Decizia civilă nr. 596/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 596/R
Ședința publică din 31 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. I.
J. ecător A. C. O.
J. ecător S. O.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți T.
I., G. I. -P., B. L., B. D., împotriva sentinței civile nr.641 din_ a Judecătoriei S. M., jud. M., în contradictoriu cu intimata- pârâtă S.C. OMNIASIG V. INSURANCE G. S. și intimatul-intervenient H.
G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului, a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 641 din_ a Judecătoriei S. M. s-a admis excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanții T. I., G. I. -
P., B. L., B. D., în contradictoriu cu pârâta SC Omniasig V. Insurance G. SA și intervenientul forțat H. G. .
În considerentele sentinței s-a reținut: "În esență, instanța constată că, reclamanții, prevalându-se de prevederile art. 50 din legea nr. 136-1995, cu modificările ulterioare, solicită obligarea societății de asigurare de a achita suma de 10.300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Referitor la proveniența cheltuielilor de judecată, instanța reține, că acestea au fost stabilite prin încheierea penală din 9 august 2012 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației (prin care s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 9300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată) și respectiv Decizia penală nr. 1869-R emisă de Curtea de Apel C. Napoca la data de 17 noiembrie 2011 (prin care s-a dispus obligarea inculpatului să achite suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată).
Persoana fizică posedând capacitatea deplină de exercițiu sau persoana juridică are posibilitatea de a-și valorifica pretențiile civile, fie prin exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, fie prin exercitarea acțiunii civile în afara procesului penal, la instanța civilă.
În mod logic, pentru a putea fi exercitat dreptul de opțiune, trebuie să existe, în același timp, cele două căi prin care pot fi cerute despăgubirile civile. Cu alte cuvinte, trebuie să existe atât procesul penal declanșat și acțiunea penală pusă în mișcare, cât și, în același timp, posibilitatea exercitării acțiunii civile la o instanță civilă.
Pentru buna desfășurarea procesului penal, dreptul de opțiune este irevocabil, în sensul că persoana fizică sau juridică prejudiciată material prin infracțiune, alegând una dintre cele două căi de exercitare a acțiunii civile nu o putea părăsi (electa una via non datur recursus ad alteram), iar în cazul în care părăsește calea aleasă, ea pierde definitiv dreptul de a mai obține repararea pe cale judiciară a pagubei produse prin infracțiune.
Instanța apreciază că, în condițiile în care, s-a optat pentru soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, solicitarea vizând obligarea societății de asigurare privind plata cheltuielilor de judecată se impunea a fi formulată în cadrul procesului penal.
Este real că legiuitorul a prevăzut posibilitatea introducerii acțiunii civile în fața instanței civile, ulterior soluționării laturii penale și civile a cauzei, în anumite cazuri excepționale, expres prevăzute de art. 20 cod procedură penală, însă speța dedusă judecății nu intră în câmpul de aplicabilitate a acestor dispoziții legale.(…)
Simpla lectură a textului legal enunțat facilitează concluzia conform căreia speța dedusă judecății nu se regăsește nici în cazurile prezentate de art. 19 cod procedură penală.
Pe de altă parte, admiterea excepției invocate din oficiu, se impune și din perspectiva evitării generării a două titluri executorii pentru aceeași creanță.
Pentru considerentele în precedent expuse, instanța va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și va respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă.";
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, solicitând în principal, casarea hotărârii cu trimitere spre o nouă judecată pe fondul cauzei, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare, s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 50 din Legea nr. 136/1995, unde se prevede expres obligația asigurătorului de a acoperi inclusiv cheltuielile judiciare suferite în caz de vătămare corporală sau deces.
Pârâta S.C. OMNIASIG VIG S. a depus întâmpinare arătând că soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Analizând recursul formulat, tribunalul îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente :
Cheltuielile de judecată la a căror plată reclamanții solicită a fi obligată pârâta S.C. OMNIASIG VIG S. au fost stabilite prin încheierea penală din 9 august 2012 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ (prin care s-a dispus în temeiul art. 195-196 Cpp obligarea inculpatului la plata sumei de 9300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată) și respectiv decizia penală nr. 1869/R pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 17 noiembrie 2011 în dosar nr._ (prin care s-a dispus obligarea inculpatului să achite suma de 1000 lei și respectiv câte 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fiecare din părțile civile).
Astfel cum a învederat prima instanță, persoana fizică posedând capacitatea deplină de exercițiu sau persoana juridică are posibilitatea de a-și valorifica pretențiile civile, fie prin exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, fie prin exercitarea acțiunii civile în afara procesului penal, la instanța civilă.
Reclamanții din prezentul dosar au înțeles să solicite obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare în cadrul proceselor penale ce au reprezentat obiectul dosarelor sus menționate, deci principiul "electa una via"; a devenit incident.
T. a reținut ca pertinentă argumentația reclamanților-recurenți în sensul că practica judiciară penală a statuat doar obligativitatea citării și implicit, a participării asigurătorului de răspundere civilă în procesele penale, fără ca în dispozitivul hotărârilor pronunțate acesta să fie obligat alături de inculpat, iar situația expusă profită acestuia, care refuză a achita contravaloarea pretențiilor civile stabilite în sarcina inculpatului asigurat, cu toate acestea, ulterior rămânerii definitive a unei astfel de hotărâri, pronunțate de o instanță superioară, o instanță inferioară civilă nu ar avea temei juridic de a o completa/îndrepta sau înlătura omisiunile cu privire la cheltuielile judiciare care nu au fost acordate pe parcursul unui proces penal finalizat definitiv și sub aspectul laturii civile.
În consecință, prin alegerea rezolvării laturii civile în cadrul procesului penal, recurenții-reclamanți au ales calea de urmat, fără a uza de prevederile art. 50 din Legea nr. 136/1995.
Inițierea unui nou proces, civil, care să readucă în discuție latura civilă e inadmisibil juridic în măsura în care privește un litigiu penal tranșat definitiv sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T. I., domiciliat în C., nr. 122, jud. M., G. I. -P., domiciliată în T.
, str. S., bl. 224, et. 3, ap. 12, jud. Timiș, B. L., domiciliată în S. M.
, str. V. H., nr. 170, jud. M. și B. D., domiciliată în O. Ș., str.
I., nr. 13, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 641 din_ a Judecătoriei S. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, J. ecător, J. ecător,
V.
I.
C. O.
S. O.
(în concediu
de odihnă,
semnează
președintele
instanței )
G. ier,
H.
(în concediu de odihnă, semnează grefierul șef)
Red. / Tred. O.C._ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND P. M.
| ← Decizia civilă nr. 368/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 679/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
