Decizia civilă nr. 1343/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1343/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
J. ecător L. U.
J. ecător M. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții ROMAN I. și ROMAN T. G., împotriva deciziei civile nr.18/A din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata CEC
B. B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurente, d-l Roman V. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul nu este timbrat, iar la dosar s-au depus, la data de_, motivele de recurs.
Curtea pune în discuția părții prezente, în lumina dispozițiilor art. 67 alin. 2 C. pr. Civ. - calitatea de reprezentat al recurenților, în condițiile în care procura existentă la dosar este una cu caracter general, care nu vizează susținerea prezentului recurs.
D-l Roman V. depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru în sumă de 8 lei și 0,3 lei timbru judiciar mobil.
Arată că la prima instanță se regăsește mandatul de reprezentare care îi conferă posibilitatea de a reprezenta recurentele în toate fazele procesuale și de a face tot ce este necesar pentru reprezentarea intereselor acestora.
Curtea învederează d-lui Roman V. faptul că procura de reprezentare a acestuia este una cu caracter general, nu vizează recursul de față, pentru care era necesară o procură specială, motiv pentru care constată că acesta nu are calitatea de reprezent al recurentelor.
Totodată, Curtea constată că, deși recurenții au fost citați - la data de _
- cu mențiunea achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului, în sumă de 1128,48 lei și 5 lei timbru judiciar mobil, aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței, depunându-se doar o taxă judiciară de timbru în sumă de
8 lei și 0,3 lei timbru judiciar mobil și pentru care nu au formulat cerere de reexaminare în condițiile Legii nr. 146/1997, astfel că, din oficiu, Curtea invocă excepția insuficientei timbrări a recursului și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 18/A din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Maramureș, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele ROMAN I., ROMAN T. G. împotriva sentinței civile nr.417 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației.
1
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele ROMAN I., ROMAN T. G.
, solicitând admiterea recursului și rejudecarea cauzei în baza art.312 pct.2, 306 pct. 3, pe fond prin obligarea CEC B. la restituirea sumelor datorate de 41.149 lei Roman I. și 72.580 lei Roman T. G., sume necontestate de CEC B. .
Prealabil soluționării recursului, Curtea a pus în discuție din oficiu regularitatea învestirii acesteia, mai precis excepția insuficientei timbrări a recursului declarat de reclamante derivată din lipsa depunerii dovezilor care să ateste plata în contul prevăzut de lege a sumei de bani stabilită de instanță ca datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru (f. 4).
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 a doua liniuță din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina reclamantei Roman I. - obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 1128,48 lei, iar în conformitate cu art. 1 din
O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 5 lei, iar reclamantei ROMAN T.
G. - obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 1531,3 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 5 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 recurentele au fost înștiințate fiecare (f. 5, f. 6) să achite în contul bugetului local al unității administrative-teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal debitorul sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
La stabilirea sumelor datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru Curtea avut în vedere natura patrimonială a acțiunii, că aceasta este evaluabilă în bani și că nu este exceptată de la plata taxelor judiciare de timbru.
De altfel, conform art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru persoana interesată poate face cerere de reexaminare la instanța de recurs în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
Curtea reține că la data de_ ambelor recurente li s-a comunicat prin citație sumele stabilite ca datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru însă nu s- a depus cerere de reexaminare în termen legal la dosar spre a fi analizată de un alt complet așa cum dispune art. 18 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Curtea mai reține că prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
De asemenea, Curtea mai reține că accesul liber la justiție nu este un drept absolut ci, așa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe decizii (în special în cauza Golder impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1975 sau în cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, 1985) dreptul de acces la justiție poate face obiectul unor limitări. Aceste limitări sunt implicit permise, deoarece dreptul de acces la justiție necesită, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statelor, care poate să varieze în timp și spațiu, în funcție de nevoile și resursele de care dispune comunitatea. Gradul de acces permis de legislația națională trebuie să fie însă suficient pentru a asigura accesul individual la instanță, în lumina principiului supremației dreptului într-o societate democratică. În același sens a statuat și Curtea Constituțională a României care a reținut, de exemplu prin Decizia nr.894/2006, că ";dreptul de acces la atingere dreptului de acces la un tribunal în substanța sa, statul dispunând în acest sens de o marjă de apreciere";.
În acest context, cu privire la caracterul oneros al prestațiilor judecătorești este relevantă practica jurisdicției de contencios constituțional prin care se
2
pronunță în mod constant în sensul că prestațiile judecătorești nu trebuie și nu pot fi în toate cazurile gratuite. Așa cum s-a statuat în numeroase decizii (nr.7/1993, nr.8/1993, nr.18/1997, nr.198/1999, nr.211/1999, nr.65/2000
etc.), art. 21 din Constituție nu instituie nici o interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, taxa de timbru fiind o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiției. De altfel, contribuția justițiabilului poate fi recuperată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, de la partea care cade în pretenții. Așadar regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.
Față de toate considerentele mai sus relevate, constatând că recursul nu a fost timbrat cu întreaga sumă stabilită (ci doar cu suma de 4 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar - ROMAN I. și suma de 4 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar - ROMAN T. G. ), că recurentele nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de_ (f. 5 și 6), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamantele ROMAN
I., ROMAN T. G. împotriva deciziei civile nr.18/A din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
R. -R. D. | L. | U. | M. | D. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
J. .fond. V. Fițigău
3
| ← Sentința civilă nr. 1777/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 6/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
