Decizia civilă nr. 190/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 190/R/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța este constituită din :
PREȘEDINTE - S. I. JUDECĂTOR - C. G. JUDECATOR - V. L. OROS GREFIER - DP
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta SC A. M C. S. D. împotriva sentinței civile nr. 1574/_ pronunțată de Judecătoria Dej, în contradictoriu cu intimata SC F. E. D. T.
N. - S. DE D. A E. ELECTRTICE C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei, d-l avocat Tătaru G. -Florin, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că intimata a înregistrat întâmpinare la data de_, din care un exemplar se comunică reprezentantului recurentei.
Reprezentantul recurentei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1028,85 lei, timbre judiciare de 5 lei, un răspuns la solicitarea recurentei primit de la SC Compania de Apă Someș SA, precum și o hartă a străzii 1 Mai din localitatea D. .
La solicitarea instanței de a depune confirmarea faptului că la instanța de fond a depus, atât întâmpinarea, cât și acte în susținerea acesteia, reprezentantul recurentei arată că la judecătorie a depus doar întâmpinare, nu și acte în susținere. La acest termen învederează că nu deține asupra sa confirmarea în acest sens, întrucât aceasta este în format electronic și solicită acordarea unui termen scurt sau amânarea pronunțării pentru a o depune la dosar în format scris. Învederează că prin recurs nu solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, ci doar modificarea sentinței recurate. Arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri sau excepții de invocat și constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și timbrele judiciare. În susținere, apreciază că în speță sunt incidente prev.art.304 pct.9 Cod pr.civ., respectiv sentința recurată nu cuprinde mențiuni referitoare la susținerile intimatei relative la motivarea în drept, fiind încălcate prev.art.261 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă. De asemenea, arată că în mod eronat, sentința recurată cuprinde mențiunea că recurenta nu a depus întâmpinare, aceasta fiind înregistrată la data de_, iar sentința fiind pronunțată la data de_ . Apreciază că în mod greșit sentința a fost întemeiată pe disp.art.998-999 și art. 1000 alin.3 cod civil vechi, atâta vreme cât intimata a indicat alt temei de drept,
respectiv art.1034 din același act normativ. Totodată, susține că în mod greșit, instanța a obligat recurenta la plata sumei pretinse, atâta timp cât din probele administrate nu rezultă faptul că recurenta a efectuat lucrările generatoare de prejudicii. În concluzie arată că acțiunea a fost îndreptată împotriva recurentei în mod greșit.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 1574/_ pronunțată de Judecătoria Dej a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. Filiala de D. a E.
E. "E. D. T. N. "; S.A. - S. C. -N. împotriva pârâtei SA M. C. S.R.L. și s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 36.167,17 lei cu titlu de despăgubiri și 2.062,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, așa cum reiese din actele reclamantei, coroborate cu depoziția martorului Farcaș Ioan, pârâta societate a efectuat în zilele de 24 și 31 iulie 2009, respectiv 1,7 și 12 august 2009, lucrări de excavație pentru montarea unor conducte de apă pe strada 1 Mai din municipiul D., ocazie cu care a distrus mai multe cabluri de curent electric de medie tensiune, de fiecare dată fiind necesară intervenția unei societăți specializate care a reparat rețeaua subterană în baza contractului în derulare de prestări servicii nr.369/2008 încheiat cu reclamanta (f.6 și urm.).
După efectuarea lucrărilor, societatea prestatoare a înaintat reclamantei facturile de plată, ce au fost achitate cu ordinele de plată nr.1514/_ și nr.228/_ .
Văzând dispozițiile art.998-999, art.1000 alin.3 din vechiul Cod civil, aplicabile în speță, prima instanță a constatat întrunite cumulativ în persoana pârâtei societăți condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru faptele prepușilor ei, constând în avarierea prin lucrări de excavație în mod repetat a rețelei subterane de curent electric de pe strada 1 Mai din municipiul D., în zilele de 24 și 31 iulie 2009, respectiv 1,7 și 12 august 2009, așa încât instanța a admis acțiunea reclamantei, în sensul obligării pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 36.167,17 lei.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs recurenta SA M. C. S.R.L., solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta a invocat faptul că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele de drept invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, respectiv dispozițiile art. 1.034 și urm.c.pr.civ., din cuprinsul hotărârii rezultând că au fost invocate dispozițiile art. 998-999 și art. 1000 alin. 3 c.civ., aspect care nu corespunde realității. De asemenea, s-a invocat că în cuprinsul hotărârii se menționează că pârâta nu a formulat întâmpinare, deși s-a susținut că s-a depus întâmpinare la data de_, astfel încât nu au fost luate în considerare și apărările formulate de pârâtă.
Recurenta a invocat faptul că prima instanță trebuia să analizeze cererea de chemare în judecată prin raportare la temeiurile de drept invocate și nu trebuia să dea o altă calificare în drept a cererii și să se pronunțate asupra unor împrejurări de drept care nu au fost deduse judecății. S-a susținut că soluția instanței este greșită deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta a efectuat lucrările generatoare de prejudicii,
acestea fiind cauzate de SC DOMINIUM S. care a avut calitatea de contractor principal.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 art. 3041c.pr.civ. Prin întâmpinarea formulată, intimata S. Filiala de D. a E.
E. "E. D. T. N. "; S.A. a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta avea posibilitatea de a depune întâmpinare până la primul termen de judecată din data de_ și nici nu s-a prezentat la termen pentru a solicita amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător. La termenul de judecată din data_ nu a fost depusă întâmpinare. De asemenea, s-a arătat că reclamanta a indicat ca și temei de drept al cererii dispozițiile art. 1.346 NCC și nu cele ale art. 1.034 NCC. Asupra fondului litigiului, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, din probele administrate în cauză rezultând că pârâta a efectuat lucrări de excavație pentru montarea unor conducte de apă ocazie cu care a distrus cabluri de curent electric. Intimata a fost nevoită să înlocuiască cablurile distruse.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. NCPC.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. Filiala de D. a E. E. "E. D. T. N. "; S.A. - S.
C. -N. s-a solicitat obligarea pârâtei SA M. C. S.R.L. să repare prejudiciul cauzat reclamantei prin fapte ilicite care au avut loc în cursul anului 2009.
Reclamanta a invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată dispozițiile art. 1.349 N.C.C., iar în cuprinsul întâmpinării formulate în recurs a invocat dispozițiile art. 205 N.C.P.C., însă tribunalul reține că normele de drept material aplicabile în cauză sunt cele ale vechiului Cod Civil, iar normele procedurale sunt cele ale vechiului Cod de Procedură Civilă.
Dispozițiile art. 6 alin. 2 N.C.C. stabilesc că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Faptele ilicite pretins a fi cauzatoare de prejudicii au fost săvârșite în anul 2009, dată la care era în vigoare Codul Civil din 1864, astfel încât dreptul material aplicabil este cel al răspunderii civile delictuale în reglementarea dată de acest act normativ.
Dreptul procedural aplicabil este cel stabilit de codul de procedură civilă din 1948 deoarece cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_ . Noul Cod de Procedură Civilă care a intrat în vigoare la data de_ se aplică numai proceselor începute după această dată, sens în care sunt dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012.
Motivele de recurs invocate de recurentă cu privire la faptul că în hotărârea pronunțată de prima instanță nu sunt indicate temeiurile de drept indicate de reclamantă în cererea de chemare în judecată și apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare nu sunt de natură să determine modificarea hotărârii recurate.
În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. 1 c.pr.civ., hotărârea trebuie să cuprindă obiectul cererii și susținerile prescurtate ale părților cu arătarea dovezilor. Faptul că în hotărârea recurată nu au fost indicate temeiurile de drept ale cererii de chemare în judecată nu constituie un motiv
de recurs, dispozițiile art. 304 pct. 7 c.pr.civ. vizând modificarea hotărârii în situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Hotărârea care formează obiectul prezentului recurs cuprinde motivele pe care se sprijină.
În ceea ce privește neindicarea în cuprinsul hotărârii a apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul reține că la dosarul de fond nu a fost înregistrat un astfel de act de procedură, iar pe de altă parte lipsa mențiunilor cu privire la întâmpinare nu ar fi fost de natură să modifice hotărârea.
Recurentul a invocat și incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 c.pr.civ., însă faptul că prima instanță a analizat cererea de chemare în judecată prin raportare la dispozițiile din Vechiul Cod Civil care reglementează răspunderea civilă delictuală nu înseamnă că s-a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut. Obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin fapta ilicită pretins a fi săvârșită de către pârâtă, iar prin aplicarea normelor de drept incidente, prima instanță nu a încălcat vreun drept procedural al pârâtei. Dispozițiile art. 1.349 N.C.C. au ca și corespondent în Vechiul Cod Civil dispozițiile art. 998-999 c.civ., astfel încât prima instanță nu a modificat temeiul de drept al cererii deduse judecății.
Criticile formulate în legătură cu temeinicia hotărârii pronunțate sunt întemeiate. Astfel, conform art. 998 c.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, vinovăția presupunând intenția, neglijența sau chiar imprudenta celui care a acționat.
In cauza, prin probele administrate, respectiv declarația martorului Fărcaș Ioan și înscrisuri, reclamantul a făcut dovada existentei unui prejudiciu, respectiv că în cursul anului 2009 au fost deteriorate cablurile electrice subterane, precum și dovada faptului că acest prejudiciu este rezultatul unei fapte ilicite constând în efectuarea de săpături de către o echipă care a executat o lucrare de aducțiune a apei potabile pentru mun. D.
. Însă probele administrate în fața instanței de fond nu fac dovada vinovăției pârâtei pentru săvârșirea faptei ilicite. Astfel, martorul audiat în cauză a declarat că societatea pârâtă a executat lucrările de aducțiune a apei potabile și cu ocazia execuției lucrărilor a deteriorat cablurile electrice subterane, însă acest martor nu a perceput prin propriile sale simțuri faptele relatate. Chiar în cuprinsul declarației, martorul arată că i s-a comunicat acest fapt de către un alt angajat al reclamantei, iar în condițiile în care această probă nu poate fi coroborată cu alte probe care să ducă la concluzia că pârâta este vinovată de săvârșirea faptei ilicite pretinse, tribunalul apreciază că reclamanta nu a dovedit, astfel cum impun dispozițiile art.
1.169 c.civ., îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor necesare atragerii răspunderii civile delictuale.
T. ul reține că prima instanță a reținut că pârâta este ținută să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi, însă din cuprinsul hotărârii nu rezultă și analizarea, prin raportare la probele administrate, a condițiilor speciale pentru angajarea răspunderii în temeiul art. 1000 alin. 3 c.civ., respectiv existența raportului de prepușenie și prepușii să fi săvârșit fapta în funcțiile ce li s-au încredințat, condiții care, de altfel, nici nu au fost dovedite de către reclamantă.
În concluzie, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și a admis în mod greșit cererea dedusă judecății, deși nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor generale și speciale ale răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului, motiv pentru care prin raportare la dispozițiile art. 3041c.pr.civ. și art. 312 alin 2 c.pr.civ., se va admite recursul formulat de recurenta SA M. C.
S.R.L. și se va dispune modificarea sentinței civile nr. 1574/_ pronunțate de Judecătoria Dej în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S. Filiala de D. a E. E. "E. D. T. N. "; S.A. - S. C. -N. .
Reținând culpa procesuală a intimatei, în baza art. 274 c.pr.civ., aceasta va fi obligată să plătească în favoarea recurentei cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 1.033,84 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta SC A. | M C. | S. în |
contradictoriu cu intimata SC F. E. D. T. | N. "S. | de D. |
a E. E. "; C. -N. împotriva sentinței civile nr. 1574/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Dej în dosarul nr._ pe care o modifică în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC F. E. D. T. N. "S. de D. a E. E. "; C. -N. în contradictoriu cu pârâta SC A. M C. S. .
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 1.033,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, S. I. C. G. | JUDECĂTORI, V. L. Oros | D. | P. | GREFIER, | |
Red./Dact. S.I.-2 ex. _ | |||||
Judecător fond: I. C. Judecătoria Dej. | G. |
| ← Sentința civilă nr. 3423/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1170/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
