ar putea fi neîndoilenic înlăturată tocmai prin instituția întoarcerii executării silite. Este de esența relațiilor financiar bancare realizarea întocmai, în mod corespunzător și la timp a obligațiilor contractuale asumate de către împrumutată, orice mică întârziere putând avea consecințe grave pentru respectiva instituția financiar -bancară, aspect neînțeles de către prima instanță, pentru care nu există deosebire între ce înseamnă executarea obligației Ia termen sau la un moment mai îndepărtat. Cererea de suspendare a fost formulată cu rea-credință de către intimata-contestatoare, de vreme ce sumele contestate sunt evidențiate în mod expres în titlul executoriu, obligația de restituire a împrumutului neputând fi pusă la îndoială. Având în vedere faptul că recurenta a demarat executarea silită pentru recuperarea unei creanțe certe, lichide și exigibile, debitoarea nu poate invoca în apărarea ei aparenta de drept, care este evident în favoarea creditoarei. Motivele invocate de intimata-contestatoare, în vederea admiterii cererii de suspendare a executării, nu sunt întemeiate pentru a justifica luarea unei astfel de măsuri ce prejudiciază în mod deosebit creditorul.
Mai mult, argumentele invocate de intimata-contestatoare nu au susținere în fapt și în drept, fiind de fapt menite doar să contureze o contestație la executare lipsită de orice temei, care la rândul ei, să creeze condițiile de admisibilitate pentru cererea de suspendare al cărei unic scop este tergiversarea unei proceduri de executare silită desfășurată în deplină conformitate cu prevederile legale. Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei, aparența de drept este evident în favoarea recurentei-creditoare, aspect ce lipsește de orice temei legal măsura gravă a suspendării executării silite.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din_, intimata
C. R. C. a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta SS C.
S. . împotriva încheierii pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda, arătând în apărare, în esentă, că motivarea primei instante este corectă, iar sustinerile recurenti dovedesc că aceasta se raportează la ea însăsi ca la o institutie bancară, fapt care este nelegal. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, intimata a arătat că recurenta încearcă să arate că instanta ar trebui să se raporteze strict la ceea ce evidentiază executorul judecătoresc, întrucât altfel nu se explică cum ar fi putut să ajungă la concluzia că obligatia de restituire a împrumutului nu poate fi pusă la îndoială.
Intimata a mai arătat că pe de altă parte, bunurile urmărite, garantia creditului fiind ipoteca de rang II constituită asupra imobilului situat în T., pe str. A. nr. 7, ap. 2B, nu sunt supuse stricăciunii, pierii sau deprecierii, si având în vedere că a făcut dovada plătii tuturor ratelor creditului, inclusiv pentru luna mai 2012, consideră că
executarea silită s-a făcut din eroare, iar suspendarea acesteia până la solutionarea contestatiei s-a impus.
Prin sentința civilă nr. 4873/2012 pronunțată la data de 4 martie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -Napoca, a fost respinsă contestatia la executare formulata si precizata de contestatoarea C. R. C., in contradictoriu cu intimata S.C S. C. SRL și s-a dispus restituirea cautiunii in suma de 5394,72 lei conform copiei recipisei de consemnare si copiei chitantei din 23 mai 2012 si in suma de 5427 lei conform recipisei de consemnare din 5 iulie 2012 dupa ramanerea inrevocabila a prezentei hotarari, fiind respinsă cererea intimatei pentru acordare cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între Banca Comercială Romană S.A. si C. M. n, în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 190 din data de_ prin care Banca a acordat împrumutatului un credit în sumă de 15.000,00 EUR pentru o perioada de 180 de luni. Pentru garantarea obligațiilor rezultate din Contractul de credit, între Banca Comercială Română, în calitate de creditori ipotecar și C. M. n, în calitate de Garant ipotecar, s-a încheiat Contractul de ipotecă nr. 190 din data de_ autentificat prin încheierea de autentificare nr, 145 din data de_ de BNP "V. scu " prin care Garantul ipotecar a constituit în favoarea Băncii o ipotecă de Rang 1 asupra imobilului situat în T., Str A., nr. 1, ap. 2B, Jud C. . Prin Contractul de cesiune nr. J 1285/_ Banca a cesionat creanța certa, lichidă și exigibilă aferentă Contractului de credit împreună cu orice alte drepturi, fructe și beneficii prezente si viitoare către SC S. COLET SRL. Imprumutatul a fost înștiințat cu privire la cesiunea de creanță prin Notificarea nr. 13635246 din data de_, iar ulterior, prin Notificarea nr . 24749 din data de 11.II.2010, comunicate prin poștă. Acest apartament in prezent reprezinta proprietatea exclusiva a contestatoarei ca urmare a partajului bunurilor comune achizitionate de aceasta cu fostul sau sot Catrintrasu M. n - sentinta de divort nr. 4127/2007 din dosarul nr._ al Judecatoriei Bistrita si sentinta civila nr. 1595/24 martie 2009 din dosarul nr._ al Judecatoriei Bistrita.
Prin raportare la art. 374 ind 1 Cod pr. civila si art. 120 OUG 99/2006 contractul de credit reprezintă titlu executoriu ,un astfel de înscris pentru a fi pus in executare silita fiind scutit, reprezentand asadar o exceptie de la regula investirii cu formula executorie. In demararea executarii silite din dosarul executional nr.791/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc Morari si Asociatii a fost respectata apoi cerinta incuviintarii executarii silite, procedura impusa de art. 373 ind. 1 Cod pr. civila in speta executarea silita din cauza fiind încuviințată prin Incheierea civilă nr. 40/10 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Turda în Dosarul nr._ . Despre demararea procedurii executarii silite contestatoarea a fost incunostiintata prin comunicarea somatiei din dosarul executional din cauza, comunicare ce s-a realizat la data de 10 mai 2012, astfel ca avand in vedere inaintarea instantei de judecata a contestatiei la executare prin S. Posta la data de 16 mai 2012, instanța a reținut respectarea termenului legal in formularea prezentei contestatii la executare, conform art. 401 alin. 1 lit. a Cod pr. civila.
Desi s-a sustinut de catre contestatoare ca si-a achitat la zi obligatia de restituire a creditului constractat din graficele de rambursare si chitantele depuse in probatiune la dosar rezulta ca in achitarea creditului bancar s-au inregistrat restante - credit restant, dobanzi restante, dobanzi penalizatoare, comisioane neincasate asa incat in mod corespunzator pentru neîndeplinirea obligatiilor contractuale asumate în condițiile stabilite prin Contractul de credit a fost declansata scadența anticipată a creditului.
Creanța astfel urmarita silit este o creanta certă de vreme rezultă din Contractul de credit a carei plata nu a fost respectata declansandu-se scadența anticipata. Este si lichida creanta in discutie, cuantumul acesteia fiind determinabil, câtimea ei fiind determinata prin însuși actul de creanța. Dobânzile se vor calcula până la data achitării integrale a creditului și sunt și ele determinabile în baza prevederilor Contractului de credit; creanta in cauza este si exigibila conform pct 7.4 lit. h din conditiile generale de creditare. Drepturile de creanta, pe de alta parte, sunt bunuri mobile incorporate care pot face obiectul actelor juridice translative, în speță contracte de cesiune de creanță, băncile pot efectua, orice alte activități ori operațiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat deci inclusiv operațiuni de recuperare a creanțelor, care se pot concretiza și în contracte de cesiune de creanță prin care se urmărește încasarea sau recuperarea unor creanțe. In cauza s-a cesionat creanța și nu contractul de credit neputand fi astfel vorba de incalcarea vreunui monopol legal in acordarea de credite neexistand dispozitie legala care sa interzica cesiunea creantelor izvorate dintr-un contract de credit. Cesiunea de creanță este un contract consensual, deci este valabil încheiată la momentul realizării acordului de voință. Părțile cesiunii de creanță sunt cedentul și cesionarul, respectiv banca și societatea.
Prin decizia nr. 2438 din 7 septembrie 2008 pronuntata de I. - Sectia Comerciala s-a statuat ca " transmiterea (prin intermediul cesiunii de creanta) a unei creante …reprezinta pentru respectiva institutie de credit un aspect accesoriu al activitatii de creditare si nu necesita o autorizare distincta in baza prevederilor art. 18 OUG 99/2006";. In condițiile în care a fost declarată scadența anticipată a creditului de către Bancă debitorul este obligat față de aceasta din urma să achite suma rămasă de plată. Contractele de cesiune modifică numai creditorul obligației de plată rezultate din Contractul de credit încheiat de părți. Cesiunea de creanță este un contract consensual, deci este valabil încheiat la momentul realizării acordului de voință. Părțile cesiunii de creanță sunt cedentul și cesionarul, respectiv banca și societatea. Pe cale de consecință, debitorul cedat, nefiind parte a contractului de cesiune, nu este necesar consimțământul său în vederea încheierii valabile a contractului ci doar pentru opozabilitate fata de terti trebuie indeplinite formalitatile de publicitate constand in notificarea cesiunii catre debitor sau acceptarea cesiunii de catre debitor, imprejurari respectate si indeplinite in speta de fata, aceasta notificare avand rolul de a aduce la cunostinta debitorului persoana noului creditor si clauzele esentiale ale contractului de cesiune. Din caracterul consensual al cesiunii de creanță reglementat de art, 1391 din Vechiul cod civil rezultă că simpla remitere a titlului din care izvorăște creanța reprezintă executarea contractului de cesiune de creanță.
In ce priveste incalcarea principiului specialitatii de folosinta a persoanei juridice in ce o priveste pe intimata, aspect invocat in cauza in sustinerea contestatiei la executare, s-a retinut ca potrivit art. 34 din Decretul 31/1954 persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut si ca actul juridic ce nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul. Specialitatea capacitatii de folosinta a persoanelor juridice trebuie analizata in contextul tuturor elementelor care contureaza finalitatea vizata urmand a fi considerata inevitabila desfasurarea unor activitati economice economice cu un caracter accesoriu sau complementar spre atingerea scopului principal. In speta, instanța a apreciat ca nu poate fi vorba de incalcarea acestui principiu, intimata dobandind prin cesiunea de creanta creanta in sine si nu contractul de credit bancar si prin activitatea sa nedesfasurand activitati de acordare credite bancare ci activitate de recuperare a astfel de creante, conform scopului pentru care au fost infiintate.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond, in baza art. 399 si urm Cod pr. civila, a respins contestatia la executare formulata in prezentul dosar, ca neintemeiata. In baza art. 723 ind 1 alin 3 Cod pr. civila s-a dispus restituirea cautiunii pe seama contestatoarei, cautiune achitata in cauza in suma de 5394,72 lei copie recipisa de consemnare si copie chitanta din 23 mai 2012 si suma de 5427 lei - recipisa de consemnare din 5 iulie 2012 dupa ramanerea inrevocabila a prezentei hotarari. In baza art. 274 Cod pr. civila desi contestatoarea s-a dovedit a fi in culpa procesuala cererea intimatei pentru acordare cheltuieli de judecata a fost respinsă in condiitile in care cuantumul acestor cheltuieli (onorariu avocat) nu s-a justificat la dosar cu acte doveditoare - chitante, facturi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta C. R. C., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul anulării întregii procedurii executionale, demarate împotriva recurentei de către parata, prin "Somația" emisă in Dosarul de executare silita nr.791/2011, comunicata in data de_, deoarece aceasta este nelegala pentru considerentul ca executarea silita a fost pornita in lipsa unui titlu executor al creanței, si pentru lipsa calității procesuale active, neexistand raporturi juridice intre recurentă si pretinsa creditoare SC S. C. SRL, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în data de_, împreuna cu fostul ei soț, C. M. n, a incheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.190, cu Banca Comerciala Romana S.A. Sucursala T., având nr. 1064 in registrul de evidența a operatorilor de date personale. Obiectul contractului de credit erau 15.000 (cincisprezecemii) EUR reprezentând Maxicredit pentru nevoi personale. Împrumutul a fost constituit pentru o perioada de 180 luni. Garanția sumelor datorate (creditul, dobânzile, dobânzile majorate, comisioanele) a fost făcuta cu ipoteca de rang II constituita asupra imobilului situat in T., pe str. A. nr.7, ap.2B, la mansarda, prin contractul de ipoteca nr. 190 din_ .
Recurenta a precizat că a respectat intocmai toate obligațiile asumate prin punctul 7.1. din anexa contractului de credit bancar - Condiții Generale de Creditare si nu se află in vreunul dintre cazurile de culpa prevăzute la punctul 8 al aceleiasi anexe, intrucat a plătit, la zi, fiecare rata, fapt dovedit cu chitanțele atașate la dosar. Astfel, creanța nu este exigibila, creditul nu este scadent, iar titlul nu este executor. Aparte de faptul ca, respectandu-si intocmai obligațiile, contractul nu poate fi investit cu formula executorie, procedura executării silite, trebuie sa fie incuviinuta de către instanța de judecata, conform OUG 42/2009 pentru modificarea Codului de procedura civila, in conformitate cu Decizia nr. 458/2009 a Curții Constituționale. În mod evident, acest lucru nu s-a intamplat in prezenta cauza. Drept urmare, nu exista un tiitlu executor, iar procedura executării silite este nelegala.
Cu privire la calitatea pretinsei creditoare, recurenta a invocat lipsa calității procesuale active a acesteia. In somația primita se arata ca "contractul de credit bancar pentru persoane fizice 190/_ prin care sunteți obligați sa plătiți creditoarei SC S. C. SRL ...". In contractul indicat, SC S. C. SRL nu apare in nicio calitate și nu a creditat recurenta sub nicio forma. Pe de alta parte, cu privire la punctul 10 al anexei la contractul de credit bancar - Condiții Generale de Creditare - se arata ca "Banca poate cesiona unui terț drepturile si obligațiile sale din prezentul contract. În situația in care ar presupune ca banca a cesionat creanța societății SC S.
C. SRL, aceasta cesiune este nula absolut atâta vreme cat nu contine consimțământul lor, al debitorilor. Atâta vreme cat societatea recuperatoare, in speța, SC S. C. S. . nu este o societate bancara, se modifica natura contractului, acesta nemaifiind unul bancar si nemaifiind sub incidența/protecția legilor privind activitatea bancara sau a protecției consumatorilor si nici sub controlul BNR. Astfel,
un credit isi păstrează denumirea si caracteristicile de credit doar daca o Banca sau un IFN este parte in contract; acesta este un contract intuitu personae in raport cu Banca, fiindcă numai băncile pot da credite. R. nea instituirii unui astfel de monopol legal este ușor de inteles, având in vedere interesul general pentru buna derulare a unor astfel de contracte si pentru menținerea stabilității sistemului financiar-bancar. Încălcarea unui monopol legal este caz de nulitate a actului juridic al cesiunii. In plus, prin faptul ca filiala/afiliata recuperator de creanțe nu mai este supus controlului BNR si nici legislației bancare, se comite o frauda la lege, care este o cauza ilicita, ce determina, si ea, nulitatea actului juridic al cesiunii. Schimbarea Băncii din poziția de creditor poate pune in discuție valabilitatea in continuare a contractului ca atare; prin cesiunea creditului, raportul dintre noul creditor si debitorul inițial capata o alta natura juridica; de aceea, cesiunea, care modifica contractul inițial, ar avea nevoie de acordul debitorului.
Dincolo de nulitatea cesiunii pentru motivele indicate mai sus se arată faptul că, potrivit punctului 9 al anexei la contractul de credit bancar - Condiții Generale de Creditare-, părțile se obliga ca "orice neînțelegere, rezultând din interpretarea si/sau executarea prezentului contract, se va rezolva, pe cat posibil, pe cale amiabila". Banca ( si nici măcar pretinsa creditoare SC S. C. SRL) nu a făcut niciun demers astfel incat sa poată clarifica situația pe cale amiabila, asa cum s-a obligat in contract.
SC S. C. SRL s-a aparat in fata contestației, argumentând că sumele de bani, creanțele sunt bunuri mobile incorporate care pot face obiectul actelor juridice translative, în speță contracte de cesiune de creanță, băncile pot efectua, orice alte activități ori operațiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat deci inclusiv operațiuni de recuperare a creanțelor, care se pot concretiza și in contracte de cesiune de creanță prin care se urmărește încasarea sau recuperarea unor creanțe neperformante. Trebuie eliminată confuzia ce reiese din formularea contestației la executare respectiv, Banca a cesionat creanța și nu contractul de credit. Monopolul legal despre care vorbește contestatorul are în vedere contractul de credit însuși și nu creanța rezultată ca urmare a declarării scadenței anticipate a contractului. Creanțele reprezintă bunuri mobile incorporale care pot face obiecții actelor juridice translative. În speță contracte de cesiune de creanță. Cesiunea de creanță este un contract consensual deci este valabil încheiată la momentul realizării acordului de voință. Părțile cesiunii de creanță sunt cedentul și cesionarul, respectiv banca și societatea. Pe cale de consecință, debitorul cedat, nefiind parte a contractului de cesiune, nu este necesar consimțământul său în vederea încheierii valabile a contractului." Aceste argumente se refera la o simpla cesiune de creanța, facand abstracție de faptul ca in cauza discutam despre un contract de credit bancar care nu poate fi incheiat decât cu o instituție bancara. Raportul juridic dintre debitoare si instituia bancara avea ca obiect un credit/imprumut garantat. Prin simplu fapt ca se pot da imprumuturi garantate si de către alte persoane (fizice sau juridice, decât instituțiile bancare, nu poate spune ca natura nu este diferita.
In motivarea sentintei, se invoca Decizia nr. 2438 din 7 septembrie î 008 pronunțata de I. - Secția Comerciala prin care s-a statuat ca " transmiterea ( prin intermediul cesiunii de creanța ) a unei creanțe ...reprezintă pentru respectiva instituția de credit un aspect accesoriu al activității de creditare si nu necesita o autorizare distinctă in baza prevederilor art. 18 OUG 99/2006". Recurenta arată că nu contesta faptul ca instituția de credit poate sa cesioneze creante ca si activitate accesorie, insa nu poate sa facă acest lucru decât către o alta instituția de credit. Asa cum se precizează chiar in Decizia nr. 2438 din 7 septembrie 2008 pronunțata de I. - Secția Comerciala, "transmiterea unei creanțe ...reprezintă pentru respectiva instituție de credit un aspect accesoriu al activității de creditare". Asa cum accesoriul
păstrează întotdeauna natura principalului, daca activitatea principala o constituie creditul bancar, si accesoriul activității de creditare va fi tot bancar.
Pe de alta parte, cu privire la fondul problemei, se arată că toate ratele au fost plătite la timp, iar întârzierile de care se face vorbire sunt de doua zile, maxim trei, in situația in care scadenta era in zilele de weekend. Atâta vreme cat creditul a fost sub controlul BCR toate penalitățile de intarziere si comisioane au fost achitate la timp, după care nemaiputând avea acces la nicio informație cu privire la rate si credit a plătit in continuare suma conform graficului de rambursare (acest aspect se poate vedea confruntând graficul cu chitanțele).
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 303 si urm., art. 399 si urm. Cod proc.civ., O.U.G. nr. 42/2009 si Decizia nr. 458/2009 a Curtii Constitutionale.
Intimata SS C. S. ., deși legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar, dar s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări fată de recursul declarat de recurenta C. R. C., solicitând respingerea acestuia.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
În ce priveste excepția lipsei de interes în ce privește recursul declarat de recurenta SS C. S. ., invocată din oficiu, tribunalul retine că incidenta prevederilor art. 403 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora instanta competentă poate suspenda executarea până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită. Or, prin solutionarea contestatiei la executare se întelege pronuntarea unei hotărâri în primă instantă, după cum rezultă din prevederile art. 402 alin. 2 Cod proc.civ., potrivit cărora ";hotărârea prin care s-a solutionat contestatia privind întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorasi căi de atac ca si hotărârea ce se execută";, precum si din faptul că modul în care poate fi solutionată contestatia la executare este prevăzut de art. 404 Cod proc.civ., ce urmează dispozitiilor art. 403 supuse interpretării.
Prin urmare, odată ce contestatia la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei T., a fost solutionată prin pronuntarea sentinței civile nr. 4873/_ în acel dosar, măsura suspendării dispusă prin încheierea pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda nu mai produce efecte. Astfel, măsura suspendării executării silite fiind dispusă până la solutionarea contestatiei la executare, aceasta măsură a încetat la momentul solutionării contestatiei.
Pentru aceste motive, va admite excepția lipsei de interes în ce privește recursul declarat de recurenta SS C. S. ., invocată din oficiu, si în consecintă, va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta SS C. S. ., în contradictoriu cu intimata C. R. C., împotriva încheierii pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda.
Între numita S. BA. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., în calitate de bancă, si numitul C. M. N, în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 190/_ având ca obiect acordarea de către bancă a unui credit în sumă de 15.000 euro pentru o perioada de 180 de luni. Atât contractul de credit mentionat, cât si conditiile generale de creditare anexă la acesta, au fost semnate si de către recurentă, aceasta având fată de clauzele contractului calitatea de garant ipotecar.
Astfel, între numita S. BA. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., în calitate de creditor ipotecar, pe de o parte, si numitul C. M. N, în calitate de garant ipotecar, si recurenta C. R. C., în calitate de garant ipotecar, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de ipotecă nr. 190/_ autentificat prin încheierea de
autentificare nr. 145/_ de notar public I. V. scu, prin care a fost constituit un drept de ipotecă de rangul II în favoarea S. BA. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., pentru garantarea împrumutului în valoare de 15.000 euro plus dobânzile aferente, alte costuri si comisioane, cheltuieli de judecată si de executare silită, acordat prin Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 190/_ .
Între numita S. BA. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., în calitate de cedentă, si intimata SS C. S. ., în calitate de cesionară, a fost încheiat contractul de cesiune de creante nr. J 1285/_, având ca obiect cesionarea creantelor mentionate în anexa nr. 1 la contract.
La dosar a fost depusă de asemenea un tabel intitulat ";anexă contract cesiune decembrie 2009"; având un număr de 7 pagini, iar pe ultima pagină rubrică privind numita S. BA. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., în calitate de cedentă, si intimata S.
S. C. S. ., în calitate de cesionară, cu stampila fiecăreia dintre aceste societăti în dreptul rubricii corespunzătoare, si purtând o semnături necontestate de către recurenta contestatoare sau de către intimată (filele 108-109 dosar fond). În cuprinsul acestei din urmă anexe, având forma unui tabel, sunt mentionati un număr de 491 de persoane la rubrica nume client, tabelul continând rubrici si pentru indicarea pentru fiecare client a unei localităti indicate ca fiind o unitate, a valutei ca fiind euro, a codului numeric personal, a valorii nominale si a valorii nominale RON, la aceste din urmă rubrici fiind trecute anumite sume.
Numitul C. M. N este mentionat în ";anexă contract cesiune decembrie 2009"; la pozitia nr. 79, cu indicarea în dreptul acestuia a mentiunilor C. T. la rubrica privind unitatea, a valutei euro, a codului numeric personal, a sumei de 13.173,68 la rubrica valoare nominală, si a sumei de 55.635,09 la rubrica valoare nominală RON.
Cu privire la aceste înscrisuri, tribunalul retine că nu fac dovada cesionării de către numita S. BA. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., în favoarea intimatei SS
C. S. ., a creantei detinute de către cea dintâi împotriva numitul C. M. N, garantată prin ipoteca constituită de către acesta din urmă si de către recurenta C.
C., în calitate de garanti ipotecari. Astfel, pe de o parte, în contractul de cesiune de creante nr. J 1285/_ nu este mentionată creanta detinută de cedentă derivând din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 190/_ încheiat cu numitul C. M. N, iar pe de altă parte, în tabel intitulat ";anexă contract cesiune decembrie 2009"; nu este mentionat contractul de cesiune de creante nr. J 1285/_, pentru a se putea retine că reprezintă anexa nr. 1 la care se face referire în acest din urmă contract, nu este mentionat nici titlul de creantă pentru individualizarea creantelor cesionate, si nu este mentionată nici recurenta în calitate de garant ipotecar.
Totodată, la dosarul de fond a fost depusă si copia notificărilor emise de către numita S. BA. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., în calitate de cedentă, si intimata S.
C. S. ., în calitate de cesionară, adresate recurentei C. R. C., în calitate de garant, si respectiv numitului C. M. N (filele 114-115 dosar fond), fără a fi depusă însă dovada comunicării acestora. Fată de această împrejurare, tribunalul retine incidenta prevederilor art. 1393 Cod civ., potrivit cărora ";cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea. Acelasi efect va avea acceptarea cesiunii făcută de debitor într-un act autentic";. Astfel, recurenta a invocat prin contestatia la executare si în motivele de recurs faptul că cesiunea este nulă absolut întrucât nu a fost acceptată de către debitori, precum si faptul că intimata nu are calitate de creditor. Or, câtă vreme nu s- a făcut dovada faptului că contractul de cesiune de creante nr. J 1285/_ are ca obiect si creanta garantată de către recurentă, si nici dovada faptului că această
cesiune ar fi fost notificată recurentei si debitorului principal sau acceptată de către acestia, tribunalul retine că sustinerile recurentei în sensul că intimata nu îi poate opune calitatea de creditor, sunt întemeiate.
Totodată, fată de contestarea de către recurentă a detinerii de către intimată a unui titlu executoriu, si fată de invocarea de către aceasta a faptului că cesiunea creantei derivând din contractul de credit bancar atrage inaplicabilitatea prevederilor legislatiei privind activitatea bancară în ce îl priveste pe creditorul cesionar si pe debitorii cedati, tribunalul retine că în conformitate cu prevederile art. 120 din OUG nr. 99/2006 contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii. Textul legal enunțat stabileste așadar caracterul de titlu executoriu al unui contract de credit, însă acest caracter se manifestă doar în raporturile dintre părțile contractante. Pe de altă parte, contractul de cesiune de creanță nu are natura juridică a unui contract de garanție reală sau personală la care fac referire prevederile art. 120 din OUG nr. 99/2006. Este adevărat că efectul cesiunii de creanță implică transmiterea creanței împreună cu accesoriile și garanțiile sale, potrivit ar. 1396 Cod civil, dar aceasta nu înseamnă că transferul creanței implică și transmiterea valorii de titlu executoriu a titlului din care rezultă existenta creantei, întrucât legiuitorul, dacă ar fi vrut să confere caracter de titlu executoriu contractului de cesiune de creanță ar fi precizat în mod expres, cum a făcut-o în cazul contractelor de garanție reală și personală. Prin urmare, sunt întemeiate sustinerile recurentei în sensul că intimata nu detine un titlu executoriu fată de ea, iar cesiunea de creantă atrage inaplicabilitatea legislatiei privind creditul bancar în favoarea creditoarei cesionare.
Fată de cele arătate, retine incidenta prevederilor art. 372 Cod proc.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Întrucât intimata nu a făcut dovada detinerii unui titlu executoriu împotriva recurentei, se impune anularea actelor de executare silită. Nu vor fi analizate în consecintă sustinerile recurentei privind efectuarea la termen a plătii ratelor de credit stabilite prin Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 190/_ .
Pentru considerentele arătate, tribunalul, raportat la prevederile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc.civ., coroborat cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., va admite recursul recursul declarat de recurenta C. R. C., în contradictoriu cu intimata SS C. S. ., împotriva sentinței civile nr. 4873/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda, pe care o va modifica în întregime în sensul că, în baza art. 399 alin. 1 si 2 si art. 404 alin. 1 raportat la art. 372Cod proc.civ., va admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. R.
C., în contradictoriu cu intimata SS C. S. ., va anula executarea silită însăși privind pe contestatoarea C. R. C., desfășurată în dosarul execuțional nr. 791/2011 al Societății civile profesionale de executori judecătorești Morar și Asociații, și va obliga pe intimata SS C. S. . la plata către contestatoarea C. R. C. a sumei de 199 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
În ce priveste cheltuielile de judecată la fond, retine incidenta prevederilor art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât contestatoarea primeste câstig de cauză asupra fondului, suma de 199 lei acordată acesteia compunându-se din 194 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 5 lei timbrul judiciar, achitate de contestatoare la fond.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., întrucât recurenta C. R.
C. a avut câștig de cauză în recurs, tribunalul va obliga pe intimata SS C. S.
. la plata către recurenta C. R. C. a sumei de 102 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată în recurs, din care 97 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 5 lei timbrul judiciar, achitate de recurentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar aferent recursului declarat de către aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes în ce privește recursul declarat de recurenta
SS C. S. ., invocată din oficiu.
Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta SS C. S. ., în contradictoriu cu intimata C. R. C., împotriva încheierii pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda.
Admite recursul declarat de recurenta C. R. C., în contradictoriu cu intimata SS C. S. ., împotriva sentinței civile nr. 4873/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda, pe care o modifică în întregime în sensul că admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. R. C.
, în contradictoriu cu intimata SS C. S. ., anulează executarea silită însăși privind pe contestatoarea C. R. C., desfășurată în dosarul execuțional nr. 791/2011 al Societății civile profesionale de executori judecătorești Morar și Asociații, și obligă pe intimata SS C. S. . la plata către contestatoarea C. R. C. a sumei de 199 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Obligă pe intimata SS C. S. . la plata către recurenta C. R. C. a sumei de 102 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
V. Laura Oros S. I. C. G. A. Zah
În concediu de odihnă În concediu de odihnă În concediu de odihnă semnează loctiitor presedinte semnează loctiitor presedinte semnează grefier sef
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L./2ex./_ Judecător fond: C. C.
Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 481/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 134/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
