Sentința civilă nr. 666/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 666/2013
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. U.
JUDECĂTOR V. C. JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurent SC O. V. I.
G. SA împotriva Sentinței civile nr. 5231/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimata SC T. B. DE A.
S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că recursul este la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat în termen, motivat, comunicat, legal timbrat.
Tribunalul, efectuând verificările impuse de art. 159 alin.4 C.pr. civ. constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, potrivit art. 299 pct. 2 C.pr.civ. rap la art. 2 pct. 3 C. pr.civ.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constatând că nu sunt alte cereri de formulat și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sent.civ.nr.5231/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.civ.nr._
, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC O. V.
I. G. SA în contradictoriu cu pârâta SC T. B. DE A. S. .
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_ între reclamantă și pârâtă a intervenit contractul de intermediere prin care pârâta s-a obligat să intermedieze încheierea unor contracte de asigurare între reclamantă și terțe persoane, în schimbul unei remunerații. Potrivit actului adițional nr. 23 încheiat între părți la data de_, pârâta avea obligația de a vira în contul reclamantei încasările realizate din contractele de asigurare intermediate în termen de 5 zile de la expirarea zilei în care s-a încasat prima de asigurare, indicând și numărul borderoului de predare. S-a mai convenit ca, atunci
când ultima zi din termen este o zi nelucrătoare, depunerea primelor de asigurare să se efectueze cel târziu în ziua lucrătoare imediat următoare.
Instanța reține că reclamanta a invocat nerespectarea de către pârâtă a termenului de depunere a primei încasate ca urmare a încheierii poliței de asigurare RCA nr. 002127691, sancțiunea nerespectării acestui termen constând în obligația pârâtei de a achita despăgubirile achitate de reclamantă în temeiul acestei polițe, riscul asigurat fiind produs înainte de depunerea primei de asigurare în contul reclamantei și de comunicare a borderoului de depunere. Cu toate că reclamanta a invocat faptul că sancțiunea nedepunerii în termen a sumei încasate de pârâtă și necomunicarea în termen a borderoului de depunere este prevăzută în Anexa nr. 2 la contractul de intermediere iar instanța a solicitat reclamantei depunerea acestei anexe, reclamanta a depus la dosar Anexa nr. 2 incompletă, nesemnată de părți și care nu cuprindea sancțiunea invocată de reclamantă. Având în vedere disp. art. 1169 din Codul civil potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească precum și faptul că reclamanta nu a probat existența unei clauze contractuale potrivit căreia nedepunerea în termen a primei de asigurare și a borderoului atrage sancțiunea suportării de către pârâtă a riscului asigurat, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Raportat la disp. art. 274 din codul de procedură civilă și la soluția ce a fost pronunțată instanța a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sent.civ.nr.5231/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.civ.nr._ a declarat recurs SC O. V. I. G. SA în contradictoriu cu intimata SC T. B. DE A. S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea intimatei-pârâte SC T.
B. de A. S., la plata către recurentă a pretențiilor constând în sumă de 6264,83 lei, reprezentând despăgubirea achitată, precum și a sumei de 997,14 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere calculată la debit de la data scadenței,_ până la_, precum și în continuare până la data plății efective a debitului principal; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din fond și recurs pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală (raportat la disp.art.304 alin.8 și 9 și 304/1 C.pr.civ., având în vedere aplicarea greșită a legii.
In fapt, instanța de fond prin sentința recurată a respins pretențiile recurentei- reclamante cu motivarea că nu ar fi dovedit în cauză conform art.1169 cod civil existența unei clauze contractuale potrivit căreia nedepunerea în termen a primei de asigurare și a borderoului atrage sancțiunea suportării de către pârâta a riscului asigurat și că Anexa 2, nu ar fi fost semnată de părți și nu cuprindea sancțiunea respectivă.
Față de această motivare, învederează instanței de recurs următoarele aspecte: Astfel, referitor la motivarea instanței de fond prin care practic respinge acțiunea nu ca neîntemeiată, ci ca nedovedită, ceea ce este inadmisibil, soluția de
respingere nu este corectă din mai multe puncte de vedere.
În primul rând instanța interpretează greșit actul juridic dedus judecății, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia deoarece deși izvorul juridic al acțiunii rezidă în contractul de intermediere așa cum a fost el modificat prin acte adiționale cu toate acestea instanța nu interpretează corect și la obiect clauzele extrem
de clare ale acestuia; deși instanța de fond însăși recunoaște ca brokerul avea obligația de a preda în termen de 24 de ore borderoul însoțit de copiile chitanțelor de încasare, iar reclamanta a invocat faptul că brokerul nu și-a îndeplinit această obligație, sarcina probei în dovedirea faptului îndeplinirii obligației revenea brokerului de asigurare și nu reclamantei asigurator care ar fi trebuit să facă dovada faptului negativ, al neîndeplinirii obligației deoarece apreciază că brokerul trebuia să facă aceasta dovadă. Chiar dacă avea calitatea de reclamantă, instanța ar fi trebuit să lămurească modul de efectuare a încasării ratelor de asigurare și a datei la care s-a depus borderoul aferent poliției în discuție prin adresă către pârâta-broker care să depună actele cu care să dovedească îndeplinirea întocmai a obligațiilor contractuale, sarcina fiind a brokerului pentru că acesta a intermediat polița, a negociat și încheiat polița în numele și pe seama asiguratului.
Atâta timp cât brokerul nu a putut dovedi respectarea întocmai a obligației de predare în termen de 24 de ore conform clauzei de la art.3.2.11 din Anexa 2 la Contractul de intermediere nr.31874 încheiat la data de_ se activează clauza penală care este cuprinsă imediat mai jos la aceeași clauză și în care se precizează că în cazul în care borderourile nu se transmit în termen și se produce riscul asigurat până la comunicarea acestuia către asigurator despăgubirile aferente contractelor de asigurare în care s-a produs riscul asigurat se recuperează de la broker. Se citează din art.3.2.11 al Anexei 2 la contractul de intermediere care sunt semnate de ambele părți, asigurator și broker, și ștampilat de ambele părți, așa încât constatarea că exemplarul nu ar fi semnat și ștampilat este total nejustificat și nereal: "În cazul în care borderourile nu se transmit în termen și se produce riscul asigurat până la comunicarea acestuia către asigurator, inclusiv în termenul prevăzut la alineatul precedent, despăgubirile aferente contractelor de asigurare în care s-a produs riscul asigurat, se recuperează de la debitor";.
Instanța de fond nu putea face altceva decât să constate aplicabilitatea clauzei penale care trebuia să conducă la admiterea acțiunii, așa încât motivarea instanței de fond este superficială și nefondată și cu neobservarea dovezilor de la dosar, adică a clauzelor clare contractuale cuprinse în art.3.2.11 din Anexa 2 la Contractul de intermediere nr.31874 încheiat la data de_ semnat și ștampilat de ambele părți.
Practic instanța a ignorat clauza penală conținută în clauza privind obligațiile brokerului și astfel a pronunțat o soluție greșită și contrară a dovezilor de la dosar.
Instanța de fond nu trebuia să facă altceva decât să constate că la data intervenirii riscului asigurat, adică_, prima de asigurare fiind depusă abia la data de_ și nici borderoul aferent ei nu era depus în termen contractual, rezultând astfel încălcarea clară a prevederilor contractuale, a obligațiilor brokerului, aspecte care deși au fost constatate din probele administrate nu au condus instanța la soluția de admitere a acțiunii în condițiile în care recurenta asigurator a făcut dovada plății despăgubirii către terțul păgubit și avea dreptul de a obține recuperarea despăgubirii de la broker prin aplicarea clauzei penale. Atâta timp cât clauza penală a fost înscrisă în contractul de intermediere și acceptată de broker, iar termenul era obligatoriu și a intervenit evenimentul asigurat rezultă că instanța ar fi trebuit să o aplice și să oblige brokerul la plată.
Pe cale de consecință, se solicită să se constate că sentința este rezultatul aplicării greșite a legii și a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, și să
se dispună admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea intimatei SC T. B. de A. S., la plata către recurentă a pretențiilor constând în sumă de 6264,83 lei, reprezentând despăgubirea achitată, precum și a sumei de 997,14 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere calculată la debit de la data scadenței,_ până la_, precum și în continuare până la data plății efective a debitului principal; obligarea intimateila plata cheltuielilor de judecată din fond și recurs.
În drept, invocă disp.art.304 pct.8 și 9 rap.la art.304/1 C.pr.civ.
Tribunalul examinând în baza prev.art.304 și art.304/1 Cod proc.civilă hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu constată că aceasta este temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Astfel, riscul asigurat s-a produs în data de 12 martie 2009, iar actul adițional nr.23 la contractul de intermediere prin care se modifică art.3.2.12 din Anexa nr.2 și prin care se stabilește termenul de 5 zile de la încasarea primei de asigurare invocat de recurentă a fost încheiat în data de 10 martire 2011 (f.8 și 22 din dos.Jud.B. ).
În consecință, actul adițional menționat nu poate produce efecte juridice referitor la o faptă ce a avut loc cu doi ani înainte de încheierea lui de către recurentă și intimată.
Pentru considerentele menționate tribunalul în baza prev.art.312 al.1 Cod proc.civ. urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. O. V. I. G. SA (fosta SC B. A. V. I. G. SA) cu sediul în B., str.Grigore Mora nr.23, sector 1, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C.T. B. DE A. S. cu sediul în mun.B., str.Z., nr.15, ap.3, cm.1, jud.B. -Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATORI, | GREFIER, | ||||
I. U. | V. | C. | I. P. L. | C. | A. |
Ch.V./VF.
2 ex./_
Jud.f d.Jârghiuță A.M.
| ← Decizia civilă nr. 96/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 156/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
