Decizia civilă nr. 256/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 256/2013
Completul este compus din: PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenții
C. LOCAL AL M. C. - N. și M. C. - N. împotriva sentinței civile nr. 23643/_, pronunțate de către Judecătoria C. - N.
, în dosarul nr._, privind și pe intimata S.C. O. V. I. G. S.A., cauza având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 1591C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., verificându-și, din oficiu, competența, constată că este competent material, general și teritorial să soluționeze prezentul recurs.
De asemenea, se constată că recurenții, în temeiul dispozițiilor art.
242 alin. 2 C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei in lipsa.
T. ul, în baza înscrisurilor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentinta civila nr._ pronuntata la data de 29 noiembrie 2012, Judecatoria C. N. a respins ca neintemeiata exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratului C. local al municipiului C. N. . De asemenea, a admis actiunea precizata, formulata de reclamanta SC O. V.
I. G. SA in contradictoriu cu paratii C. local al municipiului C.
N., M. C. N., fiind obligati paratii la plata sumei de 2.960,08 lei cu titlu de despagubiri, cu dobanda legala calculata asupra sumei datorate de la data de_ si pana la achitarea debitului principal precum si la plata sumei de 5227 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.
Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut ca privitor la exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului C. Local al municipiului C. N., potrivit dispozitiilor art.21 din Legea nr.215/2001, personalitatea juridica este detinuta de catre municipiu, acesta fiind la randul sau, reprezentat prin primar. Dispozitiile art.1 alin.2 lit.d din actul normativ mentionat statueaza faptul ca, consiliul local este un organ deliberativ al unitatii administrativ teritoriale, organ ce nu are personalitate juridica si, deci, este lipsit de capacitate de folosinta. Potrivit art.41 alin.1 C.p.c., entitatile care nu au folosinta drepturilor civile pot sta in judecata in nume propriu in calitate de parate daca au organe proprii de conducere. Cu toate acestea, C. local al municipiului C. N. are calitatea de administrator al strazii Calea Baciului unde s-a produs evenimentul rutier, astfel incat raspunde pentru prejudiciul cauzat de bunurile aflate in paza sa juridica, avand capacitate deplina de a sta in instanta. In considerarea celor
enuntate instanta a respins exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratului C. local al municipiului C. N., ca neintemeiata.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca, la data de_, autovehiculul marca Alfa Romeo GT, cu nr.de inmatriculare_, condus de Hidisan Traian a intrat intr-o groapa, nesemnalizata corespunzator pe str. Calea Baciului din C. N. . In urma socului mecanic rezultat din traversarea gropii/denivelarii, datorita diferentei de nivel a acesteia relativ la carosabil, autovehiculul a suferit avariile stipulate de inspectorul de daune al reclamantei in procesele verbale de constatare a daunelor - jante si anvelope dreapta fata si spate, toate acestea necesitand solutia tehnica a inlocuirii.
La momentul accidentului, autoturismul aflat in proprietatea SC AFIN LEASING IFN SA si in utilizarea SC MILLENIUM CONSTRUCT SRL, era
asigurat CASCO la reclamanta, prin polita seria C nr.7. . Dimanica accidentului a fost descrisa in declaratia data de catre conducatorul auto in fata inspectorului de daune, a fost confirmata cu ocazia intocmirii autoritzatiei de reparatii seria CR nr.0904920/_ a IPJ C., precum si cu ocazia verificarii inspectorului de daune in dosarul intocmit de asigurator CA/CJ/08/6291(f.12-21).
Din dosarul de dauna rezulta ca reparatiile masinii s-au efectuat de SC Alfisti.ro SRL, careia reclamanta i-a platit suma de 2960,08 lei cu chitanta fiscala nr.22 din data de_ .
Potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza de expert Varga
B. O. (f.71-88, 95-97), deformatia jantelor si a anvelopelor au fost generate de lovirea acestora de o zona dura- asfalt expus, cel mai probabil un perete interior al unei gropi. S-a concluzionat ca raportul de cauzalitate dintre deteriorari si dimensiunile gropii rezulta din modul de dispunere a deformatiei anvelopei si a fisurii jantelor, acestea sunt continue, au corespondenta si prezinta semnele lovirii de o zona dura- asfalt expus, respectiv peretele interior al unei gropi.
S-a mai retinut ca janta si anvelopele au fost inlocuite cu altele noi, acest fapt fiind singurul mod prin care securitatea rutiera pentru vehicul poate fi restabilita, constul reparatiilor regasindu-se in facturile fiscale seria AFL nr.006/_ si seria AFL nr.007/_ .
In baza prevederilor art.998,999 Cod civil, in vigoare la data producerii evenimentului rutier, art.22 din Legea nr.136/1995 si art.5 alin.(6) din OUG nr.195/2002, prima instanta a constatat ca reclamanta a facut dovada ca a achitat persoanei asigurate contravaloarea prejudiciului suferit de proprietarul autovehiculului ca urmare a faptului ca a intrat intr-o groapa adanca, nesemnalizata corespunzator, astfel cu rezulta din plansele foto existente la f.19-20 din dosar si din raportul de expertiza efectuat in cauza. Drumul pe care s-a produs incidentul rutier este un drum de interes local, astfel incat administrarea acestuia intra in sarcina C. ui local al municipiului C., iar cauza avariilor, respectiv trecerea autoturismului printr-o groapa, este dovedita prin autorizatia emisa de organul de politie, constatarile inspectorului de dauna, declaratia conducatorului auto si fotografiile efectuate de inspectorul de dauna, costul lucrarilor de reparatii fiind probat prin facturile fiscale enuntate si ordinul de plata in baza caruia reclamanta a platit despagubirile. Fata de cele retinute, instanta a constatat intemeiate pretentiile reclamantei si, in temeiul art.998,999 cod civil si art.22 din Legea nr.136/1995 a admis actiunea.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs recurentii C. Local al municipiului C. -N. si M. C. -N., solicitand admiterea recursului si modificarea hotararii, in sensul respingerii actiunii formulate
de catre reclamanta, in principal, pe cale de exceptii si, in subsidiar, ca fiind nefondata.
In motivarea recursului recurentii au aratat ca in primul rand critica solutia instantei de fond de respingere a exceptiei lipsei capacitatii de folosinta a C. ui Local al mun. C. -N. . Astfel, raportat la dispozitiile art. 21, alin.l din Legea 215/2001, a Administratiei publice locale, "unitatile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu", iar potrivit alin.2 al aceluiasi articol,
-in justitie, unitatile administrativ teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de
P. sau de presedintele C. ui Judetean. Asa fiind, este evident faptul ca legiuitorul a inteles sa confere personalitate juridica doar unitatilor administrativ-teritoriale, astfel cum sunt definite de art. 1, alin.2 din Legea 215/2001, republicata. Paratul in cauza, C. Local al mun. C. -N. este doar o autoritate deliberativa, respectiv un organ colegial, chemat sa ia hotarari in materie administrativa, in numele si interesul colectivitatilor, astfel cum reiese din prevederile art. 1, alin.2, lit.d din legea mentionata si art. 23 din Legea administratiei publice.
De asemenea, recurentii au criticat hotararea instantei de fond raportat la retinerea indeplinirii cumulative in cauza, a tuturor conditiilor necesare antrenarii raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998 si urmatoarele Cod civil.
Fata de situatia dedusa judecatii arata ca probele din dosar nu fac decat dovada existentei accidentului, fara a fi certe data si circumstantele producerii acestuia si fara a putea conduce, in mod neechivoc, la o legatura de cauzalitate intre prejudiciul aratat si paratul din prezentul dosar, cu atat mai mult la vinovatia acestuia.
Astfel, in ceea ce priveste prejudiciul, recurentii arata in principiu, doar o nota de constatare a IPJ C., efectuata la fata locului, poate face dovada, in mod cert, a intinderii prejudiciului in cauza, fara a fi insa nici acesta suficient in stabilirea persoanei culpabile de producerea respectivului prejudiciu. Se mai arata faptul ca actele depuse in legatura cu evenimentul rutier au fost eliberate exclusiv in baza simplei declaratii a conducatorului autovehiculului avariat.
Referitor la fapta ilicita, conditie a angajarii raspunderii civile delictuale, s-a mentionat ca din probele administrate la dosar nu s-a facut in niciun fel dovada existentei acesteia si, cu atat mai mult, raportat si la cele mai sus expuse, dovada existentei unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu. D. le depuse in probatiune, respectiv PV de constatare a avariilor, care are la baza declaratia pe proprie raspundere a reclamantului privind avariile suferite de catre autovehiculul proprietate personala, ca urmare a intrarii cu acesta intr-o groapa, nu este suficienta pentru a dovedi legatura de cauzalitate intre avarii si accident. Apoi, fotografiile depuse in probatiune au doar caracter extrajudiciar. Mai mult, raportat la acest din urma aspect, s-a invederat ca nu poate fi stabilit in concret momentul producerii avariei astfel mentionate in cuprinsul cererii de chemare in judecata, nici fotografiile anexate nefiind datate. Prin urmare, defectiunile produse autovehiculului puteau fi produse mult dupa ori anterior datei mentionate in cuprinsul actiunii introductive, avand in acest sens tot simpla declaratie a conducatorului auto.
Apoi, dreptul la reparatie poate fi recunoscut numai pentru daunele care sunt, neindoielnic o consecinta directa a faptei ilicite. Prin raportul de expertiza intocmit in speta s-a concluzionat ca deformatia jantelor si a anvelopelor au fost generate de "lovirea acestora de o zona dura, asfalt expus-cel mai probabil un perete interior al unei gropi". In opinia
recurentilor, tocmai concluzia expertului desemnat in cauza arata ca nu se poate stabili cu certitudine nici macar faptul ca avarierea autoturismului a fost cauzata de intrarea rotilor autovehiculului intr-o groapa, aceasta fiind doar o ipoteza. De asemenea, instanta de fond in mod eronat retine faptul ca dinamica accidentului invocat in speta a fost "confirmata cu ocazia intocmirii autorizatiei de reparatii a IPJ C. ";. Prin aceasta autorizatie de reparatii s-au constatat doar avariile autovehiculului, nu si dinamica accidentului, care a fost de fapt consemnata in baza declaratiei conducatorului auto.
S-a apreciat deci ca nu poate fi demonstrat faptul ca drumul denivelat sau nesemnalizat (potrivit fotografiilor realizate, fara a fi datate), ar fi determinat direct si nemijlocit producerea accidentului. Mai mult decat atat, declaratia conducatorului auto privind evenimentul rutier a fost consemnata a doua zi dupa producerea accidentului invocat in cauza, motiv in plus in sustinerea celor mentionate.
Totodata, s-a mentionat ca este posibil ca nu numai drumul denivelat si nesemnalizat sa fi produs avaria, ci si conduita conducatorului, in sensul neadaptarii vitezei la conditiile de trafic sau existenta unor probleme anterioare ale autoturismului in cauza, acesta fiind in situatia de a-1 avaria intentionat.
Raportat la culpa, ca si conditie esentiala, este necesar ca fapta ilicita cauzatoare a prejudiciului sa fie imputabila autorului acesteia, si anume, in speta, C. ui Local al M. C. -N. . Potrivit dispozitiilor art. 48 din OUG nr. 195/2011, conducatorul vehiculului trebuia sa respecte reglementarile legale imperative privind respectarea limitelor de viteza in functie de imprejurarile existente sau a conditiilor de drum. Pe de alta parte, astfel cum s-a mai aratat, si conducatorul auto ar putea avea o culpa concurenta sau exclusiva pentru prejudiciul produs, intrucat, in lipsa unor martori sau a unei constatari la fata locului, nu se poate stabili daca acesta putea evita avarierea masinii printr-o conduita preventiva sau daca masina mai avea unele probleme anterioare producerii accidentului.
In ceea ce priveste obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata au fost invocate prevederile art. 274 si urmatoarele Cod pr. civila si s-a solicitat exonerarea acestora de la plata sumei de 5227 lei. Referitor la paratul M. C. -N. s-a aratat ca instanta nu a retinut nicio culpa in sarcina acestuia, astfel incat in mod nelegal l-a obligat la plata cheltuielilor de judecata.
Raportat la valoarea de 5227 lei, stabilita cu titlu de cheltuieli de judecata au fost invocate dispozitiile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 492 din_, publicata in Monitorul oficial nr. 583 din_, si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, solicitandu-se cenzurarea onorariului avocatial.
Prin intampinare, intimata S.C. O. V. I. G. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
In sustinerea pozitiei procesuale intimata a aratat ca hotararea atacata de parata-recurenta este legala si temeinica. Aceasta deoarece in ceea ce priveste lipsa capacitatii de folosinta a paratului recurent C. Local al M. C. -N., asa cum a retinut si instanta de fond, potrivit art. 41 Cod pr. civ., entitatile care nu au folosinta drepturilor civile pot sta in judecata in. nume propriu in calitate de parate daca au organe proprii de conducere. De asemenea, C. Local al M. C. -N. are calitatea de administrator al strazii Calea Baciului (unde s-a produs evenimentul rutier), astfel incat raspunde pentru prejudiciul cauzat de bunurile aflate in paza sa juridica, avand astfel capacitate deplina de a sta in justitie, in baza art. 5
alin. (6) din OUG nr. 195/2002 si art. 21 alin. (2) din Ordonanta 43/1997 republicata.
In al doilea rand, s-a aratat faptul ca O.G. 43/1997 este un act normativ special intrat in vigoare anterior Legii 215/2001, prin urmare, in virtutea acestui fapt si a principiului lex specialis derogat generali, urmeaza ca in materia reglementata de ordonanta mentionata mai sus amintita, respectiv administrarea drumurilor publice, C. Local, respectiv, dupa caz, C. Judetean, vor fi inzestrati cu capacitate juridica. Nu in ultimul rand, potrivit teoriei capacitatii restranse (administrative) prin intermediul fixarii competentei organelor administrative ale unitatii administrativ teritoriale, in fapt, opereaza o divizare legala a capacitatii administrative si civile a entitatii in cauza. Asadar, in sarcina C. ui Local se regasesc drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea sa de administrator al drumurilor publice.
Cu privire la angajarea raspunderii civile delictuale in sarcina paratilor, intimata a aratat ca in cauza a fost dispusa si efectuata o expertiza tehnica in specialitatea auto, iar conform concluziilor raportului de expertiza, deformatia jantelor si a anvelopelor au fost generate de lovirea acestora de o zona dura - asfalt expus, cel mai probabil un perete interior al unei gropi; raportul de cauzalitate dintre deteriorari si dimensiunile gropii rezulta din modul de dispunere a deformatiei anvelopei si a fisurii jantelor, acestea fiind continue au corespondenta si prezinta semnele lovirii de o zona dura - asfalt expus, respectiv peretele interior al unei gropi. S-a retinut si faptul ca janta si anvelopele au fost inlocuite cu unele noi, acesta fiind singurul mod prin care securitatea rutiera relativ la acest autovehicul a putut fi restabilita.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse (dosarul de dauna) coroborate cu concluziile raportului de expertiza, rezulta fara echivoc ca sunt indeplinite conditiile necesare angajarii raspunderii civile delictuale. Sustinerile paratilor potrivit carora nu starea precara a drumului avariat si nesemnalizat ar fi condus la prejudiciu, ci conduita conducatorului auto, sunt total lipsite de importanta juridica in contextul in care paratul nu a adus in acest sens niun suport probator.
Drept urmare, in temeiul prev. art 22 din Legea nr. 136/1995, in limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, in speta, M. C. -N. si C. Local al Muncipiului C. -N. .
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate precum si a dispozitiilor art. 304, 3041si 312 Cod procedura civila, tribunalul retine urmatoarele
:
Primul aspect criticat de catre recurenti pe calea recursului formulat se refera la gresita solutionare a exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta a C. ui Local al municipiului C. N. . In acest sens, au fost invocate de catre recurenti dispozitiile art.21 al.1 si 2 si art.23 din Legea nr.215/2001. Este real ca potrivit acestor dispozitii legale, un consiliu local este o autoritate deliberativa a administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune, orase si municipii, spre deosebire de unitatile administrativ - teritoriale, care sunt persoane juridice de drept public si au capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu.
Cu toate acestea, se observa ca potrivit prevederilor art.5 al.6 din OUG nr.195/2002, In cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori
lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, in conditiile legii, conform art. 21 alin. (2) din OG nr. 43/1997, sectoarele de drumuri nationale, incluzand si lucrarile de arta, amenajarile si accesoriile aferente, situate in intravilanul resedintelor de judete si al municipiilor, sunt in administrarea consiliilor locale respective, iar potrivit art. 22 din acelasi act normativ, administrarea drumurilor judetene se asigura de catre consiliile judetene, iar a drumurilor de interes local, de catre comisiile locale pe raza administrativ-teritoriala a acestora. Aceste dispozitii legale, astfel cum in mod corect s-a observat de catre intimata, au caracter special in raport de prevederile Legii nr.215/2001. Devreme ce insasi legiuitorul a inteles sa atribuie calitatea de administrator al drumului de interes local, respectiv al sectorului de drum national situat in intravilanul municipiului, consiliului local al municipiului respectiv, stabilind totodata ca acesta raspunde civil in conditiile legii, se poate afirma in mod pertinent ca un consiliul local raspunde pentru neindeplinirea obligatiilor impuse in sarcina sa de lege, iar in eventualele litigii in care acesta este chemat in judecata pentru repararea prejudiciului cauzat prin neindeplinirea lato sensu a obligatiei de a asigura intretinerea si administrarea drumurilor, consiliul local poate sta in judecata in nume propriu, temeiul legal in acest sens fiind reprezentat de dispozitiile art.5 al.6 din OUG nr.195/2002, anterior mentionate.
Ca urmare, in mod legal prima instanta a solutionat exceptia lipsei capacitatii de folosinta a C. ui Local al municipiului C. N., respingand aceasta exceptie, nefiind asadar incident motivul de casare prevazut de art.304 pct.5 Cod procedura civila.
In al doilea rand, s-a invocat de catre recurenti prin recursul declarat in cauza gresita aplicare a prevederilor art.998 - 999 Cod civil, apreciindu-se ca nu ar fi fost indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale fata de recurenti, sustinere care se circumscrie motivului de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila. T. ul nu poate subscrie argumentelor prezentate de recurenti in acest sens, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Astfel, in ce priveste prejudiciul invocat de catre reclamanta, acesta consta ca avariile cauzate jantelor si anvelopelor autovehiculului cu nr.de inmatriculare_, aflat in proprietatea SC AFIN LEASING IFN SA si utlizat de SC MILENIUM CONSTRUCT SRL, astfel cum acestea au fost consemnate in autorizatia de reparatii seria CR nr.0904920 emisa la data de_ si in procesul verbal de constatare a daunelor incheiat de inspectorul de daune al asiguratorului. In privinta prejudiciului si a intinderii acestuia nu exista nici un dubiu, probele administrate de prima instanta confirmand faptul ca acest prejudiciu a fost constatat, autovehiculul suferind mai multe avarii, pentru a caror inlaturare societatea de asigurare reclamanta a achitat suma de 2960,08 lei, conform chitantei nr.22/_ . Astfel, cele doua inscrisurile mai sus mentionate au dovedit avarierea jantelor si anvelopelor, iar facturile si chitantele eliberate de SC ALFISTI.RO SRL atesta costul necesar pentru inlocuirea acestora. In acelasi timp, raportul de expertiza intocmit in cauza de exp.Varga I. a concluzionat in sensul ca daunele produse autovehiculului cu nr.de inmatriculare_ in urma evenimentului rutier din data de_ sunt cele ale jantelor si anvelopelor de pe partea dreapta aferenta sensului de mers, constatate de expert in baza documentelor si materialelor foto puse la dispozitia expertului, iar inlocuirea jantelor fisurate si a anvelopelor deteriorate a reprezentat singura solutie pentru starea de fapt prezentata la dosarul cauzei.
In acelasi context, nu se poate retine afirmatia recurentilor in sensul ca actele depuse la dosar in legatura cu evenimentul rutier ar fi fost eliberate exclusiv in baza simplei declaratii a conducatorului autovehiculului avariat, in realitate actele mai sus mentionate fiind eliberate, respectiv intocmite de catre un organ de politie, respectiv inspectorul de dauna in baza constatarilor proprii, iar aceste inscrisuri precum si fotografiile realizate de catre asigurator au fost puse la dispozitia expertului tehnic judiciar, care a concluzionat in sensul existentei unei daune, constand in deteriorarea anvelopelor si jantelor de pe partea dreapta a autovehiculului, astfel ca prejudiciul si intinderea acestuia au fost pe deplin dovedite.
In ceea ce priveste fapta ilicita, aceasta consta in omisiunea administratorului sectorului de drum national aflat in intravilanul municipiului de a asigura intretinerea corespunzatoare a drumului, obligatie pe care dispozitiile art. 21 alin. (2) din OG nr. 43/1997 o stabilesc in sarcina sa si pe care acesta nu si-a onorat-o in mod corespunzator, dupa cum rezulta atat din fotografiile depuse la dosarul cauzei, analizate de expertul judiciar desemnat in cauza, cat si din prezumtia trasa din producerea evenimentului rutier ca urmare a starii necorespunzatoare a carosabilului.
Cele mai multe argumente ale recurentilor au privit o pretinsa nedovedire a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs. Contrar celor sustinute de catre recurent, tribunalul apreciaza ca fotografiile depuse la dosar, chiar daca au caracter extrajudiciar, infatiseaza un sector din Calea Baciului, aspect care nu a fost contestat de catre recurenti si se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza, respectiv declaratia conducatorului auto Hidisan Traian, precum si cu concluziile raportului de expertiza tehnica intocmit de exp.Varga I. . Astfel, desi recurentii au sustinut ca nu poate fi stabilit in concret momentul producerii avariei, defectiunile produse autovehiculului putand fi mult ulterioare sau anterioare datei mentionate in actiunea introductiva, nu poate fi ignorata imprejurarea ca declaratia conducatorului auto Hidisan Traian prin care a fost descris modul de producere a evenimentului rutier, data la data de_ in fata organului de politie, ca si declaratia data de acelasi conducator auto la data de_ in fata asiguratorului, se coroboreaza cu fotografiile depuse la dosar si care privesc starea carosabilului de pe Calea Baciului. Examinand aceste fotografii si cele care infatiseaza avariile produse jantelor si anvelopelor autovehicului, precum si celelalte inscrisuri aflate la dosar (autorizatia de reparatii, procesul verbal de constatare a daunelor) expertul judiciar desemnat in cauza a apreciat, formuland concluzii in acest sens, ca deformatia jantelor si a anvelopelor au fost generate de lovirea acestora cu o zona dura - asfalt expus, cel mai probabil un perete interior al unei gropi. Raportul de cauzalitate dintre deteriorari si dimensiunile gropii rezulta din modul de dispunere a deformatiei anvelopelor si a fisurii jantelor, acestea sunt continue, au corespondenta si prezinta semnele lovirii cu o zona dura - asfalt expus, respectiv peretele interior al unei gropi analizate. Toate aceste afirmatii sunt sustinute si de simularea efectuata de expert, al carei rol a fost de a reconstitui modul in care evenimentul s-a produs si totodata sa certifice din punct de vedere cinematic cele sustinute mai sus. Desi expertul a mentionat ca "deformatia jantelor si a anvelopelor au fost generate de lovirea acestora cu o zona dura - asfalt expus, cel mai probabil un perete interior al unei gropi";, nu rezulta din cele expuse de expert ca aceasta concluzie este una cu caracter de posibilitate sau de probabilitate redus, concluziile expertului fiind amanuntite si argumentate in sensul existentei raportului de cauzalitate analizat. Ca urmare, contrar celor afirmate de recurenti, tribunalul apreciaza ca s-a dovedit in cauza faptul ca
starea necorespunzatoare a partii carosabile a drumului si lipsa semnalizarii corespunzatoare a condus la producerea accidentului.
Cat priveste sustinerile recurentilor in sensul ca producerea prejudiciului poate fi precedata sau insotita de mai multe actiuni sau inactiuni si ca este posibil ca nu numai drumul denivelat si nesemnalizat sa fi produs avaria, ci si conduita conducatorului, in sensul neadaptarii vitezei la conditiile de trafic sau existenta unor probleme anterioare ale autoturismului in cauza, acestea aduc in atentie o alta ipoteza a procedurii evenimentului rutier, care s-ar fi datorat altor cauze decat starea necorespunzatoare a carosabilului, respectiv neadaptarea vitezei de catre conducatorul auto la conditiile de drum sau existenta unor probleme anterioare ale autovehicului. Aceasta ipoteza nu este insa sustinuta de nicio proba, recurentii neaducand nicio dovada in sprijinul sustinerilor lor, astfel ca aceste sustineri raman simple afirmatii nedovedite, neavand vreo relevanta juridica.
Pentru toate cele expuse mai sus, tribunalul retine ca s-a facut proba indeplinirii cumulative a tuturor conditiilor raspunderii civile delictuale, actiunea fiind asadar intemeiata, in raport de dispozitiile art.998 - 999 Cod civil si art.22 din Legea nr.136/1995. Cat priveste dobanda legala, se constata ca intimata este indreptatita si la plata acesteia, devreme ce s-a constatat ca recurentii datoreaza suma pretinsa cu titlu de debit principal, iar dobanda in mod corect a fost acordata de la data pronuntarii sentintei civile,_, sentinta prin care s-a statuat asupra indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale si care este definitiva, fiind pronuntata cu drept de recurs.
In sfarsit, in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, desi in mod corect au mentionat recurentii ca instanta de judecata are posibilitatea de a aprecia si eventual cenzura onorariul avocatial, cu ocazia stabilirii cheltuielilor de judecata, conform art.274 al.3 Cod procedura civila, Deciziei Curtii Constitutionale nr.492/_ si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, totusi in prezenta cauza nu se apreciaza a fi intemeiata o asemenea critica adusa sentintei pronuntate de prima instanta. Astfel, onorariul avocatial inclus in cheltuielile de judecata a fost in suma de 496 lei, justificata cu OP emis la data de_ . Prin raportare la nivelul de complexitate al cauzei, care a necesitat mai multe termene de judecata pentru solutionare, precum si administrarea unei probatiuni relativ complexe, raportat la valoarea pretentiilor deduse judecatii si la volumul de munca al avocatului angajat in cauza, care a redactat actiunea si extinderea de actiune, a asigurat sustinerea acesteia si formularea apararilor fata de intampinarea depusa la dosar si a formulat concluziile pe fondul cauzei, tribunalul apreciaza ca nu se impune cenzurarea onorariului avocatial, acesta fiind intr-o suma considerata justa si proportionala cu toate criteriile mai sus mentionate.
Pentru toate considerentele expuse, retinand ca nu pot fi primite criticile recurentilor, tribunalul constata ca nu este intemeiat recursul declarat de acestia, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila, va respinge ca neintemeiat acest recurs, cu consecinta mentinerii in intregime a sentintei civile nr. 23643 din_ pronuntata de Judecatoria
C. -N. in dosar nr._ .
In baza prevederilor art.274 Cod procedura civila, va lua act ca nu s- a probat de catre intimata efectuarea unor cheltuieli de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de paratii C. LOCAL AL M. C.
-N. si M. C. -N. impotriva sentintei civile nr. 23643 din_ pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosar nr._, pe care o mentine in intregime.
Fara cheltuieli de judecata. Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din_ .
PRESEDINTE: | JUDECATOR: | JUDECATOR: | GREFIER: | ||
D. H. M. | C. | B. C. | C. | N. N. |
Red./dact./MCB/LU/2ex./_ Judecator fond: E. P., Judecatoria C. N., judetul C. .
| ← Decizia civilă nr. 729/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 322/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
