Decizia civilă nr. 9303/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9303/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta A. J. PENTRU O. F. DE M. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 273/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta SC F. S. B., având ca obiect pretenții executare contract nr. 2636/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, consilier juridic Creta C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de_, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare cu reprezentanta recurentei, care arată că i-a fost comunicată extraprocesual un exemplar de pe această întâmpinare și are cunoștință despre conținutul acesteia.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul obligării intimatei la restituirea sumei de 31.417 lei, reprezentând diferența de cotă de TVA, încasată nelegal, plus penalitățile aferente, până la restituirea integrală a prejudiciului, precum și anularea dispoziției privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei.
Curtea pune în vedere reprezentantei recurentei să pună concluzii și asupra susținerii în recurs a plății nedatorate, în condițiile în care acest apect nu a fost invocat la fond.
Reprezentanta recurentei arată că acest aspect este invocat și constatat și de către Curtea de Conturi. Lucrările au fost efectuate cu un TVA de 19%, astfel încât, conform normelor fiscale, exigibilitatea taxei pe valoare adăugată are loc la data la care are loc faptul generator.
Nu solicită cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 273/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A.
J. PENTRU O. F. DE M. B. -Năsăud împotriva pârâtei SC F. S., ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de l.200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Intre părți s-a încheiat contractul de lucrări nr.2636 din_, prin care reclamanta în calitate de achizitor ,a contractat cu societatea pârâtă executarea, finalizarea și întreținerea obiectivului "reparații ateliere, recompartimentare, supraetajare și schimbare de destinație, din punct termic în ateliere școală";, în loc. Beclean, str. Zorilor, jud. BN, prețul convenit pentru îndeplinirea acestei lucrări fiind de 650.004 lei, la care se adaugă TVA.
Durata și executarea contractului a fost stabilită la 45 zile calendaristice de la data primirii ordinului de începere a execuției.
In derularea contractului, părțile au încheiat mai multe acte adiționale, care au modificat clauzele inițiale stabilite în contractul de achiziție publică, astfel:
La l2.ll.2009 sub nr. 3320 părțile au stabilit modificarea punctului 3.l din contractul de executare de lucrări, în sensul că, termenul de executare a fost stabilit la 35 de zile calendaristice de la data semnării procesului verbal nr.3484 din l0.ll.2009 prin care s-a predat amplasamentul liber de orice sarcină.
La l6.ll.2009 s-a încheiat un nou act adițional sub nr. 3363, prin care se modifică art.3 din contract, respectiv pct.3.4, în sensul că, începând cu l7.ll.2009, se sistează lucrările de execuție a lucrării pe perioada de iarnă, acestea urmând a fi reluate la data la care achizitoriul transmite executantului un nou ordin de începere a lucrărilor, executantul având obligația de a conserva, împrejmui și asigura construcția pe propria sa cheltuială. Ordinul de începere a
lucrării a fost dat de beneficiar la 2l.05.20l0 (f.36), dată la care s-a încheiat un nou act adițional sub nr. 250l, prin contractul de executare de lucrări a fost din nou modificat în ce privește durata de execuție a contractului, stabilindu-se că, durata de execuție și finalizare va fi de 28 zile calendaristice, respectiv l8 iunie 20l0, dată la care executantul va prezenta spre decontare situațiile de lucrări și procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor (f.37).
La 2.06.20l0, sub nr. 2755, părțile încheie un nou act adițional, prin care durata contractului, respectiv pct.3.4 din contract, a fost din nou modificată în sensul prelungirii duratei de execuție cu l0 zile calendaristice, termenul final de execuție fiind stabilit la 28.06.20l0 (f.39).
La 3.06.20l0, sub nr.2759, părțile închei un nou act adițional, prin care convin modificarea clauzelor privind prețul convenit, în sensul că achizitorul s-a obligat să mai plătească pe lângă prețul stabilit suma de 3l2.886 lei plus TVA, pentru lucrările suplimentare aprobate.
La 28.06.20l0 sub nr. 3l7l se încheie procesul verbal de recepție provizorie a lucrării, prin care comisia desemnată pentru recepționarea obiectivului constată că s-au depus situațiile de lucrări provizorii, dispozițiile de șantier, că lucrările contractate au fost executate, urmând a se termina lucrările: aplicare jgheaburi și burlane, realizarea detaliilor de închidere și a ventilației interioare la băi, lucrări ce fac parte din categoria lucrărilor suplimentare solicitate de către achizitor și realizate de executant în temeiul contractului adițional nr.2759 din 3.06.20l0.
Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost încheiat la 23.08.20l0 sub nr.4560 (f.46), constatându-se că s-au respectat prevederile proiectului de execuție, iar comisia propune admiterea recepției.
La l.07.20l0 sub nr. 3335, la contractul de lucrări nr. 2636/0_, părțile aduc un nou act adițional de modificare a clauzelor, în sensul adăugării punctului 2.4 la art.2 "obiectul și prețul contractului";, prin care convin textual
"conform modificărilor legislative privind taxa pe valoarea adăugată, TVA-ul plătibil va fi cel corespunzător datei de eliberare a facturii. Începând cu data de 0l.07.20l0, TVA-ul este de 24 %";.
S-a reținit de asemenea că factura ce reprezintă ultima tranșă a lucrărilor realizate de către pârâtă a fost emisă la 5.08.20l2 și cuprinde, așa cum s-a stabilit prin actul adițional nr.335 din l.07.20l0, TVA de 24 % din valoarea facturii.
Prin procesul verbal de constatare din ll.l0.20ll, Camera de Conturi B. - Năsăud, verificând contractul de executare de lucrări încheiat de părți, a constatat că întrucât termenul de finalizare a lucrărilor a fost 28.06.20l0, facturile aferente lucrărilor executate trebuiau întocmite cu un TVA de l9 % și în condițiile în care, începând cu data de l.07.20l0, a intrat în vigoare OUG nr.58/20l0, care prevede o cotă TVA de 24 %, această diferență de 5 % în sumă de 28.056 lei reprezintă o sumă plătită în plus față de prevederile contractuale, întrucât beneficiarul lucrării, reclamanta din prezenta cauză, fiind instituție publică, nu este înregistrat ca plătitor de TVA și ca atare nu are drept de deducere a valorii TVA inclusă în facturile plătite, constituind un element de cheltuială.
Prin decizia nr.26/20ll emisă de Camera de Conturi B. -Năsăud se constată că achizitorul a suferit un prejudiciu, constând din plăți nelegale efectuate către executantul lucrării în sumă de 28.056 lei, la care se adaugă dobânzi de l.676 lei, dispunându-se recuperarea acestui prejudiciu.
Din analiza raporturilor contractuale intervenite între părți, instanța a constatat că societatea pârâtă și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de executare de lucrări încheiat, ulterior modificat prin mai multe acte adiționale cum s-a arătat. Realizând obiectivul de investiții în termenul stabilit contractual, respectiv 28.06.20l0 când comunică reclamantei cu adresa (f.30) că lucrările sunt finalizate, în condițiile în care la aceeași dată se încheie contractul verbal de recepție provizorie, precum și faptul că reprezentanții inspecției în construcții și responsabilul tehnic cu execuția, fiind în concediu, recepția finală urmând a avea loc în jurul datei de 20 august 20l0.
Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.4560 din 23.08.20l0 confirmă acest aspect.
Prin urmare, nu s-a putut reține în sarcina societății pârâte culpa nefinalizării obiectivului de investiții la termenele stabilite prin contractul de executare de lucrări, cu modificările ulterioare aduse prin actele adiționale.
Nici faptul că factura finală care cuprinde ultimele situații de lucrări a fost emisă la 5.08.20l0 nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor contractuale, deoarece aceasta trebuia să cuprindă toate lucrările efectuate de către executant până în momentul admiterii recepției finale a lucrării, iar pentru a rezolva, din punct de vedere al decontării, situația cuantumului TVA, care începând cu l.07.20l0 a fost majorat prin OUG nr.58/20l0 de la l9 % la 24 %, părțile au încheiat un act adițional prin care reclamanta, în calitate de achizitor, a fost de acord ca "TVA-ul plătibil va fi cel corespunzător datei de eliberare a facturii și că începând cu l.07.20l0 TVA-ul este de 24 %"; (act adițional nr. 3335 din 0l.07.20l0 - f.4l).
Așa fiind, reținând că reclamanta prin încheierea acestui act adițional la contractul de executare de lucrări a consimțit atât la emiterea facturii care
cuprinde situațiile de lucrări finale ulterior datei de 28.06.20l0 cât și asupra cuantumului TVA-ului ce urmează a fi achitat, respectiv de 24 % începând cu 0l.08.20l0, acțiunea formulată se dovedește a fi neîntemeiată, în condițiile în care, societatea pârâtă nu a încălcat prevederile contractuale stabilite prin contractul de executare de lucrări, cu modificările aduse, motiv pentru care a fost respinsă ca atare.
In temeiul art.274 C.pr.civ, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de l.200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. J. PENTRU O. F. DE M. B. -NĂSĂUD
solicitând sa se admită recursul formulat si motivat in scris; sa se schimbe in totalitate sentința atacata, in sensul obligării petentei SC F. S. sa restituie către AJOFM B. -Nasaud suma de
31.417 lei reprezentând diferența de cota de TVA incasata nelegal, plus penalitățile calculate in continuare pe perioada scursa de la data plații pana la data recuperării integrale a prejudiciului; sa se anuleze dispoziția privind obligarea AJOFM BN la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1.200 Iei.
În motivare s-a arătat că:
Sentința cuprinde motive contradictorii si străine de natura pricinii (art.304 pct.7 din Codul de Procedura Civila).
Prin sentința atacata instanța de fond respinge acțiunea ca neîntemeiata facand abstracție de toate probele depuse la dosar inclusiv de constatările organelor de control ale Curții de Conturi, reținând ca "parata si-a indeplinit obligațiile asumate prin contractul de executare de lucrări...", fapt nereal întrucât a incalcat prevederile Actului adițional nr. 2755 din_ care prevede ca "... termenul final de execuție fiind_, data la care trebuie sa fie finalizate toate fazele de recepție la terminarea lucrărilor si emisa factura pentru suma totala rămasa de achitat...". Actele adiționale încheiate la contractul de lucrări au fost în sprijinul intimatei care nu a respectat contractul inițial, nu s-a incadrat in termenul de execuție si in suma contractata inițial, defavorizând instituția reclamanntă care nu a putut intra in posesia spațiului destinat desfășurării cursurilor de formare profesionala. Greșit instanța retine ca "prețul convenit pentru îndeplinirea acestei lucrări fiind de 650.004 lei la care se adaugă TVA", întrucât prețul real al lucrării a fost de 1.145.257,50 lei suma ce reiese din actele adiționale depuse de intimata la dosarul cauzei si din care reies si termenele de
finalizare prelungite de la 45 de zile la aproximativ un an. Instanța confunda valoarea contractului cu ultima transa rămasa de achitat de AJOFM BN in suma de 695.778 lei pentru care s-au emis facturile nr. 2009 si 2010 din_ in care TVA-ul este de 24 % si care fac obiectul prezentului litigiu.
Desi Curtea de Conturi prin Decizia nr. 36/2011 in urma unei acțiuni de control menționează expres ca "facturile aferente lucrărilor executate trebuiau intocmite cu TVA de 19% susținere pe care și-a întemeiat acțiunea in vederea recuperării prejudiciului, instanța de fond nu susține aceasta variata si nu are un punct de vedere referitor la cele menționate de controlorii Curții de Conturi BN, intr-o decizie definitiva conform căreia instituția reclamantă este obligata sa recupereze acest prejudiciu, ori acest prejudiciu nu poate fi recuperat decât de la cei care l-au incasat in mod nelegal. Reclamanta nu putea refuza la plata cele doua facturi emise pentru lucrări executate chiar si cu întârziere, insa valoarea TVA-ului cuprins in facturi trebuia sa fie aferent lucrărilor executate in perioada in care TVA inca nu era majorata. întrucât termenul de finalizare a lucrărilor a fost 28 iunie 2010 cota legala de TVA datorata pentru valoarea integrala a investiției era de 19 %, respectiv cota de TVA valabila pana la data de 30 iunie 2010. Suma de 31.417 lei, reprezentând diferența de cota de TVA de 5 puncte
procentuale este o plata fara temei legal fiind determinata de nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor de către constructor.
Curtea de Conturi constata ca prin plata diferenței de cota de TVA au fost încălcate prevederile art.21 alin.3) si ale art.22 alin. 1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, coroborate cu prevederile referitoare la termenul de execuție a lucraților stabilit prin contractul de execuție de lucrări si actele adiționale ale acestuia. In Procesul Verbal de constatare a Curții de Conturi ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 36/2011 este prevăzut expres; "Ca urmare a întârzierii in execuție a lucrărilor si depășirii termenului de finalizare a acestora, stabilit de parti, emiterea facturilor pentru partea neexecutata in termen s-a făcut in data de_ (factura nr.2009 si 2010 in valoare de 307.799 lei, respective 387.979 lei, in total 695.778 lei). întrucât din data de_ cota de TVA a fost majorata de la 19% la 24% s-a plătit in plus de către beneficiarul lucrărilor suma de 28.056 lei, din care 12.411 lei aferenta facturii nr. 2009/_ si 15.645 lei aferenta facturii nr. 2010/_ (sume actualizate ulterior). Suma reprezintă diferența de cota de TVA de 5% si este o suma plătită in plus fata de prevederile contractuale intrucat beneficiarul lucrărilor, fiind instituție publica, nu este
înregistrat ca plătitor de TVA la organele fiscale, ca atare neavand drept de deducere, valoarea TVA inclusa in facturile plătite constituie element de cheltuiala".
Întrucât instanța de fond nu ia in considerare susținerile Curții de Conturi, solicită instanței a-și exprima opinia fata de aceste constatări, pentru ca reclamanta este obligată sa recupereze prejudicial creat Bugetului asigurărilor pentru șomaj ca plata nelegala, iar intimata este exonerata de răspundere desi a incasat aceste sume.
In sentința atacata se mai arata ca " nu se poate retine in sarcina societății parate culpa nefinalizarii obiectivului de investiții la termenele stabilite..." ori prin aceste afirmații instanța ignora procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.4560 din 23.08.20Î0 si facturile emise in_, desi recepția
lucrărilor si emiterea facturilor trebuiau făcute pana in_ .
Hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal (art.304 pct. 9 din Codul de Procedura Civila.
Desi instanța susține ca "factura ce reprezintă ultima transa a lucrărilor realizate de către parata a fost emisa la_ si cuprinde asa cum s-a stabilit prin actul adițional 335/_ TVA de 24 % din valoarea facturii", menționează ca actul adițional nr. 3335 din_ este interpretat de parata strict in favoarea sa, insa acest document a fost semnat tocmai pentru a evidenția faptul ca parata nu emisese nici o factura pana la data de_, desi majoritatea lucrărilor fusese finalizate si recepționate, iar valoarea TVA se majorase semnificativ datorita modificărilor legislative, cele doua facturi din_ trebuiau emise pana in data de_ pentru suma aferenta lucrărilor finalizate si recepționate la data de_ . Oricum facturile au fost emise in_ inainte de data recepției finale_, asa ca puteau fi emise si inainte de_ .
Desi aceasta recepție finala nu a putut fi materializata la data stabilita actul adițional nr. 3335 din_ incheiat dupa data expirării termenului de finalizare a lucrărilor a avut in vedere suma aferenta lucrărilor menționate in anexa la recepția provizorie a căror valoare este diferența dintre suma totala rămasa de achitat adică 695.778 lei si suma lucrărilor recepționate provizoriu adică 561.111 lei. Aceasta diferența de cota de TVA fiind de 134.667 lei (valoarea lucrărilor ramase de executat dupa data de_ cand a fost recepția provizorie pana în_ la recepția finala). TVA majorata cu 5 puncte procentuale pentru aceasta suma diferența de TVA ar fi fost de 6.733 lei.
Prin adresa nr. 3139 din_ AJOFM BN înștiințează SC F. S. ca termenul de execuție al lucrării expirase si nu a fost înștiințată despre data recepției la terminarea lucrărilor. In răspunsul nr. 122 din_ la adresa menționata parata fata temei susține si îi comunica - "va aducem la cunoștința ca lucrările sunt finalizate", informare total eronata intrucat recepția provizorie avusese loc cu o zi inainte adică in data de_, ocazie cu care se constatase ca lucrarea nu a fost finalizata la data stabilita, recepția finala efectiva urmând sa se faca abia in data de_ . Consideră ca trebuie făcuta distincție intre obligația emiterii facturii pentru lucrări recepționate chiar si provizoriu si momentul efectiv al achitării facturilor care poate fi si ulterior dupa recepția la terminarea lucrărilor, ca o garanție ca lucrările ramase de executat vor fi finalizate cat mai urgent intrucat termenul expirase. Factura trebuia emisa obligatoriu pana la data de_ conform clauzei cuprinse in actul adițional nr. 2755 din_ act adițional a cărui valoare juridica este net superioara procesului verbal de recepție provizorie invocat de parata unde se prevede ca "plățile finale facandu-se numai dupa admiterea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor", adică plățile pentru lucrările neterminate la recepția provizorie si cuprinse in anexa acestei recepții. Emiterea facturilor nu are nici o legătura cu plata efectiva a acestora care poate fi efectuata ulterior dupa îndeplinirea condițiilor de recepție ca o garanție in acest sens. Consideră ca facturile trebuiau emise pana la data expirării contractului cu TVA de 19% in vigoare la data de_ data limita de finalizare a lucrărilor.
Prin sentința atacata instanța de fond o obliga sa achite petentei suma de 1200 Iei cu titlu de cheltuieli de judecata, solicită instanței sa o exonereze de plata acestor cheltuieli de judecata exagerat de mari pentru o instituție publica întrucât in buget nu avem capitol bugetar si nici credite alocate in acest sens. Obligarea reclamantei la plata unor astfel de cheltuieli ar fi imposibil de achitat intr-o perioada de criza financiara si sub imperiul reduceri cheltuielilor bugetare. Prin prisma faptului ca auditul extern i-a obligat sa recupereze aceasta diferența de TVA a promovat prezenta acțiune pentru a remedia si recupera prejudiciul creat bugetului de șomaj, insa situația a luat o intorsura defavorabila reclamantei.
Fata de cele menționate, solicită sa se admită recursul formulat si motivat in scris, sa se schimbe in totalitate sentința atacata in sensul obligării petentei SC F. S. sa restituie către AJOFM B. -Nasaud suma de 31.417 lei reprezentând diferența cota TVA incasata nelegal, plus penalitățile calculate in continuare pe perioada scursa de la data plații pana la data recuperării integrale a prejudiciului si sa se anuleze dispoziția privind obligarea AJOFM BN la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1.200 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299-316, in special art.304 pct.7 si 9 din Codul de Procedura Civila si Legea nr. 500/2002.
Reclamanta recurentă A. J. pentru O. F. de M. B. - Nasaud a formulat precizări față de recursul promovat
solicitând a le avea in vedere cu ocazia soluționării recursului declarat.
Referitor la clauza cuprinsa in Actul adițional nr. 2755 din_ care prevede ca "... termenul final de execuție fiind_, data la care trebuie sa fie finalizate toate fazele de recepție la terminarea lucrărilor si emisa factura pentru suma totala rămasa de achitat...", asa cum a mai menționat consideră ca valoarea TVA cuprinsa in facturi trebuia sa fie aferenta lucrărilor executate in perioada in care TVA inca nu era majorata. In procesul verbal de recepție provizorie nr. 3141 din_ la punctual 3 se prevede "Valoarea situației de plata a lucrărilor de construcții montaj supuse recepției provizorii este de
lei fara TVA, conform situațiilor de plata înaintate spre aprobare"
(aprobate chiar de firma care a asigurat dirigintia de șantier). Deci cel puțin pentru aceasta suma aferenta lucrărilor prestate cu TVA de 19% si finalizate la recepția provizorie adică in data de_, factura trebuia emisa obligatoriu cu TVA de 19%, întrucât aceasta era in vigoare.
In sensul celor menționate sunt prevederile cuprinse in cap VI din Legea 571/2002 -Codul Fiscal, unde in art.134 alin. 1) si alin.4) se prevede: "1) Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. 4) Regimul de impozitare aplicabil pentru operațiunile impozabile este regimul în vigoare la data la care intervine faptul generator, De asemenea art.l34 ind. l prevede ca " Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor..." iar art.l34 ind. 2" Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator".
Foarte concludent este si art.140 din Codul fiscal: alin.3) "Cota aplicabila este cea in vigoare la data la care intervine faptul generator. Alin. 4) In cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele in vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii". Faptul generator in speța sunt tocmai lucrările prestate cand valoarea TVA era de 19%, iar materialele de construcții incluse in lucrare au fost achiziționate cu TVA de 19 % nemajorat.
Cat privește clauza actului adițional nr. 3335 din_ pe care instanța de fond il considera decisiv in respingerea acțiunii, si conform căruia "TVA-ul platibil va fi cel corespunzător datei de eliberare a facturii..." menționează ca aceasta clauza contravine flagrant prevederilor legale in vigoare la aceea data si la data prezentei, prevederi cuprinse expres in Codul fiscal si menționate mai sus.
În apărare, pârâta intimată SC F. S. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică - filele 17-19.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
primul motiv de recurs invocat se referă la faptul că sentința atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Argumentele aduse de recurentă în susținerea acestui motiv de recurs se axează, însă, în principal, pe faptul că în mod nelegal instanța de fond nu a ținut cont de constatările Curții de Conturi materializate în decizia nr. 36/2011 și, pe de altă parte, pe faptul că nu ar fi real că pârâta și-ar fi executat obligațiile contractuale, astfel cum s-a reținut în considerentele sentinței.
Or, aceste argumente nu au nici o legătură cu motivul de recurs invocat, cel prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă și care vizează, în esență, nemotivarea hotărârii.
De fapt, ceea ce invocă recurenta în dezvoltarea acestui motiv de recurs este o greșită stabilire a situației de fapt, în raport de cele stabilite prin decizia Curții de Conturi.
Și din această perspectivă, însă, nu pot fi reținute argumentele aduse de recurentă, o decizie emisă de Curtea de Conturi ca urmare a controlului efectuat la o autoritate publică neputând fi opusă particularului, care a intrat în relații contractuale cu autoritatea respectivă.
în ceea ce privește motivul de recurs vizând lipsa de temi legal a hotărârii, Curtea reține următoarele:
Suma solicitată prin cererea introductivă reprezintă diferența dintre TVA de 24% perceput de pârâta intimată și cel de 19%, care ar fi fost cel corect.
În esență își fundamentează recurenta pretențiile pe prevederile contractuale, respectiv pe art. 1 din Actul adițional nr. 2755/_, potrivit căruia durata perioadei de execuție a lucrării se prelungește cu 10 zile calendaristice, termenul de execuție final fiind_, dată la care trebuie să fie
finalizate toate fazele de recepție la terminarea lucrărilor și emisă factura pentru suma totală rămasă de achitat, cu mențiunea că în conformitate cu prevederile legale în vigoare plățile se pot executa doar între datele de 24-31 ale fiecărei luni.
Analizând, însă, înscrisurile de la dosar, Curtea constată că părțile au mai încheiat un act adițional la contractul nr. 2755/_, respectiv cel cu nr. 3335/_, prin care au prevăzut, la art. II, că pct. 2.4 al art. 2 va avea următorul cuprins: conform modificărilor legislative privind taxa pe valoare adăugată, TVA-ul plătibil va fi cel corespunzător datei de eliberare a facturii. Începând cu data de_, TVA-ul este de 24%.
Or, acest act adițional, semnat fără obiecțiuni de către ambele părți, se impune cu forță obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 969 cod civil de la 1864 aplicabil în cauză.
Prin urmare, TVA-ul în procent de 24% a fost încasat ca urmare a unei prevederi contractuale, semnată de părțile din prezentul litigiu, astfel încât și acest motiv de recurs este nefondat.
Mai invocă recurenta, ca temei al acțiunii introductive, plata nedatorată. Acest motiv a fost, însă, pentru prima dată invocat în recurs, astfel încât
Curtea nu îl mai poate analiza, având în vedere dispozițiile art. 316 rap. la art. 292 Cod procedură civilă.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. B.
-NĂSĂUD, împotriva sentinței civile nr. 273/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. D. | Judecător, R. -R. D. | Judecător, L. U. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: I. P.
| ← Decizia civilă nr. 97/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 160/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
