Decizia civilă nr. 322/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.322
Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - D. H. GREFIER - A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC A. R. A.
V. I. G. SA in contradictoriu cu intimata SC A. R. S. si intervenientul fortat S. F. impotriva sentintei civile nr.683/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr. _
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatei, avocat E. G. O., cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la data de 17 mai 2013 intimata a depus la dosar întâmpinare.
De asemenea, se constată că recurenta a depus la dosar un înscris ce cuprinde calculul dobânzii legale aferente sumei de 16.651,91 lei și al sumei de 4500 euro echivalent în lei și a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă dobânzilor datorate, respective suma de 72,65 lei și timbre judiciar de 3 lei. Totodată, se constată că recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1208,10 lei și a timbrului judiciar în valoare de 10 lei, conform mențiunilor indicate în cuprinsul citației.
Reprezentantul intimatei depune la dosar note cu privire la cuantificarea dobânzii legale aferente sumei de 16.651,91 lei și a sumei de 4500 euro echivalent în lei, note la care atașează chitanța prin care face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 110 lei și timbru judiciar de 9 lei.
T. ul învederează reprezentantului intimatei faptul că taxa calculată de către instanță este de 145,4 lei, astfel încât acestuia îi revine obligația de a depune și diferența de 35,4 lei.
Reprezentantul intimatei menționează că va depune diferența de taxă judiciară de timbru până la sfârșitul dezbaterilor.
Instanța, din oficiu, invocă și pune în discuția părții prezente excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reprezentantului legal al Sucursalei C., având în vedere faptul că recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune mandatul acordat reprezentantului legal al sucursalei pentru promovarea recursului.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției invocată din oficiu de către instanță la acest termen de judecată și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată că, prin sentința civilă nr. 683/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC A. R. S. în contradictoriu cu pârâta SC A. R. - A.
V. I. GROPE SA și SC ASIGUREA R. - ASITOM V. I. G. E SA, prin sucursala C. -N., dispunându-se obligarea pârâtei la plata sumei de 16.651,91 lei, cu titlul de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă debitului, începând cu data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a acestuia, precum și la plata sumei de 4.500 euro, plus dobânda legală aferentă, calculată de la data producerii accidentului și până la plata integrală a acesteia, sumă ce reprezintă lipsirea de folosință suferită de reclamantă.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să îi achite reclamantei suma de 5.637,5 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței pronunțate de prima instanță, aceasta a apreciat că cererea formulată de reclamantă este fondată, din concluziile raportului de expertiză tehnică auto, încuviințată de instanță la solicitarea reclamantei, rezultând fără echivoc faptul că, la data de_, autoturismul, proprietatea reclamantei, înmatriculat sub nr._ a fost avariat din culpa exclusivă a conducătorului autoutilitarei înmatriculată sub nr._, proprietatea SC READYMIX S., existând fără dubiu raport de cauzalitate între avariile provocate autoturismului și accidentul produs, respectiv între fapta prejudiciabilă și urmarea ei, valoarea totală a reparațiilor fiind stabilită în anexa 22 a raportului de expertiză ordonat de instanța în cauză.
S-a mai reținut că în cauză sunt aplicabile disp. art. 42 din Legea nr. 136/1995 și prev. art. 50 și 51 din același act normativ și că plata despăgubirilor se impune a se face prin raportare la prev. art. 54, teza întâi, din actul normativ invocat, de către asigurătorul de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, în scopul acoperirii despăgubirilor suferite de reclamantă pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat autovehiculului proprietatea acesteia în urma producerii riscului asigurat.
Au fost înlăturate apărările pârâtei, judecătoria considerând că, prin raportul de expertiză s-a evidențiat clar raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, culpa fiind asumată prin constatarea amiabilă încheiată de conducătorii auto, șoferul autoutilitarei vinovat de producerea accidentului recunoscându-și culpa, în condițiile în care autovehiculul pe care îl conducea era asigurat conform contractului de asigurare civilă nr. RO/01/TO/XZ 003008459 la SC A. R. - A. V. I. G. SA B. .
Angajarea răspunderii civile a asigurătorului s-a stabilit că se impune a se face în limita sumei de 16.651,91 lei, necesară reparării autoturismului proprietatea reclamantei, conform facturilor depuse la dosar la filele 11-14, în fața primei instanțe.
Judecătoria a considerat că reclamanta este îndreptățită și la plata contravalorii lipsei de folosință pentru autovehiculul proprietatea sa, care funcționa în regim rent-a-car, în cuantum de 30 de euro pe zi, pe perioada cuprinsă între data refuzului pârâtei de a achita reparația și data reparării autovehiculului pe cheltuiala reclamantei, adică pe parcursul a cinci luni de zile, pe perioada_ și până la_ .
Prima instanță a considerat fondate și pretențiile reclamantei referitoare la obligarea pârâtei la plata debitului principal, prin raportare la disp. art. 43 din Codul comercial, începând cu data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a acestuia.
Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, a formulat recurs SC A.
R. - A. VEINNA I. G. SA prin S. C., prin mandatar avocat Antistescu P. a Daciana, solicitând în temeiul disp. art. 304 pct. 9, C.pr.civ. casarea sentinței civile pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului, prin efectuarea unei expertize tehnice judiciare.
În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta a susținut în esență că prima instanță nu i-a pus în vedere reclamantei să își cuantifice dobânda legală solicitată și să timbreze la valoare.
Totodată, s-a susținut că, acordarea despăgubirilor în cuantum de 16.651,91 lei s-a făcut în baza unui raport de expertiză extrajudiciară, care nu îi este opozabil pârâtei, prima instanță reținând că proba este suficientă pentru soluționarea litigiului, în condițiile în care raportul de expertiză nu a fost contestat. Recurenta susține că nu avea motive să conteste raportul de expertiză, întrucât acesta nu s-a întocmit în contradictoriu cu ea și drept urmare nu este opozabil.
S-a mai susținut în plus că nu a existat o judecată temeinică asupra fondului, în condițiile în care pârâta nu a participat la efectuarea raportului de expertiză extrajudiciară, nu și-a expus punctul de vedere, expertiza nu a fost discutată în contradictoriu și nu s-a asigurat imparțialitatea expertului.
Recurenta consideră că instanța, în virtutea rolului activ, reglementat de disp. art. 129 alin. 5, C.pr.civ, avea obligația să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală prin aflarea adevărului în cauză, în acest sens putând ordona administrarea unor probe, chiar dacă părțile se opun. Recurenta consideră că, în cauză, instanța nu și-a exercitat rolul activ și i-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
În ceea ce privește suma de 4500 euro, recurenta a susținut că instanța a omis disp. art. 45 din Ordinul CSA nr.14/2011, conform cărora lipsa de folosință a bunului se acordă doar pentru timpul normat necesar efectuării reparației, acest timp putând fi stabilit tot printr-o expertiză tehnică judiciară auto imparțială.
În ceea ce privește obligația recurentei de a-i achita intimatei cheltuielile de judecată ocazionate în fața primei instanțe, recurenta a susținut că este stabilită nelegal în sarcina sa, întrucât contravaloarea raportului de expertiză nu se
impune a fi suportată, atâta timp cât raportul nu este opozabil pârâtei.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, înregistrată la data de_, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs.
În esență, s-a susținut temeinicia și legalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță și incidența în cauză a disp. art. 42, 50, 54 din legea nr. 136/95, precum și faptul că, din cuprinsul raportului de expertiză depus la dosar a rezultat în mod clar raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în timp ce culpa era asumată prin constatarea amiabilă. S-a mai susținut că, în baza prev. art. 129 alin. 5 C.pr.civ., instanța este îndreptățită să ordone administrarea de
probe, însă doar în măsura în care probele administrate sunt considerate neîndestulătoare pentru dezlegarea pricinii.
S-a mai susținut că părțile nu pot invoca căile de atac cu misiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care părțile nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Referitor la imparțialitatea expertului invocată de recurentă, intimata a susținut că reprezintă doar o afirmație gravă care însă nu este dovedită și că, la momentul la care s-a propus proba cu expertiza extrajudiciară, pârâta era îndreptățită să se opune acesteia și să solicite efectuarea unei expertize judiciare, acela fiind momentul la care se putea invoca și imparțialitatea expertului, prin raportare la disp. art. 138 alin. 1, C.pr.civ.
Intimata susține că a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a societății de asigurări, păgubitul având dreptul nu numai la repararea pagubelor efective, ci și la repararea beneficiului nerealizat.
În ceea ce privește disp. art. 45 din Ordinul CSA 14/2011, intimata susține că determinarea părții de despăgubire aferente lipsei de folosință se face prin raportare la tarifele practicate de păgubit la data producerii pagubei, pentru transportul de mărfuri sau de persoane.
Instanța a dispus citarea recurentei, cu mențiunea de a depune mandatul acordat de pârâta SC A. R. - A. V. I. G. SA B. reprezentantului legal al sucursalei C., pentru declararea căii de atac împotriva sentinței pronunțate de prima instanță.
Obligația a fost stabilită în sarcina recurentei și comunicată acesteia pentru primul termen de judecată stabilit pentru data de_, obligația depunerii mandatului fiind menționată în cuprinsul citației comunicate recurentei la data de_, după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, depusă la dosar la fila 11.
Totodată, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1.208,10 lei și timbru judiciar de 10 lei, precum și cu mențiunea de a preciza și a depune la dosar calculul dobânzii legale, aferente sumei de 16.651,91 lei și al sumei de 4.500 euro, în echivalent în lei, începând cu data producerii accidentului și până la data formulării cererii de către reclamantă, recurenta fiind înștiințată și cu privire la necesitatea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, pentru petitele referitoare la dobânzi, datorate în recurs.
Prin înscrisul depus la dosar la data de_, recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță, precum și dovada achitării timbrului judiciar, îndeplinindu-și și obligația de a depune calculul dobânzii legale și de a timbra la valoarea acestei sume, respectând dispozițiile date de tribunal.
Nu a fost însă depusă la dosarul cauzei dovada mandatului acordat de pârâta SC A. R. - A. V. I. G. SA B., sucursalei C. -N., pentru declararea căii de atac împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță.
Întrucât instanța a stabilit în sarcina recurentei această obligație, dispunând citare acesteia pentru termenul stabilit în ședința publică din data de_, prin raportare la disp. art. 161 C.pr.civ., tribunalul a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reprezentantului legal al sucursalei C. -N.
pentru recurenta SC A. R. - A. V. I. G. SA B., ținând cont și de disp. art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepție pe care o va admite cu consecința anulării recursului declarat de recurentă, în contradictoriu cu intimata SC A. R. S. și intervenientul forțat S. F., recurs declarat
împotriva sentinței civile nr. 683/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
Admiterea excepției face inutilă cercetarea motivelor de recurs formulate de recurentă, astfel încât tribunalul nu le va mai analiza.
Va fi respinsă cererea formulată de intimată de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât depunerea dovezilor privind cheltuielile ocazionate s-a făcut după închiderea dezbaterilor, astfel încât instanța nu este îndreptățită să le ia în considerare, prin raportare la disp. art. 305 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reprezentantului legal al sucursalei C. -N. pentru recurenta SC A. R. - A. V. I.
G. SA B. .
Anulează recursul declarat de recurenta SC A. R. - A. V. I.
G. SA B., în contradictoriu cu intimata SC A. R. S. și intervenientul forțat S. F., recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 683/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecători, | Grefier, | ||||
B. M. | C. | C. | H. D. | V. | A. |
Red. CC 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 256/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 157/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
