Decizia civilă nr. 459/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 4204
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 459/R
Ședința publică din 26 aprilie 2013 Completul constituit din :
PREȘEDINTE: N. B. -
J. ecător
JUDECĂTORI: V. F.
V. P.
GREFIER: D. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanta SC O. V. I. G. SA, cu sediul în B., str. Grigore Mora, nr. 23, sector 1 și cu sediul procesual ales la Cab. Av. Preotu D. - B., B-dul Națiunilor Unite, nr. 1, bl. 108A, et. 3, biroul A3, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 10782 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul cu numărul mai sus menționat, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. B. M. prin primar, cu sediul în B. M., str. Gh. Ș. nr. 37 și intimatul-chemat în garanție SC D. SA, cu sediul în B. M., str. H., nr. 2, județul M., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, când s-a constatat lipsa părților de la dezbateri, aspect care a fost consemnat în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data_ și pentru de azi.
În urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10782 /_ a Judecătoriei B. M. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC O. V. I. G. SA B. prin S. M. B. M., în contradictoriu cu pârâtul M. B. M. .
În considerentele sentinței s-a reținut că la data de 25 august 2009 societatea reclamantă este sesizată de către utilizatorul autovehiculului cu nr.
de înmatriculare_ despre producerea unor avarii la autovehiculul asigurat, avarii constând în: jante față îndoite, jante spate analizate, pneuri avariate. Conform avizării de daună avariile au fost produse în urma intrării cu autovehiculul într-un șanț, locul producerii avariei fiind în localitatea B. M. (f. 13).
În baza avizării de daună și a poliței privind asigurarea facultativă a autovehiculelor seria C nr. 6. cu valabilitate_ -_ ( f.14 ), societatea reclamantă a instrumentat dosarul de daună nr. U2/RA018 / MM / 09001495. S-au constatat de către reprezentanții reclamantei următoarele avarii la autovehiculul asigurat: jantă aliaj - 4 bucăți, cauciuc Pirelli - 1 bucată ( f. 12 ). Au fost înlocuite piesele avariate, societatea reclamantă achitând despăgubiri în cuantum de 3325 lei ( f. 5, 9 - 11, 15 ).
S-a depus la dosar o planșă fotografică, nedatată, din care nu rezultă avariile la autovehicul, iar în situația imposibilității stabilirii datei efectuării fotografiilor, planșa foto nu poate duce la probarea existenței prejudiciului la data de 25 august 2009 ( f. 16 - 26 ).
Martorul audiat, Nemeș L. R. - conducător al autovehiculului asigurat, a declarat că în cursul anului 2009 în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ la intersecția dintre str. Progresului și str. Școlii, trecând peste o groapă - tăietură în carosabil, a avariat toate jențile autovehiculului și anvelopa din partea dreaptă față. Martorul a declarat că a constatat avaria în aceeași zi, anunțând asigurătorul abia a doua zi ( f. 102 ). Declarația martorului cu privire la data avizării societății de asigurare este infirmată de avizarea de daună formulată de aceeași persoană la asigurător. Conform înscrisului de la fila 13 conducătorul autovehiculului a anunțat societatea de asigurare în aceeași zi în care s-a produs și avaria.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule avariile la autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu s-au putut produce la trecerea autoturismului peste șanțul care traversa carosabilul străzii Progresului în amonte de trecerea pentru pietoni din zona intersecției cu str. Școlii pe sensul de deplasare a autovehiculului, spre Magazinul M. din B. M. ( f. 119 - 127 ).
Expertul a reținut că la data cercetărilor efectuate de reclamantă - în ziua următoare avizării de daună - șanțul era acoperit cu piatră spartă și pietriș, fără să existe o adâncitură evidentă sub nivelul platformei drumului, care să creeze un prag, cu muchie ascuțită pe partea din aval, la ieșirea roților din șanț. Expertul a arătat că la trecerea peste un șanț se pot produce avarieri la 1 sau 2 roți de pe axa din față a autovehiculului, la viteze peste anumite limite. Avarierea roților din spate la autoturism se putea produce numai la trecerea autovehiculului cu viteză mare peste șanț. A arătat expertul că în zona în care s-a declarat că s-a produs avaria existau restricții speciale pentru circulație.
Prin completarea la raportul de expertiză s-a arătat că se mențin concluziile exprimate de expert în raportul inițial, precizându-se că în condițiile în care la momentul producerii evenimentului șanțul avea o adâncime de cel puțin 8 - 10 cm pot fi luate în considerare avarieri numai la roțile din față ale autovehiculului, nu și la cele din spate, ținând seama de restricțiile de viteză impuse în zonă ( f. 168 - 169 ).
Pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală a pârâtului și a fi obligat la plata despăgubirilor este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența faptei ilicite, culpa, existența prejudiciului cert și nereparat și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale. Așa cum rezultă din raportul de expertiză avarierea tuturor jantelor și a cauciucului nu s-ar fi putut produce în împrejurările declarate de reprezentantul asiguratului, conducătorul autovehiculului asigurat. Avarieri la roțile din față s-ar putea produce la trecerea peste un șanț dacă autovehiculul ar fi condus cu viteză peste anumite limite și de asemenea, la roțile din spate numai dacă autovehiculul era condus cu viteză mare. Martorul a declarat că avea viteza de aproximativ 50 km/h. Locul producerii avariei ( foto 1 - 4, filele 125-126 ) este situat înainte de trecerea de pietoni, porțiune în care conducătorii autovehiculelor sunt obligați să reducă viteza, viteza admisă pe sectorul de drum pe care se susține că s-ar fi produs avaria fiind de 30 km/h (art. 123, alin 1, litera h, din Regulament de aplicare a OUG 195 / 2002 ). Prin urmare, și în situația în care s-ar reține că s-au avariat două jante așa cum se reține probabilitatea în raportul de expertiză, avarierea se datorează conducătorului autovehiculului care nu a respectat regimul legal de viteză pe sectorul de drum. De altfel, și expertul constată în cuprinsul raportului că avarierea se putea produce numai în condițiile în care autovehiculul era condus cu viteză mare, peste limita admisă.
Planșa fotografică depusă la dosar de reclamantă, nefiind datată, nu poate constitui dovada datei efectuării constatării de daună și implicit a datei aproximative a producerii prejudiciului, pentru a susține declarația conducătorul autovehiculului.
Concluzia care se desprinde din raportul de expertiză conduce și la ipoteza că declarațiile date de conducătorul autovehiculului la constatarea de daună nu corespund în întregime realității. Avariile la autovehiculul asigurat nu s-au produs în locul indicat de asigurat, iar avariile parțiale care s-ar fi putut produce (așa cum s-a arătat în completarea la raportul de expertiză) s-au produs datorită conducătorului autovehiculului ce nu a respectat regimul legal de viteză pe sectorul de drum respectiv.
Nu există certitudinea că avariile la autovehicul s-au produs la data și în locul declarat de asigurat și prin urmare, nu se poate stabili că pârâtul este responsabil pentru producerea prejudiciului datorită stării drumului sau că se poate reține în sarcina sa nerespectarea unei alte obligații ce îi revine în
calitate de administrator al drumului. Având în vedere că reprezentantul asiguratului a declarat că toate avariile s-au produs în același loc și la aceeași dată, dar această declarație este infirmată de concluziile raportului de expertiză, nu se poate aprecia că această declarație reflectă cu adevărat starea de fapt, aruncând o umbră de îndoială și cu privire la posibilitatea ca cel puțin în parte avaria să se fi produs în locul și în data indicată.
În concluzie, întrucât nu rezultă cu certitudine că prejudiciul la autovehiculul asigurat s-a produs în locul declarat și indicat nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului, lipsind fapta culpabilă. Așa cum s-a arătat anterior și în situația în care avaria s-ar fi produs parțial în acel loc (la două roți ale autovehiculului), aceasta s-ar datora faptei culpabile a conducătorului autovehiculului asigurat și nu faptei culpabile a pârâtului. Lipsind unul dintre elementele răspunderii civile delictuale nu se mai impune a fi analizate celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale.
Pentru motivele arătate, acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată și va fi respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC O. V. I.
G. SA B., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că soluția instanței de fond este nelegală fiind incidente în speță dispozițiile art.304, punct 9, Cod Procedură Civilă.
În conformitate cu prevederile art.261, aliniat 1, pct.5, Cod Procedură Civilă: ";Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde…motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."; În speța de față instanța nu și-a motivat în mod neechivoc hotărârea în drept, considerând că este suficient să facă referire la răspunderea civilă delictuală și la condițiile necesare antrenării răspunderii civile a pârâtului, reținând faptul că lipsind unul dintre elementele răspunderii civile delictuale nu se mai impune a fi analizate celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale.
În sarcina administratorului drumului public legea instituie două obligații imperative:
-semnalizarea corespunzătoare a obstacolelor de pe drumurile publice care ar constitui un pericol pentru participanții la trafic
-luarea tuturor măsurilor necesare pentru înlăturarea imediată a obstacolului anterior amintit.
Este indubitabil că șanțul din carosabil care a condus la avarierea mașinii asigurate CASCO la subscrisa, constituia un astfel de obstacol periculos pentru participanții la trafic, iar în caz de neîndeplinire a acestor obligații legale exprese, în sarcina administratorului drumului, în conformitate cu art.5 aliniat 6, din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, este reținută automat culpa, fiind angajată și răspunderea sa civilă delictuală.
În mod indubitabil administratorii drumului, M. B. M., prin P. și chematele în garanție SC D. Construct SA, respectiv SC Vital SA, nu și-au îndeplinit niciuna din obligațiile stabilite în sarcina lor prin lege ( nu au semnalizat obstacolul din carosabil și nu au luat urgent măsuri de înlăturare a acestuia, deși aveau obligația să o facă ). Prin urmare, este foarte clar că se află în culpă ( prin lipsa de acțiune de care au dat dovadă ) urmând a fi angajată răspunderea lor pentru prejudiciile cauzate terților prin conduita lor culpabilă.
Din înscrisurile de la dosar rezultă îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în sarcina M. ui B. M. ( prin P. ), a SC D. Construct SA și a SC Vital SA, ca administratori ai drumului, după cum urmează:
Fapta
ilicită-neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa de către lege, după cum am arătat mai sus
Prejudiciul
- pagubele produse autoturismului, cauzate de trecerea prin șanțul nesemnalizat, în cuantum de 3.325,00 RON ( contravaloarea reparației la mașina condusă de domnul Nemeș L. R., suportată de către asigurător, SC
O. V. I. G. SA ):
- Raportul de cauzalitate faptă ilicită - prejudiciu - rezultă din speță- șocul mecanic rezultat din traversarea denivelării, datorită diferenței de nivel a acesteia relativ la carosabil ( fiind adâncă ), a produs avariile stipulate, impunându-se soluțiile tehnice precizate în deviz pentru a aduce autovehiculul la starea anterioară.
-Culpa - deoarece drumul respectiv se află în administrarea M. ui B.
M. ( prin P. ), SC D. Construct SA, SC Vital SA, aceștia se fac vinovați pentru că nu au luat măsurile necesare semnalizării denivelărilor din carosabil și remedierii acestei situații cât mai urgent, deși legea prevede expres acestea, după cum am arătat mai sus.
Instanța a reținut faptul că între declarația dată de conducătorul auto cu ocazia avizării producerii evenimentului auto și declarația dată în fața instanței în momentul audierii sale în calitate de martor există neconcordanțe, motiv pentru care s-a tras concluzia că lipsește în speță fapta ilicită a pârâtului, nerezultând cu certitudine din materialul probator că prejudiciul la autovehiculul asigurat s-a produs în locul declarat și indicat. Trebuie avut în vedere faptul că între cele două declarații date s-a scurs o perioadă semnificativă de timp, motiv pentru care este de înțeles să existe anumite neconcordanțe între declarațiile date de către conducătorul auto, aceste nepotriviri între declarații nefiind un motiv întemeiat pentru a respinge o acțiune în regres în baza lor.
Instanța a reținut totodată și faptul că planșele foto depuse la dosarul cauzei erau nedatate, însă probele indicate și anume declarațiile date de conducătorul auto și depuse în probațiune, coroborate, fac dovada veridicității celor indicate în acțiunea în regres. Instanța și-a întemeiat soluția exclusiv pe concluziile expertizei tehnice judiciare întocmite în cauză. Având în vedere că
evenimentul auto s-a produs la data de_ iar administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară a fost dispusă abia în cursul anului 2011, considerăm că aceste concluzii nu pot fi luate în considerare, deoarece expertul nu avea cum să cunoască cu certitudine starea drumului de la data evenimentului auto.
În drept s-au invocat prevederile art.299 și următoarele, Cod Procedură Civilă, art.274 Cod Procedură Civilă, art.22 din Legea nr.136 / 1995.
Intimații M. B. M. ( prin P. ) și SC D. Construct SA deși legal citați nu și-au exprimat poziția cu procesuală în cauză.
Recursul este nefondat.
Reclamanta, în vederea recuperării prejudiciului pretins a-i fi fost produs, a înțeles să promoveze o acțiune în răspundere civilă delictuală.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este obligatorie întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, săvârșirea unei fapte ilicite, vinovăția în săvârșirea faptei și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În ceea ce privește fapta ilicită, s-a dovedit în cauză că la data de_ s-au executat lucrări în zona în care se afirmă că s-ar fi produs avarierea autovehiculului condus de martorul Nemeș L. R., lucrări în urma cărora a rezultat în carosabil un șanț transversal.
Pârâtul nu a probat și nici nu a afirmat de altfel că respectivul șanț ar fi fost semnalizat, iar chemat în garanție SC D. SA în întâmpinarea de la fila 81 din dosarul de fond vorbește despre un șanț transversal nesemnalizat.
Nu există însă la dosarul cauzei dovezi concludente care să ofere caracteristicile șanțului din carosabil, iar reclamanta, deși sesizată de către clientul său încă din data de_ ( fila 13 dosar fond ), nu a fost suficient de diligentă pentru constituirea de probe care să ateste faptul că lucrările la carosabil au fost de o asemenea anvergură încât să poată conduce la avarierea autoturismului asigurat, astfel cum a fost ea reclamată.
După cum afirmă expertul în cuprinsul lucrării sale, starea carosabilului astfel cum rezultă ea din planșele foto de la dosar, nu putea determina avariile pretinse.
În ceea ce privește prejudiciul acesta a fost dovedit de reclamantă.
Nu a fost însă dovedit raportul de cauzalitate dintre fapta pârâtului și prejudiciul suferit mai întâi de către clientul reclamantei și care, mai apoi, s-a reflectat în chiar patrimoniul acesteia din urmă.
Prima instanță a analizat raportul de expertiză întocmit în cauză, precum și restul probelor administrate și a concluzionat, în mod just, că nu există indicii suficiente care să ateste producerea prejudiciului în condițiile afirmate de către conducătorul auto și de către reclamantă.
Și chiar dacă am admite că avarierea s-a produs în locul indicat, date fiind restricțiile de viteză din zonă, nu se poate concluziona decât că șoferul mașinii rula cu o viteză ce depășea viteza maximă permisă, fapta acestuia de a
încălca regulile de circulație conducând la avarierea atât de serioasă a jantelor și pneurilor. Cum fapta victimei însăși este o cauză de înlăturare a răspunderii civile, rezultă că, chiar privit litigiul din această perspectivă, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, elemente a căror existență în speță cădea în sarcina reclamantei a fi probate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 aliniat 1, Cod Procedură Civilă, tribunalul respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC O. V. I.
G. SA, cu sediul în B., împotriva sentinței civile nr. 10782 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. | ier | ||||
N. B. | V. | F. | V. P. | D. | H. |
Red. V.P. - _
Tred. T.F.-_ Ex. 2
J. ecător la fond: A. R. A.
| ← Decizia civilă nr. 1170/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 40/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
