Sentința civilă nr. 2508/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.2508
Ședința publică din 16 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. O. - judecător
GREFIER: A. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu
sediul în B., str. C. Av. A. Ș., nr. 50, sector 1, împotriva pârâtului
B. I., cu domiciliul în B. M., str. B., nr. 3A, județul M., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 02 aprilie 2013, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta și prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 09 aprilie, apoi pentru data de azi, când în urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos..
T.
Asupra acțiunii de față,
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr._ reclamanta AVAS în prezent A. pentru Administrarea A. S. a chemat în judecată pe pârâtul B. I. .
Pe fondul cauzei, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care se solicita obligarea pârâtului la plata sumei totale de 90.061,58 lei reprezentând 100% din prețul de cumpărare de 90.061,58 lei al acțiunilor ce formau obiectul tranzacției, pretinzându-se că nu s-ar fi respectat prev. clauzelor 9.1 și 9.2 din Contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr.17/_
, solicita respingerea acțiunii ca fiind nefondată, obligând reclamanta la plata
cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii avocațiale și cheltuieli cu privire la deplasarea la instanță.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni arătat mai sus și invocat de reclamanta în susținerea pretențiilor sale, pârâtul s-a obligat să achite integral contravaloarea acțiunilor până cel târziu la_ și în calitatea pe care o dobândea urmare a cumpărării acțiunilor, de acționar majoritar, pârâtul să îndeplinească și alte obligații cu privire la: atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor aliate în administrare, evaluarea terenurilor și majorarea capitalului social în raport de această evaluare, cu putința emiterii de noi acțiuni ce-i reveneau reclamantei, cu dreptul de cumpărare a noilor acțiuni suplimentare, rezultate din majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor, să nu propună să susțină sau să voteze în AGIA, măsuri care să ducă la restrângerea sau modificarea obiectului principal de activitate, pentru o perioadă de un an de la semnarea contractului; să asigure realizarea tuturor obligațiilor de mediu și a prevederilor programelor de conformare stabilite de
I.P.M. M., inclusiv prin avizul de mediu pentru privatizare; să asigure vânzătorului (reclamant) acces la documentele și bunurile imobile ale societății; să nu decidă sau să facă demersuri pentru dizolvarea voluntară, divizarea, fuziunea sau lichidarea societății.
Toate aceste obligații, reveneau pe parcursul a încă trei ani de la data semnării contractului.
Pârâtul arată că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, până la momentul la care, prin contractul notarial, a cesionat toate acțiunile dobândite în temeiul contractului mai sus invocat, respectiv_ .
La momentul la care s-a realizat cesiunea acțiunilor, nu exista nici un impediment în realizarea acestui fapt, neexistând nici i dispoziție contractuală care să împiedice și care, apoi, să impună aplicarea unor penalități, în cadrul răspunderii contractuale. Arată că nu avea nici o interdicție la înstrăinare, după cum, nu se impunea nici consimțământul prealabil al reclamantei spre realizarea acestui act.
Invocarea prevederilor art.9.1 este analizată trunchiat de către reclamantă și nu în întregul ei, pretinzând că în scopul cesionării acțiunilor, ar fi fost nevoie de un act adițional la contractul nr.17/2003, caz contrar, fiind pasibil de penalități de 100% din întregul preț al acțiunii.
Susținerea este eronată și în contradicție cu cele convenite și acceptate prin semnătură. Astfel, cu privire la cesiunea acțiunilor, s-a convenit: "9.1 Cumpărătorul nu are dreptul să cesioneze unui afiliat sau la terți toate sau o parte din Acțiunile cumpărate de la Vânzător și nici să transfere o parte sau întregul Contract vreunui afiliat sau terț, până la îndeplinirea completă a obligațiilor asumate conform cu prezentul contract, fără a avea consimțământul prealabil scris al Vânzătorului, care nu va fi refuzat în mod justificat";.
"Cesiunea Contractului, unui afiliat sau la terți, se va efectua numai pe bază de Act Adițional.";
" Nerespectarea prevederilor art.9 din prezentul Contract, obligă Cumpărătorul la plata către Vânzător a unei penalități de 100% din prețul prevăzut la pct.4.1";.
Dând citire celor trei texte, se poate observa că, obligația subzistă doar până la îndeplinirea completă a obligațiilor asumate prin contractul în cauză. Ori, obligațiile se întindeau până cel mult încă trei ani de la data semnării, respectiv până la_ și nu și în continuare, pentru a duce la impunerea obligației încheierii unui Act adițional cu privire la cesiune și obținerea unui consimțământ prealabil scris din partea reclamantei.
Tocmai de aceea, s-a precizat momentul la care s-a încheiat contractul de cesiune a acțiunilor (_ ), pentru a se putea verifica susținerea, în raport de durata până la care mai subzistau obligațiile asumate prin contractul de cumpărare a acțiunilor(_ ).
Ca atare, sub aspectele discutate cu privire la încălcarea obligațiilor asumate cu privire la cesiunea acțiunilor, la momentul cesionării acțiunilor, pârâtul nu mai avea nici o obligație de natura informării reclamantei cu privire la intenția de cesionare, întrucât la acel moment, și-a îndeplinit integral și la timp toate obligațiile asumate prin contract, cesiunea având loc mult după data îndeplinirii acestora.
Reclamanta nu este în drept de a pretinde această sumă, cât timp în raport de dispozițiile art.1066 Cod civil, penalitățile de întârziere reprezintă o convenție (obligație accesorie) a obligației principale, de natură a acoperi daunele interese compensatorii sau moratorii pe care le-ar fi încercat. Reclamanta este datoare să dovedească că, prin neîndeplinirea obligației pretins încălcate, în tot sau în parte, a suferit o pagubă, fie ea de natura daunelor interese sau a acelora moratorii, încât să nu ducă prin invocarea și acordarea ei la o îmbogățire fără justă cauză a creditorului obligației (în speță, reclamanta), fiind datorată doar atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri și doar după o prealabilă punere în întârziere cu privire la clauza neexecutată sau executată corespunzător, în raport de care, s- ar impune acordarea daunelor respective.
Ori, în situația pusă în discuție, chiar făcând abstracție de împrejurarea că, îndeplinind toate obligațiile impuse prin contract cu mult înainte de data cesionării acțiunilor, context în care nu se impunea obținerea prealabilă în scris a consimțământului reclamantei, reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu de nici o natură, în raport de care, să poată invoca acordarea vreunor despăgubiri.
Observând și momentul la care a fost inițiat acest litigiu, cererea reclamantei fiind înregistrată, ulterior datei de_, la mai bine de trei ani de la data la care încheia contractul de cesiune a acțiunilor, data de la care începe să curgă și pretinsul drept la acțiune a reclamantei.
În raport de această precizare, acțiunea este prescrisă.
Acțiunea este neîntemeiată, reclamanta nejustificându-și nici un interes obiectiv în activarea clauzei penale impuse, neîncercând, prin pretinsele acțiuni sau inacțiuni nici un prejudiciu material și pe cale de consecință a dispune respingerea ca nefondată.
Cererea a fost inițial înregistrată pe rolul T. ui B. - Secția a VI-a Civilă - care a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cererii și admițând-o și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T. ui M. .
Reclamanta a mai acționat în judecată același pârât în dosar nr._ pe rolul T. ui M., litigiu a cărei cauză o reprezintă pretinse încălcări aduse contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 14/_ punându-se problema judecării conexate a celor două pricini.
Reclamanta s-a opus solicitării pârâtului de conexare a celor două cauze, instanța respingând cererea de judecare conexată motivată de faptul că pretențiile izvorăsc din contracte diferite cu un regim juridic diferit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului B. I. la plata sumei de
90.061,58 lei reprezentând penalități de 100% din prețul de cumpărare al acțiunilor, ca urmare a pretinsei nerespectări a prevederilor clauzelor nr. 9.1 și
9.2 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat părți sub nr. 17/_
.
Potrivit clauzei 9.1 cumpărătorul și-a asumat obligația de a nu cesiona unui afiliat sau la terți toate sau o parte din acțiunile cumpărate de la vânzător și nici să transfere o parte sau întregul contract vreunui afiliat sau terț până la îndeplinirea completă a obligațiilor asumate, fără a avea consimțământul prealabil scris al vânzătorului care nu va fi refuzat în mod nejustificat.
La pct.9.2 se stipulează că "Cesiunea Contractului, unui afiliat sau la terți, se va efectua numai pe bază de Act Adițional";, iar clauza nr.9.3 arată că
"Nerespectarea prevederilor art.9 din prezentul contract obligă cumpărătorul la plata către vânzător a unei penalități de 100% din prețul prevăzut la pct.4.1";.
Pârâtul prin Contractul de cesiune a acțiunilor încheiat la_, a procedat la transferarea acțiunilor către un terț .
Acest terț dobânditor al acțiunilor cesionate C. Liviu - a devenit acționar majoritar și a dispus convocarea Adunării Generale Extraordinare a SC Transport Auto SA B. Sprie, convocator publicat în M.O. al României partea a IV-a la data de_ .
Această dată (_ ) este cea la care reclamantul a luat la cunoștință de împrejurarea nerespectării clauzelor 9.1 și 9.2, respectiv data la care se naște dreptul material la acțiune al acesteia.
Instanța reține că dispozițiilor Dec. 167/1958 sunt dispozițiile imperative reprezentând legea generală în materie de prescripție și că sunt aplicabile în speță. Se apreciază că instituția publică implicată în procesul de privatizare
trebuia să urmărească derularea contractului de privatizare manifestând diligența unui bun proprietar.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.8 din Dec.167/1958 prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei s-a împlinit la_, astfel că la momentul promovării prezentei cereri -_ prescripția se împlinise.
Prin urmare, instanța apreciază întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei și în consecință respinge acțiunea promovată de aceasta, conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul B. I. .
Respinge, ca fiind prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta A. pentru Administrarea A. S. (fosta A.V.A.S)cu sediul în B., str.C. Alex.Ș., nr.50, sector 1 în contradictoriu cu pârâtul B. I., domiciliat B.
M., str.B., nr.3A.
Obligă reclamanta A. pentru Administrarea A. S. să plătească pârâtului suma de 2.354 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi, _
Președinte, G. ier,
S. O. A. H.
Red.S.O. - _
Tehnored.A.H. -_ 4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 597/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 145/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
