Decizia civilă nr. 145/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 145/2013
Ședința publică din data de 4 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. L. O. JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: C. G. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta SC M. S. împotriva sentinței civile nr. 23169/2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 23 noiembrie 2012 în dosarul nr._, privind și pe intimata SC D. R. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei, domnul av. D. D. Cristian, în substituirea avocatului titular P. iu D. O., cu delegație de substituire depusă la dosar la acest termen de judecată, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat de către recurentă, la data de 22 februarie 2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 355,50 lei și 5 lei timbru judiciar.
Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială acordată avocatului titular și un set de înscrisuri care vizează cheltuielile de judecată solicitate în recurs. Învederează instanței că nu mai are de formulat alte cereri de formulat.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, acordă părții cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentei solicită instanței admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe cale de consecință modificarea în parte a sentinței atacate, în temeiul prevederilor art. 3041Cod procedură civilă în sensul admiterii cererii privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Afirmă că instanța de fond a motivat reducerea
cuantumului pretins cu titlu de onorariu avocațial prin faptul că în cauză au fost acordate doar 4 termene de judecată și nu că acest onorariu ar fi foarte mare, susținând că termenele de judecată acordate într-o cauză nu au nici o legătură cu munca depusă de către avocat. În concluzie, solicită admiterea recursului, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.23169/2012 pronunțată la data de 23 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă in parte cererea formulata de reclamanta
SC M. S. in contradictoriu cu SC D. R. S. și a fost obligată parata la plata catre reclamanta a sumei de 10.000 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocatial) in dosarul nr._, precum și la plata sumei de 1714 lei reprezentand cheltuieli de judecata (711 lei si 3 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar aferente pretentei admise, 1000 lei/onorariu avocatial).
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Sentinta nr.672/2010 din_ a T. ului comercial C., pronuntata in dosarul nr._, a fost admisa cererea reclamantei in contradictoriu cu parata, aceasta din urma fiind obligata la plata in favoarea reclamantei a sumei de 39.270 euro la cursul BNR din ziua platii, reprezentand daune interese pentru lipsa de folosinta a spatiului comercial situat in C. -N., str. Fabricii, nr.93-97, jud. C., precum si dobanda legala aferenta, in lei, calculata de la data de_ si pana la data platii. Totodata parata a fost obligata la plata sumei de 4562,82 reprezentand cheltuieli de judecata. Apelurile declarate de ambele parti impotriva sentintei mai sus-mentionate, au fost respinse ca nefondate, prin Decizia civila nr.119/_ a C.A
C., Sectia Comerciala, contencios Administrativ si Fiscal. Prin Decizia nr.1143 pronuntata la data de_, in dosarul nr._, a fost respins recusul declarat de parata, hotararea ramanand irevocabila.
Ulterior pronuntarii hotararii judecatoresti in dosarul_ al T. ului Comercial C., la data de_ reclamanta a depus un ordin de plata pentru suma de
20.000 lei, invederand ca aceasta suma reprezinta onorariul avocatial achitat de reclamanta.
Potrivit art.274 alin.1 C.p.c, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Conform alin. 3 din acelasi articol, judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Cum parata a cazut in pretentii, aceasta datoreaza reclamantei cheltuielile de judecata facute in dosarul nr._ al T. ului Comercial C., iar reclamanta a facut dovada achitarii onorariului avocatial in cuantum de 20.000 lei prin depunerea ordinului de plata nr.473, in valoare de 20.000 lei. Cu toate astea, instanta de fond a apreciat ca raportat la valoarea obiectului din dosarul in care au fost facute respectivele cheltuieli, onorariul este justificat ca intindere, insa raportat la munca concreta a avocatului, este excesiv. Astfel, instanta a constatat că in cauza au fost acordate 4 termene de judecata iar munca concreta a avocatului reclamantei a constat in redactarea cererii de chemare in judecata, participarea la termene, formularea de cereri in probatiune si participarea al administrarea probei cu martori. Raportat la complexitatea cauzei, numarul de termene, munca concreta a avocatului, instanta a apreciat ca onorariul stabilit in contractul de asistenta juridica, este excesiv si ca se impune reducerea lui proportional cu munca avocatului, complexitatea cauzei, numarul de termene acordate. Astfel, instanta a redus onorariul avocatial in temeiul art.274 alin.3 C.p.c la suma de 10.000 lei, dand eficienta si criteriului de apreciere reprezentat de valoarea obiectului cererii.
Totodata, admitand in parte cererea, instanta, avand in vedere prevederile art.274 alin.1,2,3 C.p.c, a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata generate de prezenta cauza, in cuantum de 1714 lei, astfel: 711 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru proportional cu valoarea pentru care s-a admis cererea; 3 lei timbru judiciar raportat la valoarea pentru care s-a admis cererea; 1000 lei reprezentand onorariu avocatial, dovedit prin chitantele nr. 003 si 004/_ . Cu privire la onorariul avocatial, instanta a apreciat ca este justificat doar in
limita sumei de 1000 lei, avand in vedere valoarea pretentiei pentru care s-a admis cererea, munca concreta a avocatului, numarul redus de termene si complexitatea relativ scazută a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC M. S., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a cererii introductive de instanță privind obligarea intimatei SC D. R. S. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate la fond, respectiv diferența de 10.000 lei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului recurenta a arătat că soluția instanței de fond prin care s-a redus onorariul avocatului este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., deoarece posibilitatea judecătorului de a reduce onorariul avocatului era posibilă doar cu stricta respectare a condițiilor impuse de însuși articolul de care instanța a înțeles să se prevaleze în adoptarea hotărârii. Astfel, art. 274 alin.
(3) C. proc. Civ. instituie în sarcina judecătorilor "dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";. Cu privire la aceste dispoziții legale, instanța de fond a apreciat că "raportat la valoarea obiectului din dosarul în care au fost făcute respectivele cheltuieli, onorariul este justificat ca întindere, însă raportat la munca concretă a avocatului, este excesiv.";. De asemenea, instanța a reținut că "în cauză au fost acordate 4 termene de judecată, iar munca concretă a avocatului reclamantei a constat în redactarea cererii de chemare în judecată, participarea la termene, formularea de cereri în probațiune și participarea la administrarea probei cu martori";.
Într-adevăr, valoarea ridicată a daunelor interese pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantei, în concret suma de 39.270 euro + dobânda legală în lei, justifică, chiar și în opinia instanței de fond, întinderea onorariului avocațial, raportat la valoarea obiectului litigiului. Este important de menționat faptul că stabilirea onorariului avocațial în funcție de valoarea pricinii constituie un criteriu obiectiv de apreciere a oportunității acestuia, de care instanța trebuie să țină cont atunci când hotărăște micșorarea sau mărirea onorariului. In speță, instanța a constatat îndeplinirea criteriului obiectiv dat de valoarea ridicată a obiectului litigiului, arătând că din acest punct de vedere, întinderea onorariului avocațial este justificată. De altfel, cu greu s-ar putea susține contrariul, întrucât stabilirea unui procent de 12%, din valoarea obiectului litigiului, cu titlu de onorariu avocațial, precum în cazul de față, constituie o remunerație rezonabilă pentru munca prestată de avocat și nu reprezintă nici pe departe un abuz din partea acestuia. M. ivul pentru care instanța de fond a procedat la reducerea onorariului a fost, strict în opinia acesteia, lipsa proporționalității dintre cuantumul onorariului și munca depusă de avocat.
Recurenta înțelege să conteste susținerile instanței care, prevalându-se de un criteriu totalmente subiectiv, a considerat că este în măsură să aprecieze și să cuantifice munca depusă de avocat în litigiul respectiv. Onorariul avocatului reprezintă, conform art. 30 alin.
(1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, un drept al acestuia și el se stabilește, potrivit art. 133 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, liber, între avocat și client, în limitele legii și ale statutului profesiei, fiind interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei. Faptul că avocatul a determinat, exclusiv în limitele prerogativelor legale și statutare, conferite profesiei de avocat, soluționarea unui capăt de cerere la patru termene de judecată nu reprezintă un motiv
de reducere a onorariului avocațial, diligenta profesională a apărătorului reclamantei conducând la pronunțarea unei soluții favorabile clientei sale, în cadrul respectivului litigiu. Onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau a activității solicitate de cliente, natura și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurarea poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În speță, diligenta, priceperea și munca depusă de avocat în construirea și instrumentarea dosarului nu pot fi invocate tocmai împotriva părții care a beneficiat de această apărare. Prin reducerea onorariului plătit avocatului pârâta ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat.
Pe de altă parte, s-a arătat că munca avocatului nu se apreciază în funcție de termenele de judecată la care acesta participă, și nici exclusiv în funcție de documentele întocmite. Aceasta deoarece, pe de o parte, numărul de termene este stabilit de instanță, independent de voința avocatului, iar pe de altă parte, munca acestuia nu se apreciază doar în funcție de volum, ci și în funcție de calitate. în acest sens, amintim că litigiul a fost soluționat în favoarea clientei sale, urmare a diligentei, experienței, priceperii, efortului și timpului acordat studiului dosarului din partea avocatului.
Nu în ultimul rând, s-a arătat că reducerea onorariului avocațial în raport de criteriile instituite de dispozițiile art. 274 alin. (3) C.pr.civ. trebuie motivată și întotdeauna pusă în discuția părților, această din urmă cerință nefiind respectată în speță, diminuarea dispusă nefiind nici măcar solicitată de partea potrivnică.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând hotărârea recurată cu luarea în considerare a motivelor de recurs invocate și a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele
:
Prin sentința comercială nr.672/2010 din_ a T. ului Comercial C., pronunțată în dosarul nr._, a fost admisa cererea recurentei S.C. M. S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. D. R. S.A., aceasta din urmă fiind obligata la plata în favoarea recurentei a sumei de 39.270 euro la cursul BNR din ziua plății, reprezentând daune interese, precum si dobânda legala aferenta, in lei, calculata de la data de_ si pana la data plății. Totodată intimata a fost obligata la plata sumei de 4.562,82 reprezentând cheltuieli de judecata. Apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței mai sus- menționate, au fost respinse ca nefondate, prin decizia civila nr.119/_ a Curții de Apel
C., iar prin Decizia nr.1143 pronunțata la data de_ de Înalta Curte de Casație și
Justiție, in dosarul nr._, a fost respins recursul declarat de intimată, hotărârea rămânând irevocabila.
Prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului_ a T. ului Comercial C., recurenta reclamantă S.C. M. S.R.L. a solicitat obligarea intimatei pârâte S.C. D. R. S.A. și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, cheltuielile de judecată acordate prin sentința comercială 672/2010 reprezentând cheltuielile de judecată dovedite la data pronunțării, respectiv taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, recurenta reclamantă nefăcând dovada până la data închiderii dezbaterilor cu privire la caracterul efectiv al onorariului avocațial.
Prin apelul promovat, acruala recurentă a criticat hotărârea inclusiv sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial aferent fondului cauzei, apelul fiind respins, la fel fiind respinsă și cererea actualei recurente cu privire la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Astfel, tribunalul subliniază faptul că obținerea cheltuielilor săvârșite într-un proces pe calea unei acțiuni principale separate este posibilă numai dacă au fost cerute în procesul care a ocazionat efectuarea lor, sau deși cerute instanța a omis să se pronunțe asupra cererii, situații care însă nu se regăsesc în prezenta cauză. Dacă o astfel de cerere a fost respinsă, situație incidentă în prezenta cauză, cheltuielile de judecată nu vor mai putea fi pretinse pe cale separată pentru că se opune autoritatea de lucru judecat, excepție care însă nu a fost invocată nici de instanța fondului și nici de intimată și care nu mai poate fi invocată din oficiu de către instanța de recurs deoarece intimata S.C. D. R. S.A. nu a formulat recurs iar potrivit art. 316 coroborat cu 296 Cod procedură civilă, recurentului nu i se poate crea în propria sa cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de către recurentă, în subsidiar celor reținute anterior, tribunalul reține că în ipoteza aplicării art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța judecătorească nici nu stânjenește executarea contractului de asistență juridică și nici nu îl controlează, direct sau indirect, iar cu atât mai puțin nu îl modifică și nu îl anulează, în tot sau în parte, ipoteze prevăzute de art. 30 din Legea nr. 51/1995. Altfel spus, raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență juridică se menține în integralitatea lui, instanța în realitate nu mărește sau micșorează onorariile avocaților, astfel cum nepotrivit este formularea utilizată de către legiuitor, ci doar micșorează în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată la care urmează a fi obligată partea care le datorează.
Sarcina impusă judecătorului fondului atunci când procedează la aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă de a motiva reducerea onorariului, ori aceste elemente fiind elemente de fapt sunt în competența suverană a instanței de fond. Ori în cauza de față, instanța fondului a analizat motivat reducerea onorariului prin raportare atât la complexitatea cauzei cât și la activitatea efectivă depusă de avocat și de calitatea acesteia, astfel că raportat la aceste criterii, soluția instanței de fond este întemeiată.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta S.C. M. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. D. R. S.A., împotriva sentinței civile nr. 23169/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o va menține în întregime.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către recurentă, având în vedere faptul că recursul acesteia a fost respins, în cauză nu sunt îndeplinite în ceea ce o
privește cerințele prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că cererea acestea de obținere a cheltuielilor de judecată în recurs este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de recurenta S.C. M. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. D. R. S.A., împotriva sentinței civile nr. 23169/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
V. | L. O. S. | INVĂNESCU C. | G. A. ZAH |
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: C. I., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Sentința civilă nr. 2508/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 97/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
