Decizia civilă nr. 137/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 137/2013
Ședința publică din data de 4 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. L. O. JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: C. G. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta S. N. " Î.
F. "; SA împotriva sentinței civile nr. 15306/2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca la data de_ în dosarul nr._, privind și pe intimata SC C. I. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, la cele 2 strigări ale cauzei, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a solicitat judecarea recursului și în lipsă de către recurentă.
La dosar s-a înregistrat de către recurentă, la data de 27 februarie 2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 368,91 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei și s-a atașat, din oficiu, lista de control a intimatei.
Instanța, după deliberare, reține ca motiv a recursului și incidența prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, în raport cu data la care a fost pronunțată hotărârea atacată. De asemenea instanța, întrucât cauza se află în stare de judecată, o reține în pronunțare, pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.15306/2012 pronunțată la data de 17 iulie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta, ca neîntemeiată și a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC C.
S. în contradictoriu cu pârâta S. N. Î. F. SA și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.447,78 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale, cu dobânda legala de la data scadentei fiecărei facturi pana la plata integrala a debitului, precum și la plata sumei de 2598 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând cu prioritate excepția prescriptiei dreptului la actiune, instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată. Conform art.1 din Decretul 167/1958, in vigoare la data introducerii actiunii, dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar potrivit art.7 din acelasi decret prescripția începe sa curgã de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silitã. În obligațiile care urmeazã sa se execute la cererea creditorului precum și în acelea al cãror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgã de la data nașterii raportului de drept. Dacã dreptul este sub
condiție suspensivã sau cu termen suspensiv, prescripția începe sa curgã de la data cînd s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Potrivit art.16 din Decretul 167/1958 prescripția se întrerupe:
prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, facuta de cel în folosul cãruia curge prescripția.
Instanta de fond a constatat ca datoria a fost recunoscuta la data de_, potrivit extrasului de cont de la fila 6 din dosar, in care sunt mentionate inclusiv facturile invocate de reclamanta. Prin urmare o noua prescriptie a inceput sa curga de la aceasta data, termenul nefiind implinit la data introducerii actiunii, respectiv_ .
Din analiza actelor aflate la dosar rezulta ca intre cele doua societati s-au desfasurat raporturi comerciale in baza carora reclamanta a furnizat marfa paratei. In acest sens au fost eliberate facturile fiscale nr. 3692501/_, nr. 3692502/_, nr. 3692543/_, nr. 3692558/_ și a fost semnat extrasul de cont nr. 205/_, depuse in copie la filele 6-10 din dosarul instanței de fond.
In vederea recuperarii datoriei reclamanta a invitat reprezentantii paratei la concilierea directa prevazuta de art.7201Cod proc.civila.
Reclamanta si-a indeplinit obligatiile asumate prin contractul in forma simplificata, acest aspect nefiind contestat de parata. Facturile in baza carora a fost calculat debitul principal de 10.447,78 lei sunt confirmate prin extrasul de cont nr. 205/_ .
Instanta a reținut, raportat la sustinerile paratei din intampinare si rapunsul la interogatoriu, ca intre reclamanta si ea nu exista un raport contractual, ca nu recunoaste si nu a acceptat facturile la plata, ca S. N. Î. F. SA - S. SOMEȘ, fiind radiata, parata a preluat toate obligatiile acesteia. Acest aspect reiese si din Regulamentul de organizare si functionare a paratei, in care se arata ca directorii sucursalelor propun si supun aprobarii incheierea oricaror acte juridice cu tertii, in temeiul carora angajeaza patrimonial suscursala in contul SNIF, fiind subordonati directorului general. Directorii sucursalelor nu reprezinta SNIF/sucursala in justitie.
Din inscrisurile de la dosar rezulta ca nu s-au adus nici un fel de obiectiuni de catre parată in ceea ce priveste executarea de catre reclamanta a obligatiilor.
Prin urmare, instanta de fond, in temeiul art.969 Cod civ., in vigoare la data incheierii contractului, a admis actiunea formulata si a obligat parata sa achite in favoarea reclamantei suma de10.447,78 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale, cu dobânda legala de la data scadentei fiecărei facturi pana la plata integrala a debitului.
In temeiul art.274 Cod pr.civila parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantei, in cuantum de 2598 lei, din care 738 lei reprezinta taxa judiciara de timbru si 1860 lei onorariu avocat conform chitantelor nr.4263/_, 4233/_ si 4242/_ . Instanta nu a avut in vedere si chitanta nr.3936/_, intrucat a aceasta a fost emisa anterior incheierii contractului de asistenta juridica nr.65/H din data de_ mentionat pe imputernicirea avocatiala.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta S. N.
"Î. F. "; SA, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive de instanță.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond a fost în eroare cu privire la modul de soluționare a excepției necompetenței teritoriale, respingând-o ca fiind tardiv formulată în baza art.136 C.pr.civ., reținând, de asemenea, că această excepție este relativă. În acest sens, recurenta consideră că instanța de fond a încălcat dispozițiile imperative prevăzute de art.134 și 159 C.pr.civ., conform cărora excepțiile de ordine publică privind
necompetența materială și teritorială vor putea fi invocate obligatoriu de către judecător din oficiu sau de către părți la prima zi de înfățișare, având în vedere faptul că prima zi de înfățișare este socotită ca fiind aceea în care părțile legal citate pot pune concluzii. Excepția necompetenței teritoriale a fost invocată la termenul din data de_ printr-o cerere precizatoare a întâmpinării. La data de_ cauza a fost repusă pe rol, acordându-se termen pentru data de_ când "se vor cita părțile, reclamanta cu un exemplar al cererii precizatoare a întâmpinării"; formulate de recurentă, fapt ce denotă că nu era prima zi de înfățișare peste termenul legal, atâta timp cât cauza a fost repusă pe rol in vederea punerii in dezbatere a excepțiilor invocate in cererea precizatoare la întâmpinare formulata de recurentă. Mai mult decât atât, excepția a fost pusa in discuție la termenul din_, instanța de fond constatând cauza in stare de judecata abia la acest termen, data la care sau pus concluzii de către reprezentantul reclamantei, astfel incat recurenta considera ca motivele de respingere sunt neintemeiate.
De asemenea, recurenta considera ca instanța de fond in mod greșit a reținut ca aceasta excepție este relativa aceasta fiind absoluta, de ordine publica, competenta aparținând unei alte instanțe de același grad respectiv instanța de la sediul paratei - Judecătoria Sector 4
B. - si părțile nu puteau inlatura aceasta competenta.
Recurenta consideră ca instanța de fond a soluționat in mod greșit aceasta excepție, reținând ca aceasta ar fi recunoscut debitul conform extrasului de cont 205/_ . In ceeea ce privește pretențiile reclamantei in raport cu SNIF SA B., având in vedere dispozițiile art. 103 C.Pr.Civ cat si art. 3 din Decretul 167/1958, dispozițiile art. 2512 si 2517 Noul cod civil recurenta a invocat prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei in raport cu aceasta, intrucat facturile invocate de reclamanta au fost emise in anul 2007, aceasta nefacand pana la data de_ data emiterii invitației la conciliere cat si pana la data de_, data înregistrării acțiunii la Judecătoria C. N., dovada unei întreruperi a termenului de prescripție. In temeiul art. 230 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil cu referința la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1169 din Vechiul Cod civil, recurenta a solicitat instanței de fond in temeiul art. 1169 sa pună in vedere reclamantei sa facă dovada prin înscrisuri conforme cu dispozițiile art. 46 C.Comercial (respectiv recunoscute de debitor sau acceptate de ambele parti), a unui raport juridic incheiat cu recurenta si din care sa rezulte existenta unei creanțe certe lichide si exigibile conform dispozițiilor art. 379 C.Pr.Civ si din care sa reiasă ca SNIF SA B., S. O., nr. 35-37, Sector 4, înregistrat la ORC de pe langa Tribunalul București cu J40/5020/200 si CUI RO 6506326 are calitatea de debitor sau beneficiar in facturile sau documentele invocate de reclamanta.
De asemenea, reclamanta avea cunoștința de faptul ca SS -Cris cu cu sediul in localitatea Bistrița, S. Zefirului, nr. 1 Județul Bistrita-Nasaud, CUI 27043240 si înregistrata la ORC cu nr. J_, era cea împotriva căreia trebuia sa se îndrepte in vederea recuperării creanței asa cum reiese din adresa 411/_ emisa si comunicata reclamantei la data de _
.
Recurenta a apreciat ca instanța de fond a fost in eroare cu privire la deosebirea dintre sucursale si agenții- daca in cazul agențiilor se poate vorbi de absenta autonomiei gestionare, acestea putând sa exercite atribuții fie de mandatar, fie de comisionar conform art. 43 al. 3, in cazul sucursalelor astfel cum sunt reglementate acestea in art. 43 al.2 din Legea nr. 31/1990 nu se poate concluziona ca sentința civila nr. 15306/2012 din data de_, ar modifica dispozițiile ce reglementează activitatea si statutul sucursalelor cu atât mai mult cu cat in
Actul Constitutiv si Regulamentul de Organizare si Funcționare al recurentei se stabilesc competentele si atribuțiile sucursalelor SNIF SA.
In ce privește cererea reclamantei, recurenta considera ca acțiunea acesteia este netemeinica si nelegala fiind îndreptată împotriva unei persoane fara calitate procesuale pasiva, invocând in acest sens excepția lipsei calității procesuale pasive a SNIF SA cu sediul in B., S. O. nr.35-37, tinand cont ca înscrisurile prezentate in probatiune nu dovedesc ca suma solicitata la plata reprezintă o creanța certa lichida si exigibila conform, art. 370 C.Pr. Civ si art. 46 C. Comercial in raport cu SC SNIF SA B. . Din conținutul cereri prin care reclamanta a inteles sa-si indrepte pretențiile împotriva recurentei, cat si documentele prezentate in probatoriu de reclamanta, reiese ca recurenta nu are calitatea de client al acesteia, raportul contractual fiind stabilit cu fosta S. C. actualmente S. Someș - Cris cu sediul in localitatea Bistrița. S. Zefirului, nr. 1 Județul Bistrita-Nasaud. CUI 27043240 si inregistrata la ORC cu nr. J_ . organism care poseda organe de conducere proprii, cont bancar propriu si înregistrare la registrul comerțului, in consecinta reiesind in mod indibutabil ca SNIF SA cu sediul in B., S. O. nr.35-37. Sector 4. CUI RO6506326 si înreg. ORC: J_ este o entitate diferita de SNIF S. Someș- Cris cu sediul in localitatea Bistrița. S. Zefirului, nr. 1 Județul Bistrita-Nasaud. CUI 27043240 si inregistrata la ORC cu nr. J_ . asa cum reiese si din adresa nr. 411/_ . Adresa nr. 411/_ a fost emisa si comunicata reclamantei la data de_ de către SS -Cris cu sediul in localitatea Bistrița, S. Zefirului, nr. 1 Județul Bistrita-Nasaud. CUI 27043240 si inregistrata la ORC cu nr. J_ . conform copie xerox plic cu ștampilele poștei anexata recursului. SNIF SA SS -Cris face parte din structura organizatorica a Societății Naționale "Inbunatatiri F. "SA, nu are personalitate juridica dar poseda organe de conducere si autonomie in activitatea comerciala pentru organizarea, conducerea si gestionarea judicioasa si eficienta a activității sucursalei si a patrimoniului încredințat, astfel incat conform art. 41 al. 2 din C.Pr. Civ poate sa stea in judecata singura. De altfel insasi legea recunoaște sucursalelor aptitudinea de a avea drepturi si obligații, in limitele autonomiei funcționale stabilita de societatea al cărei dezmembramant este. S. este înființata din fondurile societății mama care ii pune la dispoziție capitalul necesar si o organizează pentru a desfășura o activitate economica proprie in cadrul obiectului de activitate specific. Se intelege ca sucursala nu este o societate de binefacere finanțata lunar din fondurile societății mama, ci este o entitate economica care desfășoară autonom o activitate economica in scopul obținerii de profit cu încadrarea in bugetul aprobat al sucursalei. S. deține conturi in banei si la trezoreria statului, intocmeste proiectul propriu de buget de venituri si cheltuitei, gestionează si asigura integritatea patrimoniului din administrare, organizează si exercita controlul financiar de gestiune propriu, asigura varsamintele la bugetul de stat si bugetele locale privind obligațiile actvitatilor proprii.
Asa cum rezulta din art. 19.3 din actul constitutiv al SNIF SA aflat la dosarul cauzei
"S. are in structura sa sucursalele. Sucursalele au in subordine puncte de lucru. Atribuțiile si competentele sucursalelor si punctelor de lucru se stabilesc prin regulamentul de organizare si funcționare";. Conform art. 19.4, "Sucursalele sunt conduse de un director, iar punctele de lucru sunt conduse de un sef de secție. Atribuțiile, competentele si responsabilitățile directorilor si șefilor de secție se stabilesc prin regulamentul de organizare si funcționare";, iar conform art.19.5 "Directorii sucursalelor pot sa reprezinte sucursala in raport cu terții si in justiție si sa incheie acte juridice in numele si in contul sucursalei împreuna cu directorul economic al sucursalei, in limitele actului constitutiv si cu aprobarea
consiliului de administrație";, art. 19.6 stipulând ca "Prin regulamentul de organizare si funcționare al societății se vor stabilii limitele de competenta ale directorilor de sucursale";.
Sucursalele sunt entități fara personalitate juridica, funcționează pe baza de gestiune economico-financiara si întocmesc evidenta contabila la nivel de balanța de verificare. In exercitarea atribuțiilor care ii revin conform Actului Constitutiv si Regulamentului de Organizare si Funcționare S. C. actualmente S. -Cris, a stabilit raporturi contractuale cu reclamanta. In contextul dat raportul juridic dedus judecații este clar determinat si dovedit astfel incat SC SNIF SA B. cu sediul social in B. S. O. nr. 35-37, sector 4 nu este parte in raportul dedus judecații si neexistand pe cale de consecința un raport juridic justificativ pentru creanțele pretinse de reclamanta.
Fata de prevederile art.973 Cod Civil conform căruia convențiile n-au efect decât intre părțile contractante, recurenta solicită să se constate ca reclamanta nu a făcut dovada existentei unui raporturi obligationale cu aceasta, motiv pentru care urmează a fir espinsă solicitarea de admitere a cererilor formulate de reclamanta, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Prin Regulamentul de Organizare si funcționare al SNIF SA din_ aflat la dosarul cauzei, au fost stabilite atribuțiile, competentele si responsabilitățile sucursalelor art. 78-81 din regulament, la art. 76. precizandu-se ca sucursala are ca atribuții proprii in domeniul financiar-contabil si următoarele: a. asigura înregistrarea cronologica si sistematica a operațiunilor economico-financiare in baza documentelor justificative, potrivit legilor, normelor si reglementarilor contabile in vigoare, asigura întocmirea lunara a balanței de verificare a prevederilor legale, declarațiilor de impozit pe salariu si taxe locale; f. asigura intocmirea lunarea a balanței de verificare potrivit legilor, normelor si reglementarilor contabile in vigoare si a execuției indicatorilor bugetului de venituri si cheltuieli al sucursalei; asigura organizarea si exercitarea controlului financiar preventiv propriu asupra tuturor operațiunilor economico-finaciare ale sucursalei; asigura intocmirea statelor de plata pentru angajații sucursalei; asigura reprezentarea sucursalei in relația cu autoritățile din domeniul muncii si protecției sociale; asigura aplicarea masurilor pentru respectarea disciplinei economico- financiare, pentru încasarea creanțelor si plata obligațiilor restante si curente
ale sucursalei.
La art. 78 litera i, din ROF se prevede in mod expres ca sucursalele pun concluzii la instanțele judecătorești de toate gradele, la organele de urmărire penala, precum si la toate autoritățile si celelalte organe administrative cu atribuții jurisdictionale.
Fata de acestea, recurenta considera ca sentința pronunțata de instanța de fond este lipsita de temei legal fiind data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii întrucât, conform Deciziei I. - Secția comuna nr. 906/_ se arata ca sucursalele, deși nu au personalitate juridica, pot avea calitate procesuala pasiva, intrucat sucursala este înființata cu fondurile unei societăți ce ii afectează capitalul necesar si o organizează spre a desfășura o activitate economica proprie, in cadrul obiectului ei de activitate" neluand in considerare dispozițiile art.43 alin.l din Legea nr.31/1990, modificat prin OUG nr.32/1997, aprobata cu modificări prin Legea nr.195/1997, care stipulează:" Sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societății comerciale si se înmatriculează, înainte de începerea activității lor, in Registrul Comerțului din județul unde vor funcționa". Acest articol se completează cu dispozițiile art.23 alin.l), 2) si 3) din Legea nr.26/1990 care se refera la formalitățile de inregistrare pe care trebuie sa le indeplineasca societatea care isi înființează sucursale in alte județe.
dosar.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în
considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele
:
Între recurentă și pârâtă s-au desfășurat raporturi comerciale in baza cărora intimata a furnizat marfa recurentei, emițând facturile fiscale nr. 3692501/_, nr. 3692502/_, nr. 3692543/_, nr. 3692558/_, iar debitoarea a semnat extrasul de cont nr. 205/_
Prin hotărârea pronunțată la 12 iulie 2012 în dosarul nr._ al T. ului B. s-a deschis procedura generală a insolvenței debitoarei S.C. S. N. "Î. F. "; S.A., iar în prezenta cauză hotărârea a fost pronunțată la data de 17 iulie 2012.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Având în vedere caracterul de drept al suspendării, precum și efectul imediat al acestei cauze de suspendare a soluționării procesului, cererea de chemare în judecată urmează a fi rejudecată de către instanța de fond, aceasta trebuind să analizeze incidența în cauză a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, ținând seama că la dosarul cauzei a fost depusă dovada deschiderii procedurii insolvenței (filele 81-84 dosar fond).
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 304 și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta S.C. S. N. "Î. F. "; S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. C. I. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 15306/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o casează în întregime, și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurenta S.C. S. N. "Î. F. "; S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. C. I. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 15306/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o casează în întregime, și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 4 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
V. | L. O. S. | I. | C. | G. | A. ZAH |
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: C. R., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 212/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 6127/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
