Decizia civilă nr. 97/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
cod operator 4204
R O M Â N I A
Dosar nr. _
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 97/R
Ședința publică din 01 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S.
J. ecător M. H.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol este soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă SC
D. C. S. B. M., împotriva sentinței civile nr. 1288 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimatele-pârâte SC P. C. S.
B. M., SC A. A. A. SA M., intimații-chemați în garanție M.
B. M. R. PRIN P., S. DS, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ și_, când în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1288/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea oblică exercitată de reclamanta S. D. C. S.R.L, cu sediul în localitatea B. M., str. C., bl. 13, ap. 15, jud. M., în numele debitoarei sale SC P. C. S. , cu sediul
B. M., str. V., nr. 28, județul M., în contradictoriu cu pârâta SC A.
-ȚIRIAC A. SA - Sucursala M.
, cu sediul în B. M., str. A. Ș., nr. 8, jud. M. ,s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A. - ȚIRIAC A. SA - Sucursala M.
,s-a respins acțiunea civilă, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S. D. C. S.R.L
în contradictoriu cu pârâta SC A. -ȚIRIAC A. SA - Sucursala M.
ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă,S-a admis acțiunea civilă formulată și ulterior precizată, de către reclamanta S. D. C. S.R.L
în contradictoriu cu pârâta SC P. C. S.
, având ca obiect pretenții iar pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 8040 lei, reprezentând contravaloarea reparație auto, conform comandă nr. 629, din data de_, rest neachitat din factura fiscală nr. 0000054 din data de_ . S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de SC A. -ȚIRIAC A. SA Sucursala M. în contradictoriu cu M. B. M., reprezentant prin P., cu sediul în B. M., str. G. Ș., nr. 37, județul M. . Pârâta SC P. C.
S. a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 623,18 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată. S-a admis în parte, cererea pârâtei SC A. - ȚIRIAC A. SA - Sucursala M. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și o obligă pe reclamanta la plata către această pârâtă a sumei de 1091 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
In considerentele sentinței prima instanța reține următoarele:
Așa cum a fost formulată acțiunea inițial, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii reparațiilor efectuate de aceasta la autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea pârâtei SC P. C.
S. asigurat CASCO la cealaltă pârâtă SC A. -ȚIRIAC A. SA, din modul de redactare fiind vorba în mod evident de o solidaritate a debitorilor.Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că răspunderea pârâtelor nu este una solidară ci una in solidum a asiguratorului pentru asiguratul său Casco față de reclamantă.
Așa cum s-a statuat în doctrina și practica judiciară obligațiile in solidum se circumscriu numai la cazurile când o persoană este chemată să răspundă pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia, daca autorul faptei prejudiciabile a fost în culpă, precum și în cazul răspunderii persoanelor juridice pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite săvârșite de organele lor de conducere, în limitele competențelor stabilite.
O asemenea obligație îi revine cu certitudine asigurătorului RCA, prin urmare în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, persoana păgubită este îndreptățită să ceară întreaga prestație de la oricare dintre cele două părți ale contractului de asigurare, fără să aibă obligația să își dividă creanța. Originea acestei obligații este reprezentată, pentru asigurător, de contractul de asigurare, iar pentru asigurat, de delictul comis; așadar, temeiul răspunderii asigurătorului este convențional, iar cel al răspunderii asiguratului este delictual. Prin urmare, obligațiile asigurătorului și asiguratului față de persoana prejudiciată nu sunt unite prin existența unei obligații unice, ci prin dreptul creditorului de a cere oricăruia dintre aceștia plata în întregime a delictului la care este obligat fiecare în parte.
Aceasta datorită faptului că asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forțat prin care asigurătorul se obligă, corelativ încasării primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații se fac vinovați față de terțele persoane.Ipoteza este diferită, în opinia instanței, în cazul prezentului litigiu, unde este vorba de o asigurare de tip CASCO încheiată între cele două pârâte SC P. C. S. în calitate de asigurat CASCO și SC A.
-ȚIRIAC A. SA în calitate de asigurător, iar suma solicitată constă în contravaloarea lucrărilor efectuate de un terț la autovehiculul asigurat CASCO si nu în despăgubiri urmare a intervenirii riscului asigurat.
Obligația acordării despăgubirilor în cazul apariției riscului asigurat în cazul asigurării de tip CASCO revine asiguratorului în baza contractului încheiat și în condițiile negociate de părți, plată despăgubirilor făcându-se în mod exclusiv asiguratului în temeiul contractului și nu pe ideea de culpă care caracterizează răspunderea pentru fapta altuia, nefiind astfel vorba, în speța dedusă judecății, de o obligație in solidum care să poată antrena răspunderea asigurătorului Casco.
De altfel, în cazul sumei solicitate de către reclamantă prin intermediul acțiunii formulate, nu poate fi vorba de o despăgubire ca urmare a producerii riscului asigurat, ci de o pagubă suportată de un terț față de contractul de asigurare, constând în contravaloarea unor lucrări de reparații efectuate la autoturismul proprietatea pârâtei SC P. C. S. .
Reclamanta și-a întemeiat ulterior cererea de obligare a asiguratorului la plata sumei solicitate pe dispozițiile art.974 Cod civil, iar din analiza, condițiilor prevăzute de norma legală menționată, prin prisma probatoriului administrat în cauză și pentru motivele ce vor fi arătate mai jos, instanța urmează să respingă, ca lipsită de temei, acțiunea oblică exercitată de reclamanta în numele debitoarei sale SC P. C. S., cu sediul B. M., str. V.
, nr. 28, județul M., în contradictoriu cu pârâta SC A. -ȚIRIAC A. SA
- Sucursala M. .
Astfel, în ceea ce privește legitimarea reclamantei de a formula acțiunea oblică, instanța pornește de la prevederile art. 974 Cod civil, potrivit cărora
"creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afara de acelea care îi sunt exclusiv personale";. Textul citat, extrem de concis, sugerează totuși, ca o prima condiție, existenta unui raport obligațional între reclamantă și persoana în locul căreia exercită acțiunea.
După cum reiese din înscrisurile depuse la file 7-9 între reclamantă și pârâta SC P. C. S. exista un raport obligațional, generat de efectuarea unor lucrări de reparații de către reclamantă la autovehiculul pârâtei, avariat, în baza comenzii acesteia din urmă, urmat de emiterea facturii fiscale care, potrivit recunoașterii debitoarei, prin semnarea acesteia, are ca obiect o creanță certă, lichidă și exigibilă.
A doua condiție care poate fi reținută pentru aplicarea textului vizează inactivitatea debitorului, adică acesta sa nu intenteze el însuși acțiunea pe care o poate formula împotriva debitorului său. Condiția analizată se reține în cauză, întrucât, deși au trecut mai mulți ani de la data efectuării reparațiilor de către reclamantă, pârâta nu a înțeles să cheme în judecată asigurătorul pentru plata despăgubirilor pretinse în baza asigurării casco încheiată cu acesta. Nu interesează în cauză motivele refuzului sau neglijentei debitorului, deoarece acțiunea oblică este instituită în interesul creditorului, ca mijloc de prevenire și conservare a patrimoniului debitorului, în temeiul dreptului său de gaj general (art. 1718 Cod civil), motiv pentru care singura cerință de examinat este condiția obiectivă a inactivității debitorului.
A treia condiție ce reiese din art. 974 cod civil privește natura juridica a acțiunii sau a drepturilor a căror protejare juridică se urmărește: creditorul nu poate exercita drepturile și acțiunile strict personale. Creditorul nu se poate așadar subroga în exercițiul tuturor drepturilor și acțiunilor debitorului său ci decât în privința acelora care au un conținut patrimonial si un text de lege nu oprește exercitarea lor. Cum cererea de chemare în judecată promovată în cadrul acestui dosar nu face parte din acțiunile strict personale ale debitorului sau interzise a fi exercitate de lege, instanța constată îndeplinită în speță și aceasta condiție de admisibilitate a cererii.
Deși din textul art. 974 Cod civil nu rezultă, pentru a fi admisibilă acțiunea oblică, reclamanta trebuie să dovedească că justifică un interes pentru promovarea cererii. Un asemenea interes este prezent în cazul în care
inactivitatea debitorului este de natura sa amenințe patrimoniul acestuia de insolvabilitate, sau de agravarea situației de insolvabilitate în care se găsește.
Din probele administrate în cauză, instanța constată, că o asemenea condiție nu este îndeplinită, întrucât nu a reieșit că debitorul se află în stare de insolvabilitate, sau că, în lipsa despăgubirilor pe care le poate cere asiguratorului, patrimoniul acestuia ar fi amenințat în vreun fel de insolvabilitate.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A. - ȚIRIAC A. SA - Sucursala M., instanța urmează să o admită și pe cale de consecință să respingă cererea formulată împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât aceasta în calitate de asigurător Casco al autoturismului în cauză, reparat de reclamantă, este terț față de contractul de reparații intervenit între reclamantă și cealaltă pârâtă, astfel încât nu are îndreptățirea să figureze în proces în calitate de pârâtă, raportat la obiectul cererii ce decurge în mod evident din drepturile și obligațiile ce revin reclamantei și pârâtei SC P. C. S. în baza contractului de reparații auto încheiat între acestea.
Cu privire la acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC P.
C. S. instanța considerându-o fondată, urmează, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, să o admită și să oblige pârâta să-i plătească reclamantei suma de 8040 lei, reprezentând contravaloare reparație auto, conform comandă nr. 629, din data de_, rest neachitat din factura fiscală nr. 0000054 din data de_ .
Pentru a decide astfel instanța a reținut că în baza comenzii transmisă de către pârâta SC P. C. S., reclamanta a efectuat lucrări de reparații la autovehiculul proprietatea pârâtei și a emis ca urmare a finalizării acestora, factura fiscală nr. 0000054 din data de_, în valoare totală de 13903,21 lei, însușită la plată prin semnătură, fapt ce atestă existența unui contract comercial încheiat între părți.
În drept, prin invocarea dispozițiilor art. 969 si art.1069 Cod civil, reclamanta a urmărit angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, pentru nerespectarea obligației acesteia de a achita contravaloarea lucrărilor de reparații executate de reclamantă.
Pentru angajarea răspunderii civile contractuale, pe lângă verificarea premisei existentei unui contract, este necesară îndeplinirea cumulativ a anumitor condiții, respectiv: fapta ilicita care consta în nerespectarea unei obligații contractuale, prejudiciul patrimonial în care se concretizează aceasta atingere, raportul de cauzalitate între fapta si prejudiciu, vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită, punerea în întârziere și inexistenta unei clauze de neresponsabilitate.
Din întregul probatoriu administrat în cauză, în principal din actele depuse la dosar de reclamantă și din depoziția martorului Goga C. (fila
123) instanța retine ca reclamanta și-a îndeplinit obligația asumată privind efectuarea lucrărilor de reparații solicitate.
Deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, nu în același mod a procedat și pârâta, care nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregii contravalori a reparațiilor efectuate de reclamantă, săvârșind astfel o
faptă ilicită, situație în care reclamanta a înregistrat un prejudiciu, constând tocmai în contravaloarea reparațiilor care nu a fost achitată de pârâtă.
Contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate de către reclamantă este conform facturii fiscale emise de aceasta de 13903,21 lei din care pârâta prin intermediul asiguratorului a achitat suma de 5832,95 lei, rămânând astfel neachitată suma de 8070 lei
Prejudiciul încercat de reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute în doctrină, în sensul că este cert sub aspectul existentei și posibilităților de evaluare și nu a fost reparat încă.
Între prejudiciul reclamantei și fapta ilicită a pârâtei există un raport de cauzalitate direct, prin neachitarea sumei la care s-a angajat pârâta a produs un prejudiciu patrimoniului reclamantei.
În ceea ce privește aspectul subiectiv al faptei pârâtei se reține că în materie contractuală culpa autorului prejudiciului este prezumată relativ ca urmare a neajungerii la rezultatul scontat prin contract .
În consecință, instanța a constatat că în privința sumei de 8070 lei, reprezentând contravaloarea reparație auto, rest neachitat din factura fiscală nr. 0000054 din data de_ sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, odată întrunite aceste condiții pârâta, pentru a obținere respingerea acțiunii trebuia să facă dovada achitării sumei restante la plată.
Nefăcând o astfel de dovadă și neinvocând nici o cauză exoneratoare de răspundere, pârâta, în temeiul art. 969 Cod civil, a fost obligată să plătească reclamantei suma de 8040 lei, reprezentând contravaloarea reparație auto, conform comandă nr. 629, din data de_, rest neachitat din factura fiscală nr. 0000054 din data de_, în limitele solicitării reclamantei și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil.
Având în vedere rezolvarea dată de instanță excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A. -ȚIRIAC A. SA - Sucursala M., urmată de respingerea acțiunii, în ceea ce o privește pe aceasta, instanța, a respins și cererea de chemare în garanție formulată de această pârâtă în contradictoriu cu M. B. M., reprezentant prin P. o atare soluție fiind singura posibilă cu privire la modul de soluționare a cererii de chemare în garanție în situația respingerii acțiunii.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța a reținut că potrivit art. 274 Cod proc.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, și reținând că pârâta SC P. C. S. a căzut în pretenții, instanța a obligat această pârâta la plata către reclamantă a sumei de 623,18 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în contravaloare taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
De asemenea, întrucât la rândul ei reclamanta a căzut în pretenții cu privire la cererea formulată împotriva pârâtei SC A. -ȚIRIAC A. SA - Sucursala M., prin respingerea acesteia, a fost obligată la plata către această pârâtă la cheltuieli de judecată, însă nu în cuantumul solicitat ci doar în parte, în privința cheltuielilor suportate de aceasta reprezentând contravaloarea raportului de expertiză(1091 lei) urmând a fi respinse pretențiile pârâtei de obligare și la plata contravalorii taxei de timbru aferentă cererii de chemare în garanție, o atare cerere fiind considerată de instanță, ca
neîntemeiată, în condițiile în care formularea ei a constituit prerogativa dreptului de opțiune a pârâtei, care nu a așteptat finalizarea prezentului litigiu și formularea unei acțiuni separate.
Reclamanta SC D. C. S. a formulat recurs
prin care, în temeiul art. 304 pct.9 și art. 304 indice 7 C.pr.civilă a solicitat modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii oblice pe care a formulat-o, cu obligarea intimatei-pârâte SC A. TIRIAC A. SA la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
Soluția primei instanțe este criticată pentru următoarele motive:
O primă critică se referă la faptul că în mod greșit prima instanță a respins ca neîntemeiată și lipsită de interes acțiunea oblică întrucât din art. 974 C.civil rezultă că nu este vorba de o acțiune proprie a creditorului, deoarece acesta exercită o acțiune care aparține debitorului, în numele acestuia din urmă, dar, deși exercită o asemenea acțiune în locul debitorului sau, creditorul are în vedere un interes propriu. Acest interes se explică în ipoteza în care în patrimoniul debitorului se afla și drepturi ori acțiuni care urmează să fie exercitate împotriva unor terți pentru intrarea sau reintrarea în patrimoniul acestuia a "unui element nou, care, atunci când va fi realizat ca bun corporal, prin efectul acțiunii exercitate, va fi susceptibil de a fi urmărit direct de cretiroi";. Deci, dacă din neglijență, din nepăsare, din nepricepere ori din rea- voință debitorul nu exercită acțiunile care ar avea ca efect întregirea elementelor patrimoniului sau, legea conferă creditorilor dreptul de a se substitui debitorului respectiv pentru a pune în mișcare acțiunea care apare acestuia din urmă. Acțiunea oblică constituie un mijloc de conservare a patrimoniului și un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului de insolvabilitate a acestuia. Inainte de formularea acțiunii oblice s-a adresat debitorului SC P. C. S. solicitând plata sumelor datorate în baza contractului de reparație în cauză, însă acesta a răspuns că nu are posibilitatea de a face plăți și a comunicat faptul că societatea de asigurări îi datorează această sumă pentru reparațiile pricinuite.
Raportul contractual dintre recurentă și debitoarea ei a fost dovedită prin facturile emise pentru reparații, iar pe de altă parte raportul contractual existent între SC P. C. S. și societatea de asigurări SC A. ȚIRIAC A. SA - Sucursala M. s-a dovedit prin contractul de asigurare depus. Odată ce riscul asigurat s-a produs, paguba a fost evaluată de către asigurător și s-a stabilit obligația de plată a acestuia în patrimoniul asiguratului s-a născut un drept de creanță în ceea ce privește respectiva sumă.
În condițiile în care recurentul a acționat în interesul propriu de a-și recupera cheltuielile efectuate cu reparația de la un debitor neplătitor este evident că pornirea unei acțiuni oblice este întemeiată și justificată raportat la rolul pentru care a fost concepută o astfel de acțiune și anume protejarea creditorilor. Prin urmare, dreptul de a sesiza instanța de judecată cu o acțiune oblică îl are creditorul, iar calitatea procesuală pasivă aparține terței persoane împotriva căreia trebuia introdusă acțiunea de către debitor, în speță, asigurătorul casco.
Față de cele de mai sus s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele admisibilității acțiunii oblice, iar în raport de acest aspect soluția instanței de fond pronunțată prin sentința nr._ apare ca nelegală.
Criticile formulate se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9, precum și art.304 indice1 C.pr.civ sub aspectul modalității în care prima instanță apreciat probațiunea administrată în cauză.
Intimata-pârâtă SC A. ȚIRIAC A. SA - a depus întîmpinare (filele 13-20)
și a solicitat, în principal, respingerea recursului ca nefondat, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței și obligarea sa doar la plata sumei de 5.343,74 lei, cu consecința admiterii cererii de chemare în garanție pe care a formulat-o împotriva M. ui B. M. în limitele aceleiași sume.
În apărare intimata-pârâtă susține că în mod corect prima instanță a respins cererea recurentei pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii oblice în condițiile în care din probele administrate nu a reieșit că intimata-pârâtă SC P. C. S. s-ar afla în stare de insolvabilitate la momentul promovării acțiunii sau ulterior, fără ca afirmația recurentei în sensul că s-a adresat pârâtei SC P. C. S. anterior promovării acțiunii și aceasta i-a comunicat că nu dispune de sumele necesare achitării debitului să constituie o dovadă în acest sens. Pârâta SC P. C. S. deține la data promovării acțiunii, precum și ulterior pe timpul judecării în fond a cauzei autovehiculul asigurat casco marca LAND ROVER DISCOVERY cu număr de înmatriculare_, autovehicul cu o valoare mult mai mare decât creanța de 8.040 lei solicitată de recurenta-reclamantă.S-a apreciat astfel, faptul că, în condițiile în care pârâta SC P. C. S. deține și deține în continuare bunuri care puteau fi și pot fi urmărite direct de către recurenta-reclamantă în temeiul unui titlu executoriu, nu se mai poate vorbi de o insolvabilitate a acestei pârâte.
Este de asemenea întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește pe intimata-pârâtă întrucât între aceasta și reclamanta SC D.
C. S. nu există încheiat un contract comercial care să ducă la obligarea directă a societății la plata despăgubirilor constând în contravaloarea reparațiilor avariilor produse la data de_ (_ ) la autovehiculul marca LAND ROVER DISCOVERY cu nr._ .
Obligația de plată a societății pentru avariile suferite de autovehiculul menționat se întemeiază pe prevederile contractului de asigurare de tip CASCO aferent poliție de asigurare nr. 3553152/_, contract cu caracter principal, încheiat între societate și pârâta SC P. C. S. aceasta din urmă fiind societatea asigurată și beneficiară a despăgubirilor în cazul producerii riscurilor asigurate.Or, în condițiile în care pârâta SC P. C. S. nu a înțeles să formuleze o cererea de chemare în garanție a societății raportat la polița de asigurare casco încheiată sub nr. 3553152/_ -a apreciat că societatea nu poate avea calitate procesuală pasivă în cadrul prezentei cauze.
Cu privire la fondul cauzei intimata-pârâtă susține că a respins cererea de acordare a despăgubirilor justificat de faptul că din fotografiile efectuate nu se relevă existența unei legături în lanțul cinematic pentru ca șocul să se fi transmis de la roată către caseta de direcție, aspect certificat prin faptul că nici una dintre celelalte elemente nu prezentau urme de avariere, iar caseta de direcție nu prezenta urme de lovituri sau rupturi. Analiza ulterioară a dosarului de daună a relevat și alte aspecte contradictorii care fac să planeze suspiciuni asupra declarațiilor date de către conducătorul vehiculului cu privire la existența și modul de producere a avariilor.
Potrivit prev.art. 26 lit.g din Cap.XII din Condițiile generale anexă la poliția de asigurare CASCO nr. 3553152/_ se prevede că "Asiguratul este obligat să vizeze în scris Asiguratorul despre producerea riscului asigurat, în termen de 3 zile lucrătoare de la producerea sa, iar în cazul furtului în maxim
24 de ore de la constatarea acestuia";.Nerespectarea acestor prevederi contractuale, respectiv a termenului de avizare de 3 zile dă drept asiguratorului casco, în condițiile art. 27 din Cap.XII din Condițiile generale anexă la poliția de asigurare CASCO nr. 3553152/_ să refuze plata despăgubirii după producerea riscului asigurat.
Aceste prevederi contractuale, respectiv stabilirea unui termen limită pentru îndeplinirea obligației de avizare din partea asiguratului casco, sunt menite a veni în sprijinul asiguratorului casco, în vederea verificărilor ce se impun a se efectua referitor la veridicitatea producerii riscului asigurat, cât și pentru luarea unor măsuri de limitare a pagubelor de către asiguratul casco (art. 26 lit.e din condiții), respectiv pentru conservarea dreptului de regres al asiguratorului casco (art. 26 lit.m din condiții) în cazul în speță împotriva M. ui B. M. .
În declarația dată la IPJ M. conducătorul vehiculului indică data de_ ca fiind data producerii evenimentului rutier pe care l-a avizat la SC A. ȚIRIAC A. SA la data de_ indicând data la care s-a petrecut ca fiind_ .
Intimata-pârâtă mai susține că raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitate auto încheiat de către expert ing.Rajta Rudolf infirmă că avariile la caseta de direcție s-ar fi produs în modalitatea descrisă de către conducătorul auto.În subsidiar, intimata-pârâtă susține că din raportul de expertiză rezultă că prețul corect al înlocuirii casetei de direcție este de 5.343,74 lei, iar nu de 8.070,26 lei cum a solicitat recurenta.
Celelalte părți nu și-au exprimat poziția procesuală. În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul prin prisma motivelor pe care se întemeiază și în limitele în care a fost învestit, potrivit principiului disponibilității, fără a se constata motive de recurs de ordine publică T. constată următoarele:
Recurenta-reclamantă a modificat obiectul și cauza cererii introductive prin cererea precizatoare depusă la data de_ în dosarul de fond (f.258,
260) pe care a transformat-o în acțiune oblică al cărei sediu de reglementare îl constituie art. 974 din vechiul Cod civil (aplicabil în cauză întrucât raportul juridic litigios s-a născut sub imperiul vechii reglementări).
Așa cum au fost conturate în literatura de specialitate și practica judiciară și în mod corect au fost analizate de către prima instanță, trei sunt condițiile pentru exercitarea acțiunii oblice, concepută de către legiuitor ca un mijloc de valorificare al dreptului de gaj general asupra patrimoniului debitorului de care beneficiază creditorii chirografari: 1) inactivitatea debitorului; 2) interesul serios și legitim al creditorului titular al acțiunii oblice;
3) creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
În mod corect a stabilit prima instanță, prin analiza riguroasă a probatoriului administrat, că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada interesului legitim și serios, fără a rezulta că intimata-pârâtă SC P. C. S. se află în stare de insolvabilitate, astfel încât acțiunea directă în obligarea la plata
despăgubirilor să rămână ineficientă datorită inexistenței bunurilor urmăribile în patrimoniu.
Rămâne o simplă afirmație, nesusținută de probe, invocarea de către recurentă, numai prin motivele de recurs, a pretinsului refuz de plată al intimatei-pârâte.
În absența declarării recursului de către părțile interesate cu privire la condiția caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pe care prima instanță apreciat că este îndeplinită în cauză T. nu poate cenzura această chestiune în recurs, întrucât s-ar încălca principiul disponibilității și al neagravării situației în propria cale de atac. Prin urmare, a intrat în puterea lucrului judecat concluziei primei instanțe că este îndeplinită în cauză nici condiția caracterului cert, lichid și exigibil al creanței atât în ceea ce privește despăgubirile pe care recurenta-reclamantă le pretinde față de intimata-pârâtă SC P. C. S., cât și în ceea ce privește plata îndemnizației de despăgubire de către intimata-pârâtă SC A. ȚIRIAC A. SA pe temeiul asigurării facultative de tip CASCO.
Prima instanță a analizat și calificat cu respectarea regimului legal care le caracterizează raporturile contractuale dintre părțile litigiului declanșat prin cererea introductivă,ulterior modificată. Însă în ceea ce privește analiza probatoriului administrat la fond, ,prima instanță a apreciat eronat semnificația unor înscrisuri, urmând a se detalia în paragrafele de mai jos ale deciziei.
Niciuna dintre aceste aprecieri nu modifică legalitatea soluției dată pe fond pentru considerentele anterioare, precum și pentru cele care vor fi expuse în cele care urmează.
T. achiesează întru totul la calificarea juridică și efectele care decurg din cele două contracte încheiate între părți și care au fost invocate drept cauză a cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, se reține că între recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă SC P. C. S. s-a stabilit raport obligațional, generat de efectuarea unor lucrări de reparații de către la autovehiculul avariat, în baza comenzii SC P. C.
S., contract de prestări servicii nenumit. În baza acestui contract s-a emis de către recurentă factura fiscală nr. 0000054 /_, necontestată de către SC P.
S., care avut o poziție procesuală pasivă atât în primă instanță, cât și în recurs. Recurenta nu a propus în fața primei instanțe nicio probă pentru a face dovada creanței certe, lichide și exigibile în condițiile în care numai factura acceptată
Între cele două intimate-pârâte SC P. C. S., în calitate de asigurat și SC A. -ȚIRIAC A. SA, în calitate de asigurător s-a încheiat un contract de asigurare facultativă de bunuri de tip CASCO.
Ulterior modificării temeiului juridic al cererii la termenul de judecată din_ când s-a transformat cererea într-o acțiune oblică, recurenta- reclamantă nu a modificat și obiectului cererii de chemarea în judecată. Prima instanță a rămas învestită să se pronunțe conform art.129 alin. final C.pr.civ numai în limitele inițiale ale cererii.
Prin urmare, în mod corect s-a pronunțat atât cu privire la cererea de obligare a intimatei-pârâte SC A. -ȚIRIAC A. SA la plata contravalorii reparațiilor, în mod direct față de recurenta-reclamantă, căci în aceste limite a
rămas învestită prin obiectul inițial al cererii, cât și cu privire la acțiunea oblică având ca obiect plata îndemnizației de despăgubire, evaluată la nivelul contravalorii lucrărilor de reparații efectuate de către recurentă la autovehiculul asigurat CASCO, adică despăgubirile datorate de către asigurător urmare a intervenirii riscului asigurat.
În mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte SC A. -ȚIRIAC A. SA și a respins cererea de obligare la plata contravalorii reparațiilor, în mod direct față de recurenta- reclamantă, întrucât asigurătorul este un terț față de contractul din care s-a născut obligația pârâtei SC P. C. S. de plată la contravaloarea lucrărilor de reparații.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. T. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul formulat de către recurenta-reclamantă SC
C. S. B. M., împotriva sentinței civile nr. 1288 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
SA
M.
H.
M.
P.
G. ier,
H.
Red. M.H./T.red. C..C.-_
J. ECĂTOR LA FOND DAN Ș.
| ← Decizia civilă nr. 281/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 321/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
