Decizia civilă nr. 568/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ *
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 568/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul M. I.
V. în contradictoriu cu intimata SC OMNIASIG VIENNA I. G. SA, împotriva sentinței civile nr.5525/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ *, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se prezintă recurentului M. I. V., asistat de către d-na avocat Secară I. D., cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, prin raportare la dispozițiile art. 2821alin. 1 Cod.pr.civ. coroborat cu prevederile art. 1591alin. 2 Cod.proc.civ., apreciază că este competentă material, teritorial și general să soluționeze prezentul recurs.
Reprezentanta recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judiciar de timbru în cuantum de 115,02 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a comunicat instanței prin fax, la data de 1 noiembrie 2013, din partea intimatei SC OMNIASIG VIENNA I. G. SA, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de
judecată și comunicarea motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât M.
I. V., susținând că nu i-au fost comunicate aceste motive
De asemenea, se constată faptul că s-a depus la dosar din partea intimatei, modul de calcul al dobânzii calculate de la data producerii evenimentului rutier și până la data pronunțării sentinței recurate, respectiv periaoda 15 mai 2008- 20 martie 2013, susținând că în urma acestui calcul, cuantumul dobânzilor este de 1.123,64 lei. De asemenea se constată faptul că
intimata a depus la dosar, în copie xerox, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 101 lei.
Se verifică de către instanță împrejurarea susținută de către intimată prin înscrisul depus la dosar, respectiv necomunicarea către aceasta a motivelor de recurs, constatând faptul că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar la fila 5 și la fila 6, întrucât intimata a fost citată de două ori, a fost făcută mențiunea că acesteia i-a fost comunicat un exemplar din recursul declarat de recurentul M. I. V. .
Instanța pune în discuția recurentului cererea de amânare formulată de către intimată.
Reprezentanta recurentului arată că se opune solicitării formulate de intimată, dat fiind faptul că acesteia i-au fost comunicate motivele de recurs.
Instanța, după deliberare, asupra cererii de amânare formulată de către intimata SC OMNIASIG VIENNA I. G. SA, se pronunță în sensul respingerii ca nefondată, reținând faptul că susținerile acesteia conform cărora nu i-a fost comunicat un exemplar din motivele de recurs depuse la dosar de
către recurentul M. I. V. se impun a fi înlăturate, fiind infirmate de mențiunea făcută pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, care face dovada documentului până la înscrierea în fals.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile sau cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr.5525/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, prin raportare la toate motivele invocate în cuprinsul cererii de recurs. În continuare arată că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unor cereri în probațiune formulate de pârât la termenul din data de 23 ianuarie 2013, probe ce apreciază că erau utile și pertinente soluționării cauzei, fiind refuzată emiterea unei adrese către Poliția Bonțida în vederea comunicării actului în baza căruia s-a stabilit vinovăția pârâtului M. I. V. de producere a
incidentului și a schiței în baza căreia s-a stabilit modul în care era parcat autovehiculul avariat și distanța la care era parcat față de DN17, îngrădindu-se astfel dreptul recurentului la un proces echitabil. De asemenea, arată că instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea recurentului-pârât la plata unei sume de 2.738,99 lei, considerând că această sumă este vădit exagerată, instanța de fond refuzând să o reducă, dat fiind faptul că nu s-a procedat la administrarea unui probatoriu pertinent și util, învederând faptul că avariile produse autovehiculului au fost cu mult exagerate, fiind vorba doar de simple zgârieturi și dislocări ale barei din spate. De asemenea, arată faptul că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra recursului formulat.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr. 5525/2013 pronunțată la data de 20 martie 2013, Judecătoria C. N. a respins ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. I. V. și a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S. DE A. R. OMNIASIG VIENNA I. G. S.A. in contradictoriu cu paratul M. I. V. si intervenientul D. ATILLA, fiind obligat paratul la plata către reclamanta a sumei de 2738,99 lei, cu titlu de despăgubiri, împreuna cu dobânda legala calculata de la data de_ si pana la data plații. De asemenea, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect dobânda legala calculata de la data evenimentului rutier si pana la data de_ și a fost obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 233,12 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că la data_, pe o strada secundara din localitatea Răscruci, com. Bontida, jud.
C., a avut loc un eveniment rutier care a avut drept urmare avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, proprietatea SC Impuls Leasing R. ia IFN SRL, având ca utilizator pe SC DNSI SRL, urmare faptului ca paratul a condus un atelaj cu tracțiune animala, proprietatea părinților săi, iar la intersecția cu drumul național, calul s-a speriat, a dat înapoi si partea din spate a carutei a acroșat bara spate a autovehiculului parcat pe marginea drumului, care a fost ștearsa si rupta, astfel cum rezulta din coroborarea declarațiilor date de parat si intervenient la Postul de politie Bontida, la aceeași data, si autorizația de reparație seria ARA nr. 1411043/_ .
Reclamanta, in calitate de asigurator, a încheiat cu SC DNSI SRL, in calitate de asigurat, pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, polița de
asigurare facultativa a autovehiculelor seria C nr. 5. in vigoare din_ pana la_ . Având in vedere producerea riscului asigurat, pe baza cererii de plata a despăgubirilor formulata de asiguratul sau, a cărui polița de asigurare se afla in perioada de valabilitate la data producerii evenimentului rutier sus reținut, reclamanta a constituit dosarul de daune depus in copie la dosarul cauzei si a stabilit pe baza facturilor prezentate de proprietar, ca urmare accidentului in cauza, reparația autoturismului cu nr. de înmatriculare_ a costat 2738,99 lei, suma care a fost achitata societatii comerciale care a executat reparația, cu O.P. nr. 6740/_ .
In drept, conform art. 1001 C. civ., proprietarul unui animal, sau acela are se servește cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sa, sau ca a scăpat. Raportând starea de fapt reținuta in baza dovezilor administrate la norma de drept sus amintita, instanța de fond a constatat ca excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului este neîntemeiata si trebuie respinsa. In acest sens, faptul ca paratul nu avea la data producerii evenimentului rutier in cauza calitatea de proprietar al animalului din pricina actiunii caruia s-a produs avarierea autoturismului asigurat la reclamanta nu are nici o relevanta, cata vreme prejudiciul a fost produs in timp ce animalul se găsea sub paza sa, de sub care a scăpat, situație in care răspunderea civila delictuala ii incumba.
Sub aspectul situatiei de fapt, instanța de fond a retinut ca apararile paratului conform carora autoturismul in discuție a suferit doar avarii ușoare, constând in zgârieturi si desprinderea barei mașinii acroșata, care puteau fi inlaturate altfel decât prin înlocuirea acesteia si revopsirea ei, cum s-a procedat in cauza, este neîntemeiata si se impune a fi inlaturata, cu atât mai mult cu cat nu sunt susținute de dovezi, spre deosebire de susținerile reclamantei care sunt atestate de un act provenind de la un organ al autoritatii de stat si reparația necesara pentru aducerea autoturismului in starea inițiala. Din aceasta perspectiva nu au fost primite nici pretențiile paratului de diminuare a pretențiilor reclamantei, care era ținuta sa suporte integral costul reparării prejudiciului produs de animalul aflat in paza paratului, date fiind dovezile care i-au fost prezentate.
In consecința, in temeiul prevederilor art. 1001 C. civ. raportat la art. 22 din Legea nr. 136/1995, constatând ca sunt îndeplinite cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate si calitatea de păzitor juridic a paratului, împrejurare in care paratul este ținut la repararea integrala a prejudiciului cauzat, instanța a admis acțiunea formulata de reclamanta si a obligat paratul la plata debitului pretins in suma de 2738,99 lei, cu titlu de despăgubiri.
Întrucât obligația de "a da"; o suma de bani este purtătoare de dobânzi in cazul neîndeplinirii ei la termen, potrivit art. 1088 C. civ. si art. 43 C. com., instanța de fond a apreciat că paratul datorează si dobânda legala calculata potrivit dispozițiilor art. 3 din OG nr. 9/2000, insa nu in limita solicitata de reclamanta, de la data producerii evenimentului rutier, ci numai de la data plații despăgubirii, deoarece doar de la aceasta data reclamanta a suportat consecințele riscului asigurat si, in consecința, este indreptatita la recuperarea sumei de bani destinata acoperirii lui.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul M. I. V.
, solicitând admiterea prezentului recurs și casarea sentinței civile nr. 5525/_ iar mai apoi trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului unei instanțe competente care în principal să constate că pretențiile reclamantei sunt exagerate și neîntemeiate fiind stabilite în mod unilateral de către aceasta.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond, a omis să se pronunțe asupra unor cereri în probațiune formulate de el și depuse la termenul din data de 23.0., probe care erau utile și pertinente soluționării cauzei în favoarea sa, respectiv comunicarea actului în baza căruia s-a stabilit vinovăția subsemnatului de producerea incidentului; comunicarea schiței în baza căreia s- a stabilit modul în care era parcat autovehiculul avariat și distanța la care era parcat față de DN.
Neadministrându-se aceste probe ci doar actele depuse la dosar, instanța nu a procedat la o cercetare amănunțită a fondului cauzei, îngrădindu- mi în acest sens dreptul la un proces echitabil. Totodată, în lipsa administrării unui probatoriu util și pertinent justei soluționări a cauzei, pretențiile reclamantei au fost în totalitate admise, instanța dispunând în acest sens obligarea sa la plata unei sume în cuantum de 2.738,99 lei, sumă despre care deși a arătat că este vădit exagerată instanța nu a considerat să o reducă, tocmai pentru faptul că nu au existat probe care să răstoarne veridicitatea celor susținute de reclamantă.
Recurentul mai arată că dacă s-ar fi procedat la administrarea unui probatoriu pertinent și util, instanța ar fi constatat că avariile produse autovehiculului au fost cu mult exagerate, simplele zgârieturi și dizlocări a unei bare spate nu ar fi putut fi evaluate la o sumă atât de ridicată, mai mult aceste pretenții au fost stabilite în mod unilateral de către aceasta, neexistând vreo expertiză care să dovedească că asemenea pretenții sunt justificate.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei pentru formularea poziției procesuale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 si 312 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele
:
La data de_, a avut loc un eveniment rutier în care a fost implicat autovehiculul marca Ford Mondeo cu nr.de inmatriculare_ folosit de intervenientul forțat D. A. si vehiculul cu tracțiune animală condus de recurentul M. I. -V. . Astfel, recurentul a circulat cu căruța în localitatea Răscruci, jud.C., iar la intersecția unei străzi secundare cu str.Principală, în fața sediului societății SC DNSI SRL, căruța a lovit cu roata din spate autovehiculul marca Ford Mondeo, parcat în fața sediului societății menționate, cauzându-i mai multe avarii. Aceste aspecte rezulta din cuprinsul declarațiilor pe proprie răspundere date în fața organelor de poliție de recurent și intervenientul forțat, depuse în dosarul de fond (fila 9). Posesorului autovehiculului marca Ford Mondeo cu nr.de inmatriculare_ i-a fost eliberată autorizația de reparații seria ARA nr.1411043 eliberată la data de _
, în care au fost consemnate avariile suferite de autovehiculul amintit (fila 10 dosarul de fond).
La acea data, autovehiculul marca Ford Mondeo cu nr.de înmatriculare_, aflat în proprietatea societății SC DNSI SRL, era asigurat în baza poliței de asigurare facultativă CASCO seria C nr.5. /_ la OMNIASIG VIENNA I. G. SA, care a plătit despăgubiri în sumă de 2738,99 lei, conform extrasului de cont din data de_ depus în dosarul de fond (fila 8 verso).
Recurentul a criticat sentința pronunțată de prima instanță sub doua aspecte, susținând pe de o parte faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererilor în probațiune formulate de recurent și depuse la termenul de judecată din data de_, iar pe de altă parte că suma pe care a fost obligat să o achite intimatei este exagerată și nu este susținută de un
probatoriu pertinent și util, simplele zgârieturi și dizlocări a unei bare spate neputând fi evaluate la o sumă atât de ridicată.
Cu privire la primul aspect, se constată faptul că recurentul a depus la dosarul în ședința publică din data de_ o cerere în probațiune, prin care a solicitat administrarea mai multor probe: emiterea unei adrese către Postul de Poliție Bonțida, prin care să se solicite comunicarea actului în baza căruia recurentul a fost găsit vinovat de producerea incidentului ce stă la baza prezentului litigiu și a schiței în baza căreia s-a stabilit modul în care era parcat autovehiculul și distanța la care se afla acesta parcat față de DN17; interogatoriul intervenientului forțat D. A. și comunicarea de către reclamantă a întregului dosar de daună în care s-au acordat despăgubiri în sumă de 2738,99 lei.
Din cuprinsul încheierii de ședință din data de_, rezultă că instanța a încuviințat parțial cererile în probațiune formulate, mai exact a încuviințat proba cu interogatoriul intervenientului forțat, respingând cererea privind emiterea unei adrese către organul de poliție pentru comunicarea actelor prin care a fost stabilită culpa recurentului pentru producerea evenimentului rutier și schița locului de producere al accidentului, reținând faptul că ambele părți au arătat că nu a fost întocmit un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției. În ceea ce privește copia dosarului de daună, aceasta a fost depusă în dosarul de fond (filele 8-17), iar înscrisurile din dosarul de daună au fost avute în vedere de către instanța de fond, după cum rezultă din considerentele sentinței atacate. Ca urmare, nu pot fi reținute susținerile recurentului cu privire la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererilor în probațiune formulate de recurent, instanța pronunțându-se în mod argumentat asupra acestora. Nu sunt întemeiate nici afirmațiile recurentului în sensul că în lipsa acestor probe instanța nu a procedat la o cercetare amănunțită a fondului cauzei. În realitate, dat fiind faptul că niciuna dintre părți nu a susținut încheierea unui proces verbal de constatare si sancționare a unei contravenții pe numele recurentului și o întocmire a schiței locului accidentului, ci în cererea de chemare în judecată starea de fapt a fost afirmată de reclamanta intimată în baza declarațiilor date de cei doi participanți la eveniment, este evident că neîntocmirea unui proces verbal care să constate culpa recurentului și a unei schițe reprezenta un fapt necontestat pentru care nu a fost necesară administrarea de probe. Pe de altă parte, lipsa unor asemenea înscrisuri nu este în măsură să infirme circumstanțele avute în vedere de prima instanță în ce privește producerea evenimentului, starea de fapt fiind în mod corect reținută pe baza declarațiilor date de cei doi participanti la evenimentul soldat cu avarierea autovehiculului cu nr.de inmatriculare_ .
Cu privire la cea de a doua critică a recurentului, se constată faptul că atât în autorizația de reparații seria ARA nr.1411043 eliberată la data de_ cât și pe declarația dată de utilizatorul autovehiculului avariat, au fost consemnate la data de_ de către agentul de poliție Gale A. V. avariile suferite de autovehiculul amintit. Aceste avarii au fost constatate și de inspectorul de daune în urma depunerii înștiințării privind producerea riscului asigurat, fiind consemnate în procesul verbal de constatare a daunelor. Valoarea pieselor necesare efectuării reparației și a manoperei aferente a fost stabilită prin devizul final piese, comanda de lucru 67367 și factura fiscală nr.54605/_ emisă de RMB INTER AUTO SRL în baza celor două înscrisuri anterior menționate. Aceste înscrisuri sunt concordante și au probat atât avariile produse autovehiculului cu nr.de inmatriculare_ cât și întinderea prejudiciului suferit de proprietarul autovehiculului avariat, echivalentă cu valoarea reparațiilor necesare pentru aducerea autovehiculului la starea inițială.
Ca urmare, nu era necesară administrarea unei probe cu expertiza pentru dovedirea pagubei și a întinderii acesteia, înscrisurile depuse în probațiune de către reclamanta intimată fiind suficiente în acest scop. În schimb, dacă recurentul aprecia în mod întemeiat că valoarea reparațiilor, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, este exagerată și nu corespunde prejudiciului produs, avea posibilitatea de a solicita proba cu expertiza tehnică în specialitatea autovehicule, pentru a combate starea de fapt dovedită cu înscrisurile administrate în probațiune pentru reclamantă. În condițiile în care recurentul nu a uzat de această posibilitate procedurală, practic susținerile sale privitoare la valoarea exagerată a despăgubirilor pretinse sunt lipsite de suport probatoriu.
Pentru toate considerentele expuse, apreciind ca nu pot fi primite criticile recurentului, tribunalul constată că nu este întemeiat recursul declarat de recurentul M. I. V., astfel ca, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat acest recurs, cu consecinta menținerii în întregime a sentinței civile nr.5525/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ *.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M. I. V. în contradictoriu cu intimata SC OMNIASIG VIENNA I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 5525/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._ *, pe care o menține în întregime.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | |||
C. C. | D. | H. | M. C. | B. |
GREFIER:
T. B.
Red./dact./MCB/LU/2ex./_ Judecator fond: F. M., Judecătoria Cluj-Napoca, judetul C. .
| ← Sentința civilă nr. 2200/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1777/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
