Decizia civilă nr. 321/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r . 321/2013
Ședința publică din data de 14 Mai 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. GREFIER: L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta S.C. SS împotriva sentinței civile nr.2373/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 25 aprilie 20132013 susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 30 aprilie 2013, 7 mai 2013 repsectiv pentru data de azi 14 mai 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 2373/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâta SC Ș. S., a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC "C. T. "; S. C. împotriva pârâtei SC Ș. S. și, în consecință, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 2.912,95 lei reprezentând debit neachitat și suma de 7333.64 lei penalități de 0,5% pe zi de întârziere, precum și suma de 584,42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului a reținut, în privința neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 720/1 C. proc.civ, că rațiunea acesteia este aceea de a simplifica și degreva activitatea instanțelor de judecată având ca obiect pretenții de natură bănească, pretenții ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt.
Această rațiune este practic realizată și atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somației de plată sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată, deoarece esențial este ca părțile, prin voința lor, exprimată neechivoc, să stăruie pentru a rezolva litigiul.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a îndeplinit procedura prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc.civ (f.67-71), motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată această excepție.
Analizând pe fond cererea de chemare în judecată precizată, aceeași instanță a reținut că reclamanta S.C C. T. S.R.L., în contradictoriu cu parata S.C Ș. S.R.L., a solicitat instanței sa dispună obligarea paratei la plata sumei de 2.912,95 lei, reprezentând debit neachitat potrivit facturii fiscale nr. 7. /_, iar suma de 7.333,64 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Reclamanta și-a argumentat demersul procesual, prin faptul că deși și-a îndeplinit corespunzător obligația contractuală de a efectua reparații la auto aparținând pârâtei, aceasta din urmă nu și-a îndeplinit/și-a îndeplinit cu întârziere îndatorirea de a plăti contravaloarea serviciilor de service de care a beneficiat, în contextul în care contractul de reparație nr. 2008003036/1/_ a fost însușit de ambele părți litigante, iar pârâta nu a invocat caracterul necorespunzător al modului de execuție al lucrărilor efectuate de reclamantă.
Instanța a reținut că societatea pârâtă a solicitat reclamantei efectuarea unor lucrări de reparații la auto cu nr. de înmatriculare_, pe baza constatărilor efectuate de asigurătorul S.C OMNIASIG S.A, societate de asigurări cu care pârâta încheiase în prealabil un contract de
asigurare. Între părți s-a încheiat contractul de reparații nr. 2008003036/1/_, iar obligațiile contractuale asumate au fost îndeplinite în mod corespunzător de reclamantă.
Reclamanta s-a adresat societății de asigurare S.C OMNIASIG S.A, iar aceasta din urmă a refuzat plata facturilor fiscale evocate anterior, în considerarea faptului că pârâta a făcut declarații diferite cu privire la dinamica accidentului din care au rezultat avariile autoturismului, rezultând încălcarea termenilor contractului de asigurare.
În materie comercială, formarea obligațiilor este guvernată de principiul libertății contractuale, acesta constând în dreptul unei persoane de a încheia orice contract, cu orice partener și cu clauzele pe care părțile le convin, cu singurele limite impuse de ordinea publică și bunele moravuri.
Potrivit dispozițiilor art. 969 din Codul civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";. Acest text de lege reglementează principiul forței obligatorii a contractelor în virtutea căruia părțile unui act juridic sunt ținute să-și îndeplinească întocmai obligațiile asumate.
În cauză, reclamanta a făcut dovada existenței raporturilor contractuale dintre părți și a creanței în sumă de 2.912,95 lei reprezentând debit neachitat în temeiul contractului contractul de reparații nr. 2008003036/1/_, astfel că, potrivit regulilor aplicabile în materie contractuală, vina acestuia din urmă în neîndeplinirea propriei obligații este prezumată.
Față de împrejurarea că pârâta nu a achitat suma anterior menționată, care reprezintă debit principal, în termenul de 5 zile prevăzut în contract, instanța a reținut că aceasta datorează reclamantului penalități de 0,5 % pe fiecare zi de întârziere calculate începând cu data scadenței obligației de plată,_, iar solicitarea reclamantei sub acest aspect este, de asemenea, întemeiată. În consecință, raportat la starea de fapt reținută și prin prisma dispozițiilor legale incidente:
art.969 și următoarele Cod civil, art. 7201 și următoarele Cod procedură civilă, Judecătoria Năsăud a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă și în consecință a obligat pârâta SC Ș. S. la plata sumei de 2.912,95 lei reprezentând debit neachitat și suma de 7333.64 lei penalități de 0,5% pe zi de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC Ș. S., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar în subsidiar, admiterea recursului cu trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța a soluționat procesul fără a intra în soluționarea fondului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă recurata instanța fondului a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de recurentă, iar pe fond a admis acțiunea formulată de reclamanta intimată, fiind obligată la plata sumei de 2912,95 lei cu titlu de debit neachitat si a sumei de 7333,64 lei, reprezentând penalități de întârziere în plata prețului.
Pentru a hotărî astfel, în partea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii concilierii directe instanța a reținut că concilierea directă este realizată când a avut loc în cadrul altei proceduri, cum este cea a somației de plată sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare in judecată".
Cât privește fondul cauzei instanța a reținut că "reclamanta a făcut dovada existenței raporturilor contractuale dintre părți și a creanței în sumă de 2912,95 lei, debit neachitat în temeiul contractului de reparații nr. 2008003036/1/_ ".
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind date motivele de modificare sau casare invocate.
Astfel, în partea ce privește concilierea directă, în mod evident litigiul are o natură comercială, situație în care, anterior introducerii acțiunii, reclamanta avea obligația să îndeplinească procedura prealabilă a concilierii directe prev. de art. 720 indice 1 si urm. din Codul de procedură civilă.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate.
In sensul celor afirmate, reclamanta a solicitat Oficiului Național al Registrului Comerțului date privitoare la sediul recurentei.
Din datele furnizate rezultă că recurenta are sediul în Orașul N., str. V. C., nr. 50/A dar cu toate acestea pretinsa invitație la conciliere în mod greșit a fost comunicată în Bistrița, str. V.
C., nr. 50 A. Evident, trimițând invitația la conciliere la o adresa greșita, ea a fost restituită de către Oficiul Poștal Bistrița și astfel recurenta nu a luat cunoștință despre invitația la conciliere.
Această împrejurare a fost apreciată în mod constant în practica judiciară drept lipsă a concilierii directe.
Dispozițiile art. 720 indice 1 si urm. din Codul de proc. Civila instituie obligativitatea realizării unei proceduri de conciliere directa intre parti si mai mult decât atat indica modalitatea concreta de realizare a acesteia.
Concilierea directa are caracter obligatoriu, este anterioara introducerii cereri de chemare in judecata si se impune in cazul litigiilor cu caracter comercial, evaluabile in bani.
Dispozițiile art. 720 indice 1 si urm din Codul de proc. Civila sunt de ordine publica, fiind vorba de o procedură anterioară introducerii cererii de chemare în judecată, iar dovada realizării, ori încercării realizării acesteia trebuie anexată cererii. In situația în care din dovada anexată rezultă că procedura nu a fost îndeplinită, datorita unor vicii, prin care în mod frecvent se întâlnește trimiterea acesteia pe o adresă greșită, exigențele textului nu sunt îndeplinite.
In acest context incidente sunt dispozițiile cuprinse prin art. 109 alin. 2 din Codul de proc. Civila, conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei procedurii prealabilă.
Ca atare, neefectuarea procedurii obligatorii de conciliere se sancționează cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
In concret reclamanta a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat "somație de plata". Acest înscris nu este o cerere formulată în justiție pe procedura specială a somației de plata, prevăzută de OG 5/2001 sau OG 119/2007. Mai mult decât atât, acest înscris nu a fost comunicat recurentei și din eroare reclamanta l-a expediat in Municipiul Bistrița, str. V. C., nr. 50/A.
Astfel, recurenta nu a luat la cunoștință de pretinsa somație emisă de către reclamanta intimata, întrucât aceasta a fost expediată în Municipiul Bistrița.
In condițiile arătate, în mod evident procedura concilierii directe nu a fost îndeplinită, iar concluzia instanței de fond privitoare la posibilitatea îndeplinirii acestei procedurii după introducerea cererii de chemare in judecata este vădit nelegală în disprețul dispozițiilor art. 720 indice 1 din Codul de proc. Civila.
Cât privește petitul subsidiar, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală pronunțată fără a intra în cercetarea fondului.
Astfel, din actele depuse de reclamanta se poate constata că atât pretinsul contract de reparații, cât și celelalte înscrisuri invocate nu au fost însușite de pârâtă și nu poartă ștampila și semnătura administratorului societății.
Astfel, actele invocate de reclamantă nu pot fi opozabile recurentei. De fapt, reclamanta nici nu a făcut dovada emiterii unei facturi privitoare la suma pretinsa către recurentă.
In ce privește factura nr. 7. /_ la care face trimitere instanța de fond aceasta nu a fost însușită. Pe de altă parte, contractul de reparație nefiind opozabil recurentei, nici factura nu poate fi opozabilă.
In fine, in partea ce privește penalitățile, analizându-se înscrisul intitulat "modul de calcul al penalităților" emis de intimata reclamanta se poate observa că suma de 7333,64 lei reprezintă penalități calculate pentru 3 facturi, respectiv pentru facturile nr. 7. din_, nr. 7. din_ si nr. 7. din_ .
Prin sentința pronunțata instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a apreciat calculul penalităților la suma de 7333,64 lei, deoarece reclamanta nu a făcut nici o referire la celelalte două facturi ce exced acțiunii formulate.
La rândul ei, instanța de fond motivând cuantumul penalităților nu face nici o referire la împrejurarea că acestea se referă la cele 3 facturi pe care le-a menționat mai sus. In mod evident cuantumul penalităților este cu totul eronat calculat.
Pe de altă parte, atâta vreme cât recurenta nu datorează suma solicitată de reclamantă nu poate fi obligată nici la plata penalităților.
Intimata SC C. T. S. a depus la dosar întâmpinare și precizare de acțiune, prin care a arătat următoarele:
Cu privire la solicitarea pârâtei, de admitere a recursului si de modificare hotărârii atacate in sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate, pentru neîndeplinirea dispozițiilor art. 7201si
urm. din Codul de Procedura Civila, consideră că această susținere este neîntemeiată si se precizează că s-a îndeplinit această procedură de conciliere.
Intimata s-a conformat obligativității realizării procedurii de conciliere directa între părți, astfel, a trimis, în acest sens o invitație către pârâtă. Cu toate că, inițial, această invitație de conciliere a fost trimisă la o adresă greșită, aflându-se într-o eroare de fapt, a luat la cunoștință că această convocare la conciliere, a fost îndeplinită. Concilierea a fost trimisă în localitatea Bistrița, deoarece s-a avut în vedere contractul de reparație nr. 2008003036/1 din data de_, încheiat între intimată și pârâtă, unde nu este precizată localitatea în care pârâta își are sediul. In urma acestei omisiuni și având în vedere că locul prestării serviciilor a avut loc la punctul de lucru din Bistrița, s-a luat in considerare localitatea Bistrița spre a fi trimisa convocarea la conciliere.
Cu toate acestea, intimata a mai trimis încă o invitație la conciliere directă, la adresa corectă, în timpul procesului, dar, însă, înainte de primul termen de judecată de pe rolul Judecătoriei N., în urma declinării competentei teritoriale de la Judecătoria
-N. . Si in acest caz, plicul s-a întors cu retur, deoarece debitoarea nu a ridicat de la Posta Romana plicul conținând convocarea, litigiul urmând sa continue, datorita neprimirii niciunui răspuns de la debitoare.
În sensul celor precizate, se invocă si o speța a Curții de Apel București, secția a Vl-a comerciala, Decizia nr. 993 din_, unde se precizează ca in "raport cu art. 114 si art. 123 Cod procedura civila, eventualele lipsuri ale cererii pot fi i remediate pana la prima zi de înfățișare" sau să se facă "dovada inițierii" acestei convocări la conciliere înainte de a se fi înregistrat cererea, nu neapărat procedura in sine. In urma admiterii excepției lipsei competentei teritoriale, invocata de pârâtă, Judecătoria Cluj-Napoca și-a declinat competenta teritorială în favoarea Judecătoriei N., astfel, convocarea la conciliere s-a făcut înaintea primului termen de judecată de pe rolul Judecătoriei N. și, de asemenea, și inițierea concilierii de către intimată se realizase întocmai.
Consideră că, pârâta a recunoscut pretențiile, din moment ce factura rămasă neachitată a fost semnată și însușită de aceasta și nu a invocat caracterul necorespunzător al modului de execuție al lucrărilor efectuate. Referitor la celelalte doua facturi, acestea au fost achitate de către debitoare, recunoscând astfel debitele pe care le avea.
După cum se știe, scopul prioritar pe care legiuitorul 1-a avut prin prevederea art. 720 indice 1 din Codul de procedura civilă, a fost acela că părțile să încerce rezolvarea diferendului pe o cale amiabilă și într-un termen scurt și astfel, neînțelegerile să nu mai fie aduse înaintea instanțelor judecătorești. Din moment ce intimata a trimis convocarea la conciliere, iar, după susținerile debitoarei aceasta are cunoștința de intențiile de conciliere ale subscrisei, consideră că debitoarea se folosește cu rea-credință de motivul neîndeplinirii procedurii prealabile a convocării la conciliere directă.
Societatea debitoare a achitat factura nr. 7. /_ în data de_, iar factura nr. 7.
/_ a fost achitată la data de_ .
Pentru aceste motive, intimata a recalculat și actualizat penalitățile de întârziere pe care SC Ș. S. le datorează. Conform modului de calul al penalităților atașat la prezenta, valoarea penalităților pe care debitoarea este obligată a le achita este în valoare de 22.966,32 lei.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art.304 și art.3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată
atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, constată că
recursul declarat de recurent este fondat, însă pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În privința criticii formulată de recurentă cu privire la modul de soluționare de către prima instanță a excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii concilierii directe, excepție invocată de pârâta recurentă, tribunalul apreciază ca fiind judicioasă concluzia instanței de fond, desprinsă dintr- o interpretare teleologică a textului art. 720 ind. 1 C.pr.civ., care consacră într-adevăr caracterul obligatoriu al acestei proceduri în ipotezele legale reglementate, trimiterile referitoare la rațiunea procedurii și la efectuarea acesteia chiar în condițiile realizării încercării de conciliere în cadrul unei alte proceduri sau ulterior introducerii cererii de chemare în judecată regăsindu-se în considerentele unei decizii de speță pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia nr. 3184/2004, Secția comercială).
Ceea ce se impune a se sublinia în cauză este faptul că scopul pentru care a fost instituită această procedură (aceea de a da posibilitatea părților să stingă litigiul fără a se realiza procedura judiciară pe fondul acestuia în fașa instanței de judecată) a fost atins, câtă vreme, anterior primului
termen de judecată stabilit în fața instanței competente - Judecătoria Năsăud, reclamanta intimată SC C. T. S. a comunicat, recomandat, la adresa corectă a pârâtei recurente SC Ș. S., convocarea la conciliere, însă aceasta a refuzat recepționarea corespondenței (f. 68 - 71 al dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Mai mult, din conținutul apărărilor formulate în cadrul întâmpinării depuse de pârâtă la Judecătoria Cluj-Napoca (f. 50 și urm.) rezultă că la data investirii instanței competente, aceasta cunoștea toate pretențiile reclamantei. Or, nulitatea concilierii pentru nerespectarea tuturor exigențelor legale ale art. 270 ind. 1 C.pr.civ., nu poate fi declarată decât în condițiile art. 105 alin. 2 din același cod, respectiv numai în condițiile în care pârâtul dovedește pricinuirea unei vătămări ce nu s-ar putea înlătura decât prin anularea actului de procedură, ceea ce nu este cazul în speță, pârâtul neprobând existența unei atare vătămări.
În ceea ce privește însă modul în care instanța fondului a abordat fondul cauzei, tribunalul constată că reținerea stării de fapt s-a realizat aproape exclusiv prin raportare la susținerile reclamantei, fără a se administra în cauză probele cu înscrisuri care să ateste conformitatea acesteia cu faptele cauzei.
Astfel, instanța de fond nu a verificat care este întinderea obligațiilor părților, din moment ce, deși a reținut că acestea derivă din contractul de reparație nr. 2008003036/1/_, nu a observat că la dosarul cauzei contractul menționat nu a fost depus în conținut integral, nefiind fotocopiate și condițiile de realizare a operațiunilor de service, despre care se menționează în partea finală a primei pagini a contractului că sunt tipărite pe verso și au fost luate la cunoștință și negociate.
Mai mult decât atât, cele trei facturi menționate de reclamantă în anexa la cererea de chemare în judecată, la plata cărora a solicitat inițial a fi obligată pârâta, nu se regăsesc la dosar.
Este real că prin precizarea de acțiune depusă ulterior (f. 38 dosar), reclamanta și-a restrâns pretențiile doar la valoarea facturii nr. 7. /_, care a fost într-adevăr anexată cererii precizatoare (f. 39), însă penalitățile de întârziere au fost solicitate de reclamantă și în privința sumelor ce au făcut obiectul facturilor nedepuse la dosar, menționate în cererea introductivă, penalități pe care instanța de fond le-a acordat în integralitate, conform calculului prezentat la fila 6 dosar de către reclamantă, deci fără verificarea datei scadenței, a sumei datorate conform pretinselor facturi nr. 7. /_ și 7. /_ .
În atare circumstanțe, este evident că prima instanță nu a realizat o analiză efectivă a calculului penalităților, însușindu-și formal suma prezentată de reclamantă, ceea ce încalcă principiul nemijlocirii ce guvernează procedura administrării probelor, reprezentând totodată și o încălcare a dreptului la apărare al pârâtei recurente.
Tranșând litigiul în maniera expusă, primă instanță a soluționat procesul fără a realiza o cercetare corespunzătoare a fondului litigiului, astfel încât, constatând că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 C.pr.civ., tribunalul va casa sentința civilă nr. 2373/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. Cu ocazia rejudecării, instanța va proceda la administrarea tuturor probelor necesare stabilirii stării de fapt, a întinderii obligațiilor asumate de părți, a momentului de la care se poate reține curgerea penalităților, urmând a analiza atât apărările de fond formulate de pârâtă în declarația de recurs, cât și cererea precizatoare depusă de reclamantă în dosarul de recurs, privind actualizarea penalităților de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta S.C. SS, cu sediul în N., str. V. C., nr. 50A, jud. Bistrița-N., împotriva sentinței civile nr. 2373/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, pe care o casează cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P. M. D. E. L. L. T. B.
GREFIER,
L. C. A.
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex Jud. fond:CM
| ← Decizia civilă nr. 97/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 597/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
