Decizia civilă nr. 156/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 156/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR S. AL H.
G. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de pârâta SC E. GAZ D. SA T.
M. împotriva sentinței civile nr. 442 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SC P. COM SRL T. M., având ca obiect - pretenții.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ apelanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, însoțite de înscrisuri.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 442 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta S.C.
P. COM S.R.L. T. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. GAZ D.
S.A. T. M. .
Conformându-se exigentelor art. 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța de fond a soluționat cu prioritate excepțiile invocate.
Excepția netimbrării a fost respinsă întrucât la f.44 din dosar a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de către instanță, conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 146/1997.
Prin înscrisurile depuse la f.4 - 5 și 26 din dosar, reclamanta a făcut dovada convocării la conciliere prevăzută de art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, astfel că s-a respins și excepția inadmisibilității acțiunii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă a fost apreciată de tribunal ca nefondată, întrucât reclamanta, ulterior introducerii acțiunii, a completat toate datele de identificare ale pârâtei, conform prevederilor art. 112 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a analiza această excepție în corelație cu fondul cauzei, reținând că, deși reclamanta a formulat inițial acțiunea ca o acțiune în pretenție, cu titlu de despăgubiri și a întemeiat-o în drept pe prevederile art. 480 - 481 cod civil (anterior), a indicat ca temei al despăgubirilor solicitate procesul verbal de conciliere încheiat cu pârâta la data de_ pe care l-a considerat un angajament de plată pentru suma de
400.000 lei, față de care acțiunea nu apare ca fiind prescrisă. În susținerea probatorie a pretențiilor sale, reclamanta a invocat contractul de închiriere nr. 14/_ pe care l-a încheiat cu SC Art Construct SRL și care a fost declarat nul la data de_, fără a fi intrat în funcțiune, pentru imposibilitatea
îndeplinirii de către reclamantă a obligației contractuale referitoare la amenajarea parcării.
Deși instanța de fond a pus în discuție acest aspect, reclamanta nu a înțeles să-și califice acțiunea ca fiind o acțiune în răspundere delictuală, menținând ca temei juridic dispozițiile art. 480 - 481 Cod civil (anterior).
Instanța de fond a mai reținut că procesul verbal de conciliere depus la fila 5 din dosar nu poate constitui angajament de plată pentru suma de 400.000 lei, întrucât în alin. final pârâta și-a manifestat disponibilitatea doar de a îngropa conducta pe porțiunea în litigiu, fără plata despăgubirilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. P. COM S.R.L. T. M. a declarat recurs, recalificat apel,
solicitând în principal, admiterea acestuia astfel cum a fost declarat si pe cale de consecință, modificarea în totalitate a sentinței recurate, iar în subsidiar, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată inițial de către reclamantă.
În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ. reclamanta a arătat că în anul 2004, fără aprobarea sa, pârâta a amplasat o conductă de gaz metan în lungime de circa 80 metri, afectându-i astfel o suprafață de circa 800 m.p. pe care nu o mai poate folosi, respectiv de a construi o parcare pentru clienții motelului.
Reclamanta a mai arătat că anterior, avea construit pe terenul aflat în proprietatea sa exclusiva un motel, dorind sa amenajeze pentru clienții săi o intrare către motel si o parcare, care urmau să fie amplasate tocmai pe terenul pe care pârâta a amplasat abuziv conducta de gaz, conducta neîngropată, încălcând astfel dispozițiile art. 480 C.civ. referitoare la dreptul de proprietate.
Invocând și dispozițiile art. 90 alin (2) din Legea nr. 351/2004 a gazelor care prevede că «Daca cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații. Revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligația să plătească despăgubiri în condițiile legii";, reclamanta susține că această prevedere ar fi trebuit sa fie luata în considerare de către instanța de fond, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a obținut acordul proprietarului terenului, ocupându-l în mod abuziv.
Așa fiind, reclamantei i-a fost încălcat în mod flagrant dreptul de a dispune în mod liber de terenul aflat în proprietatea sa, cu atât mai mult cu cât nu există nici un acord scris între părți referitor la amplasarea conductei de gaz, iar autorizația pârâtei a fost eliberata în vederea amplasării conductei de gaz metan pe proprietate publică.
Pe de altă parte, reclamanta a mai precizat că i-a fost cauzat și un prejudiciu, întrucât contractul pe care l-a încheiat cu S.C. Art Construct SRL nr. 14/_ a fost declarat nul, deoarece nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute în contract, tocmai datorită amplasării conductei de gaz metan pe terenul său.
In mod greșit, susține reclamanta, că instanța a luat în considerare doar nulitatea contractului de închiriere nr. 14/_ pe care l-a încheiat cu Art Construct, fără să mai tină cont si de disponibilitatea acesteia de a executa contractul (în orice moment) dacă terenul în litigiu este eliberat. În aceste condiții, prin adresa nr. 7. din data de_ a acordat pârâtei un termen de
30 de zile de a elibera terenul, fără a percepe daune, însă aceasta nu s-a conformat, conducta nefiind mutată si nici măcar îngropată, fiind evidentă reau- credință a pârâtei, nedorind soluționarea litigiului pe cale amiabilă. Mai mult, precizează reclamanta, a invitat pârâta la conciliere prin adresa nr. 613/_, iar prin procesul-verbal de conciliere încheiat în data de_, pârâta a convenit că este de acord cu îngroparea conductei de gaz, dar nu si cu plata despăgubirilor, însă nu si-a respectat obligația asumata, neprocedând la îngroparea conductei de gaz metan.
Prin decizia civilă nr. 79 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C.
, s-a admis apelul declarat de reclamanta S.C. P. COM S.R.L.
T. M. împotriva sentinței civile nr. 442 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care a anulat-o și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia civilă nr. 1.935 din 16 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
în același dosar, s-a admis recursul declarat de pârâta S.C. E. GAZ DSA. T. M. împotriva deciziei civile 79/_, pronunțată de Curtea de Apel C., s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, instanța de recurs a solicitat instanței de apel să răspundă criticilor și excepțiilor formulate cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și a apărărilor lor și să solicite părților să administreze toate probele pe care le consideră necesare și utile justei soluționări a cauzei.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel C. sub nr. _
* la data de_ .
Pe rolul acestei instanței, pârâta S.C. E. GAZ DSA. T. M. a depus concluzii scrise
prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă, argumentat de faptul că în baza Legii nr. 351/2004 - Legea gazelor, beneficiază de un drept de uz și servitute cu titlu gratuit asupra tuturor terenurilor atât proprietate publică cât și privată. (f.88)
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
Un prim aspect ce se impune a fi lămurit în prezenta cauză este cel al temeiului juridic al acțiunii introductive, aspecte ce vor fi analizate de către Curte în considerarea disp. art. 129 alin. 5 C.pr.civ.
Astfel, Curtea constată că instanța de fond a apreciat că temeiul juridic invocat de către reclamantă nu este în acord cu pretențiile sale, neexistând un raport contractual între părți.
A reținut instanța de fond că aspectul sesizat a fost pus în discuția reclamantei, care nu a înțeles să-și califice acțiunea ca fiind o acțiune în răspundere delictuală, menționând ca temei juridic dispozițiile art. 480 - 481 C.civil.
Curtea reține, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, referitoare la rolul activ ce este impus de către legiuitor instanțelor judecătorești, că acestea sunt obligate să stabilească textul juridic pertinent cauzei, în raport de susținerile părții și probele administrate în cauză.
Principiul rolului activ al judecătorului obligă instanța ca mai întâi de toate să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta să verifice condițiile de admisibilitate a cererii și să se pronunțe în concret asupra tutror capetelor de cerere.
Practic nu se poate reține în speță o încălcare a principiului disponibiltății, aflat la îndemâna reclamantului, atât timp cât pronunțare se va face în limitele învestirii, așa cum au fost menționate în petitul acțiunii introductive, însă, după analiza motivelor cererii, raportat la probațiunea administrată, se va realiza încadrarea juridică corectă a cererii introductive, prin raportare exactă la petitul formulat de reclamant, respectiv de obligare a pârâtei la plata sumei de 400.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Cu privire la posibilitatea instanței de apel de a realiza o verificare pe fond a pretențiilor reclamantei, pentru prima dată în apel, Curtea reține dispozițiile cuprinse în decizia de casare precum și dispozițiile art. 315 al. 1 c.pr.civ.
Cu privire la fondul cauzei se reține următoarele:
Rezultă din cuprinsul acțiunii introductive, precum și din apelul formulat, că reclamanta invocă o răspundere civilă delictuală a pârâtei pentru producerea
unui prejudiciu, cuantificat de către reclamantă la suma de 400.000 lei prin raportare, doar în ceea ce privește cuantumul sumei, la un înscris pe care au fost depuse semnăturile ambelor părți(f.5)
Dispozițiile legale incidente, respectiv 998 - 999 C.civil, permit concluzia că sunt îndeplinite în cauză toate condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și, nu în ultimul rând, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Este certă, din probațiunea administrată și recunoașterea efectuată, că pe terenul proprietatea reclamantei, pârâta a poziționat o conductă de gaz.
Din conținutul procesului-verbal întocmit de către inspectoratul de urbanism din cadrul Primăriei Orașului T. M. (f.30 dosar fond) rezultă că pe terenul înscris în C.F. nr. 1055 M., cu nr.top. 540/1, 538/1/1 și 539/1/1 există o conductă de gaze naturale care traversează terenul aproape de limita de proprietate (2-5 m.), la partea de nord a proprietății, pe o lungime de aprox. 50 de m.
Din extrasul de carte funciară depus la dosar (f.6) rezultă că terenul în discuție este proprietatea reclamantei.
În certificatul de urbanism nr. 200/_ (f.20, dosar apel) și mai apoi în autorizația de construire nr. 135/_ (f.16, dosar fond) se menționează că aceea conductă va fi poziționată pe "teren proprietate de stat";, respectiv pe domeniul public și nu pe un teren proprietate privată.
Față de situația faptică este certă eroarea cuprinsă în actele menționate precum și în documentația tehnică întocmită cu privire la proprietarul real al terenului pe care va fi poziționată o parte din conducta în discuție.
Așa cum s-a arătat anterior, în_, reprezentanți a Primăriei orașului
T. Măgheruș, jud. Maramureș, au constatat o anumită stare de fapt existentă pe terenul proprietatea reclamantei.
Curtea reține că procesul-verbal de constatare este încheiat de către un terț neutru, Primăria Orașului T. M. prin intermediul unor persoane de specialitate, respectiv inspectori de urbanism și topografi, astfel încât nu pot exista dubii cu privire la veridicitatea celor menționate și constatate în acel proces-verbal.
Toate cele menționate anterior, rezultând din probațiunea administrată, converg spre concluzia că, deși în documentația tehnică s-a menționat că traseul conductei de gaz se va regăsi doar pe teren ce aparține domeniului public, cel puțin o parte din aceasta se regăsește pe terenul proprietatea reclamantei.
Este certă deci existența unei încălcări a dreptului de proprietate al reclamantei, neexistând dovada că acesteia i s-a fi cerut acordul cu privire la poziționarea conductei pe terenul proprietatea sa.
Curtea reține încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei în unul din atributele sale esențiale, respectiv dreptul de folosință după propria voință a proprietarului pentru aceea suprafață de teren ce a fost afectată conductei în cauză.
Fapta prejudiciabilă are un caracter ilicit.
Acest caracter este reținut de către instanță din împrejurarea că ulterior instalării conductei pârâta a fost informată de către reclamantă despre faptul că acea conductă a fost amplasată pe terenul său și deci nu pe teren proprietate publică.
Astfel la dosar s-a depus adresa reclamantei, înregistrată sub nr. 7. /_ la pârâtă (f.3, dosar fond) prin care i se aducea la cunoștință acesteia din urmă despre faptul încălcării proprietății reclamantei.
Fiind certă poziționarea conductei și pe terenul proprietatea reclamantei poziția pârâtei apare ca fiind nejustificată.
Nu se poate admite, în temeiul invocării unui drept de servitute legală, întemeiat pe dispozițiile art. 86 al. 1 lit. c) din Legea nr. 351/2004, în vigoare până în_ când a fost abrogată prin Legea nr. 123/2012, că proprietarul terenului nu trebuie să fie informat despre faptul grevării terenului său de un drept de servitute și un drept de uz și despre faptul că pe terenul său vor fi realizate anumite lucrări.
Referitor la existența unui prejudiciu pe seama reclamantei, se rețin următoarele:
Susține pârâta că asupra terenului reclamantei, afectat de acea conductă, beneficiază de un drept de servitute legală de trecere gratuită, conf. art. 90 al. 2 din Legea nr. 351/2004.
Textul legal menționat prevede: "(2) Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora. D ac ă, cu oc az i a
in tervenț iilor pen tru re tehnolog iz ăr i, rep ar aț ii, rev iz ii, av ar ii, se produc p agube
propr ie tar ilor d in vec in ătate a capacităților din domeniul gazelor naturale,
conces ion ar ii au obl ig aț ia s ă pl ăte asc ă d esp ăgub ir i în cond iț iile leg ii .";
Trebuie remarcat că ceea ce se solicită în prezenta cauză nu reprezintă contravaloarea unei despăgubiri pentru permiterea instituirii unui drept de servitute ci acoperirea unui prejudiciu strict determinat, generat reclamantei de faptul că terenul său, grevat de o servitute legală, este impropriu unei anumite destinații, stabilită de către reclamantă în considerarea destinației efective a acelui teren.
Obligatia pârâtei de a acorda despagubiri reclamantei derivă din caracterele dreptului de proprietate. În conditiile art. 480 cod civil, reclamanta are dreptul de a dispune juridic de bunul ei si de a-l folosi după cum crede de cuviință și, în mod evident, într-un scop util activității comerciale desfășurate.
Orice atingere adusa acestui drept trebuie sa aduca în patrimoniul proprietarului o valoare economică proporțională cu atingerea suferita.
Lipsa posibilității de utilizare a terenului în discuție este de natură a crea proprietarului un prejudiciu.
În acest context trebuie menționat că partea finală a art. 90 al.2 din Legea nr. 351/2004 nu exclude posibilitatea despăgubirii proprietarului fondului aservit de eventualele prejudicii ce îi sunt create, după cum nici nu se poate admite că instituirea unei servituți legale gratuite ar exclude aplicabilitatea dispozițiilor art. 998-999 c.civ. în situația în care pe parcursul desfășurării servituții i se produce un prejudiciu și autorul acestuia poate fi identificat.
Cuantificarea prejudiciului s-a realizat de către reclamantă prin indicarea unui raport contractual încheiat cu un terț, respectiv contractul de închiriere nr. 14/_ (f.39) încheiat de către reclamantă cu terțul S.C. Art Construct S.R.L., în calitate de chiriaș.
Se arată în acest contract intenția părților de a da și respectiv de a primi în chirie bunul imobil constând în Motel "Poiana"; cu 6 camere, hală de 300 mp. de curte și parcarea auto.
La dosar s-a depus actul emis de către chiriașul S.C. Art Construct S.R.L. prin care acesta denunță contractul, motivat de imposibilitatea utilizării bunului imobil conform destinației sale (f.48).
Astfel, din actul datat 25 septembrie 2008, rezultă că nu s-a putut realiza amenajarea terenului pentru parcarea utilajelor și a autovehiculelor, din cauza existenței conductei, fiind invocate dispozițiile art. 15 din contract ca motiv de încetare a efectelor acestuia.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului, Curtea reține că s-a făcut dovada posibilității pentru reclamantă de a primi de la un terț o chirie de 12.000 lei/lună, pentru acel teren, sumă lunară de care reclamanta a fost lipsită în urma imposibilității de derulare a raportului contractual din motivele deja expuse.
La dosarul de fond s-a depus un act din partea reclamantei în care este detaliat calculul prejudiciului material solicitat, reprezentând contravaloarea unei chirii lunare de 12.000 lei pe lună, pe intervalul nov.2008-oct.2011.(f.37)
Referitor la existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, Curtea reține că existența acestuia este dovedită în prezenta cauză.
S-a reținut anterior caracterul ilicit al faptei ce a produs prejudiciul.
Este certă poziționarea conductei pe terenul reclamantei, fără ca aceasta să fie informată în privința intervenției ce va avea loc. Buna-credință inițială a pârâtei, întemeiată pe conținutul actelor adminsitrative ce au permis realizarea lucrării și care confirmau că aceasta se va realiza pe teren proprietate publică, nu mai poate fi apreciată ulterior la aceiași valoare.
Astfel, așa cum s-a arătat, pârâta a fost informată în mod corect de către reclamantă în privința adevăratului titular al dreptului de proprietate asupra acelui teren, respectiv reclamanta, și i s-a solicitat să ia măsuri pentru remedierea situației, lucru ce nu s-a întâmplat.
Traseul conductei în discuție creează o situație de utilizare dificilă a terenului, sub aspectul valorificării lui, și al exercitării depline a tuturor atributelor dreptului de proprietate de către titularul acestuia, fără ca această stare de fapt să fie imputabilă reclamantei.
A dovedit reclamanta, așa cum s-a arătat anterior, utilizarea limitată a terenului.
Referitor la vinovăția pârâtei în producerea prejudiciului Curtea reține:
Așa cum s-a arătat anterior poziționarea conductei s-a realizat în baza unei documentații tehnice și în urma emiterii unor acte adminsitrative, în privința cărora operează prezumția de legalitate.
Buna-credință a pârâtei a încetat ulterior momentului în care a cunoscut că, în realitate, a poziționat conducta pe terenul proprietatea reclamantei. Mai mult reclamanta a dus la cunoștința pârâtei care sunt pretențiile sale materiale, deci cunoștea și faptul că reclamanta susține că i s-a produs un prejudiciu.
Fiind profesionist în acel domeniu, și în lipsa oricărei culpe a reclamantei, pârâta era singura în măsură să identifice soluția cea mai potrivită și cea mai puțin oneroasă de remediere, din proprie inițiativă, a situației, respectiv de împovărarea a proprietății reclamantei cu un drept de servitute, cu ignorarea totală a calității reclamantei de proprietară a acelui imobil.
Curtea reține că o intrevenție a pârâtei încă din anul 2008, după ce a fost sesizată (sept. 2008) de către reclamantă despre titularul real al dreptului de proprietate (f.3, dosar fond) ar fi avut efecte asupra întinderii prejudiciului reclamantei, motivat de faptul că aceasta a menționat, ca prejudiciu, imposibilitatea încasării unei chirii pe acel spațiu începând cu luna noiembrie 2008.
Se poate aprecia că pârâta, începând cu luna septembrie 2008 a fost în cunoștință de cauză și cu toate acestea nu a acționat.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 296 C.pr.civ. se va admite apelul formulat, iar în temeiul art. 998 - 999 Cod civil se va admite în parte cererea de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei S.C.
E. GAZ DSA. T. M. să achite reclamantei suma de 400.000 lei, cu titlu de despăgubiri.
În finalul înscrisului depus de către reclamantă și intitulat de către aceasta, în mod evident din eroare, "Întâmpinare"; (f.34, dosar fond), s-a solicitat și obligarea pârâtei la plata unei dobânzi de 1% pe fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării și până la achitarea integrală a sumei datorate.
Așa cum s-a arătat anterior, Curtea a avut, ca temei de drept al admiterii acțiunii, dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală.
Daunele interese ce se pot acorda în acest caz, pentru a se asigura repararea integrală a prejudiciului sunt doar cele prevăzute de OG nr. 13/2011, dobânda fiind solicitată numai pentru viitor.
În baza dispozițiilor art.6 din OG nr. 13/2011, unde se menționează
"Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În l ips a aces tu ia se d atore az ă
nu mai dob ând a leg al ă. ";
,
ale art.1 al. 3 unde se arată: "Dobânda datorată de
debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
"; și ale art. 3 al. 2 din același act normaitv unde se arată: "Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei
dob ânz ii de ref erinț ă plus 4 punc te pr ocen tu ale .";,
se va obliga pârâta la plata dobânzii legale menționată anterior.(art.3 al. 2)
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., pârâta va fi obligată să achite reclamantei contravaloarea cheltuielilor de judecată ocazionate acesteia de prezentul litigiu, în sumă de 19.176 lei reprezentând timbru judiciar în cuantum de 5 lei (f.43 dosar fond), taxă judiciară de timbru în valoare de 8.111 lei (f.44 dosar fond) și onorariu avocațial în sumă de 5.000 lei (f.43 dosar fond), iar pentru apel suma de 4.055 lei taxă judiciară de timbru (f.17), 5 lei timbru judiciar (f.18) și onorariu avocațial în cuantum de 2.000 lei (f.22).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamanta S.C. P. COM S.R.L. T. M. împotriva sentinței civile nr. 442 din_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui Maramureș, pe care o schimbă în întregime în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta S.C. E. GAZ DSA. T. M. să achite reclamantului suma de 400.000 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă de la data prezentei și până la achitarea integrală.
Obligă pârâta S.C. E. GAZ DSA. T. M. să achite reclamantului
19.176 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | G. | , | |||
D. | M. | S. | AL H. D. | C. |
Red.D.M./_ .Dact.H.C./5 ex.Jud.fond: E. C. .
| ← Decizia civilă nr. 9565/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 3423/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
