Sentința civilă nr. 2200/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2200/2013
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR: C. G. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamanta S.C V. T. LS prin administrator judiciar C. B. L. în contradictoriu cu pârâta S.C E. H. S.R.L, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentantul intimatei, d-l Călin Stegăroiu, cu împuternicire depusă la acest termen de judecată, lipsind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâtei arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Tribunalul, din oficiu, va invoca excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. în soluționarea prezentei cauze, raportat la dispozițiile art.228 C.pr.civ și data la care s-a născut dreptul la acțiune.
Reprezentantul intimatei lasă la aprecierea instanței.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., excepție invocată din oficiu.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub numărul de mai sus, la data de_, reclamanta SC V. T. LS prin administrator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ B. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta E. H.
S. restituirea de către aceasta a sumei de 680.995,51 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor de natura autoutilitarei marca DAF, cu nr. de înmatriculare_, a semiremorcii Kogel cu nr. de înmatriculare_, a autoutilitarei marca DAF, cu nr. de înmatriculare_ și a autoutilitarei marca DAF cu nr. de înmatriculare_, să se constate că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1641 ultimul alineat N.C.C., respectiv că debitorul S.C. E. H. S.R.L este de rea-credință, iar obligația de restituire se impune a fi efectuată de către aceasta, la valoarea cea mai mare.
În motivarea acțiunii se arată că prin Sentința civilă nr. 5794/_, pronunțată în Dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș a fost admisă acțiunea promovată de administratorul judiciar Cabinetul Individual de Insolvență B. L. și cererea de intervenție promovată de intervenienta B.R.D. - Groupe Societe Generale, Grup B. Mare, Sucursala Județeană B. Mare în contradictoriu cu pârâții SC E. H. S. și SC
VAD T. LS prin administrator special F. IRINA VIOLETA și în consecință a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 7332/_ încheiat între SC VAD T. LS în calitate de vânzătoare și SC E. H. S. în calitate de cumpărătoare, având ca obiect autoutilitara marca DAF, cu număr de înmatriculare_ și semiremorca Kogel cu nr. de înmatriculare_ ; s-a anulat operațiune de compensare concretizată în ordinul de compensare nr. 9844983/_ și ordinul de compensare nr. 9844981/_, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 7393/_ încheiat între SC VAD T. LS în calitate de vânzătoare și SC E. H. S. în calitate de cumpărătoare, având ca obiect autoutilitara marca DAF, cu număr de înmatriculare_ și autoutilitara marca DAF, cu număr de înmatriculare_ ; s-a anulat, operațiune de compensare concretizată în ordinul de compensare nr. 9934565/_ și ordinul de compensare nr. 9934563/_ ; a fost obligată pârâta SC E. H. S. să restituie bunurile ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr. 7332/_ și nr. 7393/_ .
Recursul declarat împotriva sentinței sus menționate a fost respins prin decizia civilă nr. 3811/_ .
S-a susținut că administratorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ B. L. a notificat pârâta E. H. S. în vederea punerii în executare a Sentinței civile nr. 5794/_, respectiv pentru a pune la dispoziția acestuia a bunurilor garanția creditorului majoritar BRD-G.S.G. SA Grup B. Mare, bunuri care au făcut obiectul contractelor anulate, sens în care a fost trimisă notificarea nr. 1786/_ .
S-a mai arătat că în data de_, pârâta a trimis administratorului judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ B. L. un răspuns la notificarea nr. 1786/_ prin care îi aduce acestuia la cunoștință că bunurile au fost înstrăinate în perioada septembrie-octombrie 2010.
Reclamanta a susținut că pe parcursul derulării procesului înregistrat în Dosarul nr._ pârâta nu a adus la cunoștința instanței de fond sau de control judiciar faptul că bunurile au fost înstrăinate sau ca nu mai există; de asemenea nu a făcut cunoscute nici valorile de înstrăinare sau valorile contabile de casare situație în care se apreciază că pârâta a fost de rea-credință, astfel încât "tăcerea"; pârâtei pe parcursul derulării cauzei înregistrate în Dosar nr._ pe o perioadă de mai mult de un an, răstoarnă prezumția de bună-credință a pârâtei.
S-a arătat că din actele existe la dosarul de fond și la dosarul instanței de control judiciar, respectiv întreg probatoriul administrat de către pârâta a vizat o altă stare de fapt, respectiv aceea în care bunurile garanția creditorului majoritar B.R.D. - G.S.G. S.A. Grup
B. Mare, solicitate de administratorul judiciar a fi înapoiate există în patrimoniul S.C. E.
H. S. Faptul inexistenței bunurilor solicitate în patrimoniul debitoarei a devenit cunoscut la data transmiterii către aceasta a scriptului denumit "răspuns";.
Se concluzionează că în lipsa bunurilor ce au făcut obiectul contractelor anulate, se impune restituirea prin echivalent și aceasta deoarece dispozițiile articolul 1641 ale
N.C.C. dispun că "în cazul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligației de restituire este ținut să plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori a înstrăinării, în funcție de cea mai mică dintre aceste valori. Dacă debitorul este de rea-credință, ori obligația de restituire provine din culpa sa, atunci restituirea se face în funcție de valoarea cea mai mare";.
Se susține că în situația de față se impune ca titulara obligației de restituire a bunurilor să fie obligată la achitarea valorii bunurilor de la data transferului, respectiv la valoarea cea mai mare, raportat la două aspecte nu există bună-credință, bunurile ce au făcut obiectul contractelor anulate au constituit garanția creditorului majoritar B.R.D. -
S.A. Grup B. Mare.
Împrejurarea că aceste bunuri au constituit obiectul contractelor de garanție reală mobiliară nr. 26/_, aferent contractului de credit nr. 18/_ ; contractului de garanție reală mobiliară nr. 253/_ aferent contractului de credit nr. 128 și 129/_ și contractului de garanție reală mobiliară nr. 948/_ aferent contractului de credit nr. 94/_, modificat prin actele adiționale: nr. 1/_, nr. 2/_, nr. 3/_, nr. 4/_, nr. 5/_ și 6/_ . - existente la dosarul de fond - ale creditorului majoritar B.R.D. - G.S.G. S.A. Grup B. Mare, fac imposibilă restituirea la o valoare mai mică decât cea de transfer, respectiv valoarea de 680.995,51 lei,, deoarece dacă acest fapt ar fi permis de către Instanță, s-ar ajunge în ipostaza de a diminua o garanție a unui creditor, provenită dintr-un contract de credit.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1635 și următoarele din Noul Cod Civil, 1640, 1641 și urm. din Noul Cod Civil, art. 11 alin. 2 raportat la art. 11 alin. 1 lit. h din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta E. H. S. a solicitat respingerea acțiunii în restituire prin echivalent, în principal, ca fiind prescrisă, în subsidiar, respingerea acțiunii în restituire prin echivalent ca fiind inadmisibilă, in terțio, respingerea acțiunii în restituire prin echivalent ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 2820/29 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a3 al Tribunalului Maramureș a fost admisă excepția de necompetență materială invocată din oficiu și excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta SC E. H. S. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului C. .
În motivarea hotărârii Tribunalul Maramureș a reținut că acțiunea în restituire prin echivalent nu este introdusă în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, sens în care au fost invocate cu prioritate dispozițiile art. 1641 N. C.civ., fiind astfel exclusă competența de soluționare a judecătorului sindic, la stabilirea competenței materiale avându-se în vedere valoarea sumei a cărei restituire se solicită, respectiv 680.995,51 lei, situație în care potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. b C.pr.civ. coroborate cu disp. art. 7 alin. 1 C.pr.civ. și clauzele inserate la art. 15-16 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 7332/_ și nr. 7393/_, competența revine Tribunalului C. .
Prin sentința civilă nr. 340/28 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a3 al Tribunalului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat C., reținându-se că acțiunea a fost promovată anterior intrării în vigoare a Noului cod civil și vizează o creanță a unui profesionist așa cum este definit în art. 3 alin. 2 din Noul Cod Civil, iar cauzele de natură comercială calificate ca atare în temeiul vechiului Cod comercial cad în competența tribunalului specializat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 22 iulie 2013 în dosarul nr._ .
Deliberând cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., raportat la dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Procedând la analizarea propriei competențe, Tribunalul Specializat C., reține că anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, competența funcțională era stabilită de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a, pct. 2, 3 și 4 Cod procedură civilă, art. 36 alin. 3 coroborat cu art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, precum și art. 3-4, 7,9 și 56 Cod comercial.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 coroborat cu art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, forma anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil, în cadrul tribunalelor funcționau, printre altele, secții sau, după caz, complete specializate în cauze comerciale, tribunalele specializate preluând cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează. Prin înființarea Tribunalului Comercial C. acesta a preluat spre soluționare
cauzele de natură comercială de pe raza teritorială de competență a Tribunalului C., delimitarea competenței materiale efectuându-se potrivit normelor de drept material existente în cadrul Codului comercial, respectiv art. 3-4, 7,9 și 56 Cod comercial, norme care constituiau crierii de stabilire a naturii comerciale sau civile a unui litigiu.
La data de 1 octombrie 2011, dată la care a intrat în vigoare Noul Cod civil, potrivit art. 230 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 71/2011, s-au abrogat, printre altele, dispozițiile Codicelui de comerț din 1887 care constituiau criteriile de stabilire a naturii comerciale a unui litigiu, dispozițiile privitoare la obligațiile și contractele comerciale fiind preluate și reglementate de Noul cod civil, acestea urmând a avea pentru viitor o natură civilă.
Mai mult, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, "în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege";, cu excepțiile prevăzute de alin. 2, iar potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ, expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț" s-au înlocuit cu expresia "activități de producție, comerț sau prestări de servicii".
De asemenea, noțiunea de comerciant a fost inclusă în noțiunea de profesionist alături de întreprinzători, operatori economici, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil, iar potrivit ar. 3 alin. 2-3 din Noul Cod civil, sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, respectiv cei care exercită sistematic, singuri sau împreună cu alte persoane, o activitate organizată ce constă în producerea, adinistrarea ori înstrăinarea de bunuri, sau în prestarea de servicii, indiferent daca au sau nu un scop lucrativ. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 3 din Noul Cod civil, dispozițiile acestuia se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice ale subiecte de drept civil.
Urmare a acestor modificări, prin art. 225 din Legea nr. 71/2011 s-a prevăzut că secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor și curților de apel se vor reorganiza ca secții civile ori, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, iar potrivit art. 226 alin. 1, « prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare», iar potrivit art. 228 alin. 1, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226..
Tot prin Legea nr. 71/2011, s-a prevăzut în mod expres că dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.
În ceea ce privește competența materială a tribunalelor specializate, Legea nr. 71/2011 prevede că la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate (…) se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței (art. 228 alin. 2), iar prin dispozițiile art. 219 alin. 1 pct. 1 s-au abrogat în mod expres dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă.
Astfel, după data de 1 octombrie 2011 se pune problema delimitării competențelor funcționale între Tribunalul Cluj și Tribunalul Specializat C., aspect ce ține de soluționarea excepției ce face obiectul prezentei hotărâri. În soluționarea acestei probleme, legiuitorul a prevăzut că la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței. Raportat la dispozițiile art. 228 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, criteriile de stabilire a competenței materiale a tribunalului specializat sunt: numărul cauzelor, natura cauzelor, specializarea judecătorilor și volumul de activitate al instanței, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.
Dacă la reorganizarea tribunalului specializat Consiliul Superior al Magistraturii a ținut cont exclusiv doar de volumul de activitate al instanței (pagina 7 a Hotărârii C. nr. 654/_ ) în ceea ce privește competența funcțională nu se poate reține doar acest criteriu de atribuire de competență, acesta trebuind să fie coroborat și cu criteriul naturii cauzelor, căci în caz contrar s-ar ajunge la o suprapunere de competențe între tribunalul specializat și tribunalul de drept civil, la fel cum nu se poate ține cont doar de criteriul specializării judecătorilor, căci gradul de încărcare al unei instanțe nu constituie un element atributiv de competență rationae materiae.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 219 din Legea nr. 71/2011, cu modificările ulterioare, litigiile comerciale s-au transformat în litigii între profesioniști, având o natură civilă, raporturile obligaționale fiind reglementate de dispozițiile Noului Cod civil, fiind astfel de competența tribunalului de drept comun. Această voință a legiuitorului reiese fără urmă de dubii atât din abrogarea Codicelui de comerț, din eliminarea noțiunilor de act de comerț și fapt de comerț, precum și din includerea noțiunii de comerciant în noțiunea mult mai largă de profesionist.
În ceea ce privește menținerea și în prezent a competenței materiale a tribunalului specializat de soluționare a litigiilor care au avut o natură comercială (litigii între comercianți sau între comercianți și necomerciați) sub titulatura de litigii între profesioniști, nu poate fi reținută, raportat la actualele reglementări de drept procedural și de drept material, pentru următoarele motive:
daca am accepta ideea că tribunalul specializat este competent să soluționeze litigiile între profesioniști, având în vedere accepțiunea acestui termen prin raportare la dispozițiile art. 3 din Noul Cod civil și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, cu modificările ulterioare, s-ar extinde sfera de competență existentă anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, acesta preluând și litigii care anterior erau de competența exclusivă a secției civile a tribunalului.
de asemenea, raportat la abrogarea dispozițiilor art. 56 Cod Comercial, litigiile dintre profesioniști și neprofesioniști, nemaifiind supuse regulilor speciale din materia profesioniștilor (din interpretarea per a contrario a noilor dispoziții ale art. 7201alin. 1 Cod procedură civilă), limitându-se astfel competența tribunalului specializat, prin
raportare la competența existentă anterior în materie comercială.
nu se poate aplica prin analogie, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) Cod procedură civilă coroborat cu art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 71/2011, a categoriei de profesioniști în domeniul comerțului, raportându-ne la dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr.71/2011, căci criteriul de delimitare oferit este vag, trimiterea la "activități de producție, comerț sau prestări de servicii" nefiind clară, iar o eventuală recurgere la CAEN nu oferă elemente clare de delimitare, iar pe cale de interpretare nu se poate adăuga la lege.
criteriul avut în vedere de Consiliul Superior al Magistraturii la momentul reorganizării tribunalelor comerciale în tribunale specializate nu poate fi reținută drept
"normă de interpretare"; a voinței legiuitorului, raportat la atribuțiile acestei instituții, aceasta neavând competența de a edicta norme interpretative cu privire la aceste aspecte.
urmare a absorbirii Codului comercial în Noul Cod civil, sfera dreptului comercial s-a restrâns la materiile strict comerciale (dreptul societar, insolvență, concordat, titlurile de valoare și valorile mobiliare, registrul comerțului), fapt care reiese și din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 223, 227 și art. 225 alin. 3 din Legea nr. 71/2011.
Chiar dacă dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 cuprind doar o enumerare cu titlul de exemplu, aceasta constituie singurul element de delimitare a competențelor între tribunalul specializat și tribunalul de drept comun, căci, chiar dacă această enumerare se referă la posibilitatea de constituire, în cadrul tribunalului de drept comun, a unor complete specializate, în cadrul aceleiași instanțe repartizarea competențelor între secții putând fi efectuată în temeiul hotărârii colegiului de conducere, situație care însă nu este aplicabilă în situația delimitării competenței între două instanțe, această enumerare este singura care privește specializarea completelor sau a instanței, cu mențiunea că în ceea ce privește instanța jurisprudența sau acte administrative inferioare legii procedurale nu pot proceda la lărgirea acestei sfere, căci s-ar încălca fie principiul ierarhiei normelor juridice, fie principiul separației puterilor in stat.
Față de aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 158 Cod procedură civilă, raportat la art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 71/2011, instanța va admite va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. în soluționarea prezentei cauze, excepție invocată din oficiu de către instanță, și în consecință va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC VAD T. LS prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență "B. L. în contradictoriu cu pârâta SC E. H.
S., cu sediul în G., str. P., nr.1333, jud. C., în favoarea TRIBUNALULUI C., secția I civilă.
În temeiul art. 20 pct.2 Cod procedură civilă tribunalul constată conflictul negativ de competență, iar în temeiul art. 21 și art. 22 alin.2 Cod procedură civilă va dispune transmiterea dispune transmiterea cauzei CURȚII DE APEL C. - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în vederea emiterii regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. în soluționarea prezentei cauze, excepție invocată din oficiu de către instanță, și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC VAD T. LS prin administrator judiciar Cabinet Individual de
Insolvență "B. L. ";, cu sediul în V. l de Sus, str. Muntenia, nr. 4, jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâta SC E. H. S., cu sediul în G., str. P., nr.1333, jud. C., în favoarea TRIBUNALULUI C., secția I civilă.
Constată conflictul negativ de competență și în consecință dispune transmiterea cauzei CURȚII DE APEL C. - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, în vederea emiterii regulatorului de competență.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 89/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 568/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
