Decizia civilă nr. 157/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.157/R/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C. JUDECĂTOR - D. HANCIUC GREFIER - T. G.
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de către recurenta SC U. ASIGUR[RI SA împotriva sentinței civile nr. 19119/2012 pronunțată la data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, intimat fiind G.
A. SA, privind și pe intervenienții T. V. C. și J. S., având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta intimatei SC
A. SA, d-na consilier juridic R. CÎMPEAN, cu delegație depusă la dosar la acest dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-au depus la dosar următoarele:
la data de_, de către recurentă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 118 lei și 5 lei timbru judiciar.
la data de_, de către intimata SC GRPUPAMA A. SA, întâmpinare.
În temeiul art. 1591Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs.
Reprezentanta intimatei depune la dosar dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru pentru fond în cuantum de 57,96 lei și 1,5 lei timbru judiciar.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului declarat ca fiind netemeinic și nelegal, și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 19119/2012 prin care s-a admis acțiunea formulată de partea pe care o reprezintă, respectiv recurenta a fost obligată la plata sumei de 2069,48 lei reprezentând cuantumul despăgubirilor achitate de societatea pe care o reprezintă în dosarul de daune A/0000162/2010/CJ/BUC, a penalităților de
întârziere de 0,1% pe zi aferente acestei sume începând cu data de_ și până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate pentru soluționarea litigiului. Arată că hotărârea atacată de către recurentă este legală contrar susținerilor recurentei, au fost avute în vedere prevederile imperative ale legii speciale care reglementează contractul de asigurare obligatorie RCA. Astfel, la data de_ când avut loc evenimentul rutier în care au fost implicate autovehiculul Citroen C3 și autovehiculul Mitsubishi, numitul jeler S. conducătorul autovehiculului vinovat de producerea accidentului a prezentat polița de asigurare de răspundere civilă obligatorie încheiată cu U. asigurări sa cu valabilitate_ -_ . Având în vedere
datele menționate în polița de asigurare prezentată, partea pe care o reprezintă, în urma achitării despăgubirii în baza poliției CASCO a persoanei păgubite a solicitat în temeiul art. 22 aliniatul 1 din Legea nr. 136/1995 plata sumei achitate de la asiguratorul RCA al persoanei vinovate. Cu toate că anterior introducerii cererii de chemare în judecată recurenta le-a comunicat că polița este valabilă și că plata acesteia a fost confirmată, în acest sens fiind depusă chitanța care face dovada achitării primei de asigurare, ulterior acestea le-a comunicat faptul că polița nu este valabilă la data de_, ci doar de la data de_ și că valabilă este polița RCA încheiată la Asirom pentru același autovehicul. Având în vedere dispozițiile legale menționate, în raporturile dintre asigurat și asiguratorul RCA, pe de o parte, și asiguratorul societății pe care o reprezintă, în derulările căreia s-au subrogat, pe de altă parte, perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA este cea înscrisă în polița de asigurare întrucât persoana prejudiciată este terț față de contractul de asigurare încheiat de persoana vinovată de producerea accidentului și asiguratul său RCA, reprezentat de agent. Faptul că agentul recurentei nu a încheiat polița de asigurare conform prevederilor art. 29 aliniatul 1 din Ordinul CSA 8/2010, și a înscris că data de începere a termenului de valabilitate a acesteia data de _
, nu poate fi opus solicitării părții pe care o reprezintă întrucât este inadmisibil ca pârâta să se poată prevala de culpa agentului său în raporturile cu terții.
Mai arată că în motivarea recursului, recurenta invocă de asemenea și prevederile art. 29 aliniatul 2 din Normele cuprinse în Ordinul CSA 5/2010 referitoare la răspunderea asiguratorului RCA în cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care există o asigurare obligatorie RCA valabilă în care se arată că această poliță rămâne în vigoare până la data dobândirii calității de titular al înmatriculării/înregistrării vehiculului de către noul proprietar, precum și faptul că dacă noul proprietar deține asigurare obligatorie RCA pe numele său, acesta va fi considerată valabilă chiar dacă nu s-a efectuat procedura de înmatriculare pe numele său. Recurenta susține că din actele dosarului rezultă că la data accidentului dl. T.
V. nu era proprietar al autovehiculului_ ,ci acesta a fost transcris pe numele său abia la data de_, motiv pentru care la data de_ este în vigoare polița RCA încheiată la SC ASIGURARE ROMÂNEASCĂ ASIROM SA. Din actele existente la dosarul de daună rezultă însă o altă stare de fapt, și anume că numitul Sur V. e, care avea încheiată o poliță de asigurare RCA la SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM SA a înstrăinat autovehiculul Citroen C3 numitului Tegla V. C. printr-un înscris sub semnătură privată, acesta la rândul său încheind o poliță de asigurare pe numele său. Faptul că înmatricularea autovehiculului pe numele său s-a făcut doar la fata de_ nu înseamnă că anterior acestei data proprietarul de fapt al autovehiculului nu putea să-și închei o poliță de asigurare pe numele său, cu atât mai mult cu cât art. 29 aliniatul 2 din Ordinul CSA chiar prevede acest lucru. Mai mult, solicită a se observa faptul că deși autovehiculul Citroen C3 nu era înmatriculat pe noul proprietar Tegla V. C., acest aspect nu a împiedicat recurenta să încheie polița de asigurare pe numele său tocmai pe considerentul că atâta timp cât acesta a prezentat înscrisul sub semnătură privată prin care a dobândit proprietatea asupra autovehiculului acesta are dreptul de a încheia o poliță de asigurare pe numele său.
Având în vedere faptul că persoana vinovată de producerea accidentului a prezentat doar polița încheiată la U. A. SA, care, conform celor înscrise în poliță era valabilă la data accidentului, societatea pe care o reprezintă s-a adresat acesteia pentru recuperarea prejudiciului aceasta având posibilitatea să-și recupereze o parte din despăgubirea plătită de la celălalt asigurat. Având
în vedere cele menționate solicită a se constatat faptul că polița de asigurare 2294940 încheiată de U. A. SA este valabilă la data producerii evenimentului rutier acesta petrecându-se în limitele temporale menționate în polița de asigurare, recurenta neputând să se prevaleze de propria culpă în emiterea poliței pentru a se sustrage de la obligația de plată ce îi revine în calitate de asigurator RCA, precum și faptul că aceasta este valabilă chiar dacă autovehiculul nu era înmatriculat pe noul proprietar, legea permițând ca noul proprietar să închei o poliță de asigurare în numele său în baza înscrisului sub semnătură privată prin care a dobândit dreptul de proprietate. Față de cele arătate și detaliate în întâmpinarea depusă solicită respingerea recursului formulat și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr. 19119/2012 aceasta fiind temeinică și legală, cu obligarea re curentei la plata cheltuielilor de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare în baza actelor și probelor existente la dosarul cauzei.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.19119/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul cu nr. de mai sus, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC U. A. SA invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca netemeinică și admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC G. A. SA în contradictoriu cu pârâta și
intervenientul forțat J. S., pârâta fiind obligată să-i achite reclamantei suma de 2.069,48 lei cu titlu de contravaloare daune neachitate, precum și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi începând cu data de 24 aprilie 2011 și până la plata efectivă a despăgubirii. Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 179,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut faptul că la data de_ a avut loc un accident rutier în cadrul căruia intervenientul forțat J. S., conducătorul autoturismului nr._ a acroșat un alt autovehicul înmatriculat sub nr._, provocându-i acestuia o serie de avarii în partea din spate.
La data producerii accidentului autovehiculul înmatriculat sub nr._ condus de J. S., care a recunoscut faptul că este vinovat de producerea accidentului, aspect menționat și în cuprinsul constatării amiabile, era asigurat la SC U. A. SA, în timp ce autoturismul care a suferit avarii era asigurat la SC G. A. SA.
Reclamanta SC G. A. SA, în baza contractului de asigurare facultativă nr.6. a deschis dosarul de daună nr.A/0001612/2010/CJ/B și i- a achitat asiguratului suma de 2.069,48 lei, cu titlu de contravaloare a reparațiilor autovehiculului înmatriculat sub nr._, în baza răspunderii facultative.
Prima instanță a reținut și faptul că prin raportare la art.22 alin.1 din Legea nr.136/1995 reclamanta i-a solicitat pârâtei plata despăgubirii achitate în urma accidentului produs de intervenientul J. S., în baza contractului de asigurare RCA încheiat între cele două părți.
S-a mai reținut că pârâta nu a contestat suma solicitată cu titlu de despăgubiri, mai mult decât atât plata acestei sume a fost acceptată la data de_, însă ulterior, la_, reclamantei i s-a comunicat că nu-i poate fi achitată suma solicitată cu titlu de despăgubiri întrucât la data producerii
evenimentului asigurat era în vigoare polița RCA încheiată cu ASIROM, iar polița RCA încheiată cu pârâta intra în vigoare doar la data de_ .
Prima instanță a obligat-o pe pârâtă la plata despăgubirilor solicitate în cuantum de 2.069,48 lei, achitate în baza asigurării facultative, iar în baza disp. art.64 alin.4 din Ordinul nr.5/2010 a obligat-o pe pârâtă și la plata penalităților de întârziere de 0,1%, apreciind că aceasta le datorează începând cu data de_ și până la data achitării efective a despăgubirilor.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a formulat recurs, în termen legal, pârâta U. A. SA B., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca nefondată, întrucât nu datora despăgubiri în baza contractului de asigurare, protecția prin asigurare începând ulterior producerii accidentului rutier.
În motivarea recursului pârâta-recurentă a considerat hotărârea atacată a nelegală, motivat pe faptul că instanța nu a avut în vedere prevederile imperative ale legii speciale care reglementează contractul de asigurare obligatorie RCA.
Astfel, s-a susținut că la data de_ s-a încheiat polița d asigurare obligatorie RCA seria RO/12/S5/KX nr.002294940, între pârâtă și TEGLA V.
C., pentru autovehiculul înmatriculat sub nr._, pe perioada cuprinsă între_ -_ .
La momentul încheierii poliței, proprietarul autoturismului nu a adus la cunoștința pârâtei faptul că autovehiculul mai avea o poliță RCA valabilă la acea dată emisă de SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM SA încheiată cu domnul SUR V. E.
La data de_ s-a produs evenimentul rutier în care a fost implicat și autovehiculul asigurat condus de intervenientul forțat J. S., autovehicul care era radiat și transcris pe numele domnului TEGLA V. C. la data de_ .
Recurenta susține că, pe cale de consecință, nu are calitate procesuală pasivă în cauză prin raportare la prev. art.29 alin.2 și art.30 din Normele cuprinse în Ordinul CSA nr.5/2010.
În concret, s-a susținut că, în cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care există o asigurare obligatorie RCA valabilă, această asigurare rămâne în vigoare până la data dobândirii calității de titular al înmatriculării/înregistrării vehiculului de către noul proprietar și că în situația în care noul proprietar deține o asigurare obligatorie RCA pe numele său, aceasta va fi considerată valabilă chiar dacă nu s-a efectuat procedura de înmatriculare/înregistrare pe numele său.
Conform art.30, răspunderea asigurătorului RCA încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrisă în polița de asigurare RCA sau anterior acestei date în momentul radierii din evidența circulației.
La data producerii accidentului rutier, domnul TEGLA C. nu era proprietar al autovehiculului_, acesta fiind transcris pe numele său abia la 8 decembrie 2010, recurenta susținând că la_ era în vigoare polița de asigurare RCA încheiată cu autovehiculul menționat de SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM SA și că această asigurare a rămas în vigoare până la data ultimei zile de valabilitate înscrisă în poliță.
S-a mai apreciat că instanța de fond a stabilit în mod greșit că data intrării în vigoare a contractului de asigurare obligatorie încheiat între pârâtă și TEGLA V. C. nu este cea prevăzută de lege, ci cea trecut în polița de asigurare, în condițiile în care contractul de asigurare s-a încheiat la_ potrivit datei înscrise în polița de asigurare și protecția prin asigurare și,
implicit, răspunderea se impune a fi determinată potrivit art.29 din Normele cuprinse în Ordinul CSA nr.5/2010. Termenele prevăzute în acest ordin sunt imperative, stabilite prin lege, de la aceste termene neputându-se deroga, fiind obligatorii atât pentru asigurat, cât și pentru asigurător.
Chiar dacă în polița de asigurare s-a trecut în mod greșit data de_ ca dată a intrării în vigoare a asigurării, data la care începe protecția este _
, întrucât nu există nici o împrejurare în care polița să intre în vigoare în aceeași zi în care este emisă, ci doar cel mai devreme în ziua următoare celei în care se încheie polița.
În concluzie, recurenta a considerat că polița de asigurare obligatorie RCA valabilă la data producerii accidentului era polița de asigurare eliberată de SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM SA, prin raportare la disp. art.29 alin.2 din Normele cuprinse în Ordinul CASA nr.5/2010, ținând cont de faptul că autoturismul a fost radiat la data de_, deci ulterior producerii evenimentului rutier iar noul proprietar nu deținea o poliță RCA valabil încheiată pe numele său.
Recurenta consideră că prima instanță a stabilit în mod greșit că prin raportare la art.18 alin.1 din Normele cuprinse în Ordinul CSA nr.5/2010 pârâta avea calitate procesuală pasivă și, în concluzie, îi revenea obligația de plată a despăgubirilor și că plata primei de asigurare garantează achitarea despăgubirilor în condițiile în care valabilitatea poliței de asigurare este în acord cu disp. art.29 din Normele cuprinse în Ordinul CSA nr.5/2010.
Se apreciază că menționarea în cuprinsul poliței de asigurare a oricărei date pentru începerea valabilității poliței ar face inaplicabile disp. art.29 din normele menționate și ar crea o situație favorabilă persoanelor care nu-și încheie la termen polița, acestea beneficiind, cu toate acestea, de protecția de asigurare.
O eventuală înscriere greșită a datei în vigoare a poliței se apreciază că nu îi profită nici uneia dintre părți și că înscrierea eronată a datei nu poate fi interpretată ca o culpă în executarea contractului de asigurare și în nici un caz nu poate genera drepturi în favoarea asiguratului.
Eventualele erori materiale existente în înscrisul asigurării RCA referitoare la perioada de valabilitate a poliței se impun a fi înlăturate prin raportare la art.29 alin.1 lit.b din Normele cuprinse în ordinul CSA nr.5/2010.
Față de împrejurarea că momentul intrării în vigoare a poliței de asigurare este stabilit în mod imperativ de lege, recurenta susține că nu există nici un temei legal pentru care o eroare cu privire la data intrării în vigoare a acesteia să determine obligații de plată în sarcina sa.
Chiar dacă în polița de asigurare s-a trecut în mod greșit data de_ ca dată a intrării în vigoare a asigurării, din cuprinsul dispozițiilor legale obligatorii rezultă că data la care începe protecția prin asigurare este după expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare.
Intimata SC GROUPMA A. SA depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală.
În esență, s-a susținut faptul că pârâta are calitate procesuală pasivă, întrucât autovehiculul înmatriculat sub nr._ era asigurat al acestei societăți în baza unei polițe valabile nr.2294940, poliță în vigoare la data de_ când s-a produs riscul asigurat.
Totodată, s-a mai arătat că anterior introducerii cererii de chemare în judecată recurenta a confirmat valabilitatea poliței și plata acesteia și că ulterior a refuzat plata despăgubirilor motivat pe faptul că polița nu ar mai fi valabilă, valabilitatea acesteia începând doar la data de_ .
În fața instanței de fond, în apărare, precum și în motivarea recursului pârâta a invocat prev. art.29 alin.1 lit.b din Normele cuprinse în ordinul CSA nr.5/2010, recurenta omițând faptul că polița a fost încheiată de un prepus al său și că începutul perioadei de valabilitate al acesteia a fost menționat în cuprinsul poliței, fiind aplicabile disp. art.34 pct.4 din Legea nr.32/2000.
Mai mult, conform art.18 alin.1 din Ordinul CSA nr.5/2010, perioada de valabilitate înscrisă în poliță garantează plata despăgubirilor recurenta neputându-se prevala de propria culpă, respectiv a prepusului său.
În acest sens, se invocă și disp. art.37 alin.1 din Legea nr.32/2000, conform cărora nici o faptă sau omisiune a asiguratului ori a agentului său constând în încălcarea unei prevederi legale a legii aplicabile contractului de asigurare și a condițiilor și cuantumului primelor de asigurare, nu pot fi invocate de asigurător pentru anularea unui contract de asigurare.
Cât privește incidența în cauză a disp. art.29 alin.2 din Normele cuprinse în Ordinul CSA nr.5/2010 referitoare la răspunderea asiguratului RCA în cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, intimata susține că din actele existente la dosarul de daună reiese faptul că SUR V. E avea încheiat o poliță de asigurare RCA la SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ SA și că i-a înstrăinat autovehiculul înmatriculat sub nr._ numitului TEGLA V. C. printr-un înscris sub semnătură privată, cesta încheind, la rândul său, o poliță de asigurare pe numele său.
Împrejurarea că înmatriculare autovehiculului pe numele acestuia s-a făcut doar la data de_ nu înseamnă că, anterior acestei date, proprietarul autovehiculului nu era îndreptățit să încheie o poliță de asigurare pe numele său, prin raportare la prev. art.29 alin.2 din ordinul menționat.
În plus, chiar în condițiile în care autoturismul nu era înmatriculat pe numele altui proprietar pârâta a acceptat să încheie poliță de asigurare cu noul proprietar doar pe baza înscrisului sub semnătură privată în baza căruia a dobândit autovehiculul.
Nedeclararea faptului că există o poliță de asigurare încheiată pe vechiul proprietar este considerată nerelevantă din punctul de vedere al obligației de plată a despăgubirilor către persoana prejudiciată.
În plus, dispozițiile Legii nr.136/1995 nu interzic asigurarea unui autovehicul la mai multe societăți de asigurare, caz în care potrivit art.29, fiecare asigurător este obligat la plata proporțional cu suma asigurată și până la concurența acesteia, fără însă ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecința directă a riscului.
Întrucât persoana vinovată de producerea accidentului a prezentat doar polița încheiată la SC U. A. SA, poliță valabilă la data producerii accidentului, intimata susține că s-a adresat acesteia pentru plata prejudiciului, considerând că, la rândul său, pârâta poate să-și recupereze o parte din despăgubirea plătită de la celălalt asigurător.
Analizând recursul declarat de pârâta SC U. A. SA B. împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, prin raportare la prev. art.304, 3041, 312 C.pr.civ., tribunalul, ținând cont și de toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, înscrisuri încuviințate ca probe, reține următoarele: După cum în mod corect a reținut și prima instanță la momentul soluționării litigiului dedus judecății, la data producerii accidentului din _
, accident în cadrul căruia a fost implicat autoturismul marca Citroen C3 înmatriculat sub nr._, condus de intervenientul forțat J. S., care și-a recunoscut culpa în producerea accidentului și autoturismul înmatriculat sub nr._ căruia i-au fost provocate o serie de avarii.
Întrucât acest din urmă autoturism avea încheiată o asigurare de răspundere facultativă la reclamanta SC G. A. SA, a formulat cerere pentru plata despăgubirilor, fiind deschis dosarul de daună nr.A/0001612/2010/CJ și fiind plătită suma de 2.069,48 lei titularului cererii SC DIGITALIS FARM SRL.
În baza dispozițiilor Legii nr.136/1995, respectiv a prev. art.22, asigurătorul de răspundere civilă facultativă este îndreptățit să se subroge în drepturile persoanei păgubite și să solicite societății de asigurare pârâte, care încheiase o poliță de asigurare RCA pentru autovehiculul înmatriculat sub nr._, plata despăgubirilor.
În acest sens, reclamanta a formulat o cerere adresată pârâtei (f.9 dosar fond) în vederea plății despăgubirii achitate persoanei păgubite, ca răspuns la această adresă fiindu-i comunicată reclamantei adresa nr.5477/_ în baza căreia i se aducea la cunoștință faptul că polița de asigurare încheiată e pârâtă nu era în vigoare la data accidentului, deși anterior, printr-un e-mail depus la dosar, pârâta confirma valabilitatea poliței (f.8 dosar fond).
În conformitate cu disp. art.29 alin.2 din Normele cuprinse în Ordinul CSA nr.5/2010, răspunderea asigurătorului RCA începe din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea poliței de asigurare anterioare pentru asiguratul care își îndeplinește obligația încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a acesteia, ori din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de asigurare pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării.
Polița de asigurare încheiată de către pârâtă în baza răspunderii civile obligatorii pentru autovehiculul marca Citroen înmatriculat sub nr._, depusă la dosar la fila 43, având seria RO/12/S5/KX nr.2294940, a fost încheiată la data de_, având valabilitate până la data de_ .
În cuprinsul acestei polițe este menționată în mod expres valabilitatea, astfel încât obligația de plată a despăgubirilor pentru situația în care asiguratul achită prima de asigurare se impune a fi reținută de la data la care în cuprinsul poliței este menționată valabilitatea.
Împrejurarea că în cuprinsul poliței această dată este identică cu cea a emiterii nu are drept consecință aplicarea în speță a disp. art.29 alin.1 lit.b din Normele cuprinse în Ordinul CSA nr.5/2010, tribunalul considerând că nu poate fi reținută apărarea formulată de către pârâtă în fața instanței de fond și motivul de recurs invocat în cuprinsul motivelor căii de atac, conform cărora, indiferent de data menționată în cuprinsul cererii ca fiind data de la care polița își începe valabilitatea, s-ar impune aplicarea dispozițiilor legale cu consecința începerii valabilității poliței abia din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de asigurare.
Aceasta întrucât tribunalul apreciază că în speță recurenta nu poate să invoce culpa prepusului său și faptul că acesta în mod eronat a menționat în cuprinsul poliței data începerii valabilității ca fiind_ în loc de_, prin raportare la disp. art.34 alin.4 din Legea nr.32/2000, conform cărora asigurătorul este răspunzător față de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare, în condițiile în care asiguratul a încheiat asigurarea printr-un agent de asigurare.
În plus, prev. art.3 alin.3 din Ordinul CSA nr.5/2010 instituie răspunderea asigurătorilor autorizați să practice asigurarea obligatorie RCA pentru toate polițele RCA și pentru toate erorile sau omisiunile apărute la emiterea polițelor de asigurare, fie direct, fie prin intermediar în asigurări.
Din această perspectivă, tribunalul apreciază că se impun a fi înlăturate susținerile recurentei în sensul că data valabilității poliței de asigurare,
conform art.29 alin.2 din Normele cuprinse în Ordinul CSA nr.5/2010, este o dată ulterioară celei menționate în poliță și, implicit, datei producerii accidentului și că, pe cale de consecință, la data producerii riscului asigurat nu exista o poliță valabilă în baza căreia să fie obligată la plata despăgubirilor și, implicit, la acoperirea acestora în condițiile prev. de art.22 din Legea nr.136/1995.
Se impun a fi înlăturate și susținerile recurentei referitoare la faptul că la data producerii riscului asigurat o poliță RCA valabilă era încheiată de asigurătorul SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM SA și că, pe cale de consecință, plata despăgubirilor în cadrul acțiunii în regres demarate de reclamantă s-ar impune a fi efectuată de către acesta.
În sprijinul acestei afirmații se impun a fi menționate dispozițiile art.29 alin.2 din Legea nr.136/1995, conform cărora în cazul instrainarii unui vehicul in baza unor acte civile sub semnatura privata, pentru care exista o asigurare obligatorie RCA valabila, aceasta asigurare ramane in vigoare pana la data dobandirii calitatii de titular al inmatricularii/inregistrarii vehiculului de catre noul proprietar. In cazul in care noul proprietar detine o asigurare obligatorie RCA pe numele sau, aceasta va fi considerata valabila chiar daca nu s-a efectuat procedura de inmatriculare/inregistrare pe numele sau.
Pe cale de consecință, răspunderea asigurătorului RCA cu care noul proprietar a încheiat polița de asigurare valabilă își produce efectele în baza legii chiar în condițiile în care autovehiculul nu a fost înscris pe numele său.
Și este firesc să fie așa, cu atât mai mult cu cât însăși pârâta prin agentul său de asigurare a acceptat să încheie cu TEGLA V. C., noul proprietar al autoturismului înmatriculat sub nr._ o poliță de asigurare RCA având valabilitate de la data de_ și până la_ .
Existența poliței de asigurare RCA încheiată pentru același autoturism de către fostul proprietar cu asigurătorul SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM SA nu are, din punct de vedere juridic, nici un fel de efecte, față de disp. art.29 alin.2 care reglementează în mod explicit faptul că noua poliță de asigurare încheiată de noul proprietar al autovehiculului își produce efectele, în condițiile în care aceasta era valabilă.
Împrejurarea că autovehiculul înmatriculat sub nr._ a fost înscris pe numele domnului TEGLA V. C. abia la data de_ nu poate fi considerată de natură să conducă la concluzia că polița de asigurare încheiată la societatea pârâtă în calitate de asigurător nu era valabilă, atâta timp cât legea îi conferă valabilitate poliței chiar în condițiile în care nu s-a efectuat procedura de înmatriculare/înregistrare pe numele noului proprietar.
Dispozițiile art.30 din Normele cuprinse în Ordinul CSA nr.5/2010 invocate de recurentă nu sunt aplicabile în cazul în speță față de teza finală a disp. art.29 alin.2 din aceleași norme mai sus menționate.
Atâta timp cât la data producerii accidentului,_, pentru autovehiculul înmatriculat sub nr._ pârâta încheiase o poliță valabilă de asigurare RCA, tribunalul consideră că în mod corect prima instanță a apreciat că în speță se impune a fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta, în susținerea apărării conform căreia obligația de plată a despăgubirilor în cadrul acțiunii în regres ar incumba asigurătorului SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM SA, care încheiase la rândul său o asigurare valabilă pentru același autovehicul cu fostul proprietar, având ultima zi de valabilitate data de_ .
T. ul consideră că prima instanță a stabilit în mod corect faptul că data intrării în vigoare a contractului de asigurare obligatoriu RCA încheiat între recurenta SC U. A. SA și domnul TEGLA V. C. este cea trecută
în polița de asigurare, chiar în condițiile în care disp. art.29 alin.1 lit.b reglementează în mod clar și fără echivoc faptul că răspunderea asigurătorului RCA începe din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de asigurare pentru persoanele care nu aveau încheiate o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării.
Aceasta întrucât eroarea pe care agentul de asigurare a făcut-o în cuprinsul poliței legate de data la care polița își începe valabilitatea îi este imputabilă recurentei, aceasta răspunzând pentru erorile și omisiunile săvârșite de prepusul său, intermediar în asigurări, prin raportare la prev. art.3 alin.3 din Ordinul CSA nr.5/2010.
Astfel, conform acestor dispoziții, asigurătorii care au fost autorizați să practice asigurarea obligatorie RCA își asumă răspunderea pentru toate polițele RCA și pentru toate erorile sau omisiunile apărute la emiterea polițelor de asigurare RCA, fie direct, fie prin intermediar în asigurări.
Ori, pretinsa eroare pe care însăși recurenta o recunoaște în cuprinsul motivelor de recurs, în condițiile în care a fost săvârșită de către un intermediar, respectiv de brokerul de asigurări, atrage răspunderea asigurătorului în baza normei legale enunțate, chiar în condițiile în care disp. art.29 alin.1 lit.b ar reglementa valabilitatea poliței cu începere din data de_ și nu_, astfel cum din eroare s-a menționat.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut în sarcina asiguratului obligația de a răspunde și pentru orice tipuri de erori sau omisiuni strecurate în cuprinsul poliței de asigurare este evidentă și constă în faptul că legiuitorul a considerat că un profesionist nu poate fi exonerat de obligația de plată a despăgubirilor în condițiile în care din propria culpă, în mod direct sau prin intermediarul său, prepus în cazul de față, a emis o poliță de asigurare RCA care, prin raportare la normele legale în vigoare, și-ar pierde valabilitatea din cauza emitentului.
Această dispoziție a legii în materia asigurărilor de răspundere civilă obligatorie are la bază principiul conform căruia nimeni nu poate să-și invoce propria culpă în justificarea unor pretenții sau a unui interes.
ul apreciază, pe cale de consecință, că prima instanță a făcut în mod corect aplicarea disp. art.18 din Normele RCA nr.5/2010, statuând prin încheierea pronunțată în ședința publică din_ asupra faptului că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, motivat pe faptul că polița încheiată de către domnul TEGLA V. C. pentru autovehiculul înmatriculat sub nr._ era valabilă începând cu data de_ și până la data de_, documentul de asigurare obligatorie eliberat de asigurătorul RCA garantând utilizatorului unui vehicul, pe perioada de valabilitate înscrisă în poliță, dreptul de a obține despăgubirea pentru prejudiciul provocat prin accidente de autovehicule produse în limitele teritoriale de acoperire.
În plus, tribunalul apreciază că recurenta are posibilitatea să solicite celuilalt asigurător care încheiase o poliță de asigurare RCA valabilă pentru același autoturism, plata unei părți din despăgubirile pe care le datorează reclamantei în baza disp. art.22 din Legea nr.136/1995, în condițiile în care consideră că polița de asigurare RCA având valabilitate până la data de _
încheiată de către fostul proprietar al autovehiculului înmatriculat sub nr._ cu SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM SA își producea efectele până la data de_, ora 24,00.
Față de considerentele mai sus reținute, prin raportare la disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., apreciind soluția pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC
A. SA B. împotriva sentinței civile nr.19119/_ pronunțată
de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, care va fi menținută în întregime.
În temeiul prev. art.274 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligat să-i plateasca intimatei SC G. A. SA suma de 59,46 lei reprezentand diferenta taxa judiciara de timbru achitata in recurs pentru pretențiile formulate la fond.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge recursul declarat de recurenta SC U. A. SA in contradictoriu cu intimata SC G. A. SA si intervenientul fortat J. S.
, impotriva sentintei civile nr.19119/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._, pe care o mentine in intregime.
Obliga recurenta sa plateasca intimatei SC G. A. SA suma de 59,46 lei reprezentand diferenta taxa judiciara de timbru achitata in recurs pentru fond.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. C. B. C. C. D. H. T. G.
în concediu medical semnează prim grefier
Red.CC/MM 2 ex./_
Judecător fond: B. I. A., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 322/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 505/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
