Decizia civilă nr. 597/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

ROMÂNIA

T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._

Cod operator date cu caracter personal 11553

DECIZIA CIVILĂ NR.597/2013

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: F. -IANCU M.

JUDECĂTOR: D. -M. D. JUDECĂTOR: I. P. GREFIER: C. P.

Pe rol fiind recursul formulat de recurenta SC BT L. T. I. SA, în contradictoriu cu intimatul G. M. (care a continuat acțiunea civilă formulată de SC CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL), împotriva sentinței civile nr. 19032/5 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei, consilier juridic d-l S. M. Cristian și reprezentantul intimatului, d-l avocat Nedelea sabin.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 15 noiembrie 2013 au fost înregistrate precizări formulate de către CII R. M. raportat la solicitarea instanței.

Reprezentantul recurentei depune la dosar o copie a adresei nr.338753/3 octombrie 2013 emisă de IGPR-Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, Poliția Orașului Murfatlar, adresată recurentei.

Reprezentantul intimatei arată că i s-a comunicat acum înscrisul depus la acest termen de judecată de către reprezentantul recurentei și l-a lecturat.

Instanța solicită reprezentanților părților să precizeze dacă cunosc conținutul precizărilor depuse de către CII R. M., depuse într-un singur exemplar.

Reprezentantul intimatului arată că nu are cunoștință de conținutul acestor precizări.

Reprezentantul recurentei arată că le-a lecturat de la dosar.

Instanța prezintă spre vedere reprezentantului intimatului precizările depuse de către CII R. M. .

Instanța pune în discuția reprezentantului recurentei să precizeze dacă mai are alte înscrisuri de administrat în cauză.

Reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte înscrisuri de administrat în cauză însă invocă excepția lipsei capacități procesuale de exercițiu întrucât ridicarea dreptului de administrare al societății de la data deschiderii procedurii de insolvență nici într-un caz nu ar mai da un drept de exercițiu al societății în promovarea acțiunii astfel încât se pot reține prevederile art.43 alin.2 C.pr.civ., acțiunea fiind purtată de o societate care nu avea capacitate procesuală de exercițiu. Excepția ridicată o consideră ca fiind o excepție peremtorie absolută, o excepție de procedură ce poate fi invocată conform dispozițiilor art.43 alin.1 C.pr.civ..

Instanța acordă cuvântul cu privire la excepția invocată de către reprezentantul recurentei.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea excepției. În primul rând, arată că SC Construct Serv Instal 2004 SRL nu mai este parte a dosarului; părți în acest dosar sunt BT L. T. SA și intimatul G. M. care prin transferul drepturilor litigioase s-a subrogat, practic, a SC Construct Serv Instal 2004 SRL. ca atare consideră că la momentul de față nu se mai poate discuta despre o lipsă de capacitate de exercițiu a Construct Serv Instal 2004 SRL. Dacă ne raportăm la momentul la care a fost introdusă acțiunea, apreciază că la acel moment, nici într-un caz, nu se putea vorbi despre excepția lipsei capacității de exercițiu pentru că acțiunea a fost promovată înainte de deschiderea procedurii de insolvență, în condiții de deplină legalitate, de către administratorul statutar al societății. Consideră că s-ar putea discuta despre o eventuală viciere a proceduri de citare la fond care și aceasta nu ar putea să fie invocată de către SC BT L. T. I. SA pentru că nu a vătămat-o cu nimic vicierea procedurii de citare, viciul ar fi putut să fie invocat, eventual, de către administratorul judiciar al societății care nu ar fi fost introdus în cauză în calitate de reprezentant; oricum, vicierea procedurii de citare nu a fost invocată până la sfârșitul cauzei; cauza a rămas în pronunțare și sentința atacată prin prezentul recurs a fost pronunțată în contradictoriu cu alte părți, respectiv cu d-l G.

M. care a preluat poziția procesuală a SC Construct Serv Instal 2004 SRL. Prin urmare, apreciază că nu se poate vorbi nici măcar la finalul procedurii judiciare în fața primei instanțe de o viciere a procedurii de citare, de vreo lipsă a unuia din elementele de exercițiu a acțiunii civile: calitate, capacitate, interes. Astfel, consideră că excepția invocată ar trebui să fie respinsă, nefiind incidentă în cauză.

Reprezentantul recurentei arată că până la data de 22 iunie 2011, moment la care s-a depus în instanță contractul de cesiune a drepturilor litigioase și s-a solicitat instanței citarea d-ului G., acest dosar s-a purtat cu SC Construct Serv Instal 2004 SRL, într-un moment în care această societate nu mai avea capacitate procesuală de exercițiu astfel cum a demonstrat prin înscrisurile depuse și cum a confirmat și administratorul judiciar.

Instanța pune în vedere reprezentantului recurentei să precizeze dacă invocă aspectul în discuție ca motiv de recurs de ordine publică sau ca o critică a hotărârii primei instanțe.

Reprezentantul recurentei arată că invocă acest aspect și ca o critică de recurs și ca o critică a hotărârii primei instanței, respectiv arată că este un motiv de recurs de ordine publică întrucât, așa cum a arătat, excepția invocată este o excepție peremtorie absolută.

Reprezentantul intimatei consideră că, pentru a putea fi invocat aspectul în discuție ca motiv de recurs, prima instanță trebuia să se fi pronunțat asupra acestuia aspect, pentru a se critica hotărârea primei instanțe din această perspectivă; motiv de recurs presupune o critică adusă hotărârii primei instanțe; prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte și nici nu avea de ce să o facă pentru că în momentul în care prima instanță a pronunțat hotărârea părțile erau legal împrocesate: pe de o parte, reclamant d-l G. M. prin transmisiune a calității procesuale și pârâta SC BT L. T. I. SA. Ca atare, la acel moment, prima instanță nu avea nici un motiv să nu rețină cauza în pronunțare sau să nu pronunțe hotărârea care este criticată în această cauză.

Oricum, nu consideră că această excepție ca fiind întemeiată sub nici o formă posibilă, ca și lipsă de capacitate de exercițiu. Eventual, ca și o viciere a procedurii de citare, viciere care nu o vatămă pe SC BT L. T. I. SA.

Instanța, după deliberare, reține faptul că nu poate avea în vedere excepția invocată ca întemeiată în condițiile unui motiv de ordine publică invocat direct în recurs, în condițiile în care prin hotărârea atacată părțile procesului au fost stabilite în final ca fiind d-l G. M. și SC BT L. T. I. SA. În schimb, instanța o va avea în vedere la soluționarea recursului, din perspectiva analizei efectelor contractului de cesiune de drepturi litigioase.

Instanța acordă cuvântul reprezentanților părților cu privire la alte aspecte pe care le-ar mai avea de invocat.

Reprezentanții părților nu mai au alte aspecte de invocat. Instanța acordă cuvântul pe fondul recursului.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, pentru motivele arătate în acțiunea depusă, solicită modificarea sentinței conform celor arătate în acțiune. Pe fondul cauzei, în ce privește

legalitatea sentinței civile, consideră că s-a făcut o apreciere greșită a probelor, în special în ce privește a modalității de încetare a contractului de leasing, instanța de fond apreciind că acest contract a încetat urmare a aplicării dispozițiilor art.1156 cod civil și nu urmare a rezilierii contractului de leasing, aspect care este cu totul neadevărat întrucât aplicabilitatea dispozițiilor art.1156 Cod civil, astfel cum a arătat și prin jurisprudența depusă, nu poate fi reținută în cadrul contractelor ce au ca o obiect o obligație de a da, o obligație uno ictu care se execută instantaneu; dispozițiile art.1156 Cod civil se aplică acestor contracte și nu contractelor cu executare succesivă; contractele de leasing sunt contracte cu executare succesivă, iar dispozițiile art.1156 Cod civil, așa cu rezultă și din jurisprundența depusă, nu sunt aplicabile acestei spețe. Apreciază că, având în vedere probatoriul depus în instanță, respectiv acele înscrisuri care au demonstrat neachitarea și neîndeplinirea obligațiilor utilizatorului în contract, acest contract a încetat ca urmare a rezilierii, afirmațiile utilizatorului, respectiv a reclamantei în prezenta cauză fiind total nesusținute. Se referă la afirmațiile care vizau faptul că este în drept a primi despăgubirea sau o eventuală diferență de despăgubire, toate condițiile contractului fiind îndeplinite. Consideră că condițiile contractului nu au fost îndeplinite, iar rezilierea contractului de leasing nu a fost o reziliere ulterioară acordării despăgubirii, ci o reziliere anterioară și o reziliere oportună întrucât acea poliță Casco care a constituit temei juridic al solicitării a fost achitată de către SC BT L. T.

I. SA; nu a fost achitată de către reclamantă; toate aceste aspecte fiind arătate în acțiunea inițială și au fost dovedite ca atare la fondul cauzei. Mai mult, în ceea ce privește expertiza administrată, arată că, răspunzând la un obiectiv distinct al părții, strict la acel obiectiv care a fost formulat într-un anumit fel, s-a apreciat că acea diferență menționată ar reprezenta, de fapt, diferența care ar trebui restituită, apreciere pe care o consideră ca fiind corespunzătoare adevărului având în vedere rezilierea contractului de leasing, reziliere care antrena după sine și daune interese și penalități ce trebuiau achitate la zi până la momentul plății, diferența de 97.000 euro se completa cu sumele datorate din actul de reziliere, aspecte care au fost arătate de expert în concluziile sale. În răspunsul la obiecțiunile formulate de către parte, expertul a arătat în mod clar că nu și-a schimbat poziția inițială față de expertiza administrată, ori în acea

expertiză s-a arătat clar faptul că nu se datorează nici o diferență de plată de către parte, respectiv de către SC BT L. T. I. SA. Condițiile rezilierii fiind apreciate în mod incorect și injust, celelalte probe administrate, de asemenea, au fost apreciate în mod incorect, constituie aspecte care, pe fondul cauzei, consideră că ar motiva întru totul recursul astfel cum a fost promovat. Solicită cheltuieli de judecată constând în taxele judiciare achitate.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, astfel cum a fost pronunțată de prima instanță. Din punctul său de vedere, cauza este mai simplă decât este prezentată de către recurentă și pornește de la următoarea construcție juridică: între părți s-a încheiat un contract de leasing privind un buldoexcavator; prețul total al contractului de

leasing, incluzând și TVA, a fost de 336.000 lei, rate plătibile într-o perioadă de timp determinată, conform contractului de leasing; utilizatoarea, reclamanta

inițială din prezenta cauză a plătit mai line de jumătate din acest contract de leasing, respectiv 179.000 lei după care utilajul, fiind pe un anumit șantier și executând anumite lucrări, a fost sustras într-o noapte; s-a deschis o anchetă penală care nici în momentul de față nu a fost finalizată, autorii nu au fost identificați, bunul nu a fost găsit. Într-o astfel de situație, atât contractul de leasing, cât și dispozițiile speciale în materie leasing, respectiv OG nr.51/1997, dar și Codul civil care este norma generală în materie și care completează celelalte dispoziții speciale, stabilesc foarte clar: contractul încetează. Referindu- se la situația care se creează în momentul la care contractul încetează, se raportează la prevederile contractuale potrivit cărora, în această situație societatea de leasing, finanțatorul, are două posibilități: să recupereze de la firma de asigurare indemnizația de asigurare și să păstreze pentru ea ratele neachitate din contractul de leasing și restul să-l dea utilizatorului, sau în a doua situație în care societatea de asigurare nu plătește indemnizația de asigurare, să recupereze ratele neachitate de la utilizator urmând ca dacă, într- un final, societatea de asigurare va plăti asigurarea, să restituie utilizatorului partea care i s-ar cuveni. După ce se trece de această etapă, potrivit contractului de leasing bunul devine a utilizatorului și poate să procedeze cum consideră de cuviință în privința acestuia, dacă-l găsește. Se întreabă care din cele două situații descrise este aplicabilă în speță, considerând că în speță este vorba de situație în care societatea de asigurare, ulterior furtului, a plătit prima de asigurare de 255.000 lei, suma la care a fost asigurat bunul. Din suma de

255.000 lei societatea de leasing trebuia să păstreze doar ratele care nu-i fuseseră achitate până atunci pentru a complinii contractul de leasing, respectiv

157.000 lei, potrivit concluziilor expertului, pentru că primise de la societatea utilizatoare 179.000 lei, iar până la 336.000 lei cât era întreaga valoare a leasingului, mai sunt 157.000 lei, sumă pe care trebuia să o păstreze; restul, până la 255.000 lei, întreaga primă de asigurare, trebuia să o dea utilizatorului, prevederile contractuale fiind foarte clare în acest sens, respectiv suma de

98.000 lei care a stabilit-o prima instanță. Deci, calculele de ordin matematic sunt foarte clare, foarte simple, toată această construcție juridică este, de asemenea, foarte simplă și este, de asemenea, prevăzută contractual. Desigur, arată că înțelege poziția recurentei care încearcă să obțină mai mult din acest contract de leasing, dar dacă acest contract de leasing ar fi fost dus la bun sfârșit, ar fi primit 336.000 lei, nu 450.000 lei cât a primit până acum. Consideră că, în momentul de față SC BT L. T. I. SA se îmbogățește ni

fără justă cauză, respectiv încasează toată prima de asigurare, ia toate ratele care au fost plătite de către utilizator, iar utilizatorul mai nimic, deși a plătit mai bine de jumătate din valoarea contractului de leasing. Singura problemă care se pune problema este ce s-a întâmplat cu contractul de leasing: a încetat sau s-a reziliat; recurenta susține că s-a reziliat, intimata că a încetat, Există dispozițiile generale din Codul civil, respectiv art.1156 la care face apel prima instanță, există și dispozițiile din legea leasingului, respectiv art.10 lit. i potrivit căruia, într-o astfel de situație, încetează contractul de leasing, nu că se reziliază. De asemenea, există confirmarea pe care a trimis-o chiar SC BT leasing T. I. SA în care se menționează că prin notificarea din 3 martie 2010 contractul a încetat ca urmare a furtului bunului, ori contractul nu poate să și înceteze și să se și rezilieze în același timp, sancțiunea firească este încetarea contractului de leasing pentru că în acel moment finanțatorul nu mai poate să ducă la bun sfârșit două dintre obligațiile lui: să acorde folosința bunului și să transmită la sfârșit, ca urmare a opțiunii utilizatorului, proprietatea bunului; nici una dintre aceste două obligații finanțatorului nu și le poate aduce la îndeplinire și nu este culpa utilizatorului, despre culpa utilizatorului sau despre reziliere se poate vorbi în momentul în care utilizatorul ar fi în culpă pentru ajungerea acestui contract în impas, ori utilizatorul nu este în culpă; bunul a fost furat, este o împrejurare exterioară contractului care s-a produs și care duce la încetarea contractului.

Instanța solicită reprezentantului recurentei clarificarea unui aspect, respectiv să precizeze care a fost riscul asigurat în momentul în care recurenta a încasat indemnizația de asigurare.

Reprezentantul recurentei arată că riscul asigurat a fost furtul, printre altele. Este vorba de furtul din patrimoniul societății recurente. Până la acel moment transferul dreptului de proprietate nici nu se putea pune în discuție, respectiv arată că la momentul la care a dispărut bunul, acesta se afla, evident, în patrimoniul societății recurente.

Instanța pune în vedere reprezentantului recurentei să precizeze dacă bunul era asigurat pentru ipoteza furtului de la recurentă sau de la utilizator.

Reprezentantul recurentei arată că, bunul fiind în patrimoniul societății recurente, era asigurat pentru ipoteza furtului de la societatea pe care o reprezintă.

Reprezentantul intimatului se confirmă lucrul susținut de către reprezentantul recurentei, respectiv indemnizația constatată pentru furt. Consideră că toată problema este lămurită, din perspectiva sa, respectiv atât a întemeierii pretențiilor intimatei, cât și a fundamentului lor juridic și faptic și probator din acest dosar. În ceea ce privește lămurirea situației contractului de cesiune a drepturilor litigioase, menționează că, astfel cum a arătat în cuprinsul întâmpinării, d-l G. M., parte în acest dosar, este administratorul statutar al societății, societatea nefiind încă dizolvată și radiată, calitate în care acesta a finanțat societatea, respectiv creditarea obișnuită care se face de către asociat a societății pentru derularea activităților specifice. În momentul în care societatea nu a mai reușit să-i restituie această finanțare, s-a încheiat acest contract de cesiune a drepturilor litigioase. Procedeul juridic prin care d-l G.

M. putea să intervină în acest proces, din punctul său de vedere, era cel firesc, al transmisiunii calității procesuale de la reclamanta inițială, SC Construct Serv Instal 2004 SRL, la reclamantul care a cumpărat aceste drepturi

litigioase, operațiune pe care o apreciază ca fiind perfect legală și în acord și cu literatura și cu practica judiciară. Nu se vorbește nici despre intervenție în această cauză, astfel cum spune recurenta, ci despre o simplă subrogație cu titlu particular în drepturile fostei reclamante. Din punctul său de vedere, operațiunea menționată este o operațiune perfect legală și crede că a fost confirmată și de administratorul judiciar prin actele care au fost depuse la dosar, inclusiv prin răspunsul în care, la final, menționează că, din perspectiva lichidatorului judiciar, acest act nu este unul anulabil sau atacabil pentru că nu ar fi îndeplinite condițiile de exercițiu ale unei astfel de acțiuni împotriva acestui act. Ca atare, subliniază din nou faptul că este o operațiune perfect legală, este o vânzare a unui drept litigios, cu riscurile aferente pentru că în momentul în care reclamantul actual, intimatul G., a cumpărat aceste drepturi litigioase, acesta a renunțat, practic, la creditarea societății de 60.000 lei pe care a făcut-o, cu riscul ca să nu ia nimic pentru că există riscul evident ca acțiunea să fie respinsă; ca atare, și-a asumat un risc. În concluzie, apreciază că este vorba de o operațiune perfect legală, prevăzută de dispozițiile legale, ca atare, consideră că trebuie să i se dea eficiență în această cauză, nefiind nici un motiv de la fondul cauzei care să împiedice această transmisiune convențională a dreptului litigios. Dreptul litigios a fost transmis înainte de intrarea în procedura de insolvență, iar pe parcursul procesului actualul reclamant a intervenit în această transmisiune convențională pentru a sta în justiție în locul reclamantei inițiale; la acel moment, într-adevăr, se poate discuta despre faptul că nu era inclus în cauză administratorul judiciar și că ar fi fost o eventuală viciere a procedurii de citare la acel moment dar, din perspectiva sa, această viciere a procedurii de citare nu poate să fie invocată de către recurenta din prezenta cauză pentru că nu o vatămă cu nimic, în condițiile art.105 alin.3 C.pr.civ.. Recurenta din această cauză trebuie să plătească, din perspectiva sa, pe fond, fie că plătește lui SC Construct Serv Instal 2004 SRL, fie că plătește lui G. M. . Deci, pentru recurentă persoana la care se plătește această sumă este total indiferentă pentru că recurenta trebuie o plătească oricum, acesta fiind poziția sa pe fondul cauzei. Cui trebuie să o plătească, este o chestiune pe care părțile, referindu-se SC Construct Serv Instal 2004 SRL și G. M., au reglementat-o între ele prin transmisiunea de drepturi litigioase. Pentru SC BT L. T. I. SA problema este dacă trebuie sau nu să plătească, nu cui trebuie să plătească pentru că aceasta este o chestiune care vizează interesele altor persoane, iar nu ale SC BT L. T. I. SA; eventual, administratorul judiciar sau creditorul din cealaltă cauză ar trebui să-și pună problema dacă există sau nu există vreun dubiu cu privire la acest contract de cesiune a drepturilor litigioase, iar nu SC BT L. T. I. SA. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

În replică, față concretețea celor afirmate reprezentantul recurentei menționează că, în primul rând, s-a afirmat că administrator este d-l G. M.

, ori arată că administrator al societății, cel puțin la momentul încheierii acelui contract, este d-l G. Manuel. În ce privește, justețea punctului de vedere vizavi de acordarea despăgubirii, arată că ar trebui interpretată prin prisma prevederilor contractuale; este legea părților și a fost stabilit în contract la art.10 pt.1 lit. a. Este adevărat, acel aspect adus în discuție vizavi de drepturile utilizatorului de primire a despăgubirii sunt prevăzute în contract, însă în contract se menționează expres faptul că, este drept, în paranteză, îndeplinindu- se condițiile de asigurare pentru despăgubire, respectiv acel risc asigurat, și

ratele de leasing sunt achitate de utilizator la scadentă. Învederează faptul că ratele nu au fost achitate la scadență, acest aspect nu a fost demonstrat sub nici o formă, aceasta fiind și cauza rezilierii, iar această condiție nu a fost îndeplinită în contract pentru a primi despăgubiri, ori recurenta plătește polița Casco.

Expertiza a fost administrată în cauză, din punctul său de vedere, corect întrucât a răspuns unor obiecțiuni formulate ca atare. Condițiile contractuale nu au fost îndeplinite, aspecte pe care le-a arătat la fondul cauzei și a reiterat în multiple ocazii faptul că acea condiție de achitare a ratelor de leasing nu a fost

îndeplinită, ori nu există nici un temei pentru acordarea acelei diferențe.

Instanța pune în vedere reprezentantului recurentei să precizeze dacă susține că rezilierea contractului de leasing a intervenit anterior furtului.

Reprezentantul recurentei arată că furtul a avut loc în august 2009, rezilierea este ulterioară, iar scrisoarea este din_ și este anterioară acordării despăgubirii, astfel cum rezultă din înscrisuri.

Reprezentantul intimatului, în legătură cu condițiile contractuale, arată că art.10 pct.1 din contract stabilește faptul că, în cazul în care asigurătorul acordă indemnizație și se pune o paranteză: în cazul în care sunt plătite primele de asigurare și ratele de leasing, în acest caz acordând asigurătorul indemnizația de asigurare; asigurătorul a acordat-o, deci au fost respectate aceste condiții și este foarte clar, textul nu poate fi interpretat altfel pentru că se pune o paranteză, paranteza înseamnă că se explică ceva de dinainte, adică când acordă asigurătorul asigurarea, respectiv când sunt plătite primele și ratele; deci, au fost plătite pentru că s-a acordat indemnizația de asigurare.

Instanța reține cauza în pronunțare.

T. UL,

Prin sentința civilă nr. 19032/2012 pronunțată la data de 5 octombrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. CONSTRUCT SERV INSTAL S.R.L. și preluată de către reclamantul G. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. BT L.

T. I. S.A. și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 97848 lei (reprezentând diferență între suma de 2. lei achitată pârâtei de către S.C. Groupama Asigurări S.A. în temeiul contractului de asigurare a autovehiculelor utilizate în leasing pentru avarii și furt încheiat la data de_ și valoarea totală a ratelor rămase neachitate din contractul de leasing financiar nr.12061 LE/2008, în cuantum de 1. lei), precum și la plata sumei de 4572,46 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 3572,46 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, iar suma de 1000 lei reprezentând onorariu pentru expert).

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de_ între pârâtă, în calitate de finanțator și S.C. Construct Serv Instal S.R.L., în calitate de utilizator, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr.12061 LE/2008 cu privire la mijlocul de transport - buldoexcavator KOMATSU WB 95 R 5, s.s. KMTWB014E77F50866. Prin clauza inserată la art.10 pct.10.1 din contract s-a prevăzut că "În caz de pierdere, dispariție, furt sau distrugere totală a obiectului de leasing, finanțatorul este în drept să pună capăt contractului de leasing, din lipsă de

obiect, astfel: a) în cazul în care asigurătorul acordă indemnizația de asigurare (îndeplinindu-se condițiile de asigurare pentru despăgubire și ratele de leasing sunt achitate de utilizator la scadență) finanțatorul este în drept să rețină o sumă până la concursul valorii ratelor de leasing rămase neachitate, la care se adaugă orice altă cheltuială neachitată. La acestea se vor reține și penalități de întârziere calculate și facturate pe parcursul derulării contractului de leasing și neachitate de către utilizator. Dacă suma acordată de asigurător excede plățile de mai sus, aceste diferențe se vor transmite utilizatorului. Dacă suma acordată de asigurător nu acoperă sumele menționate mai sus, utilizatorul va achita diferențele din proprie inițiativă, în termen de 15 zile de la efectuarea plății de către asigurător; b) în cazul în care asigurătorul refuză să achite indemnizația de asigurare în termen de 60 de zile de la data înștiințării producerii daunei, din motive imputabile utilizatorului, acesta va îndeplini imediat obligațiile de plata de la punctul a, plus 1204 euro + TVA penalizare, din proprie inițiativă, în termen de 15 zile. În cazul în care utilizatorul va acorda ulterior indemnizația de asigurare, finanțatorul o va remite utilizatorului în cuantumul primit de la acesta";, iar potrivit clauzei de la pct.10.2 al aceluiași articol, "După ce această plată a fost efectuată, utilizatorul va deveni proprietarul bunului și va avea dreptul să caute orice modalitate de compensare permisă de legile românești pentru vehiculul furat, pierdut sau distrus";.

La data de_, între parată, în calitate de asigurat, și BT Asigurări T. S.A., în calitate de asigurător a fost încheiat contractul de asigurare a autovehiculelor utilizate în leasing pentru avarii și furt nr. K 2., valabil pe o perioadă de 4 ani.

La data de 18/_ buldoexcavatorul ce a format obiectul contractului de leasing încheiat între părți a fost sustras, iar în urma calculelor efectuate asigurătorul CASCO, valoarea despăgubirii a fost stabilită la suma totală de 2. ,5 lei, sumă ce a fost achitată de către asigurător pârâtei în două tranșe, după cum urmează: suma de 1. lei - achitată la data de_, cf. O.P. nr.739/_ și suma de 66973,5 lei - achitată la data de_, cf. O.P. nr.1416/_ .

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că buldoexcavatorul ce a făcut obiectul contractului de leasing mai sus menționat a fost furat, rezultă că în speță a operat încetarea de drept a contractului de leasing în discuție, în temeiul art.1156 C. civ. (întrucât începând cu această dată, ca urmare a sustragerii bunului utilizat, pârâta nu și-a mai putut îndeplini, dintr-o cauză independentă de voința sa, obligația principală ce-i incumba în temeiul contractului de leasing, respectiv aceea de a-i asigura reclamantei, în calitate de utilizator, folosința bunului).

De asemenea, față de împrejurarea că asigurătorul i-a acordat pârâtei despăgubiri în temeiul poliței CASCO în urma furtului bunul utilizat, rezultă că în speță au devenit aplicabile prevederile art.10 pct.10.1 lit.a din contractul de leasing încheiat între părți, ceea ce înseamnă că pârâta, în calitate de finanțator, are dreptul să rețină din suma totală acordată de către asigurător cu titlu de despăgubire o sumă reprezentând valoarea ratelor de leasing rămase neachitate, la care se adaugă orice altă cheltuială neachitată, precum și eventuale penalități de întârziere ce au fost calculate și facturate pe parcursul derulării contractului de leasing și nu au fost

achitate de utilizator, iar diferența până la valoarea totală a despăgubirii acordată de asigurător i se cuvine utilizatorului.

Cât privește apărarea pârâtei, conform căreia în speță nu sunt aplicabile prevederile art.10 pct.10.1 lit.a din contractul de leasing în litigiu întrucât acesta ar fi fost reziliat la data de_ pentru culpa exclusivă a utilizatorului, a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind nefondată.

Astfel, pe de o parte, notificarea din data de_ (intitulată "scrisoare de reziliere - proces-verbal"; și înregistrată la pârâtă sub nr.J1151/_ - fila 33) prin care pârâta i-a adus la cunoștință utilizatorului intenția sa de încetare a contractului de leasing pentru neachitarea de către acesta din urmă a ratelor lunare de leasing este lipsită de efecte în ceea ce privește desfiintarea contractului, întrucât potrivit art.4.8. din contractul de leasing pentru rezilierea contractului de leasing în cazul neplății facturilor fiscale emise în condițiile și la termenele stabilite prin contract era necesară comunicarea de către finanțator utilizatorului a unei notificări cu invitație la conciliere, iar apoi împlinirea unui termen de 15 zile în care dacă situația nu ar fi fost rezolvată, contractul de leasing ar fi fost considerat desființat de plin drept. Or, în speță, pârâta nu a făcut dovada comunicării notificării înregistrată sub nr.J1151/_ către utilizator (în condițiile în care înscrisul depus la fila 86 din dosar nu poate constitui o dovadă în acest sens, deoarece, deși poartă semnătura și ștampila utilizatorului, nu conține data completă a recepționării, nefiind indicat anul primirii coletului și nici conținutul acestuia.

Mai mult decât atât, prin adresa înregistrată la pârâtă sub nr.J2321/_ și nr. de ieșire 286/_, aceasta i-a comunicat reclamantei - ca urmare a solicitării acesteia formulată prin adresa nr.207/_, înregistrată la sediul pârâtei sub nr.7461/_ - faptul că urmare a încasării indemnizației de asigurare, contractul de leasing financiar nr.12061 LE/2008 încheiat între părți va fi închis. Or, față de conținutul acestui înscris (a cărui veridicitate nu a fost contestată în niciun fel de către pârâtă), instanța apreciază că scrisoarea de reziliere înregistrată sub nr.J 1151/_ ridică serioase semne de întrebare cu privire la data întocmirii sale (dată care, de altfel, nici nu constituie dată certă, raportat la disp. art.1182 C. civ.), în condițiile în care pârâta nu a oferit nicio explicație cu privire la faptul că deși a formulat la data de_ o scrisoare de reziliere a contractului de leasing în litigiu, ulterior, la data de_ a emis o adresă către utilizator pentru a-i comunica faptul că urmare a încasării indemnizației de asigurare contractul de leasing va fi închis, fără a mai menționa nimic în legătură cu intenția sa de reziliere a acestuia pentru neachitarea de către utilizator a ratelor scadente.

Pe de altă parte, având în vedere încetarea de drept a contractului de leasing în litigiu la data de 18/_ (data sustragerii bunului afectat contractului de leasing, respectiv data la care a survenit imposibilitatea de executare a contractului), rezultă că notificarea de reziliere din data de_, ulterioară datei încetării de drept a contractului, este lipsită de efecte în ceea ce privește desfiintarea acestuia.

Sub aspectul sumei la care pârâta era îndreptățită din valoarea totală a despăgubirii încasată de la asigurător, conform art.10.1 lit.a din contractul de

leasing, instanța a reținut, pe baza raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil Baciu Ion, a răspunsului la obiecțiunile formulate cu privire la acesta de către reclamantă și a înscrisurilor existente la dosar, faptul că aceasta se compune exclusiv din suma de 1. lei, reprezentând valoarea ratelor de leasing rămase neachitate de către utilizator din valoarea totală a contractului de leasing în litigiu.

Cât privește existența unor alte cheltuieli care-i incumbau utilizatorului în temeiul contractului de leasing și pe care pârâta ar fi fost în drept să le rețină sau să le deducă din suma acordată de asigurător cu titlu de despăgubire, instanța a reținut că pârâta nu a probat existența unor astfel de cheltuieli, în condițiile în care deși a susținut că a fost nevoită să achite ratele aferente poliței de asigurare CASCO ca urmare a refuzului utilizatorului de a-și îndeplini această obligație contractuală, totuși pârâta nu a depus la dosar dovezi care să ateste efectuarea unor astfel de plăți (deși potrivit disp. art.129 alin.1 teza finală C. proc. civ. acesteia îi incumba sarcina probei sub aspectul în discuție). Totodată, în același sens, instanța a mai reținut că pârâta nu a depus la dosar vreo factură fiscală emisă cu privire la eventuale penalități de întârziere la care ar fi obligat utilizatorul în temeiul contractului de leasing.

Pe cale de consecință, pentru considerentele mai sus expuse, instanța a admis cererea reclamantei, astfel cum a fost aceasta precizată și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 97848 lei (reprezentând diferență între suma de 2. lei achitată pârâtei de către S.C. Groupama Asigurări S.A. în temeiul contractului de asigurare a autovehiculelor utilizate în leasing pentru avarii și furt încheiat la data de_ și valoarea totală a ratelor rămase neachitate din contractul de leasing financiar nr.12061 LE/2008, în cuantum de 1. lei).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC BT L.

T. I.F.N. SA, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță.

În motivarea recursului recurenta a arătat că acțiunea a fost formulată inițial de SC CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL, aceasta fiind înregistrată la data de _

. Din actele și înscrisurile depuse ulterior pe parcursul judecării cauzei, la termenul din data de_ s-a depus contractul de vânzare-cumpărare drepturi litigioase nr. 22 încheiat în data de_, prin care G. Manuel în calitate de administrator al SC CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL i-a vândut lui G. M. întreg dreptul litigios ce face obiectul prezentului dosar. Împotriva societății SC CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL s-a deschis procedura insolventei prin sentința civila nr.3462 COM din data de_, pronunțata in dosarul_ de T. ul Constanta, primul termen in dosarul de insolventa fiind in data de_ . In conținutul sentinței citate se precizează, in conformitate cu dispozițiile art.47 alin.l din Legea 85/2006, faptul ca debitoarei i s-a ridicat dreptul de administrare constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de ele, in temeiul dispozițiilor art.34 din Legea 85/2006, fiind numit administrator judiciar in persoana Dnei. R. M. . Astfel cum rezulta din Buletinul

Procedurilor de Insolventa contestatorul S.C. CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL nu si-a manifestat intenția de reorganizare iar in acest moment se afla in stare de faliment, lichidator judiciar fiind numit CII R. M. .

Pana la data prezentului recurs, lichidatorul judiciar al S.C. CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL nu a inteles sa-si insuseasca acțiunea formulata inițial de reclamanta si cu atât mai puțin nu a fost înștiințat de existenta contractului de cesiune incheiat intre domnul G. MANUEL, administrator al S.C. CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL, si G. M., act ce se apreciază ca a fost formulat cu intenția de fraudare a celorlalți debitori, avand un vădit caracter ilicit.

In aceste condiții, ulterior momentului incheierii contractului de cesiune nr.22/_ respectiv ulterior momentului deschiderii procedurii insolventei a reclamantului inițial din data de_, G. M. a formulat pentru termenul din data de_ . "Cerere" in contradictoriu cu recurenta si cu reclamanta S.C. CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 prin care a solicitat instanței sa se ia act de transmisiunea convenționala a calității procesual active a reclamantei initiale, sa dispună înlocuirea reclamantei S.C. CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL, "urmând ca din acest moment judecata in prezenta cauza sa se desfășoare fata de subsemnatul, iar toate actele de procedura sa fie indeplinite in persoana mea."

Numai de la momentul acestui inscris, cerere, formulata pentru termenul din data de_, instanța de judecata si implicit recurenta a luat act de tranzacția intervenita intre cei doi debitori inițiali (in virtutea unui contract de creditare nr.713/_ ) actele de procedura fiind indeplinite pina la acel moment cu reclamanta S.C. CONSTRUCT SERV INSTAL 2004.

Fata de aceasta situație de fapt, lipsa calității procesual active se impune a fi analizata avand in vedere că actele de procedura indeplinite pana la data de_ au fost indeplinite fata de si de către S.C. CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL. aceasta solicitind probe, depunand înscrisuri, precizând cererea de chemare in judecata. De la primul termen din dosarul nr._ al T. ului Constanta, din data de_, respectiv de la momentul deschiderii procedurii din data de_ si pana la data de_, reclamanta CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 s-a aflat in insolventa, astfel ca actele procedurale indeplinite in acest dosar, in lipsa introducerii in cauza a administratorului judiciar, CIL Dna. R. M., au fost indeplinite de o persoana fara calitate procesuala.

Aducerea la cunoștința instanței de judecata a contractului de cesiune de drepturi litigioase, la termenul din data de_ si respectiv solicitarea formulata expres de către noul reclamant ca din acel moment judecata in prezenta cauza sa se desfășoare fata de acesta contractul de cesiune nu poate produce nici un efect in prezenta pricina, nici pentru trecut si nici pentru viitor, intrucat acesta a fost incheiat cu intenția de fraudare a terților creditori.

Cu privire la contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase, adus la cunoștința instanței Judecătoria C. la termenul din_, recurenta considera ca prezentarea acestui inscris la acel termen nu poate avea; nici o inraurire asupra

litigiului pendinte raportat la momentul prezentării sale, la viciile sale si la scopul ilicit urmărit.

Se considera ca înscrisul intitulat contract de vânzare cumpărare de drepturi litigioase nu poate fi interpretat ca producând efectele juridice ca atare in prezentul litigiu fata de momentul incheierii acestui inscris. Data certa a incheierii acestui inscris ridica serioase semne de intrebare intrucat Contractul in sine poarta numărul 22 din_ iar in inscrisul depus instanței de judecata intitulat "cerere", formulat pentru termenul din data de_ se menționează ca data a contractului data de_ . La data de_ dosarul de insolventa privind pe SC CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL se afla in preeminenta celui de-al doilea termen de judecata (_ ) iar o astfel de instrainare, către o persoana fizica, in condițiile in care reclamanta in acel dosar nu si- a manifestat intenția de reorganizare, formulând si contestații fata de deschiderea procedurii nu poate fi apreciata ca s-a făcut cu intenția respectării creanței celorlalți creditori.

Conform dispozițiilor art.79/80 din Legea 85/2006 se prevede sancțiunea anulabilitatii transferurilor efectuate fraudulos in detrimentul celorlati creditori. Fata de condițiile de validitate ale acestui inscris s-a arătat că vânzătorul nu avea capacitate de a instraina in condițiile in care acest act s-a perfectat ulterior primului termen de judecata din propriul dosar de insolventa efectul acestui inscris fiind fraudarea creditorilor din dosarul de insolventa.

Apoi, pornind de la efectele sentinței recurate, respectiv obligatia de plata a recurentei către cumpărătorul creanței litigioase, avand in vedere ca dispozițiile noului cod civil au intrat in vigoare incepand cu data de_, se apreciază ca prezentului contract de vânzare cumpărare de drepturi litigioase incheiat de SC. CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL la data presupusa de_, i se aplica dispozițiile art.45 din Codul Comercial potrivit cu care retractul litigios este prohibit in materie comerciala.

De asemenea, se considera ca inscrisul intitulat contract de vânzare cumpărare de drepturi litigioase nu poate fi interpretat nici ca o cesiune a unei creanțe viitoare cu titlu oneros deoarece acesta cuprinde o convenție de compensare, compensare insa ce presupune existenta unor datorii reciproce certe, lichide si exigibile, ori creanța invocata si "cedata prin compensare" de nu este certa deoarece nu exista, iar prin cesiune dispare condiția esențiala a existentei celor doua parti care au datorii reciproce.

Nu in ultimul rând, "vinzarea"; urmează a opera numai in cazul eventualei admiteri a acțiunii in art.4.7 contractul continand o condiție rezolutorie vizand situația pierderii procesului din culpa exclusiva a vânzătorului acest contract.

Oricum, se considera ca aceasta convenție nu poate constitui temei pentru subrogarea lui G. M. in drepturile procesuale ale SC CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL reprezentata de Galicenau Romeo, modurile si cazurile in care intervine subrogarea fiind strict prevăzute de lege.

Recurenta considera ca semnarea convenției îl indreptatea pe G. M. sa formuleze o cerere de intervenție in interes propriu care urma a fi depusa la dosar in condițiile si cu respectarea termenelor prevăzute la art. 50 alin. 2 si 129 alin. 1 C. Proc. Civ., mai ales ca incheierea convenției a intervenit mai inainte de termenul de judecata la care s-a formulat cererea din_ . In lipsa depunerii unei asemenea cereri, este considerată ca fiind neavenita orice discuție in legătura cu o eventuala subrogare a lui G. M. in drepturile SC. CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL deoarece nimic nu 1-a împiedicat pe acesta sa depună actele mai inainte de termenul de judecata si mai inainte de terminarea dezbaterilor.

Fata de cele expuse, instanța de judecata urmează a retine starea de insolvabilitate a SC. CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL, lipsa dreptului de administrare a acestei persoane juridice ridicat prin sentința pronunțata la data de _

, faptul ca ulterior acestei date in prezentul litigiu s-au efectuat acte procedurale si de dispoziție de către o persoana fara drept de administrare acest drept apartinand administratorului judiciar Cabinet de insolventa R. M. .

Faptul ca la termenul din data de_ presupusul nou posesor al drepturilor litigioase a făcut, in virtutea dreptului de dispoziție, cerere expresa ca din acel moment judecata pricinii sa se desfășoare fata de titularul cererii (G. M. ) Contractul de vânzare cumpărare fiind prezentat instanței de fond Judecătoria C. la acea data si nu anterior, acesta producând efecte de la acea data potrivit propriului act de dispoziție.

Astfel cum si jurisprudenta a statuat in astfel de pricini, instanța de fond "avea obligația de a verifica daca in baza acestuia s-a transmis intr-adevar vreo creanța si daca acest fapt are sau nu drept consecința si transmiterea calității procesuale active";.

Pe fondul cauzei, recurneta a arătat că instanța de fond a apreciat că "avand in vedere imprejurarea ca buldoexcavatorul ce a făcut obiectul contractului de leasing mai sus menționat a fost furat, rezulta ca in speța a operat incetarea de drept a contractului de leasing in discuție, in temeiul art.1156 Cod civil";. Soluția pronunțata de instanța de fond in ceea ce privește excepția invocata este cel puțin contradictorie fata de teza enunțată anterior. Plecand de la cele reținute in enunțul citat, faptul ca acest contract de leasing a incetat de drept in data de_ in temeiul art. 1156 cod civil, instanța de judecata a soluționat eronat excepția invocata, in condițiile in care temeiul legal al acestei acțiuni astfel cum au fost enunțate in cererea inițiala de către Construct Serv Instal 2004 sunt tocmai prevederile acestui contract de leasing.

Astfel, deși instanța de fond a apreciat ca temeiul legal al acțiunii reclamantei este inexistent intrucat contractul a incetat de drept totuși aceasta respinge excepția invocata. Omite insa instanța de judecata ca, in virtutea propriului raționament, prin incetarea de drept a contractului reclamanta, la data promovării acțiunii_, nu mai era titulara vreunui drept subiectiv ce ulterior incetarii contractului s-a pretins a fi incalcat, intrucat, astfel cum tot ea a afirmat toate aceste drepturi au incetat odată cu incetarea de drept a contractului de leasing.

Legalitatea propriului raționament al instanței de fond urmează insa a fi cenzurat ca atare, considerând ca măsura respingerii excepției lipsei calității procesual

active pentru motivele arătate este cel puțin contradictorie cu cele reținute in considerente.

S-a învederat lipsa de legalitate a sentinței civile in ceea ce privește constatarea modalității de incetare a contractului de leasing 12061: LE/2008.

S-a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare eronata a legii. n acest sens deși a fost invocata, in repetate rânduri, aplicabilitatea in speța a dispozițiilor legii speciale instanța a ignorat prevederile OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing. In acest sens, aceasta a omis ca dispozițiile OG 51/1997 deroga de la regulile generale ale codului civil, acestea fiind dispoziții speciale ce reglementează o anumita activitate respectiv derularea activităților de leasing.

In ceea ce privește dispariția bunului instanța de fond trebuia sa observe dispozițiile legii speciale fata de aceasta situație unde in mod expres se stipulează în cuprinsul art. 10 că "Locatarul/utilizatorul se obligă: f) să își asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuitatea plăților cu titlu de rată de leasing pană la achitarea integrală a valorii contractului de leasing";.

Atâta vreme cat legea speciala afirma in mod clar faptul ca utilizatorul isi asuma riscul pierderii bunului si continuitatea plăților cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea acestei dispoziții si nu a dispozițiilor generale, conform principiului generalia specialibus non derogant.

Daca legiuitorul ar fi avut in vedere dispozițiile reținute de instanța, respectiv dispozițiile generale, in mod cert nu ar mai fi precizat riscul pierderii bunului si continuitatea plăților cu titlu de rată de leasing, in sarcină utilizatorului.

Plecand de la aceasta realitate a dispozițiilor art. 10 din OG 51/1997 coroborat cu dispozițiile art. 15 din legea speciala potrivit cărora "Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing". Instanța de judecata trebuia sa aprecieze in mod nepărtinitor ansamblul probelor administrate si sa retina ca aplicabile spetei sunt cele enunțate in legea speciala privind rezilierea contractului de leasing.

Astfel, deși la fondul cauzei au fost depuse înscrisurile doveditoare ale neachitarii obligațiilor de plata ale utilizatorului constand in facturi emise si neachitate, încălcând concluziile unui raport de expertiza contabila unde s-a atestat ca atare motivul corect al rezilierii si obligația de plata inclusiv a daunelor interese, astfel cum au fost ele arătate, individualizate in inscrisul cu numărul J1151/_, ignorandu-se dispozițiile legii speciale si prevederile titlului executoriu, aceasta a interpretat ansamblul probatoriu, afirmând că "notificarea de reziliere din data de _

ulterioara datei încetării de drept a contractului, este lipsita de efecte in ceea ce privește desființarea acestuia."

Dincolo de aceste aspecte instanța trebuia sa constate si conduita utilizatorului, contrara adevărului si evidentelor probate in cauza, atunci când acesta, prevalandu-se de un presupus drept contractual a incercat inducerea in eroare a instanței afirmând neadevarat ca sunt indeplinite toate condițiile contractului de leasing prevăzute in art.

10.1 lit. a din contract, in ceea ce privește achitarea ratelor de leasing.

Instanța a reținut afirmația dovedita a fi minicinoasa, ca "ratele de leasing au fost achitate la scadenta"" in pofida celor enunțate in raportul de expertiza contabila administrat in care s-a afirmat contrariul si nu a cenzurat in nici un fel manifestarea de voința a acestuia fata de neachitarea ratelor atât de leasing cat si a celor datorate in temeiul poliței de asigurări.

In fata unei astfel de conduite, in condițiile in care utilizatorul a ales sa încalce legea speciala, art. 10 lit. a si evident dispozițiile titlului executoriu si nu a mai achitat ratele de leasing si asigurări aferente poliței CASCO temei al acordării de despăgubiri, instanța trebuia sa se întrebe in ce măsura o astfel de polița ar mai fi fost in vigoare la data acordării despăgubirilor, daca recurenta nu achita in locul reclamantei spezele asigurării. Daca s-ar retine raționamentul eronat al instanței, in temeiul unui contract al cărui efecte erau incetate de drept prin dispariția bunului, nu s-ar mai fi achitat de recurentă in locul utilizatoarei nici ratele CASCO, efectul fiind anularea insasi a POLIȚEI CASCO si neacordarea despăgubirilor.

Recurenta a mai arătat că instanța de fond a pus sub indoiala data certa a intocmirii scirsorii de reziliere J 1151/_ intrucat in data de_ recurenta a formulat către utilizator adresa nr.207/_ prin care ii anunțam inchiederea contractului de leasing. Instanța de fond trebuia insa sa observe ca in conținutul Scrisorii de reziliere, in sarcina utilizatorului au fost stabilite obligații de plata constand in soldul existent la data rezilierii in cuantum de 29068,56 lei si daunele interese in valoare de 17132 euro +TVA ( 21244 eu cu tva ce reprezintă aproximativ 95598 lei la un curs euro de 4,5 lei) precum si penalitățile ce urmau a fi achitate pina la momentul plații efective a sumelor facturate.

Înscrisul cu numărul 207/_ a fost întocmit astfel la momentul acordării despăgubirii de către asigurător iar el viza obligațiile de plata ale acestuia raportat la conținutul scrisorii de reziliere si a contractului de leasing in ansamblul sau. Obligațiile de plata ale utilizatorului la momentul rezilierii contractului au fost enunțate in raportul de expertiza contabila, ele fiind conținute ca atare de inscrisul pus sub semnul indoielii. înscrisul cu numărul 207/_, dincolo de faptul ca intareste lipsa oricărui temei juridic in promovarea acestei acțiuni in nici un caz nu poate fi interpretat ca punind sub semnul incertitudinii scrisoarea de reziliere anterior emisa, mai cu seama in ceea ce privește data acesteia.

In ceea ce privește data certa a scrisorii de reziliere J 1151/_, recurenta a dovedit cu AWB-ul scanat, nr 35366968 al expeditorului, Fan Courier transmiterea acestui inscris momentul la care s-a confirmat primirea fiind in data de_, primirea fiind efectuata de către Dna. U. u Aurora. Evidențiem faptul ca primirea

acestui inscris nu a fost contestata in prezentul dosar de către reclamanta astfel incat apreciem ca interpretarea data de instanța acestui inscris in ceea ce privește data emiterii lui in acest dosar a fost efectuata cu incalcarea legii privind interpretarea probelor.

In mod similar instanța de judecata a procedat si in ceea ce privește interpretarea raportului de expertiza contabila administrat in cauza. Astfel, instanța de fond limitează intinderea dreptului de despăgubire datorat recurentei si afirma ca "....acesta se compune exclusiv din suma de 1. lei, reprezentand valoarea ratelor de leasing ramase neachitate de către utilizator....".

O atare concluzie, in fata evidentelor ce rezulta din polița de asigurare CASCO si a altor inscrisuri ce consacra justețea intinderii despăgubirii acordate pune serioase semne de intrebare fata de intelegerea naturii juridice si a fondul pricinii supuse judecații. In mod cert concluzia prezentata nu poate fi interpretata ca fiind in acord cu probele administrate in dosar iar acest aspect urmează a fi cenzurat că atare.

In aceeași sentința civila se apreciază ca recurenta nu a probat existenta unor cheltuieli care-i incumbau utilizatorului in temeiul contractului de leasing, cheltuieli ce era in drept sa le rețină si sa le deducă din suma acordata de asigurător cu titlu de despăgubire.

In capitolul concluzii al expertizei contabile administrate in cauza se afirma fara nici un dubiu faptul ca " din documentele supuse expertizarii nu rezulta ca pirita ar datora vreo suma reclamantei, raportata la contractul de leasing". De asemenea in același inscris sunt consemnate si sumele datorate urmare a rezilierii contractului din culpa exclusiva a acestuia, la același capitol afirmandu-se înștiințarea utilizatorului privind obligația de plata a unor despăgubiri in suma de 17132 euro +tva.

Concluziile expertului arătate in expertiza nu au fost modificate prin completările depuse la termenul din_ intrueat in răspunsul la obiectiuni fata de cele afirmate de reclamanta in obiectiuni, expertul răspunde tuturor afirmațiilor si le califica netemeinice, eronate si tendențioase. Neschimbarea concluziilor expertizei rezulta si din motivele conținute de același document, formularea acestora neputand sa conducă la o eventuala interpretare per a contrario a concluziilor inițiale.

In ce privește plata in locul utilizatoarei a ratelor CASCO respectiv nedovedirea acestora, recurenta considera ca parcurgerea conținutului titlului executoriu concomitent cu facturile depuse in probatiune ar fi condus la o cu totul alta concluzie. In condițiile in care in titlul enunțat se afirma ca "în cazul in care utilizatorul nu achita prima de asigurare la termen, obligația de plata a primei de asigurare este preluata de finanțator BT L. T. SA va refactura cheltuiala cu asigurarea, aceasta fiind purtătoare de TVA si penalitățile specificate in contractul de leasing calculate de la data scadentei plații către asigurătorul agreat sau către agentul de asigurare" facturile depuse la dosarul cauzei conțin tocmai aceste prime de asigurare dimpreună cu ratele de leasing neachitate si evident cu penalitățile datorate.

Existenta soldului compus din ratele enunțate a fost astfel dovedite instanței de judecata iar acest sold dimpreună cu sancțiunea conținuta de clauza penala art.13.3 din contract constand in daune interese urma a fi dedus din suma acordata cu titlu de

despăgubire ceea ce instanța nu a procedat deși cu prilejul dezbaterilor pe fond s-a indicat acest fapt. Evidenta acordării despăgubirilor de către asigurător in prezenta speța in nici un caz nu poate susține teza instanței privind nedovedirea achitării acestor rate de către recurentă, cată vreme motivul rezilierii a fost constatat ca atare in raportul de expertiza aspect intarit de anexele acestui raport iar efectele unei polițe cu primele neachitate sunt 0. Daca recurenta nu ar fi achitat primele in locul utilizatorului aceasta nu ar mai fi avut nici un "temei" in propriile pretenții întrucât polița ar fi fost reziliata.

Prin întâmpinare, intimatul G. M. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că recurenta susține că ar fi vorba despre lipsa calității procesual active, însă invocă în final că ar fi vorba despre o lipsă a capacității procesuale. Nici una din aceste două elemente ale acțiunii civile (calitate și capacitate) nu a lipsit în ceea ce o privește pe CONSTRUCT SERV, susținerile recurentei fiind total nefondate.

S-a apreciat că în momentul de față nu se mai poate discuta despre lipsa de calitate procesual activă a CONSTRUCT SERV având în vedere că locul acestei societăți în proces a fost luat de intimat, ca urmare a transmisiunii convenționale a calității procesual active în baza Contractului de cesiune a dreptului litigios ce face obiectul dosarului.

Chiar dacă s-ar putea aduce în discuție această chestiune, important de observat este faptul că ia data promovării acțiunii nu exista nici un element de natură a afecta calitatea procesuală activă a reclamantei inițiale. Faptul că ulterior reclamanta inițială a intrat în procedura insolvenței nu atrage o lipsă de calitate procesuală activă, ci eventual o viciere a procedurii de citare, fără implicații însă asupra legalității hotărârii pronunțate întrucât la termenul la care cauza a rămas în pronunțare procedura de citare a fost legal îndeplinită față de intimat în calitate de reclamant.

Faptul că de la data deschiderii procedurii insolvenței și până la data de_, când intimatul a înlocuit-o pe CONSTRUCT SERV în calitatea sa de reclamantă, aceasta nu a fost citată prin administrator judiciar sau lichidator, poate reprezenta doar o simplă viciere a procedurii de citare, însă în condițiile art. 105 alin 2 Cod Proc Civ recurenta ar fi trebuit să arate care a fost vătămarea care i s-a adus prin aceasta.

O astfel de vătămare nu există în ceea ce o privește pe recurentă (am fi putut discuta despre o vătămare a recurentei dacă procedura de citare ar fi fost viciată chiar cu aceasta, iar nu cu o altă parte din proces), ca atare nu se poate vorbi despre o nulitate a acestor acte de procedură.

Mai mult, neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii pe fond. (art. 108 alin 3 Cod Proc Civ.).

Totodată, important de subliniat este și faptul că reclamanta nu are nici un folos practic din invocarea acestei excepții întrucât cadrul procesual este corect și legal constituit în cauză, intimatul fiind titularul dreptului litigios din proces, hotărârea fiind pronunțată în contradictoriu cu acesta iar nu cu CONSTRUCT SERV SRL.

În al doilea rând, intimatul a arătat că a fost administrator și asociat al reclamantei inițiale CONSTRUCT SERV. În această calitate a creditat societatea cu suma de 60.000 lei la data de_ . Având în vedere că societatea nu dispunea de resursele financiare pentru a-i restitui intimatului creditarea acordată, a fost încheiat Contractul de cesiune a dreptului litigios din prezentul dosar, intimatul preluând riscul câștigării procesului și implicit și riscul recuperării sau nerecuperării creditării acordate.

Afirmațiile recurentei că acest contract este unul ilicit și fraudulos sunt total gratuite și tendențioase, acest contract fiind unul legal și legitim, reflectând o operațiune legală care a fost adusă la cunoștința administratorului judiciar.

Ca urmare a acestei preluări a dreptului litigios intimatul nu a mai formulat cerere de înscriere la masa credală a CONSTRUCT SERV, deși exista riscul pierderii procesului și totodată a creditării acordate prin decăderea din dreptul de a mai formula cerere de creanță.

Acest contract nu a fost încheiat în frauda creditorilor, intimatul fiind la rândul său un creditor al CONSTRUCT SERV SRL. Mai mult, intimatul nu a fost plătit în mod direct de debitoare (patrimoniul acesteia nu a suferit o pierdere), ci a prealuat un drept eventual, litigios și supus incertitudinii în schimbul renunțării la o creanță certă lichidă și exigibilă de 60.000 lei, preluând în întregime riscul procesului și suportând toate costurile acestuia.

S-a arătat că argumentele legate de necesitatea formulării unei cereri de intervenție sunt de asemenea nefondate. Aceasta deoarece prin Contractul de vânzare drepturi litigioase nr. 22/_ s-a prevăzut că intimatul poate interveni oricând în prezentul proces pentru ca drepturile ce fac obiectul său să se nască direct în persona mea.

La data de_ intimatul a formulat cerere de constatare a transmisiunii calității procesual active, solicitând înlocuirea reclamantei inițiale cu acesta pentru ca din acest moment judecata în prezenta cauză și toate actele de procedură să fie îndeplinite în persoana intimatului. Într-o astfel de situație, nu se poate vorbi despre o cerere de intervenție a unui terț în proces, care ar reclama pentru sine bunul supus judecății, ci despre o subrogație în poziția procesuală a uneia dintre părțile litigiului. Această operațiune procedurală este pe deplin recunoscută atât de practică, cât și de literatura de specialitate, statuându-se că într-o astfel de situație terțul nu dobândește calitate de intervenient în interes propriu, ci preia calitatea procesuală a părții care i-a înstrăinat dreptul, fiind un succesor cu titlu particular al acesteia. În acest sens intimatul a depus extrase din literatura de specialitate și practică judiciară.

Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că în primă instanță, pârâta BT L. a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei CONSTRUCT SERV motivând că având în vedere că Contractul de leasing a încetat de drept, reclamanta nu mai este titulara nici unui drept subiectiv în baza acestuia întrucât toate au încetat, astfel că nu putea promova acțiunea din prezentul dosar. Soluția primei instanțe de respingere a acestei .excepții este temeinică și legală, raționamentul juridic al recurentei fiind unul total eronat. Chiar dacă un contractul care reglementează

raporturile dintre două părți încetează sau este reziliat (rezoluționat, desființat, etc.) efectele contractului se întind și după încetarea acestuia, neputându-se face abstracție de raporturile juridice născute din acestea. În virtutea acestor raporturi juridice părțile au dobândit drepturi și obligații una față de cealaltă, drepturi care le conferă atât calitatea cât și capacitatea de a sta în instanță pentru satisfacerea sau apărarea lor.

Mai mult, contractele pot conține anumite clauze care reglementează drepturile și obligațiile părților în caz de încetare a contractului, clauze care dacă sunt încălcate conferă dreptul la acțiune părții prejudiciate.

Este cazul și în prezenta speță, pârâta încasând întreaga indemnizație de asigurare a buldoexcavatorului pentru cazul de încetare prin furt a leasingului, deci ar fi trebuit să încaseze doar suma necesară acoperirii ratelor neachitate, restul fiind al utilizatorului.

Se invocă nelegala soluționare a cauzei prin greșita apreciere a probatoriului și greșita aplicare a legii în ceea ce privește încetarea contractului de leasing. Contrar tuturor argumentelor invocate de recurentă, soluția primei instanțe este temeinică și legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii și cu aprecierea corectă a tuturor probelor de la dosarul cauzei.

Speța dedusă judecății în prezenta cauză este mult mai simplă decât a înțeles recurenta să o prezinte. Astfel, între Construct Serv și BT L. s-a încheiat contractul de leasing nr. 12061 LE având ca obiect un buldoexcavator. Valoarea totală a contractului de leasing a fost de 336.983 lei (cu TVA inclus), aspect stabilit prin raportul de expertiză iar diferența neachitată, ce reprezintă total rate neachitate de subscrisa din

contractul de leasing este de 157.879 lei. Societatea de asigurare a achitat o indemnizație de 255.745 lei din care BT L. ar fi trebuit să primească ratele neachitate 157.879 lei, iar Construct Serv diferența de 97.848 lei, conform art. 10.1 lit. a din Contractul de leasing.

BT L. a încasat întreaga indemnizație de 255.745 lei, motiv pentru care în mod corect prima instanță a obligat-o la plata sumei de 97.848 lei către intimat în calitate de cesionar al dreptului litigios.

Aspectele de ordin matematic au fost clar stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză. Chestiunea asupra căreia există puncte divergente este cea privitoarea la modalitatea de încetare a contractului de leasing. Recurenta susține că aceasta ar fi fost reziliat ca urmare a neplății ratelor de subscrisa, în vreme ce prima instanță reține că acesta a încetat de drept ca urmare a furtului buldoexcavatorului în temeiul art. 1156 Cod Civil.

Evident soluția corectă este cea adoptată de prima instanță, prin sustragerea bunului pârâta fiind în imposibilitatea de a-și mai îndeplini obligația de a furniza utilizatorului folosința acestuia dintr-o cauză neimputabilă, astfel că această obligație se stinge pentru totdeauna (art. 1156 Cod Civil).

Legea specială în materie de leasing - OUG 51/1997 - nu derogă de la aceste prevederi, la fel cum nu derogă nici contractul de leasing, ci dimpotrivă ele se completează cu dreptul comun în materie - Codul Civil.

Dispozițiile invocate de recurentă din OUG 51/1997 art. 10 lit f., nu reglementează o altă ipoteză de terminare a contractului de leasing în cazul furtului sau dispariției bunului, ci doar stabilesc în această situație posibilitatea finanțatorului de a încasa de la utilizator, în lipsa unei dispoziții contractuale contrare, a tuturor ratelor de leasing până la achitarea integrală a acestuia.

Ca atare, dacă bunul piere sau este furat, contractul încetează de drept, însă utilizatorul este obligat să achite întreaga contravaloare a contractului de leasing, această "sancțiune" operând ca o clauză penală în favoarea utilizatorului.

Mai mult, contractul de leasing prevede în mod identic acest lucru în art. 10.1. lit a, stipulând în mod expres că în caz de pierdere, dispariție, furt finanțatorul este în drept să înceteze contractul de leasing, fiind prevăzute 2 situații posibile: în cazul în care asigurătorul achită indemnizația de asigurare întrucât sunt îndeplinite condițiile de asigurare pentru despăgubire, finanțatorul reține o sumă reprezentând ratele de leasing neachitate la care se adaugă orice altă cheltuială, iar utilizatorul primește diferența sau în cazul în care asigurătorul nu achită indemnizația de asigurare în termen de 60 de zile de la producerea daunei, utilizatorul va achita toate obligațiile de plată de la pct. a respectiv toate ratele neachitate și orice alte cheltuială, plus o penalizare de 1204 Euro plus TVA în termen de 15 zile. În cazul în care finanțatorul va primi ulterior vreo indemnizație de asigurare, acesta o va remite utilizatorului.

În cazul de față, contractul de leasing a încetat în varianta nr. 1, fapt confirmat inclusiv de recurentă prin notificarea care a fost expediată către Construct Serv la data de_ sub nr. 207.

In aceste condiții, susținerile recurentei că acest contract de leasing a fost reziliat ca efect al neplății ratelor de leasing sunt lipsite de orice logică și substanță juridică, un contract neputând fi și reziliat și încetat de drept în același timp.

Prima instanță a dat în mod corect și legal efect prevederilor legale și convenționale care își găsesc incidență în cauză și care au o logică juridică indiscutabilă.

A judeca în alt mod și a respinge această acțiune ar însemna ca recurenta să obțină în urma contractului de leasing o îmbogățire fără justă cauză, încasând în total suma de 434.831 lei în condițiile în care valoarea totală pe care ar fi putut să o obțină la finalul contractului de leasing ar fi fost de doar 336.983 lei. Diferența de 97.848 lei reprezintă suma ce se cuvine utilizatorului, subliniind faptul că Construct Serv a achitat mai bine de jumătate din valoarea contractului de leasing până la momentul furtului, respectiv suma de 179.086 lei.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 304¹și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:

La acest termen de judecata in recurs, recurenta a invocat in fata instantei de recurs excepția lipsei capacități procesuale de exercițiu, întrucât ridicarea dreptului

de administrare al societății de la data deschiderii procedurii de insolvență ar determina lipsa dreptului de exercițiu al societății în promovarea acțiunii astfel încât se pot reține prevederile art.43 alin.2 C.pr.civ., acțiunea fiind purtată de o societate care nu avea capacitate procesuală de exercițiu. Excepția ridicată o consideră ca fiind o excepție peremtorie absolută, o excepție de procedură ce poate fi invocată conform dispozițiilor art.43 alin.1 C.pr.civ.. Reprezentantul recurentei a mentionat că invocă acest aspect și ca o critică de recurs și ca o critică a hotărârii primei instanței, respectiv arată că este un motiv de recurs de ordine publică .

T. ul, in sedinta publica de la acest termen de judecata, s-a pronuntat in sensul că nu poate avea în vedere excepția invocată ca întemeiată întemeiată în condițiile unui motiv de ordine publică invocat direct în recurs, în condițiile în care prin hotărârea atacată părțile procesului au fost stabilite în final ca fiind d-l G.

M. și SC BT L. T. I. SA. În schimb, instanța o va avea în vedere la soluționarea recursului, din perspectiva analizei efectelor contractului de cesiune de drepturi litigioase.

T. ul retine in acest sens ca intimatul G. M. era la data cesiunii de drepturi litigioase administratorul statutar al societății reclamante care nu era inca dizolvată și radiată si ca acesta a creditat societatea .Ulterior intimatul G., a cumpărat aceste drepturi litigioase, la data de_ si astfel a preluat calitatea procesual activa in litigiu. La momentul la care a fost promovata actiunea societatea reclamanta nu se afla in insolventa, iar la momentul cesiunii Construct Serv Instal avea capacitate de exercitiu, astfel ca acest contract de drepturi litigioase si-a produs efectele, din aceasta perspectiva fiind intemeiate sustinerile partii intimate.

Referitor la celelalte aspecte invocate de catre recurenta, T. ul retine ca, in conformitate cu prevederile art. 9.3 din contractul de leasing, utilizatorul se obliga sa continue sa achite ratele de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului, chiar daca este imposibila utilizarea bunului.(f. 12). Astfel, T. ul retine ca solicitarea utilizatorului de a se opri eliberarea facturilor pentru motivul furtului, contravine obligatiilor sale asumate contractual(f. 32).T. ul observa ca utilizatorul a si fost notificat la data de_ (f.34), in sensul de a continua plata ratelor, conform dispozitiilor art. 9.3 din contract.

Conform art. 10.1 din contract, in caz de furt FINANTATORUL este in drept sa puna capat contractului astfel: lit.a) daca asiguratorul acorda indemnizatia de asigurare ( indeplinindu-se conditiile de asigurare pentru despagubire si ratele de leasing sunt achitate de utilizator la scadenta)...

T. ul apreciaza ca interpretarea partii intimate data dispozitiilor art. 10.1 lit.

A) este vadit eronata, retinand totodata si faptul ca acea poliță Casco, care a constituit temei juridic al solicitării de despagubire, a fost achitată de către SC BT L. T.

I. SA si nu a fost achitată de către partea reclamantă .Cele doua raporturi juridice ( de leasing si de asigurare sunt distincte), iar asiguratorul nu urmareste achitarea ratelor de leasing, astfel ca, in opinia T. ului, in mod evident, nu se poate retine ca achitarea indemnizatiei de asigurare ar face vreo dovada de achitare la zi a ratelor de asigurare, asa dupa cum a sustinut prezenta parte intimata. Astfel, între pârâtă, în

calitate de finanțator și S.C. Construct Serv Instal S.R.L., în calitate de utilizator, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr.12061 LE/2008 cu privire la mijlocul de transport - buldoexcavator KOMATSU WB 95 R 5, s.s. KMTWB014E77F50866.

In speta T. ul observa ca utilizatorului ii revenea obligatia instituita de art.

9.3 din contractul de leasing, care trebuie coroborata cu prev. art. 10.1 lit.a), astfel ca

T. ul apreciaza ca achitarea la zi a ratelor de catre utilizator este in mod clar o conditie necesara in aceasta ipoteza de incetare a contractului de leasing, iar in speta se constata ca ratele nu erau platite la zi la data achitarii indemnizatiei de asigurare catre finantator.

T. ul apreciaza astfel ca in mod clar dispozitiile contractuale trebuie aplicate cu prioritate fata de de prevederile. art.1156 C. civ, iar in mod neintemeiat prima instanta a considerat ca incetarea contractului de leasing a intervenit potrivit dispozitiilor de drept comun. In acest sens T. ul retine ca prevederile art. 1156 c.civ. vechi nu sunt incidente in speta, deoarece prevederile contractuale, respectiv art. 10.1 lit. a) si art. 9.3 deroga de la reglementarea de drept comun. Se retine, tot in acest context ,ca este stipulat expres la art. 9.1 transferarea riscului contractului la utilizator in momentul predarii bunului.

De asemenea, T. ul mai observa ca, in conformitate cu intelegerea contractuala dintre parti, doar finantatorul este in drept sa puna capat contractului de leasing in conditiile prevazute de art. 10.1 lit.a) . Deci este nefondata afirmatia intimatului in sensul ca, doar împrejurarea că asigurătorul i-a acordat pârâtei despăgubiri în temeiul poliței CASCO în urma furtului bunul utilizat, ar conduce la concluzia ca automat în speță ar fi devenit aplicabile prevederile art.10 pct.10.1 lit.a din contractul de leasing încheiat între părți,

In concluzie T. ul apreciaza ca critica adusa de catre recurenta este intemeiata, in sensul ca in mod nefondat, prima instanta a retinut ca acest raport juridic ar fi incetat in conditiile art. 10.1 lit.a).T. ul considera ca aceste prevederi contractuale nu au operat, deoarece, pe de-o parte finantatorul nu a inteles sa puna capat contractului in baza acestui temei, iar pe de alta parte, deoarece ratele de leasing nu erau la acel moment platite de catre utilizator la scadenta. T. ul mai retine ca, partea intimata si totodata reclamanta, nici nu a facut dovada contrara in ceea ce priveste situatia achitarii ratelor de leasing.

Fata de considerentele de mai sus, T. ul apreciaza ca este nefondata concluzia primei instante in sensul ca acest raport contractual ar fi incetat de drept la data de 18/_ (data sustragerii bunului afectat contractului de leasing, respectiv data la care a survenit imposibilitatea de executare a contractului).

Recurenta a invocat rezilierea (pentru neplata la scadenta a ratelor, culpa exclusivă a utilizatorului) ,ulterior momentului furtului și anterior momentului acordării despăgubirii, respectiv la data de_ .

T. ul retine ca dovedita aceasta sustinere, observand ca prin notificarea din data de_ (intitulată "scrisoare de reziliere - proces-verbal"; și înregistrată la pârâtă sub nr.J1151/_ - fila 33) i s-a adus la cunoștință utilizatorului intenția de încetare a contractului de leasing pentru neachitarea de către acesta din urmă a ratelor lunare de leasing . Inscrisul depus la fila 86 din dosar este in opinia T. ului o dovadă în acest sens, deoarece, deoarece poartă semnătura și ștampila utilizatorului.

T. ul apreciaza ca prima instanta a facut o apreciere greșită a probelor, în special în ce privește a modalității de încetare a contractului de leasing, iar recursul este intemeiat in baza art. 304 pct.9 c.pr.civ., in fapt contractul de leasing fiind reziliat pentru neplata la scadenta a ratelor, deci din culpa exclusiva a utilizatorului, la un moment oricum anterior incasarii indemnizatiei de asigurare de catre finantator.

In baza tuturor considerentelor deja mentionate, T. ul va admite recursul formulat de recurenta SC BT L. T. I. SA în contradictoriu cu intimatul G.

M. (care a continuat acțiunea civilă formulată de SC CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL), împotriva sentinței civile nr. 19032/5 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va modifica în totalitate. Astfel, T. ul va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta SC CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL și preluată de reclamantul G. M. în contradictoriu cu pârâta SC BT L.

T. I. SA, având ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 97.848 lei (reprezentând diferența între suma de 255.745 lei achitată pârâtei de către ASC GROUPAMA ASIGURĂRI SA în temeiul contractului de asigurare din 11 iunie 2008 și valoarea totală a ratelor rămase neachitate, 157.897 lei), cu cheltuieli de judecată.

In baza art. 111 c.pr.civ. T. ul va lua act de faptul ca pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată pentru fond.

In baza art. 274 c.pr.civ. intimatul G. M. va fi obligat să plătească recurentei SC BT L. T. I. SA suma de 1.691,98 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul formulat de recurenta SC BT L. T. I. SA în contradictoriu cu intimatul G. M. (care a continuat acțiunea civilă formulată de SC CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL), împotriva sentinței civile nr. 19032/5 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o modifică în totalitate în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea de

chemare în judecată precizată formulată de reclamanta SC CONSTRUCT SERV INSTAL 2004 SRL și preluată de reclamantul G. M. în contradictoriu cu pârâta SC BT L. T. I. SA, având ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 97.848 lei (reprezentând diferența între suma de 255.745 lei achitată pârâtei de către ASC GROUPAMA ASIGURĂRI SA în temeiul contractului de asigurare din 11 iunie 2008 și valoarea totală a ratelor rămase neachitate, 157.897 lei, cu cheltuieli de judecata.

Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată pentru fond.

Obligă intimatul G. M. să plătească recurentei SC BT L. T. I. SA suma de 1.691,98 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2013.

	PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,	GREFIER,
F.	-IANCU M. D. M.	D.	I.	P. C. P.

Red.DMD/MM

2 ex./_

Judecător fond: D. G. Roșu, Judecătoria Cluj-Napoca.

← Decizia civilă nr. 321/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Sentința civilă nr. 2508/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Decizia civilă nr. 597/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 597/2013. Acțiune în pretenții comerciale