Decizia civilă nr. 16/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 16/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: N. K. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta S. R.
. împotriva sentinței civile nr. 780/_, pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei T., în contradictoriu cu intimata M. A. N., cauza având ca obiect în prima instanță, pretenții.
La apelul nominal, la prima strigare, se prezintă în apărarea intereselor intimatei d-nul colonel Rîndașu Costică, cu delegație depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 5, lipsind reprezentantul recurentei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul pune în discuția reprezentantului intimatei lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea recurentei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, astfel cum s-a stabilit în sarcina sa, prin citație.
Reprezentantul intimatei arată că nu se opune însă, învederează că nu mai poate rămâne la a doua strigare, dar în eventualitatea în care, până la a doua strigare, se achită taxa judiciară de timbru, solicită respingerea recursului, ca nefundat, iar în situația în care nu se face dovada achitării taxei judiciare de timbru, solicită anularea recursului, ca netimbrat.
ul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
De asemenea, se constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina prin citația emisă pentru acest termen de judecată, f. 4, respectiv de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 643,47 lei și timbru judiciar de 5 lei, motiv pentru care, tribunalul, din oficiu, ridică excepția nelegalei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 780/2012 pronunțată la data de 17 februarie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei T. a fost admisă acțiunea civilă
formulată de reclamantul M. A. N. reprezentat prin Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, în contradictoriu cu pârâta
S. R. S. ., având ca obiect pretenții și a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 35.865,14 lei, din care suma de 28.716 lei, reprezentând chiria restantă pentru perioada august 2010 - februarie 2011, suma de 383,16 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrică nr. 52/_ și nr. 53/_, suma de 7.049,92 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente chiriei restante, datorate până la data de_, suma de 99,22 lei, reprezentând penalități de întârziere, aferente facturilor de energie
electrică, calculate până la data de_, precum și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 50,80 lei reprezentând taxe judiciare de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți a intervenit contractul de închiriere nr. A.2567 din data de_, prin care reclamantul - reprezentat de UM 02444 Sibiu, în calitate de locator, a închiriat pârâtei SC R. SRL, în calitate de locatar, o parte din imobilul 3185 situat în Făget, jud. C., compus din pavilionul A - administrativ cu o suprafață desfășurată de 153,50 mp și terenul aferent acestuia, în suprafață de 500 mp, precum și din pavilionul C - cabană cu o suprafață desfășurată de 810,5 mp și terenul aferent acestuia, în suprafață de 1500 mp, identificat conform schițelor anexate contractului.
Durata închirierii s-a stabilit a fi de 6 ani, începând cu data de_ până la data de_, cu posibilitatea prelungirii acestuia.
Prețul cedării folosinței a fost convenit de părți de comun acord la suma de 4360 lei lunar, plata urmând a fi efectuată până cel mai târziu la data de 25 ale lunii în curs pentru luna expirată, cu ordin de plată, în contul administratorului, fără acceptare, conform art. 7 din contract. Cu privire la prețul chiriei, părțile au stabilit la art. 8 din contract o clauză privind actualizarea semestrială a valorii chiriei cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică.
Totodată părțile au stabilit prin prevederile art. 8 alin. 4 din contract că plata chiriei nu are nicio legătură cu plata utilităților la care este obligat chiriașul. Art. 18 din contract stipulează și faptul că revine chiriașului obligația de a plăti lunar contravaloarea utilităților consumate.
Instanța a avut în vedere că plata chiriei - reprezentând "prețul folosinței"; imobilului închiriat, este principala obligație a oricărui locatar, potrivit art. 1429 pct. 3 C. civ., iar dispozițiile Titlului VII din Codul civil nu prevăd reguli speciale privind executarea obligației de plată a chiriei. Prin urmare, raportat la art. 969, alin. 1, C.civ. potrivit căruia contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, sunt pe deplin aplicabile clauzele contractuale convenite de către părți.
Raportat la probele administrate în cauză, s-a constatat că pârâta nu și- a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, constând în plata chiriei aferente imobilului și a utilităților furnizate, acumulând astfel un debit restant.
În ceea ce privește contravaloarea chiriei datorate, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada debitului restant în valoare totală de 28.716 lei, aferent perioadei august 2010 - februarie 2011. Sub acest aspect, s-a apreciat că sunt nefondate susținerile pârâtei în sensul achitării parțiale a debitului reprezentând contravaloare chirie, suma achitată de aceasta și de care se prevalează prin întâmpinare, reprezentând - astfel cum corect a arătat reclamantul - contravaloarea chiriei pentru lunile mai - iulie 2010.
Pe de altă parte, instanța a reținut că scrisoarea de garanție bancară invocată de către pârâtă, depusă la momentul încheierii contractului de închiriere, reprezintă un instrument de garantare a condițiilor contractuale asumate de părți, iar nu un instrument de plată a obligațiilor contractuale. În acest sens sunt și prevederile contractuale inserate la Cap. VIII, prin care părțile au stabilit garanțiile de bună execuție datorate de pârâtă în calitate de chiriaș. Prin urmare, nu revine reclamantului nicio obligație în sensul încasării sumei stipulate în scrisoarea de garanție bancară, iar suma înscrisă în aceasta nu reprezintă o plată a sumelor datorate.
Cu privire la penalitățile de întârziere calculate și pretinse de către reclamant, instanța a reținut că acestea sunt datorate în temeiul prevederilor art. 24 din contract, raportat la prevederile art. 1201C. pr. fiscală, pe deplin aplicabile situației de fapt, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere.
Prin urmare, pârâta datorează reclamantului suma de 7049,92 penalități de întârziere aferente sumelor reprezentând chirie restantă, calculate până la data de_ .
Raportat la prevederile contractuale anterior enunțate, respectiv art. 8 alin. 4 și art. 18, pârâta este datoare să achite reclamantului și contravaloarea utilităților de care a beneficiat - în speță energie electrică - potrivit facturilor fiscale depuse la dosar și cu privire la care nu s-a făcut dovada achitării. În acest sens se reține că reclamantul a emis factura fiscală nr. 52/_ în valoare de 174,08 lei, respectiv factura fiscală nr. 53/_ în favoare de 209,08 lei, care constată o creanță a reclamantului în valoare totală de 356,16 lei necontestată sub aspectul caracterului cert sau al întinderii. Pârâta a susținut în legătură cu acest debit că a fost achitat, fără a depune la dosar însă înscrisuri doveditoare.
Similar, în temeiul prevederilor contractuale asumate de părți, pârâta datorează reclamantului penalități de întârziere și pentru sumele reprezentând contravaloare utilități care nu au fost achitate, în cuantum total de 99,22 lei, conform modului de calcul depus la dosar la fila 27, până la data de_ .
Raportat la considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a apreciat întemeiată acțiunea reclamantului, cu consecința admiterii acesteia, conform dispozitivului hotărârii.
În temeiul art. 274 C. pr. civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța a dispus obligarea acesteia și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50,80 lei reprezentând taxe judiciare de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC R. SRL, solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, admiterea în parte a cererii introductive.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, arătând că din sumele pretinse datorează doar suma de 16.265,84 lei cu titlu de chirie restantă, diferența fiind achitată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 7.049,92 lei cu titlu de penalități de întârziere, recurenta a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, întrucât prin contractul încheiat între părți nu s-a convenit plata de penalități. În ceea ce privește invocarea de către reclamantă ca temei legal a prev. art.1201C.pr.fiscală, recurenta a arătat că obligația cu titlu de chirie nu constituie obligație fiscală care să determine penalități de întârziere prin efectul legii.
Referitor la solicitarea reclamantei de obligare la plata sumei de 383,16 lei contravaloare energie electrică recurenta a arătat că este neîntemeiată, întrucât pentru perioada executării contractului de închiriere contravaloarea energiei electrice a fost achitată, motiv pentru care este neîntemeiată și solicitarea plății majorărilor de întârziere privind plata contravalorii energiei electrice.
Prin întâmpinare, intimatul M. APĂRÎ’ĂRII N. a solicitat respingerea recursului formulat, arătând în susținerea poziției procesuale că recurenta nu aduce nici o critică hotărârii atacate și nu aduce nici un element nou, de natură să schimbe hotărârea pronunțată, ci reiterează, cuvânt cu cuvânt, motivația formulată și prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fiind, motivație corect analizată de prima instanță.
Intimata a arătat că documentele anexate de recurentă fac dovada plății chiriei pentru lunile mai-iulie 2010 și a majorărilor de întârziere, nicidecum a plății chiriei restante pentru perioada august 2010-februarie 2011, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, aspect care a fost reținut și de instanța de fond.
S-a arătat că întrucât scrisoarea de garanție bancară nu acoperă debitul total al pârâtei, unitatea militară nu a executat-o, alegând calea formulării unei acțiuni în instanță pentru recuperarea tuturor restanțelor și penalităților de întârziere. De altfel, instanța de fond a reținut că scrisoarea de garanție nu este un instrument de plată a obligațiilor contractuale, ci un instrument de garantare a condițiilor contractuale.
Intimata a arătat că afirmațiile recurentei conform cărora nu sunt incidente în cauză prevederile art. 1211Cod de procedură fiscală sunt lipsite de orice suport legal deoarece, în primul rând, art. 24 din contractul de închiriere nr. A2567/_ prevede expres cî pentru întârzierea la plata chiriei se percep
majorări de întârziere conform legislației în vigoare. În al doilea rând, prin cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru judiciar intimata a făcut dovada virării sumelor încasate cu titlu de chirie, aferente acestui contract, la bugetul de stat, astfel că sumele restante se varsă tot la bugetul de stat și sunt incidente prev. art. 1211C.pr.fiscală.
În ceea ce privește obligarea la plata sumei de 383,16 lei reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor de energie electrică nr. 52/_ și nr. 53/_, datorată conform art. 18 din contractul de închiriere, intimata a arătat că recurenta nu a achitat această sumă nici până în prezent, nefăcând dovada achitării contravalorii acesteia.
Prin decizia civilă nr.861/R/2012 pronunțată la data de 26 septembrie 2012 în dosarul nr._ al T. ului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2013, instanța, din oficiu, a ridicat excepția netimbrării recursului.
Analizând excepția ridicată din oficiu, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării recursului promovat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art.
20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință recurentei, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, obligațiile legale privind achitarea taxelor judiciare de timbru, în cuantum de ½ parte din taxele legal achitate la instanța de fond (f.4).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurentei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite, însă până la termenul de judecată stabilit pentru
judecarea recursului acesta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat și nici a timbrului judiciar și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta SC R. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Admite excepția netimbrării recursului invocată din oficiu.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de către recurenta SC R. SRL împotriva sentinței civile nr.780/_ pronunțată de către Judecătoria Turda în dosarul nr._, pe care o menține în totalitate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. M. D. N. K. F. IANCU M. N. N.
aflată în C.O. semnează prim grefier
Red.2.ex. FIM/MM/_
| ← Decizia civilă nr. 679/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 4640/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
