Decizia civilă nr. 139/2013. Rezoluțiune contract
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 139/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. H. Grefier A. B.
C. ponența completului de judecată a fost modificată în acord cu dispozițiile art. 98 alin 7 din R.O.I., conform procesului verbal atașat la dosar.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de către pârâtul O. T. împotriva Sentinței civile nr. 1312/2012 pronunțată de Tribunalul Specializat C., în contradictoriu cu intimat SC P. C. S., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 20 septembrie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de 27 septembrie 2013 și, ulterior, pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 1312/2012 pronunțată de Tribunalul Specializat C.
, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC P.
C. S., în contradictoriu cu pârâtul O. T. .
S-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.1 încheiat la data de_ între pârâtul O. T., în calitate de vânzător și reclamanta SC P. C. S., în calitate de cumpărător.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară și a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 1.164.578,10 lei.
A fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 85.367,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare- cumpărare acțiuni nr.1/_ pârâtul O. T. a vândut reclamantei SC P.
C. S. dreptul de proprietate asupra unui număr de 39.694 de acțiuni pe care vânzătorul le deținea la SC Trustul De Instalații Montaj și Construcții SA (f.8,9).
Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 660.000 euro, părțile stabilind plata unui avans în cuantum de 112.000 euro până la data de_ . Cu privire la restul sumei datorate cu titlu de preț, părțile au încheiat un act adițional la data de_ prin care au stabilit modalitatea de plată a sumei de 470.00 euro(f.11).
În cuprinsul contractului au fost menționate date diferite ale momentului la care va opera transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Astfel în art.4.1 se prevede că dreptul de proprietate se transferă la data de_ însă acțiunile se consideră predate în baza contractului încheiat. În art.5.1 din
contract se prevede că părțile vor face toate demersurile posibile pentru transmiterea dreptului de proprietate și a drepturilor societare corelative deținerii acțiunilor conform contractului, statutului societății și legii. De asemenea, la art.5.4 din contract s-a stabilit că proprietatea acțiunilor se transmite la data achitării integrale a prețului.
Analizând actul juridic încheiat între părți prin raportate la disp.art.98 alin1 din Legea nr.31/1990 și la disp. actului constitutiv al SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA și regulamentului de vânzare al acțiunilor societății, tribunalul reține că prin acest contract nu s-a realizat transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor.
Astfel, în conformitate cu disp.art.98 alin. 1 din Legea nr.31/1990 care reprezintă o normă cu caracter imperativ, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declarație făcută în Registrul acționarilor și prin mențiunea făcută pe titlu, semnată de cedent și de cesionar.
În actul constitutiv al SC Trustul De Instalații Montaj și Construcții SA se prevede că înstrăinarea acțiunilor se face în conformitate cu regulamentul de vânzare aprobat de AGEA în data de_ (f.12-24). Regulamentul de vânzare al acțiunilor stabilește procedura care trebuie urmată în cazul în care tranzacționarea acțiunilor se face în favoarea unei persoane care nu este acționar al societății. În acest caz trebuie să se respecte dreptul de preemțiune al acționarilor, sens în care acționarul care intenționează că vândă acțiunile va depune prin registratura societății o ofertă de vânzare care trebuie să conțină toate condițiile și termenii vânzării, conform punctului I din regulament (f.25-28). Numai după exercitarea dreptului de acțiune este liberă vânzarea acțiunilor către alte persoane decât acționarii societății. În situația în care oferta de vânzare nu este acceptată integral, vânzarea este liberă față de terți numai în condițiile menționate în ofertă și dacă vânzarea este perfectată în următoarele 30 de zile calendaristice de la expirarea valabilității ofertei de vânzare. După expirarea acestui termen, vânzarea se poate face numai cu respectarea regulamentului.
Deoarece contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de_ nu a fost precedat de îndeplinirea procedurii impuse de regulamentul societății ale căror acțiuni formează obiectul tranzacționării și, deoarece mențiunea transferului dreptului de proprietate nu s-a făcut în registrul acționarilor, tribunalul a reținut că actul juridic încheiat nu produce efectele juridice specifice unui act translativ de proprietate al acțiunilor. Însă, având în vedere voința juridică exprimată de părți și faptul că actele juridice trebuie interpretate în sensul în care acestea pot produce efecte, instanța, făcând aplicarea principiului conversiunii actului juridic, a reținut că actul încheiat între părți îndeplinește condițiile unei promisiuni bilaterale de vânzare- cumpărare a acțiunilor.
La data de_, pârâtul O. T. a înregistrat la SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA oferta de vânzare a pachetului de 39.694 acțiuni (f.58), societatea lansând o invitație acționarilor în vederea exercitării dreptului de preemțiune asupra acestor acțiuni pentru data de_ (f.59-60)
Prin decizia nr.1/_, SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA a suspendat procedura de tranzacționare a pachetului de acțiuni oferit spre vânzare de către acționarul O. T. până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului nr._ .(f.66).
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ reclamanții Gavrilă Letiția, Gavrilă M. și Boldor Petru au solicitat obligarea pârâtului O. T. să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra unui număr de 19.357 acțiuni nominative deținute de pârât la SC Trustul de
Instalații Montaj și Construcții SA și să se constate nulitatea înregistrărilor din Registrul Acționarilor care consemnează dreptul de proprietate al pârâtului asupra acestor acțiuni (f.71-74).
Suspendarea procedurii de vânzare a pachetului de acțiuni deținut de pârât a fost întemeiată pe disp. lit.C din regulamentul de vânzare care prevăd că pot face obiect al vânzării numai acțiunile care nu fac obiectul unor litigii privind dreptul de proprietate al acțiunilor.
Raportat la această dispoziție de suspendarea a procedurii de vânzare, pârâtul a invocat faptul că nu se poate reține culpa sa în neexecutarea contractului, apărare pe care însă, tribunalul a apreciat aceasta aparare ca fiind neîntemeiată. Este adevărat că decizia de suspendare a procedurii de vânzare a privit întregul pachet de acțiuni deținut de pârât, însă acesta avea posibilitatea să solicite societății să continue procedura de vânzare pentru acțiunile care nu formau obiectul litigiului aferent dosarului nr._ . Pârâtul nu a dovedit faptul că a solicitat continuarea acestei proceduri, astfel încât derularea contractului în limita acțiunilor pentru care nu exista un litigiu asupra dreptului de proprietate a fost împiedicată de lipsa de diligență a pârâtului.
Susținerea pârâtului conform căreia reprezentantul real al societății reclamante, dl B. I., a avut cunoștință de existența dosarului nr._ și că acesta a fost de acord cu prelungirea termenului la care se vor putea vinde acțiunile, este neîntemeiată. Astfel, din certificatul constatator emis de Oficiul Registrului C. erțului rezultă că asociați ai reclamantei SC P. C. S. sunt SC BEN & BEN C. PANY S. și SC BEN & BEN SA, calitatea de administrator având- o d-na B. A. L. (f.99-103). Dl B. I. are calitatea de acționar al SC BEN&BEN SA și nu deține calitatea de reprezentant al nici uneia dintre societățile care au calitatea de acționar al reclamantei. Existența unui mandat tacit rezultă din împrejurări de fapt care fac neîndoielnică intenția de conferi și accepta mandatul. Pârâtul a susținut că negocierile privind încheierea contractului de vânzare cumpărare a acțiunilor au fost purtate cu dl. B. I., însă acesta nu și-a asumat calitatea de mandatar al reclamantei la încheierea contractului și a actelor adiționale. În aceste condiții, nu se poate susține că acesta a acționat în calitate de mandatar al reclamantei, actele încheiate fiind semnate de reprezentantul legal al reclamantei și nu mandatarul pretins a acționa în temeiul unui mandat tacit. Astfel, nu există nici o împrejurare de fapt care să fi fost invocată de pârât și din care să rezulte intenția neîndoielnică a reclamantei de a mandata o altă persoană pentru a o reprezenta în raporturile juridice având ca obiect cumpărarea pachetului de acțiuni de la pârât. De altfel, pârâtul știa cine este persoana care reprezintă în mod legal societatea reclamantă și că, actele și operațiunile juridice ale reclamantei trebuie realizate prin intermediul acestei persoane, considerând în mod neîntemeiat că dl. B. I. ar fi reprezentantul reclamantei.
Tribunalul a reținut că în conformitate cu disp. art.969 C.civ în vigoare la momentul nașterii raportului juridic, pârâtul avea obligația de a executa întocmai obligațiile contractuale asumate. Chiar dacă părțile nu au stipulat în contract un termen până la care să se finalizeze procedura de vânzare a acțiunilor, de la momentul încheierii contractului, respectiv_ și până la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, a trecut un termen suficient care să dea posibilitatea pârâtului să-și îndeplinească obligațiile. Faptul că împotriva pârâtului a fost promovat un litigiu, având ca obiect dreptul de proprietate asupra unei părți din pachetul de acțiuni ce urma să formeze obiectul vânzării, nu reprezintă o cauză care să-l exonereze pe pârât de răspunderea contractuală. Pârâtul trebuia să demareze procedura prevăzută de regulamentul societății la care deținea acțiuni imediat după ce s-a făcuta plata avansului, respectiv după
data de 30 mai 2009, situație în care ar fi fost posibilă evitarea suspendării procedurii. De asemenea, pârâtul știind că trebuie să-și execute obligația de vânzare a pachetului de acțiuni, trebuia să încerce rezolvarea pe cale amiabilă a neînțelegerilor pe care le avea cu reclamanții din dosarul nr._, cu atât mai mult cu cât pretențiile acestora asupra acțiunilor revendicate au făcut și obiectul litigiului înregistrat sub nr._ în care societatea al cărui acționar este pârâtul a avut calitatea de parte. Astfel, pentru o parte din acțiunile revendicate de la pârâtul O. T., prin decizia civilă nr.73/2008 pronunțată de C. ea de Apel C. s-a dispus obligarea SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA să înscrie dreptul de proprietate al reclamanților în registrul acționarilor(f.79-88).
Sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale asumate este rezoluțiunea actului juridic cu consecința repunerii părților în situația anterioară. În temeiul art.1020 C.civ, instanța a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părți la data de_ și va dispune repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării pârâtului la restituirea sumei de 1.164.578,10 lei, conform înscrisului de la fila 36 din dosar.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art. 274 c.pr.civ., acesta a fost obligat să plătească reclamantei suma de 85.367.62 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru(f. 2,39) timbru judiciar și onorariu avocat(f.110).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul O. T., solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate pe fond de către SC P. Corn S.
.
În motivarea cererii de apel pârâtul a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată .
În esență, s-a relevat că cerințele pronunțării rezoluțiunii judiciare nu erau întrunite, procedura prealabilă obligatorie fiind suspendată din motive ce nu-i sunt imputabile . Mai mult, reclamanta a avut cunoștință de existența dosarului nr._, a acceptat faptul că acest litigiu va prelungi termenul la care se vor putea vinde acțiunile și a convenit ca vânzarea să se perfecteze și în aceste condiții.
Cu toate acestea, instanța de fond nu a examinat o serie de aspecte invocate de pârât în întâmpinare, a respins cererile în probațiune formulate (interogatoriul reclamantei, audierea unor martori) și a omis să analizeze unele
înscrisuri depuse la dosar în probațiune, care aveau o importanță majoră în soluționarea corectă a cauzei.
Apelantul susține că nu avea posibilitatea de a solicita societății continuarea procedurii de vânzare pentru o parte din acțiuni, din mai multe considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în dosarul nr._ nu au fost individualizate exact care acțiuni nominative fac obiectul acestui litigiu, așa încât să se poată cunoaște care acțiuni nu fac obiectul vreunui litigiu și să poată fi tranzacționate.
Reclamanții din acest dosar au solicitat instanței de judecată obligarea pârutului să recunoască pentru fiecare din cei 3 un număr de acțiuni (_, total: 19357) nominative la SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA
înregistrate în Registrul acțiunilor și acționarilor între 159.810 și 187.518 și/sau între 302.943 și 313.430.
Mai mult, reclamanții au precizat că "numărul exact al acțiunilor revendicate și numărul exact sub care sunt înscrise în Registrul acțiunilor și acționarilor SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA poate fi stabilit
numai prin administrarea probelor, respectiv a probei cu expertiza tehnică contabilă.
Nu se putea pune problema de a continua procedura de vânzare în aceste condiții, în care nu se știa exact nici numărul nominativ și nici numărul total al acțiunilor ce se află în litigiu.
În dosarul nr._ a fost extinsă acțiunea împotriva tuturor acționarilor SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA, deci toate acțiunile acestei societăți fac obiectul litigiului în acest dosar, nefiind acțiuni care să nu intre sub imperiul lit. C din Regulamentul de vânzare, ce să poată fi tranzacționabile.
SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA a suspendat procedura privind dreptul de preemțiune, deci a blocat vânzarea către intimată, în ceea ce privește toate acțiunile pe care le deținea la această societate, nu doar o parte dintre acestea.
Prevederile literei C a Regulamentului de vânzare a acțiunilor SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA - anexa nr. 2 la actul constitutiv nu lasă loc de interpretare, interzicând vânzarea acțiunilor care fac obiect al unor litigii privind dreptul de proprietate. Această societate a suspendat procedura prevăzută de acest regulament în ceea ce privește toate acțiunile deținute bazându-se pe considerentele anterior evocate și nu a revenit asupra acestei decizii, chiar dacă a solicitat acest lucru.
Formularea unei noi cereri de continuare sau reluare a procedurii nu avea sens atâta timp cât dosarul nr._ nu e soluționat irevocabil .
În momentul în care s-a discutat de dosarul_ între pârâtul și intimată a intervenit o înțelegere prin care părțile au stabilit că efectele contractului nr. 1/_ se întind până la soluționarea dosarului nr._ și, dacă se reduce numărul acțiunilor în baza acestui litigiu, se va reduce și prețul contractului cu intimata SC P. C. S., corespunzător.
Așadar, părțile au stabilit de comun acord să se aștepte până la soluționarea dosarului_ și, abia apoi, să se vândă toate sau o parte din acțiuni, în funcție de soluția din acest dosar.
Apelantul a mai relevat că
a îndeplinit procedura prevăzută de Regulamentul de vânzare a acțiunilor Societății C. erciale Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA, anexa nr. 2 la Actul constitutiv al societății.
La data de_ a înregistrat la SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA, sub nr. 2856/_, "oferta specială de vânzare" a pachetului de 39.694 acțiuni, formulată în concordanță cu prevederile contractului de vânzare- cumpărare acțiuni nr. 1/_ încheiat între pârât și reclamantă.
Aceasta a fost conformă prevederilor punctului I din Regulament, conținând: numărul de acțiuni - 39.694; prețul pt. 1 acțiune - 16,6273 euro; prețul pt 39.694 acțiuni - 660.000 euro; modalitatea de plată - prin virament bancar, în lei, la cursul leu/euro din ziua plății; plata în 2 rate - 50% la semnarea contractului și 50% în_ ; faptul că cel care va plăti impozitul, în contul vânzătorului, va fi cumpărătorul; termenul de valabilitate al ofertei - 60 de zile; faptul că sunt incluse în preț inclusiv rezervele din capitaluri proprii (21.233.857 lei).
În conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliul de administrație al SC TIM SA a derulat procedura statutară pentru a asigura exercitarea dreptului de preemțiune la cumpărare, recunoscut tuturor acționarilor.
Astfel, a fost convocată ședința Consiliului de Administrație pentru data de_, iar Ia data de_ a fost comunicată fiecărui acționar o invitație de a participa la ședință pentru a-și exercita dreptul de preemțiune, sens în care a fost anexată invitației și copia Ofertei de vânzare a subsemnatului.
Totodată, printr-o adresă din data de_ - nr. 4050 - (primită în_ ) mi s- a solicitat clarificarea unor aspecte ale ofertei de vânzare, pe care le-am lămurit prin Precizarea depusă în_ sub nr. 5026 lămurind astfel prețul net al unei acțiuni -16,6272 euro, la care se adaugă 16% impozit și prețul net pentru toate acțiunile - 660.000 euro, la care se adaugă impozit de 16%.
Societatea comercială, prin consiliul de administrație, a trimis o adresă - nr. 5030/_ către Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA acționari prin care i-a informat pe aceștia în legătură cu clarificările subsemnatului, indicate mai sus.
Până la acea dată întreaga procedură a fost realizată conform prevederilor Regulamentului anexa nr. 2 la Actul constitutiv al SC TIM SA, fiind chiar stabilită ședința la care acționarii ar fi putut să-și exercite dreptul de preemțiune - în _
.
Din păcate, din motive neimputabile subsemnatului, care nu țin de persoana sau de culpa mea, în data de_ a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C. ercial C. dosarul nr._ de către reclamanții Gavrilă Letiția, Gavrilă M. Romul și Boldor Petru prin care aceștia au solicitat instanței să mă oblige să recunosc acestora dreptul de proprietate asupra unui număr total de 19.357 acțiuni, precum și să dispună nulitatea înregistrărilor din Registrul acționarilor care consemnează dreptul de proprietate al subsemnatului asupra acțiunilor nominative care aceștia considerăm că Ie aparțin -înregistrate între nr. 159.810 și 187.518 sau 302.943-313.439.
Tot în data de_, reclamanții din dosarul indicat, mai sus - Gavrilă Letiția, Gavrilă M. Romul și Boldor Petru - au notificat SC TIM SA că au înregistrat dosarul nr,_, prin care revendică de la subsemnatul proprietatea unor pachete de acțiuni și solicită să convoace de urgență Consiliul de administrație și să ia o hotărâre referitoare la pechetul de acțiuni în litigiu prin care să facă aplicarea Regulamentului de vânzare a acțiunilor SC TIM SA.
Prin Decizia nr. 1/_ s-a dispus suspendarea procedurii de tranzacționare a pachetului de acțiuni oferit spre vânzare de către acționarul O.
, până Ia soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ ;
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat ca principal motiv pentru care a solicitat rezilierea contractului faptul că pârâtul nu a îndeplinit toată această procedură prealabilă necesară vânzării acțiunilor unor persoane din afara societății TIM SA. Ulterior dovedirii fără putință de tăgadă că acestă procedură a fost realizat această procedură, reclamanta a invocat lipsa de relevanță a acestei probe.
Rezultă fără echivoc din clauzele contractului că cele două părți (și în special cumpărătorul - societatea reclamantă în prezentul dosar) au semnat contractul având cunoștință că trebuie realizată procedura prevăzută de regulamentul anexă la actul constitutiv al SC TIM SA. De asemenea, părțile aveau cunoștință de prevederile actului constitutiv și ale anexei la acesta ,inclusiv cele referitoare la faptul că nu pot fi tranzacționate acțiunile în privința cărora există litigii în instanțele judecătorești.
Așadar reclamanta avea cunoștință, la data semnării contractului, că există cel puțin o posibilitate ca intenția părților de a vinde acțiunile SC TIM SA să nu se materializeze, în situația în care unul dintre acționari ar fi acceptat oferta și ar fi cumpărat el acțiunile, profitând de dreptul de preemțiune.
Cu toate acestea, a semnat contractul și, mai mult, a fost de acord cu inserarea în contract a unei clauze conform căreia procedura de publicitate statutară să aibă loc abia după plata unui avans de 112.000 euro, avans care nu se mai restituie conform art. 3.2 din contract.
În aceste condiții apare ca nesusținută opinia exprimată la ultimul termen de judecată al dosarului de fond, conform căreia în cazul contractului nr. 1/_ s-a asumat o obligație de rezultat, și anume obligația de a vinde acțiunile către reclamantă, care nu poate fi reportată ca îndeplinită decât în momentul în care această vânzare are loc.
Este evident că părțile nu au avut această intenție, în condițiile în care s-a stabilit încă de la semnarea contractului că procedura de publicitate statutară va fi demarată abia după plata avansului, iar reclamanta a acceptat și și-a asumat chiar și riscul de a pierde suma achitată ca avans în situația posibilă în care nu s-ar fi ajuns să se vândă acțiunile către reclamantă.
In concluzie, nu se poate afirma că părțile au stabilit de comun acord ca o obligație de rezultat să transfere dreptul de proprietate asupra acțiunilor, atâta timp cât au avut cunoștință, au realizat și au acceptat că acest lucru poate avea loc doar dacă nu apar impedimente în cadrul procedurii de vânzare a acțiunilor, prevăzută de actul constitutiv și anexele la acesta sau dacă niciun acționar nu-și exercită dreptul de preemțiune la cumpărarea acțiunilor.
În condițiile contractuale detaliate mai sus, este evident că obligațiile esențiale asumate de către pârât prin contractul de vânzare a acțiunilor nr. 1/_ sunt obligații de mijloace, neputându-se angaja răspunderea sa pentru simplul fapt că nu s-a ajuns încă la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor SC TIM SA.
De altfel, transferul dreptului de proprietate a acțiunilor a fost doar suspendat, până la soluționarea dosarului nr._ și nu a devenit o obligație imposibil de realizat, așa cum în mod greșit susține reclamanta.
Transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor va avea loc după deblocarea posibilității tranzacționării acestora prin soluționarea dosarului nr._ .
Legătura între intimată și B. loan, precum și faptul că acesta se comportă ca reprezentant al societății reiese și din înscrisul intitulat "înțelegere-acord" din_, semnat între reprezentantul reclamantei și subsemnatul prin care părțile au convenit ca pârâtul să participe la AGEA Trustului TIM din_, pentru a reprezenta interesele acestuia în calitate de acționar majoritar al SC P. C. S.
.
Între pârât și B. loan a avut loc o colaborare mai veche prin care s-a stabilit înființarea unui trust de instalații montaj.Timp de un an de zile, începând cu anul 2009, la sediul reclamantei din C. -N., P-ța 1 Mai, nr. 1-2, incinta fabricii Unirea, jud. C., pârâtului i-a fost pus la dispoziție un birou de lucru la etajul 3 al clădirii, unde am realizat statutul Trustului Energo Tim .
În aceste condiții, este imposibil de imaginat că nu a solicitat lămuriri cu privire la contractul nr. 1/_ și nu a cunoscut nimic de acest contract și de îndeplinirea obligațiilor contractuale într-un interval de peste 2 ani de zile.
Mai mult, dânsul se află în relații de prietenie și cu acționarul majoritar de la SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA - dl. Gânscă Gicu, care 1-a informat mereu în legătură cu toate aspectele din cadrul acestei societăți care au avut legătură cu contractul de vânzare-cumpărare acțiuni semnat cu pârâtul. De altfel, dl B. loan, reprezentantul reclamantei, a aflat mai repede decât subsemnatul de înregistrarea dosarului nr._ pe rolul Tribunalului C. ercial C. de către Gavrilă Letiția, Gavrilă M. Romul și Boldor Petru, probabil de la acționarul majoritar al SC TIM SA sau chiar direct de la reclamanții din acel dosar. De asemenea, a luat cunoștință și de documentele întocmite de către SC TIM SA ca urmare a înregistrării dosarului nr._, și anume suspendarea procedurii de tranzacționare a acțiunilor pârâtului.
În aceste condiții, pârâtul-recurent s-a întâlnit cu reprezentantul reclamantei pentru a renegocia clauzele contractuale în condițiile în care tranzacția a fost întârziată prin înregistrarea dosarului nr._ și prin decizia nr. 1/_ de suspendare a tranzacționării acțiunilor a Consiliului de Administrație a SC TIM SA.
În data de_ a avut loc o primă întâlnire la biroul punctului de lucru ale reclamantei situat în C. -N., P-ța 1 Mai, nr. 1-2, incinta fabricii Unirea, jud. C., unde s-au discutat condițiile în care contractul nr. 1/_ să continue să producă efecte.
Ulterior, după mai multe negocieri, s-a ajuns la o înțelegere prin care cea de-a 2-a rată din prețul contractului, care trebuia achitată până în_, să fie eșalonată în mai multe rate lunare. Astfel, de comun acord, s-a considerat că este mai just ca această sumă să nu fie achitată imediat în întregime în condițiile în care termenul la care se pot vinde acțiunile a fost prelungit prin acțiunea acelor terțe persoane. Înțelegerea noastră s-a materializat în semnarea actului adițional nr. 1 la contractul nr. 1/_, încheiat în_, prin care s-a convenit ca restul de 470.000 euro să se achite în 10 rate lunare cuprinse între octombrie 2009 și iulie 2010.
La art. 3, având cunoștință de toate impedimentele la vânzarea imediată, părțile, de comun acord, au stabilit că "restul clauzelor contractuale român valabile".
Astfel, reclamanta, prin reprezentant, a cunoscut și acceptat faptul că momentul la care se va finaliza procedura de vânzare a acțiunilor ce fac obiectul contractului nr. 1/_ a fost decalat și prelungit până la o dată ulterioară nedeterminată (soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ ) și a negociat continuarea contractului în aceste condiții, dorind în continuare achiziționarea acțiunilor pârâtului deținute în cadrul SC TIM SA.
Faptul că în prezent solicită rezoluțiunea contractului tocmai din aceste motive, susținând că nici nu știa de dosarul care a împiedicat finalizarea tranzacției, nu face decât să dovedească, din nou, reaua credință a reclamantei.
Nu este credibilă varianta că timp de 2 ani reclamanta nu a avut cunoștință despre absolut nimic din ceea ce privește executarea obligațiilor contractuale în legătură cu acest dosar și nici n-a solicitat informații în acest sens, însă nici nu a demarat o procedură de reziliere mai devreme, în condițiile în care prețul contractului este unul considerabil. Mai mult decât atât, a și semnat înscrisurile indicate mai sus, prin care a întărit valabilitatea contractului și a achitat o parte din preț.
În sprijinul celor afirmate mai sus vine și un înscris intitulat "înțelegere- acord" din_, deci Ia peste 1 an de la momentul intervenirii suspendării, semnat între reprezentantul reclamantei și subsemnatul prin care părțile au convenit ca reclamantul să participe la AGEA Trustului TIM din_, pentru a reprezenta interesele, acționarului majoritar al SC P. Corn S. B. loan ratificând prin acest înscris înțelegerea stabilită prin contractul nr. 1/_, prin actul adițional din_ și prin actul adițional din_ la acest contract.
Chiar dacă este vorba de un contract comercial, atâta timp cât reclamanta a fost de acord cu prelungirea duratei clauzelor contractului nr. 1/_, nu poate solicita rezoluțiunea, invocând că nu mai dorește prelungirea și că dorea cumpărarea acțiunilor doar la momentul semnării contractului, căci ulterior e posibil ca valoarea acestora să scadă considerabil.
Precizează că reclamanta este cea care nu și-a mai respectat obligațiile de plată a acțiunilor la scadențele lunare stabilite de comun acord. Este cunoscut
faptul că o parte poate cere rezoluțiunea unui contract doar dacă și-a îndeplinit și ea obligațiile contractuale, ori, în speță, această cerință nu este îndeplinită.
Nu se poate reține culpa pârâtului pentru nefinalizarea procedurii necesare în vederea vânzării acțiunilor către reclamantă și nici pentru întârzierea momentului la care se pot vinde acțiunile către SC P. C. S. .
Apelantul a demarat și realizat, conform prevederilor actului constitutiv și regulamentului anexă la acesta, întreaga procedură privind tranzacționarea acțiunilor. Această procedură a fost suspendată pentru o anumită perioadă de timp prin acțiunea unor terțe persoane.
Astfel, accesul liber la justiție este un drept absolut, garantat prin Constituția României și Drepturile Omului .Pârâtul nu putea împiedica reclamanții din dosarul nr._ să înregistreze o acțiune împotriva subsemnaților, chiar dacă aceasta este nefondată și are un caracter vădit abuziv.
În acest dosar se discută din nou un drept litigios care a fost stabilit deja în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 73/_ a Curții de Apel C., rămasă definitivă prin respingerea recursurilor lui Gavrilă Letiția, Gavrilă M. Romul și Boldor Petru de către Înalta Curte de Casație și Justiție .Cu toate acestea, aceiași acționari, revin cu o nouă cerere de chemare în judecată, în dosarul nr. _
.În acest dosar, aflat încă pe rolul Tribunalului C. ercial C., a fost efectuată deja o expertiză din care a reieșit o aparență de drept în favoarea pârâtului. în aceste condiții, rezultă că cererea de chemare în judecată din dosarul nr._ a fost înregistrată cu rea credință, blocând în mod abuziv tranzacționarea acțiunilor deținute de pârât.
Intimata prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii apelului.
În susținerea poziției sale procesuale a relevat că actul încheiat între părți, deși intitulat contract de vânzare cumpărare acțiuni, are valoarea unei promisiuni de vânzare cumpărare. Acest aspect a fost statuat de instanța de fond și a fost recunoscut de însuși apelantul O. T. .
Or, obligația asumată de promitentul vânzător într-un asemenea contract este una de transfer a dreptului de proprietate, deci o obligație de rezultat. In aceste condiții, faptul că nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate are valoarea neîndeplinirii obligației asumate, cerință impusă pentru rezoluțiunea contractului.
Apelantul încearcă să acrediteze ideea că, în realitate, obligația pe care și-a asumat-o nu ar fi cea de transfer a dreptului de proprietate, ci de încercare de transfer a proprietății acțiunilor. Faptul că apelantul a înțeles să întârzie demararea procedurii prealabile vânzării un interval de aproape trei luni de zile, fără a face vreun demers în acest sens, reprezintă în sine o încălcare a obligațiilor asumate contractual.
Astfel, contractul atacat în prezentul dosar s-a încheiat la data de_ . plata primei tranșe din preț s-a realizat în_, iar oferta de vânzare a acțiunilor a fost înaintată de pârât către consiliul de administrație al SC TIM SA abia în data de_ . Concluzia care se desprinde din această atitudine a pârâtului este aceea că, încă de la momentul începerii relaților contractuale nu a dat dovadă de diligentă în îndeplinirea obligației asumate.
Atitudinea culpabilă a apelantului a dus la neîncheierea acestui contract.
Fiind vorba de asumarea unei obligații de rezultat aceea de transfer a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, în cazul neîndeplinirii acesteia, culpa este prezumată.
In altă ordine de idei, întreaga conduită a apelantului, care a înțeles să încerce să inducă reclamanta în eroare cu privire la situația juridică a acțiunilor promise spre vânzare constituie expresia culpa sale în neexecutarea obligațiilor contractuale. Astfel, din momentul în care respectivele acțiuni au făcut obiectul
unui litigiu, ele deveneau inalienabile. Or, atitudinea apelantului a fost aceea de a ascunde societății noastre faptul că acțiunile nu se mai pot vinde, încercând să încaseze prețul acestora, ceea ce denotă faptul că nici nu exista intenția acestuia de a vinde acțiunile.
Deși instanța de judecată a dat câștig de cauză domnului O. în dosarul nr._, sens în care acțiunile au devenit, din nou, disponibile la vânzare, totuși domnia sa nu a înțeles să continue demersurile în vederea îndeplinirii obligației de vânzare .
Deliberând asupra cererii de apel, curtea reține următoarele
:
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1 încheiat la 18 mai 2009 pârâtul O. T. și-a asumat obligația de a transmite în favoarea reclamantei SC P. C. S. un număr de 39.694 de acțiuni pentru prețul total în cuantum de 660.000 euro. Reclamanta și-a asumat obligația de a achita până la data de 30 mai 2009 un avans în cuantum de 112.000 de euro, diferența urmând a fi plătită în patru tranșe lunare egale în cuantum de 137.000 de euro, în intervalul cuprins între 30 iunie 2009 - 30 septembrie 2009.
Conform clauzelor contractuale stipulate, procedura de publicitate statutară urma să fie demarată după plata avansului.
Potrivit clauzei inserate în art.5 pct.1, părțile și-au asumat corelativ toate obligațiile și garanțiile specifice raporturilor ce derivă din semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societății Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA, înțelegând să facă toate demersurile posibile și permise legal pentru transmiterea dreptului de proprietate și a drepturilor societare corelative deținerii acțiunilor, conform prevederilor contractuale, a statutului societății și a legii.
Conform prev.art.5 pct.4 din convenția părților, reclamanta urma să intre în posesia, folosința deplină și proprietatea acțiunilor la data plății integrale a prețului.
Reclamanta a fost reprezentată la semnarea acestei convenții
de
administratorul statutar B. A. L.
.
La data de 22.octombrie 2009, părțile litigante încheie actul adițional nr.1 la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1/18 mai 2009.
Conform prevederilor stipulate în actul adițional, părțile au convenit ca diferența de preț să fie achitată în intervalul 27 octombrie 2009 - 6 iulie 2010, în 6 tranșe de câte 47.500 euro și 3 tranșe în sumă de 46.000 de euro.
Reclamanta a îndeplinit obligațiile contractuale asumate la plata ratelor scadente până în luna martie 2010, moment la care a înțeles să suspende plata prețului.
La data de 16 august 2011 reclamanta a sesizat instanța competentă solicitând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1 din 18 mai 2009.În motivarea demersului său a relevat împrejurarea că pârâtul se face vinovat de neexecutarea lato sensu a obligațiilor contractuale ce-i incumbau referitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare pe care le deține în cadrul societății comerciale Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA, titluri care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1/18 mai 2009.
Pârâtul s-a opus cererii relevând că nu sunt întrunite condițiile pronunțării rezoluțiunii cu titlu de sancțiune.
Pârâtul a relevat că dreptul de dispoziție asupra acțiunilor deținute la SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA era afectat de limitări convenționale respectiv existența în actul constitutiv al dreptului de preemțiune al acționarilor existenți
.
Astfel, conform regulamentului de valorificare al acțiunilor care constituie parte integrantă a prevederilor actului constitutiv al societății, a fost instituit un drept de preemțiune al acționarilor existenți pentru situația în care unul dintre aceștia intenționează să înstrăineze acțiunile societății emitente. În mod concret, acestui drept de preemțiune îi incumbă o obligație corelativă în sarcina acționarului care dorește să-și înstrăineze o parte sau toate acțiunile emitentului de a-i înștiința pe ceilalți acționari cu privire la intenția sa.
Pârâtul susține că, deși a îndeplinit formalitățile privitoare la exercitarea dreptului de preemțiune, procedura de vânzare a titlurilor a fost suspendată, întrucât, după înregistrarea notificării de vânzare, acțiunile în discuție au făcut obiectul unui litigiu, fiind suspendate de la tranzacție în conformitate prevederile anexei nr.2 din actul constitutiv( pct.C
).
Pârâtul a avansat teza potrivit căreia părțile contractante, ar fi convenit asupra suspendării executării contractului până la stingerea litigiului provocat de terți cu privire la acțiunile pe care le deține
.
Se afirmă în contextul acestei apărări că, atât încheierea actului adițional perfectat la 22 octombrie 2009, cât și suspendarea plății prețului începând cu luna aprilie 2010, au intervenit în considerarea faptului că reclamanta avea cunoștință despre împrejurarea că procedura de exercitare a dreptului de preemțiune a acționarilor a fost suspendată, deoarece, imediat după notificarea ofertei de vânzare, acțiunile deținute de pârât în cadrul societății Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA, au fost contestate.
Ca urmare a procesului ce face obiectul dosarului_, acțiunile au fost sistate de la tranzacționare.
Astfel, părțile au convenit să faciliteze executarea angajamentelor asumate ținând cont de faptul că dificultățile în executarea contractului erau datorate unor factori exteriori.
În consecință, reluarea procedurii de exercitarea dreptului de preemțiune depindea de finalizarea procesului înregistrat sub nr._, printr-o hotărâre irevocabilă.
5
.C. ea este chemată să se pronunțe dacă sunt sau nu întrunite condițiile pronunțării rezoluțiunii pe cale judiciară a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat la 18 mai 2009.
În această analiză este primordial să se stabilească natura și efectele convenției a cărei desființare se solicită prin prezenta procedură.
Dreptul de dispoziție privit ca atribut al dreptului de proprietate, reprezintă cea mai importantă prerogativă a titularului dreptului de proprietate.
În speță, dreptul de dispoziție asupra acțiunilor deținute de pârât la societatea Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA, era afectat de existența în actul constitutiv al unui drept de preemțiune.
Existența acestei limitări convenționale legate de exercițiul dreptului de dispoziție, restricția generată de instituirea unui drept de preemțiune al acționarilor existenți, a fost cunoscută și asumată expres de către reclamanta P.
S. . Acest lucru rezultă neîndoielnic din clauza inserată în art.3 pct.2 coroborat cu art.5 pct.1 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1/18 mai 2009.
6.
Prin voința părților, vânzarea a fost una sub condiție. Efectul translativ de proprietate depindea de un eveniment viitor și nesigur de a cărui realizare părțile au făcut să depindă nașterea raportului obligațional. Specificul condiției rezultă din prevederea art.1004 C.civ., unde se dispune: "obligația este condițională când perfectarea ei depinde de un eveniment viitor și necert";. Așadar, condiția este un eveniment viitor a cărei realizare este nesigură. Ea afectează însăși ființa obligației.
C. ea reține că strămutarea dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare depindea de neexercitarea dreptului de preemțiune de către acționarii în favoarea cărora acest drept fusese instituit. Condiția care afecta raportul juridic obligațional era o condiție suspensivă, mixtă (mă oblig să vând dacă acționarii nu vor exercita dreptul de preemțiune).
Așadar, între momentul nașterii embrionare a raportului de obligații și momentul realizării condiției, pendente conditione se poate considera că obligația privind transferul dreptului de proprietate nu există în sarcina pârâtului.
În sprijinul acestei interpretări vin și dispozițiile din Regulamentul de valorificare care prevăd că vânzările efectuate în procedura reglementată de acest Regulament sunt exceptate de la aplicarea art. 98 din Legea nr. 31/1990( a se vedea pct. S din Regulament fila 28 dos. fond).
Prin urmare vânzarea devenea perfectă prin neexercitarea dreptului de preemțiune, devenind opozabilă entității odată cu achitarea impozitului pe venit. Așa fiind, apărarea evocată privind natura de promisiune sinalgmatică a convenției nu va fi validată.
7
.În speță, incertitudinea asupra existenței obligației nu s-a sfârșit. Probațiunea administrată în cauză susține teza evocată de pârât, conform căreia părțile au înțeles să înlăture dificultățile ivite în executarea contractului, prin prelungirea termenului acestuia până la momentul la care evenimentul care a determinat blocarea exercitării dreptului de preemțiune, va fi depășit.
Pârâtul a manifestat fidelitate în executarea convenției, a facilitat realizarea scopului urmărit prin perfectarea convenției. Pârâtul nu poate fi acuzat că a comis un dol în executarea contractului, ori că nu a executat intenționat prestațiile pe care le datorează. El s-a dovedit a fi loial față de celălalt cocontractant, neîmpiedicându-l să obțină beneficiul previzionat și așteptat.
Pârâtul diligent a pus în lucru tot ce putea pentru a executa angajamentul
său.
Singura obligație de rezultat asumată a fost aceea de a îndeplini formalitățile
privind notificarea vânzării în vederea exercitării dreptului de preemțiune de către acționari și de a-și respecta angajamentul asumat în cazul în care dreptul de preemțiune nu va fi exercitat de ceilalți acționari.
Pârâtul nu și-a asumat și nu a garantat reclamantului că va obține un rezultat precis; vânzarea depindea de modul în care urmau să reacționeze titularii dreptului de preemțiune. În cazul în care aceștia s-ar fi prevalat de faptul de preemțiune, transferul dreptului de proprietate nu mai era posibil.
Reacția titularilor dreptului de preemțiune la oferta de vânzare făcută acționariatului în aceleași condiții cu cele evocate în cuprinsul contractului a cărui rezoluțiune se solicită, a fost amânată până la epoca la care titlurile reintrau în circuitul civil prin finalizarea litigiului.
Pârâtul a înțeles să mențină oferta sa, reclamantul a acceptat că vânzarea nu este perfectibilă până la data la care se va putea discuta asupra exercitării dreptului de preemțiune, urmare a ridicării interdicției prevăzute de regulament, așa se explică faptul că a fost încheiat actul adițional care prelungea termenul de executare a convenției, iar ulterior plățile au fost suspendate începând cu aprilie 2010.
Se observă că ulterior acestui moment, pârâtul nu s-a plâns pentru neexecutarea prestațiilor datorate de reclamant. La rândul său, nici reclamantul n-a avut vreo reacție.
Promovarea acțiunii în rezoluțiune survine la mai mult de un an de la data la care plata prețului ar fi trebuit finalizată (6 iulie 2010).
Inițial, temeiul cererii de rezoluțiune l-a constituit fapta ilicită a pârâtului-debitor care nu și-ar fi îndeplinit obligațiile privind declanșarea procedurii referitoare la exercitarea dreptului de preemțiune.
C. ea reține că această acuzație nu are un caracter fondat, întrucât imediat după încheierea contractului, pârâtul s-a adresat societății și a demarat procedura referitoare la exercitarea dreptului de preemțiune. La 1 iulie 2009 a înregistrat oferta specială de vânzare a pachetului de 39.694 acțiuni, formulată în concordanță cu prevederile contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1/18 mai 2009.
Întreaga procedură a fost realizată conform prevederilor Regulamentului anexa nr.2 la actul constitutiv al SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA, fiind stabilită ședința la care acționarii ar fi putut exercita dreptului de preemțiune.
La 12 august 2009 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C. ercial C. dosarul nr._ de către reclamanții Gavrilă Letiția, Gavrilă M. Romul și Boldor Petru prin care aceștia au solicitat instanței ca pârâtul să le recunoască dreptul de proprietate asupra unui număr total de 19.357 acțiuni.
Reclamanții din acest dosar au notificat SC Trustul de Instalații Montaj și Construcții SA că au înregistrat dosarul nr._, prin care revendică de la pârât proprietatea unor pachete de acțiuni, iar la 13 august 2009, prin decizia nr.1/2009 Consiliul de administrație a hotărât suspendarea procedurii de tranzacționare a pachetului de acțiuni până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
În acest context vorbim de o executare conformă a contractului în ceea ce privește declanșarea procedurilor privind exercitarea dreptului de preemțiune.
Potrivit art.1202 din Principiile Dreptului European al contractelor, fiecare parte trebuie să aibă cu cealaltă o colaborare care permite contractului să producă pe deplin efectul său. Cooperarea dintre părțile contractante se impune și în situația în care apar dificultăți în executarea contractului. Aceasta înseamnă a avea răbdarea necesară pentru a facilita cocontractantului executarea angajamentelor sale.
Reclamanta a susținut că acțiunile asupra cărora există un litigiu sunt scoase temporar din circuitul civil și prin urmare, contractul încheiat la 18 mai 2009 nu poate să confere dreptul de proprietate asupra acestor titluri de valoare care, conform actelor constitutive au devenit inalienabile.
Reclamanta afirmă că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația la scadența stipulată contractual, și nici nu mai poate realiza într-un termen predictibil, fiind în culpă pentru nerealizarea transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor.
Conduita pe care a avut-o reclamanta pe parcursul exercitării convenției, este însă străină de conceptul bună-credință, loialitate.
Deși se susține că prin neobținerea rezultatului precis al transferului dreptului de proprietate, se dovedește implicit existența faptei ilicite în sarcina pârâtului, C. ea reține că neobținerea rezultatului promis de vânzător și anume finalizarea privind exercitarea dreptului de preemțiune, are o cauză străină comportamentului debitorului, fiind datorată faptei unui terț.
C. ea apreciază că, în tot intervalul scurs de la data încheierii contractului și până în prezent, reclamantul a fost interesat să preia aceste acțiuni, dar nu a mai dorit să-și respecte propriile angajamente derivând din convenția a cărui rezoluțiune o solicită astăzi
.
Si este așa pentru că, după finalizarea litigiului purtat în dosarul_, a dobândit dreptul de proprietate asupra acestor titluri de valoare printr-o societate afiliată, în cadrul procedurii execuționale realizate în vederea punerii în executare a sentinței a cărei reformare se solicită în prezentul apel, preluându-le printr-o societate interpusă( SC N. min )unde acționarul reclamantei SC P.
S. și reclamanta dețin părți de interes), la un preț modic de aproximativ 8% din nivelul prețului stabilit prin contractul de vânzare cumpărare nr.1/2009.
Prin urmare,acuzația referitoare la imposibilitatea reluării procedurii privitoare la exercitarea dreptului la preemțiune într-un termen predictibil, nu mai are consistență
.
Nici împrejurarea conform căreia acțiunile ar fi devenit o investiție neinteresantă/ nerentabilă nu este dovedită, cât timp reclamantul și-a manifestat interesul de a le prelua printr-o societate interpusă într-o procedură execuțională, la un alt preț mult mai mic, decât cel care fusese stipulat în contractul nr.1/18 mai 2009.
Legătura de grup între societatea care a preluat acțiunile și societatea reclamantă rezultă din mențiunile existente în registrul de publicitate cu privire la acționariatul celor două entități.
Reaua-credință a reclamantei rezultă din atitudinea care aceasta a avut-o pe parcursul administrării probatoriului.
Astfel, reprezentantul legal al reclamantei a susținut că d-nul B. I. ca acționar majoritar nu a fost implicat deloc în încheierea acestui contract. Sunt relevante în acest sens răspunsurile la interogatoriu date de reprezentantul legal al reclamantei intimate în ședința publică din_ (f.108,109 dos.apel).
Reprezentanta legală a societății a relevat că avea autoritate deplină și că a decis în mod autonom semnarea contractelor și a actelor adiționale (f.101 răspuns întrebarea 9 și 10). Același reprezentant legal al reclamantei a arătat că a aflat de existența dosarului_ la aproximativ un an de la perfectarea contractului. Administratorul societății reclamante a explicat că încheierea actului adițional din_ nu a avut ca resort existența acestui litigiu, ci
insuficiența fondurilor bănești ale societății.
Acționarul B. I. a susținut prin declarația atașată la f.103 din dosarul de apel că, nu a fost implicat în niciun fel în încheierea convenției, și că toate negocierile a fost realizate și actele perfectate de pârât cu administratorul SC P.
S. .
De asemenea, a susținut că: "de achiziționarea acestor acțiuni a aflat de la acționarul D. C. ";.
Prin aceeași declarație, martorul a contestat că ar fi semnat înscrisul intitulat contract de vânzare-cumpărare de acțiuni din 18 mai 2009, legalizat sub nr.5539 din 19 mai 2009 de Biroul notarului public Dorobanțu S. Iustina (f.104 dos.apel).
Deși a înțeles să solicite verificarea de scripte tăgăduind semnătura aflată pe acest înscris, în ședința publică din 20 septembrie 2013, semnatarul acestui document a recunoscut semnarea acestei convenții. Se poate observa din conținutul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 18 mai 2009 legalizat sub nr.5539 din 19 mai 2009 de Biroul notarului public Dorobanțu S. Iustina că are un conținut identic cu cel al convenției a cărei rezoluțiune se solicită în prezenta cauză.
Explicația oferită de pârât, conform căreia, inițial, contractul a fost încheiat cu persoana fizică B. I., și mai apoi cu entitatea în care acesta deținea părți de interes, capătă relevanță.
În același timp, buna-credință a acționarului B. I., poate fi pusă serios sub semnul îndoielii.
Astfel, nu se poate susține cu temei că acesta nu a cunoscut și nu a negociat în mod direct contractul în litigiu, câtă vreme un document care poartă mențiuni cu privire la condițiile perfectării transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, îi poartă semnătura.
Același acționar a recunoscut că între el și pârât au existat discuții cu privire la constituirea unei noi societăți comerciale (f.104 dos.apel).
Î n consecință, aceste fapte reprezintă in dicii obiective care p ot fundamenta
prezumția că relațiile dintre părți erau s uficient de apropiate încât acestea să nu-
și preconstituie pro be pentru fiecare d intre înțelegerile av ute și că pârâtul a înțeles să mențină oferta sa, iar reclamantul a acceptat ca vânzarea să se perfecteze la data la care se va putea exercita dreptul de preemțiune odată cu finalizarea
dosarului_ .
Este puțin probabil ca un administrator remunerat cu o retribuție cu aproximativ 2000 euro lunar să beneficieze de atâta autonomie, încât să-și permită să angajeze entitatea pe care o reprezintă în convenții și să autorizeze asumarea răspunderii entității prin clauze penale extrem de oneroase cum este cea inserată în contractul a cărei rezoluțiune se solicită și potrivit căreia societatea urma să piardă avansul în cuantum de 112.000 euro dacă vânzarea nu se perfecta.
Atât administratorul societății cât și martorul B. I. au încercat să acrediteze ideea că un alt acționar ar fi pregătit încheierea acestei convenții, această teză însă este infirmată fără putință de tăgadă de faptul recunoașterii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat inițial de pârât cu d-nul B.
I. în nume propriu (f.82-83 din dos.apel).
În acest context devine relevantă apărarea evocată de pârât care a arătat că inițial martorul B. I. a fost interesat să achiziționeze acțiunile direct pe numele său.
Nu are substanță nici apărarea conform căreia resorturile interne ale încheierii actului adițional ar fi fost altele decât apariția conflictului litigios asupra acțiunilor supuse tranzacției.
Altfel, nu se explică de ce părțile ar fi convenit la reeșalonarea plății prețului prin actul adițional încheiat la_ .
Putem observa că inițial durata de executare a contractului a fost stabilită pentru un termen de 4 luni și 14 zile. Vânzarea trebuia să fie finalizată până la data de_ . Fără o altă explicație, după împlinirea acestui termen, respectiv la_ se încheie actul adițional nr.1 care modifică doar prevederile art.3 pct.3 din convenția inițială, plata diferenței de plăți fiind eșalonată pe o perioadă de 10 luni (_ -_ ). Începând cu data de_ reclamanta sistează plata prețului, iar pârâta nu contestă în vreun fel această conduită contractuală a debitorului său.
Reclamanta rămâne la rândul său în pasivitate și nu cere informări scrise cu privire la plata contractului promovând prezenta acțiune abia în 16 august 2011.
Așteptarea pe care reprezentanta reclamantei a socotit-o drept legitimă, pentru finalizarea procedurilor referitoare la exercitarea dreptului de preemțiune, nu poate primi valențele pretinse.
Nu se poate susține în mod temeinic că actul adițional a avut ca resort intern tocmai așteptarea reclamantei de a se finaliza procedura referitoare la exercitarea dreptului de preemțiune și este așa, pentru că, potrivit regulamentului de valorificare a acțiunilor, această procedură trebuia să se încheie în termen de 60 de zile de la data înregistrării ofertei.
Or, de la data încheierii contractului (18 mai 2009) și până la data perfectării actului adițional (22 oct.2009) acest interval fusese de mult epuizat.
Regulamentul de vânzare al acțiunilor era un document public, opozabil terților.
Mai mult, unui profesionist al comerțului are datoria să se informeze cu privire la conținutul și termenele instituite în actele constitutive ale societăților privitoare la clauzele de preemțiune, atunci când urmărește achiziționarea unor titluri de valoare.
Diligențele realizate de un profesionist pentru conducerea unei întreprinderi trebuie evaluate în raport cu standardele bonus pater familias.
Prin urmare, nu se poate susține credibil că lipsa de reacție a reclamantului în tot acest interval s-a datorat așteptării sale legitime ca procedura privind exercitarea dreptului de preemțiune să fie finalizată.
Dimpotrivă, toate acestea sunt indicii obiective care fundamentează prezumția simplă că părțile s-au înțeles să amâne executarea vânzării până la data la care titlurile de valoare vor reveni în circuitul civil.
Este lipsită de relevanță apărarea evocată de intimată referitoare la executarea cu întârziere de către pârât a obligației privitoare la exercitarea dreptului de preemțiune.
Această obiecție nu poate fi opusă în mod credibil, câtă vreme părțile au modificat conținutul contractului prin actul adițional, optând pentru executarea conveției, după ce procedura fusese demarată iar termenul prevăzut inițial pentru perfectarea vânzării fusese epuizat.
Prin încheierea actului adițional orice eventuală neregularitate derivând din executarea cu întârziere de către pârât a obligației privitoare la exercitarea dreptului de preemțiune a fost asanată .
Așa fiind, în baza art. 296 C.pro.civ curtea va
admite apelul declarat de pârâtul O. T. împotriva sentinței civile nr. 1312 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o va schimba în sensul că va respinge.
Ținând cont de soluția pronunțată, disputa referitoare la interpretarea stabilirea conținutului ,întinderii clauzei penale își pierd relevanța.
Deși apelantul a solicitat întoarcerea executării realizate în baza sentinței civile nr. 1312 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C. curtea va respinge această cerere.
Chiar dacă instanța de apel a statuat cu privire la caracterul de societate interpusă a adjudecatarului, ținând cont de faptul că la data soluționării apelului puteau să apară schimbări în ceea ce privește titularului dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare precum și de necesitatea protejării terților care ar fi putut dobândi eventuale drepturi reale accesorii, curtea a apreciat că tranșarea incidentului referitor la întoarcerea executării se impune a fi realizat și în contradictoriu cu dobânditoarea acestor titluri .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de pârâtul O. T. împotriva sentinței civile nr. 1312 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea formulată de SC P. C. S. .
Respinge cererea formulată de apelantul O. T. privind întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare sentinței civile nr. 1312/_ .
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||||
S. | AL H. | M. | H. | A. | B. |
red.S.AL H./A.C.
4 ex. - _
jud.fond.Ivănescu S.
| ← Încheierea civilă nr. 2017/2013. Rezoluțiune contract | Decizia civilă nr. 116/2013. Rezoluțiune contract → |
|---|
